Românii sărbătoresc astăzi cel mai mare eveniment al națiunii noastre, ziua de 1 Decembrie 1918 și ziua în care s-a înfăptuit Marea Unire de la Alba Iulia. 

Alba Iulia a găzduit la data de 1 decembrie 1918, Marea Adunare Națională a Românilor, momentul unirii Transilvaniei cu România.

Adunarea a avut loc în Cetatea Alba Carolina și a reunit delegați din toate colțurile Transilvaniei.

În timpul adunării, s-au adoptat hotărâri privind unirea Transilvaniei cu România, iar actul de unire a fost semnat și proclamat în fața a zeci de mii de oameni.

Acest moment a fost posibil în contextul sfârșitului Primului Război Mondial și al prăbușirii Imperiului Austro-Ungar.

Cu sprijinul puterilor aliate, care au recunoscut dreptul popoarelor la autodeterminare, românii din Transilvania au avut ocazia să-și exprime dorința de unire cu Regatul României.

Unirea de la 1918 a fost un pas important în formarea statului național unitar român.

• În 1990, Parlamentul României a hotărât prin Legea nr. 10 din 31 iulie, proclamarea zilei de 1 Decembrie ca Zi Naţională a României. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990.

Adunarea de la Alba Iulia s-a ținut într-o atmosferă de sărbătoare.

Aici au venit 1.228 de delegați oficiali, din toate cele 130 de cercuri electorale și din toate cele 27 de comitate românești, episcopi, oameni de cultură.

Cu toții au proclamat, la unison, „deplina libertate națională”, „votul obștesc, direct și egal”, „libertatea presei” dar și reforme în mai multe domenii ale vieții, acum 105 ani.

Pe lângă oficialități, la Alba Iulia au venit, români de peste tot, de peste Carpaţi, cu trenul, cu căruţele, călare, pe jos, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore, cu table indicatoare a comunelor ori a ţinuturilor de unde proveneau, în cântări şi plini de bucurie.

Peste o sută de mii de oameni s-au adunat în această zi spre a fi de faţă la actul cel mai măreţ al istoriei românilor.

Marea Unire a tuturor românilor a fost împlinită în miezul zilei de 1 decembrie 1918, când cele 1.228 de semnături s-au așternut pe Rezoluția Adunării Naționale de la Alba Iulia.

Rezoluţiunea Adunării Naţionale de la Alba Iulia din 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918

I. Adunarea Naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România.

Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre.

II. Adunarea Naţională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.

III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Naţională proclamă următoarele:

1.Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.

2. Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.

3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.

4. Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti.

5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari.

În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidei-comisele şi în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atât cât o să poată munci el şi familia lui.

Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potenţarea producţiunii.

6. Muncitorimei industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

IV. Adunarea Naţională dă expresie dorinţei sale, ca congresul de pace să înfăptuiască comuniunea naţiunilor libere în aşa chip, ca dreptatea şi libertatea să fie asigurate pentru toate naţiunile mari şi mici, deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaţionale.

V. Românii adunaţi în această Adunare Naţională salută pe fraţii lor din Bucovina, scăpaţi din jugul Monarhiei austro-ungare şi uniţi cu ţara mamă România.

VI. Adunarea Naţională salută cu iubire şi entuziasm liberarea naţiunilor subjugate până aici în Monarhia austro-ungară, anume naţiunile: cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă şi ruteană şi hotărăşte ca acest salut al său să se aducă la cunoştiinţa tuturor acelor naţiuni.

VII. Adunarea Naţională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război şi-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru murind pentru libertatea şi unitatea naţiunii române.

VIII. Adunarea Naţională dă expresiune mulţumirei şi admiraţiunei sale tuturor Puterilor Aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui duşman pregătit de multe decenii pentru război au scăpat civilizaţiunea de ghiarele barbariei.

IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunei române din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, Adunarea Naţională hotărăşte instituirea unui Mare Sfat Naţional Român, care va avea toată îndreptăţirea să reprezinte naţiunea română oricând şi pretutindeni faţă de toate naţiunile lumii şi să ia toate dispoziţiunile pe care le va afla necesare în interesul naţiunii.

1 Decembrie la Alba Iulia: Detalii din culisele Marii Uniri, povestite de istorici

De ce la Alba Iulia? Sibiul şi Blajul, oraşe propuse pentru înfăptuirea Marii Adunări de la 1 Decembrie
”Alegerea oraşului Alba Iulia ca loc al desfăşurării Marii Adunări de la 1 Decembrie nu s-a făcut întâmplător.

Mai fuseseră luate în discuţie Sibiul, văzut drept capitală culturală a românilor ardeleni şi chiar Blajul, pentru rolul lui în revoluţia de la 1848-1849.

În cele din urmă, s-a decis pentru Alba Iulia, prima capitală a românilor atunci când Mihai Viteazul reuşea în 1600 să unească pentru prima dată în istorie cele trei ţări române, Ţara Românească, Transilvania şi Moldova”.

Sala Unirii, fost cazino militar. De ce nu au fost făcute fotografii?

“La 1 decembrie 1918, şedinţa în care cei 1228 de delegaţi au hotărât unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România s-a ţinut într-un cazino militar, care după această dată s-a numit Sala Unirii.

Deşi extrem de importantă, adunarea care a început la ora 10.30 nu a fost imortalizată în nicio fotografie. Explicaţia este una extrem de simplă.

Fotograful Bach care fusese angajat de autorităţile române să fotografieze nu şi-a respectat contractul. Speriat probabil de evenimentele tumultoase ale acelor clipe, să nu uităm că în acel moment armata germană se afla la Oarda, Bach nu a venit la Alba Iulia”.

Totuşi, avem 5 poze din 1 decembrie 1918, dar ele au fost realizate în afara Sălii Unirii, în zona unde se găsea mulţimea.

Ele au fost realizate de Samoilă Mârza, un român din Galtiu, care a reuşit să imortalizeze 3 imagini cu mulţimea şi 2 cu tribuna oficială.

1 Decembrie: Ce s-a întâmplat în Sala Unirii?

“Marea Adunare Naţională din Sala Unirii de la 1 decembrie 1918, la care au participat cei 1228 de delegaţi a consfinţit unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România.

Desfăşurarea ei este prea puţin cunoscută publicului larg, dar ceea ce s-a petrecut acolo ştim cu exactitate din procesul verbal ce s-a făcut.

Şedinţa a fost deschisă de Ştefan Ciceo Pop, după care au urmat discursurile altor lideri ai românilor ardeleni.

Dintre aceştia s-a remarcat cel al lui Vasile Goldiş, care a şi citit cele nouă puncte ale celui mai important act adoptat atunci, Rezoluţia Unirii.

De semnalat că Rezoluţia, deşi a fost adoptată atunci oficial, decizia fusese luată deja cu o seară înainte la Hotelul Ungaria din Alba Iulia, locul în care fuseseră găzduiţi majoritatea liderilor politici ai românilor ardeleni.

Din păcate, hotelul denumit apoi Apulum şi Dacia nu mai există, el fiind demolat undeva prin anii ’80”.

Proiectul prin care s-a hotărât „Unirea Transilvaniei, Banatului şi a Părţilor Ungurene cu ţara-mamă“ a fost întocmit de unul dintre cei mai reprezentativi oameni politici români ardeleni, Vasile Goldiş.

Documentul cuprinde cele nouă puncte şi este conceput după cele mai democratice principii, ca votul universal, reprezentativitate totală pentru fiecare categorie socială, etnică sau profesională în stat, organizarea pe temelii solide a Transilvaniei, uniformizarea legislativă şi administrativă cu România.

Manuscrisul original al documentului se păstrează la Muzeul Național al Unirii.

Articolele Rezoluţiei pentru Unire au fost „negociate“ la Alba Iulia în preziua Marii Adunări Naţionale de la 1 Decembrie 1918. Membrii Consiliului Naţional Român Central, organ cu rol politic şi administrativ,  în jurul cărora s-au grupat şi alţi fruntaşi ardeleni, au avut mai multe consfătuiri succesive, în cursul zilei de 30 noiembrie 1918.

Dezbaterile au avut loc în Hotelul „Hungaria“ din Alba Iulia, la acea vreme cel mai luxos local  din Alba Iulia.

Ulterior, hotelul şi-a schimbat numele în „Dacia“.

A fost dărâmat la sfârșitul  anilor 1980, când s-a ridicat actualul bloc de locuinţe 280.

Discuțiile pricipale au fost centrate pe articolele Rezoluţiei Unirii. Unii dintre participanţi – Aurel Vlad, spre exemplu – au propus pentru Transilvania o autonomie provizorie pentru a preveni eventuale zguduiri sociale.

Alţi fruntaşi ardeleni au susţinut  o autonomie provizorie, până la întrunirea Adunării Constituante.

Forma finală a Hotărârii de Unire a fost citită în fața delegaților de marele om politic ardelean al vremii, Vasile Goldiș.

Manuscrisul original a ajuns în patrimoniul Muzeului din Alba Iulia în 1929.

În partea centrală a primei coperţi este înscrisă fotografia lui Vasile Goldiş, încadrată în partea stângă de frunze de stejar, iar în dreapta de măslin, sub  care stă scris cu majuscule:

„Cuvântarea lui Vasile Goldiş la 1 Dec. 1918“. De jur împrejur se dezvoltă o cusătură cu sârmă de culoare roşu, galben, albastru.

“Privim în înfăptuirea unităţii noastre naţionale ca la un triumf al libertăţii româneşti”, spunea Iuliu Maniu la Marea Adunare de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918.

Atunci se năștea o țară întregită cu teritorii care vremelnic fuseseră rupte de vitregia timpului.

Devenea realitate România Mare pentru că la 9 aprilie Basarabia s-a unit cu România, la 28 noiembrie, acelaşi an, Bucovina hotărâse unirea necondiţionată cu Ţara Mamă, iar la 1 decembrie, la Alba Iulia, Transilvania completa harta reală a statului român.

Dar momentul Marii Uniri, acela în care la Alba Iulia s-a trasat o nouă hartă a Europei a fost pregătit din timp, iar multe și nu mai puțin importante au fost luptele date de românii noștri în războaiele pentru câștigarea libertății.

Singurele fotografii care se păstrează din timpul evenimentelor din 1 Decembrie 1918 sunt realizate de Samoilă Mârza, ajuns “fotograful Unirii” din întâmplare.

Avea 32 de ani, iar cu patru zile înainte se întorsese din război. Ca să ajungă la Alba a mers 11 kilometri, cărând aparatul pe bicicletă.

1 Decembrie 1918, începutul României moderne, are multe poveşti, unele uitate ori ştiute doar de istorici. Una dintre ele este cea a lui Samoilă Mârza, ajuns din întâmplare “fotograful Unirii”.

În 2011, doar istoricii îşi mai amintesc de Samoilă Mârza.

Mormântul său este uitat şi neîngrijit într-un cimitir din Alba Iulia, iar recent reprezentanţii firmei care administrează locurile de veci i-au somat pe urmaşii fotografului că vor exhuma osemintele acestuia pentru neplata unei taxe de concesiune.

Mărturii ale celor care au participat la Marea Unire din 1918 au fost prezentate de Serviciul Județean Alba al Arhivelor Naționale. Elena Căpâlneanu din Unirea II, a rememorat în anul 1968, la aniversarea unei jumătăți de secol de la Unire, evenimentele la care a luat parte în 1918.

„Amintirile mele despre acele zile premergătoare unirii Transilvaniei cu ţara „Mamă” îmi sunt deosebit de clare, fiindcă bucuria, trăirea acelor zile de însufleţire, au fost copleşitoare”, sunt cuvintele celei care a participat la eveniment.

Dosarul de anchetare a morții lui Ion Arion, considerat primul martir al Unirii Transilvaniei cu România, păstrat la Arhivele Naționale Alba, ne permite să aflăm cum se împărțea dreptatea în primii ani de existență a României Mari.

1 Decembrie 1918: MAREA UNIRE de la Alba Iulia

30 noiembrie 1918, preziua Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia: O mulțime de trenuri, obișnuite sau speciale, ticsite cu soldați și civili români, se îndreptau spre orașul în care a doua zi s-a consfințit Unirea Transilvaniei cu România.

Presa maghiară din Ardeal a comentat pe larg evenimentele petrecute la Alba Iulia în istorica zi de 1 Decembrie 1918. Traduceri din limba maghiară în limba română ale articolelor în cauză  apar în lucrarea colectivă „1918 la Români-Documentele Unirii“.

Gazetarii maghiari au prezentat detalii legate de sosirea delegaților la  Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, derularea evenimentelor de acum 95 de ani,   dar și impresii cu accente dramatice, mergând până la formulări de genul „Ardealul are să fie ocupat“.

Apropiindu-ne de istoria recentă, în Cetatea din Alba Iulia se regăsesc numeroase simboluri ale evenimentelor importante ce au marcat dezvoltarea oraşului şi a ţării.

Mai vechi sau mai noi, acestea sunt monumente importante ce atrag atenţia vizitatorilor la fiecare pas. Intrând în Cetate, prin Poarta I, pe Dealul Cetăţii şi apoi ajungând în faţa Porţii a III-a puteţi vedea Obeliscul lui „Horea, Cloşca şi Crişan”.

În interiorul cetăţii sunt şi alte obiective cunoscute – Sala Unirii, Muzeul Unirii, cele două catedrale – ortodoxă şi romano-catolică.

Odată cu rebilitarea şi modenizarea cetăţii istorice, au fost amplasate şi alte obiecte ce se doresc a marca evenimentele petrecute aici.

Unul dintre aceste exemple este cel al clopotului din bronz din Cetatea Alba Carolina, care simbolizează Marea Unire de la 1918.

Pe monument este citată Rezoluțiunea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia, din 1 decembrie 1918.

Doar că, dacă în documentul original se vorbește despre Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, pe Clopotul din Cetate „Țara Ungurească” a fost înlocuită cu „Țara Românească”

Acest sfânt s-a născut în Galatia (Asia Mică), din părinți binecredincioși, Gheorghe și Ana care l-au crescut în lumina faptelor bune. Filaret s-a căsătorit cu Teozva, o fată ce provenea dintr-o familie bogată. După căsătorie, Filaret și Teozva au locuit în satul Amnia din Paflagonia (Asia Mică). Dumnezeu le-a binecuvântat casa cu un băiat (Ioan) și două fete (Ipatia și Evantia).

Averea lui Filaret a crescut din zi în zi, prin muncă cinstită. El era nespus de milostiv și cu cât își înmulțea milosteniile, cu atât Dumnezeu îi mărea averile. Odată cu invaziile arabilor, Filaret a pierdut tot. Chiar și în această situație Filaret nu a uitat de fapta cea bună a milosteniei și a dăruit și ceea ce îi mai rămăsese.

În vara anului 788, au ajuns în oraș trimișii împărătesei Irina (780-802). Aceștia căutau în toată împărăția o logodnică pentru prințul moștenitor, Constantin al IV-lea, după cum era obiceiul. Trimișii împărătesei au rămas în casa lui Filaret unde au găsit pe copiii și pe nepoata lui, Maria. În luna noiembrie a anului 788 s-a făcut la Constantinopol nuntă mare, deoarece prințul Constantin alesese pe Maria.

Filaret și-a petrecut restul vieții în milostenie și smerenie, refuzând orice rang împărătesc care i s-ar fi cuvenit în urma căsătoriei nepoatei sale cu prințul moștenitor și apropiindu-i-se sfârșitul, despre care a fost înștiințat mai înainte de Dumnezeu, s-a retras la Mănăstirea Rodolfia de lângă Constantinopol unde și-a pregătit mormântul. A chemat pe copiii fiului său Ioan, i-a binecuvântat și le-a prevestit ceea ce li se va întâmpla, după care a început să rostească rugăciunea “Tatăl nostru”, iar când a ajuns la cuvintele: „fie voia Ta..” și-a dat sufletul său Domnului, fiind în vârstă de 90 de ani.

Un moment de rugăciune și presărat cu multă emoție și bucurie duhovnicească a avut loc în Protopopiatul Dorohoi la instalarea noului paroh al parohiei Satu Nou din orașul Dorohoi. În biserica cu hramul „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” din cartierul Satu Nou al orașului Dorohoi s-a săvârșit slujba Vecerniei unită cu Litia de către un sobor de preoți în frunte cu părintele Protopop Ionuț Ștefan Apetrei, scrie slovacrestina.com.

La finalul slujbei de Tedeum, Pr. Protopop a ținut un cuvânt de învățătură în care a vorbit despre importanța sărbătorii și a momentului la care luăm parte: „Suntem într-o zi de sfântă duminică. Totdeauna această sfântă zi vine cu o rezonanță duhovnicească aparte în viața noastră, pentru că duminica este ziua în care simțim cel mai aproape veșnicia în viața noastră.

Lumina zilei de duminică este cea care ne aduce aminte de Învierea Domnului și de Învierea noastră și de sensul vieții noastre pe pământ. Sens pe care mâine îl vom auzi căutându-se de către tânărul cel bogat, care l-a întrebat pe Mântuitorul: Învățătorule bun ce să fac ca să dobândesc viața cea de veci.

Dacă el, tânărul cel bogat, întruchipa omenirea care nu-L cunoștea pe Dumnezeu, noi, poporul cel creștinesc, suntem cei care deja avem răspunsul dăruit de Dumnezeu. Omul a fost făcut de Dumnezeu să se bucure de viața cea veșnică, în împărăția lui Dumnezeu și de aceea mergem pe cărarea mântuirii, fiind în același timp lumină pentru cei din jurul nostru.

Ziua de duminică în care ne aflăm, cu slujba vecerniei pe care am săvârșit-o, ne aduce aminte și de Sfântul Apostol Andrei, Apostolul cel dintâi chemat, ocrotitorul României pe care îl cinstim și care ne aduce aminte încă odată ce dar scump a primit poporul român de la bunul Dumnezeu – credința în adevăratul Dumnezeu, în Dumnezeul cel viu – și gândindu-mă la Sfântul Apostol Andrei și gândindu-ne la noi, cei de astăzi, parcă înțelegem mai bine cât de importantă este credința în viața noastră.

Un om care este aproape de Dumnezeu, niciodată nu se simte singur, niciodată nu se simte trist, niciodată nu se simte abandonat, pentru că avându-L pe Dumnezeu, chiar dacă sunt multe greutăți care se abat asupra lui și asupra vieții lui, pe toate le biruiește, având nădeje în ajutorul și în ocrotirea bunului Dumnezeu. Însă când omul se îndepărtează de Dumnezeu, abia atunci începe să simtă și singurătatea, începe să simtă și lipsurile și toate cele rele care se abat asupra noastră. De aceea Sfântul Apostol Andrei ne cheamă încă odată să ne creștinăm viața noastră, să dăm sens vieții noastre și umplându-ne de Lumina iubirii lui Hristos, să devenim lumină și mărturie pentru lumea în care ne aflăm.

Ziua de astăzi este, de asemenea, cu o importanță deosebită pentru parohia Satul Nou, a cărei biserică se află sub ocrotirea Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, pentru că deja o etapă a acestei frumoase biserici s-a încheiat prin slujirea Părintelui Ciprian și a doamnei preotese Magda-Elena și de astăzi începe în mod oficial o nouă etapă sub păstorirea părintelui Andrei Grigore și a doamnei preotese Alina”.

A urmat apoi un cuvânt de rămas bun a părintelui Ciprian Șoptică, care a păstorit această parohie timp de 22 de ani, între 2003-2025: „Am venit un copil, aș putea spune, în parohie, atunci în 2003, am crescut împreună cu dumneavoastră și poate că am învățat mai mult de la dumneavoastră decât ați învățat dumneavoastră de la mine. Au fost momente frumoase împreună, dar Dumnezeu are rânduiala Sa și acum începem noi drumuri, noi proiecte, și eu și părintele și cred că sunt drumuri frumoase pentru amândoi.

Sfântul Apostol Pavel spune către un ucenic al său Apollo: „eu am semănat, Apollo a udat și Dumnezeu a făcut să crească”. Așa cred că s-a întâmplat și în cazul nostru, eu am zidit o biserică, părintele o s-o crească în continuare, dar cel care este Păstorul cel adevărat este Mântuitorul nostru Iisus Hristos.

Parohia nu este o moștenire de familie, de aceea las în urmă moștenirea aceasta a părintelui Andrei și îi spun încurajându-l că aici, în parohie, sunt oameni buni, oameni calzi, oameni frumoși, oameni cu care va putea colabora și să realizeze mai departe proiecte frumoase. Părinte Andrei, îl rog pe Bunul Dumnezeu să vă dea ani frumoși de păstorie în această biserică și să lucrați împreună la mântuirea dumneavoastră și a credincioșilor! Dumnezeu să vă ajute!”

Noul preot paroh – Părintele Grigore Andrei Silviu.

„Aș dori să îl prezint pe părintele nou paroh, părintele Andrei Grigore, născut în orașul Pașcani, județul Iași, pe data de 30 noiembrie 1983, din părinții Mircea și Mariana Grigore. Căsătorit cu Grigore Alina (profesor), având două fiice Maria-Anisia – studentă și Sofia-Elisabeta – elevă la Seminarul din Dorohoi. Este absolvent al Seminarului Teologic „Sf. Ioan Iacob” Dorohoi – promoția 2003 și al Facultății de Teologie Ortodoxă „Sf. Apostol Andrei” din Constanța – promoția 2009. A slujit ca preot începând cu 2 noiembrie 2003, ca paroh la Parohia Sinăuți până în decembrie 2005, și la Parohia Smârdan, între anii 2005-2025. A fost hirotesit iconom stavrofor în anul 2013, obținând și gradul I în preoție în anul 2020. A activat ca profesor de Religie ortodoxă în diferite școli și licee în perioada 2004 -2025. Dintre realizările frumoase ale părintului Andrei, putem menționa acum sfințiri și resfințiri de biserică: la Comănești în 2012, la Smârdan în 2013, la Dragalina în 2024, respectiv complexul parohial de la Sârdan în anul 2015 precum și alte slujbe arhierești la diferite ocazii. Proiecte desfășurate: Tabăra din pridvorul satului, Școala de vară, Concursul interjudețean de bătut toaca, atelier de șah, cateheză cu copiii, seri duhovnicești, slujbe de priveghere, pelerinaje și activități cu tinerii.

Este doar așa o scurtă biografie, căci cu siguranță părintele Andrei, în cei 22 de ani de slujire, a acumulat și multă experiență, dar și maturitatea duhovnicească, în așa fel încât avem această încredințare că, începând cu data din 1 decembrie, la parohia Satu Nou din Dorohoi, va sluji un preot care va face tot ceea ce este posibil ca viața duhovnicească a parohiei să continue așa cum a fost formată de către părintele și doamna preoteasă Șoptică și, bineînțeles, cu nota personală care, de acum, trebuie să își facă simțită prezența. Fiecare preot vine cu inițiativele lui, cu proiectele lui și, bineînțeles, cu modul său personal de a împlini lucrarea lui Dumnezeu”.

A urmat apoi cuvântul de bun venit al părintelui Andrei, noul paroh, care cuprins de emoții a avut o rugăminte către comunitatea din noua parohie: „iată-ne împreună în această seară la săvârșirea slujbei de vecerniei și sentimentele ce mă cuprind sunt ca cele ale proorocului cât de bine este și cât este de frumos să locuiască frații în unire.

”M-am tot gândit zilele acestea ce cuvânt să vă așez la suflete pentru că tot de la suflet pleacă și astăzi venind spre sfânta biserică m-am gândit că cel mai potrivit este să vă împărtășesc toate gândurile mele pe parcurs. Cel mai important gând acum, pe care eu și familia mea vrem să vă rugăm e să ne primiți în mijlocul dumneavoastră ca pe cea mai nouă familie din sat. Vă mulțumim anticipat și punem toată nădejdea în Hristos Domnul, rugăciunea noastră la Maica Domnului și bineînțeles cerem de la toți Sfinții să ne binecuvinteze și să ne ocrotescă pe toți”.

Un grup de credincioși din parohia Smârdan au venit să fie alături de părintele Andrei la acest moment și cu acest prilej au transmis un mesaj: „Vă mulțumim pentru sfaturile și învățăturile pe care ni le-ați dat și ne rugăm Celui de Sus pentru dumneavoastră să fiți sănătos și să slujiți în continuare în acestă parohie așa cum ați făcut în parohia în care ați slujit timp de 20 de ani. Veți rămâne în sufletele noastre pentru totdeauna!”

Evenimentul s-a încheiat cu sărbătorirea părintelui Andrei, care și-a aniversat ziua de naștere și, totodată, a prăznuit ziua de nume..

Sursa: slovacrestina.com

Astăzi, de sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, credincioșii din Parohia „Pogorârea Sfântului Duh” din Smârdan a primit un dar prețios: instalarea noului paroh, părintele Petru Buzenche.

Schimbarea păstorului parohiei vine după transferul părintelui Grigore Andrei, care a slujit cu dăruire, discreție și statornicie vreme de 20 de ani, lăsând în urmă o comunitate frumos așezată în viața liturgică și pastorală.

Momentul instalării a avut loc la finalul Sfintei Liturghii. Părintele protopop Costică Pînzariu, înconjurat de un sobor de preoți și de credincioșii parohiei, a rostit un cuvânt de învățătură, subliniind sensul sărbătorii Sfântului Apostol Andrei și responsabilitatea misiunii preoțești în viața comunității. Noul paroh a fost prezentat credincioșilor, fiind însoțit de preoteasa Andreea și cei patru copii ai familiei.

Ca semn al slujirii preoțești ce îi este încredințată, părintelui Petru Buzenche i-au fost oferite Sfânta Evanghelie și Sfânta Cruce, simboluri ale lucrării pe care trebuie să o împlinească, vestirea cuvântului lui Dumnezeu și asumarea jertfelnică a slujirii.

Momentul a fost trăit la maximă intensitate atât de familia noului preot, cât și de credincioșii prezenți, care au primit cu bucurie noul păstor oferind flori și primind binecuvântări.