Sâmbătă, la Biserica Izvorul Tămăduirii din municipiul Botoșani, zeci de credincioși au ținut să fie alături de părintele paroh Ionică Alupoaiei, de fiica sa Teofana și de preoteasa Eusebia Alupoaiei, care și-a condus mama, pe Eugenia Bahrin, pe ultimul drum pământesc. 

Slujba de înmormântare a fost oficiată de părintele arhimandrit Ioan Harpa, starețul Mănăstirii Popăuți, înconjurat de un sobor numeros de preoți.

La final, părintele arhimandrit a ținut un cuvânt de mângâiere  pentru familia îndoliată, extrem de emoționant, atrăgând atenția asupra semnelor care pot arăta că oamenii care părăsesc această lume sunt sau nu împăcați cu Dumnezeu sau pot dezvălui dacă au avut sau nu o viață curată.

„Când cineva pleacă din lumea aceasta, atunci cei care l-au cunoscut sau nu l-au cunoscut să fie aproape de trupul cel neînsuflețit atunci când acesta pleacă. Omul trebuie să vină la acest moment pentru că este o adevărată sărbătoare care descoperă cum a fost cel care pleacă din lumea aceasta.

Și dă niște semne că acel care pleacă este împăcat cu Dumnezeu și cu oamenii și e plin de har duhovnicesc. Aceștia au o înfățișare deosebită. Se deosebesc de restul oamenilor pentru că au întipărit pe chip o pace, o blândețe și au o lumină, nu din lumea aceasta, ci din altă lume. Uitându-mă la sora Eugenia am găsit în parte aceste semne. Ea astăzi vrea să ne spună câteva cuvinte de folos pentru că, să știți, slujba înmormântării are în ea acest mesaj, al slujbei în sine. Oare ce vrea să ne spună sora Eugenia? Pacea pe care o are pe chipul ei, lumina duhovnicească, se datorează cel puțin a două lucruri. Unul este acela că a purtat toată viața crucile pe care le-a rânduit Dumnezeu. Cea mai grea a fost crucea văduviei. Treizeci și ceva de ani a stat singură. Spunea părintele că citea multe rugăciuni, multe acatiste zilnic. De fapt un om nu poate să ducă singur crucea, dacă nu ia putere de la cel care a pus crucea. Al doilea cuvânt pe care ni- dă azi: a fost o persoană foarte cuminte și cu bun simt. N-a supărat pe nimeni. În jurul mamei Eugenia totul a fost o minune și o taină. Și a încercat să nu calce aceste taine și fără să strivească printr-o atitudine neduhovnicească. Al treilea lucru, și-a iubit foarte mult familia și a încercat să se jertfească pentru familie. În rugăm pe Bunul Dumnezeu și pe Sfântul Nicolae, ca diseară, când va bate la ușile Împărăției, ca să fie primită acolo unde și-a dorit, să-i deschidă cei care sunt acolo puși”, a spus în cuvântul său părintele Ioan.

Îți mulțumesc, Sfinte Nicolae, pentru că de ziua ta i-ai adus bunicii mele VEȘNICIA

Eugenia Bahrin își iubea foarte mult nepoata, pe Teofana, fiica părintelui Ionică. Tare mult și-a dorit să mai trăiască puțin, atât cât să o vadă mireasă, pășind spre ALTAR, alături de Ovidiu, logodnicul său, pe care l-a binecuvântat și pe care l-a admirat. După predica părintelui Ioan, în fața credincioșilor a venit Teofana, cu o creație proprie: „Scrisoare pentru Sfântul Nicolae”. Textul s-a dorit a fi un arc peste timp, o metafora a unui suflet care a cimentat legătura trainică din familie, ca un liant între generații, asemenea unui fir conducător, cu valențe ca jertfa, devotamentul, iubirea infinită și, nu în în ultimul rând, credința. (VIDEO în articol)

„Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii…”

Eugenia Bahrin a trecut în veșnicie la 88 de ani, după o viață destul de grea, plină de jerfă, dar și de multă iubire. După ce a făcut școala de asistente medicale în județul Iași, s-a întors în satul său natal, Coțușca, unde a vegheat sute de copii în decursul anilor.  A primit daruri mari de la Bunul Dumnezeu, dar unul remarcabil este singura sa fiică, Eusebia, care a urmat meseria mamei, devenind în timp preoteasa puternică din spatele preotului devotat, care duce suflet după suflet pe calea mântuirii. Pentru fiecare om cu care a interacționat a avut un cuvânt de mângâiere, a dăruit din inima ei și din avutul ei și a lăsat în urmă un exemplu de femeie creștină care a învins orice obstacol cu rugăciunea și cu încrederea că Dumnezeu știe ce face.

Eusebia Alupoaiei, femeia din spatele îndrăgitului duhovnic Ionică Alupoaiei, și-a pierdut mama, dar a câștigat o rugătoare la Tronul Împărătesc, având misiunea de a continua jertfa mamei sale.

Dumnezeu să o ierte! Colectivul Redacției Botoșani24.ro transmite sincere condoleanțe familiei îndoliate.