Enoriașii Parohiei „Întâmpinarea Domnului” din municipiul Botoșani au trăit, duminică, alese momente de bucurie duhovnicească cu prilejul aniversării a 70 de ani de viață a părintelui-profesor Gheorghe Grigorași, păstorul acestei comunități din inima orașului. 

Ziua a început cu Sfânta și dumnezeiasca Liturghie, săvârșită în sobor de preoți veniți din județele Moldovei, special pentru a fi aproape de colegul lor de seminar și prieten de o viață, părintele Gheorghe Grigorași.  La slujbă au participat numeroși credincioși, care au ținut să fie aproape de părintele lor duhovnicesc.

Bucuria părintelui a fost cu atât mai mare cu cât în duminica în care a împlinit o cifră „evanghelică” s-a rostit pericopa evanghelică de la Sfântul Luca, capitolul XVII, cunoscută  ca „Vindecarea celor 10 leprosi”. Textul este destul de cunoscut și are în centru o învățătură care s-a potrivit cu aniversarea: RECUNOȘTINȚA, despre care părintele Gheorghe Grigorași a vorbit în predica sa, în stilul său caracteristic, extrem carismatic și în același tip pragmatic. Pigmentat cu povești întâlnite în viața de zi cu zi, cuvântul părintelui a evidențiat situațiile în care se cuvine să fim recunoscători.

Slujba a continuat cu Sfânta Epicleză, un moment de intensă trăire duhovnicească, când părintele Gheorghe a ridicat mâinile și l-a chemat pe Sfântul Duh, așa cum a făcut de sute de ori în peste 30 de ani de slujire. Copilașii și credincioșii care au primit binecuvântare au luat Sfânta Împărtășenie. La finalul slujbei, părintele Nicolae Horga, prietenul său de peste jumătate de veac, a ținut un scurt cuvânt, în care a evocat personalitatea parohului de la Rosseti.

„Părintele Gheorghe Grigorași a format aici o comunitate foarte frumoasă. Noi, părintele Mihai Amarghioalei, fost protoiereu la Hârlău părintele profesor Ioan Stan, fost preot paroh la Mitocul Dragomirnei, lângă mănăstire și subsemnatul (pr. Nicolae Horga, părinte inspector la Arhiscopia Sucevei și Rădăuțiului) îl cunoaștem pe părintele din 1970. Știți cum l-am văzut pe părintele? Era omul rugăciunii, la Paraclisul seminarului, un om studios,  care era, ca și acum, la Sfânta Liturghie, foarte meticulos. Așa a fost o viață întreagă! Să nu rămână nimic nefăcut. S-a căsătorit cu doamna Lenuța care a crescut în zona aceea a mănăstirilor și l-a binecuvântat Dumnezeu cu o familie foarte frumoasă. Părintele dumneavoastră, pe lângă că slujește și predică frumos, este o enciclopedie. Știe foarte multe lucruri și și-e drag să stai lângă ei. Am venit cu mare drag să-i fim alături, dar vrem să fim și la 80 și la 90, că este de unde. Rugăm pe Bunul Dumnezeu să reverse din din izvorul desăvârșit al iubirii și al milostivirii SALE tot harul de care avem nevoie pentru mântuire”, a spus părintele Nicolae. După frumoasele cuvinte s-a dat startul cadourilor și buchetelor superbe de flori, evidențiindu-se un coș imens de trandafiri albi, 71 la număr, din partea enoriașilor din parohie.

Printre darurile primite a strălucit o Sfântă Evanghelie cu coperta de metal auriu si argintiu si inserții de catifea culoare visinie, primită din partea familiei. Un moment extrem de amuzant l-a avut ca protagonist pe părintele Vasile Acatrinei de la Biserica Sfântul Spiridon, care i-a adus în dar un baston cu cocardă tricoloră, urându-i sugestiv „bătrânețe îndelungată”.

Părintele protopop Petru Fercal s-a alăturat mulțimii de credincioși și în fața Sf. Altar a citit părintelui și frumoasei sale familii o rugăciune specifică de binecuvântare și RECUNOȘTINȚĂ, împlinind astfel cuvântul duminicii de azi, raportat la binefacerile primite pe parcursul vieții sale.

Misiunea

Părintele Gheorghe Grigorași a primit misiunea de a călăuzi spre mântuire sufletele credincioșilor din Parohia „Întâmpinarea Domnului” din municipiul Botoșani într-un context vitregit de diverși factori. Un prim obstacol a fost ateismul de dinainte de 1990, care i-a învățat pe oameni să stea departe de slujbele bisericii, unii de frică alții din necredință.  La începutul lunii octombrie 1992 a fost săvârșită prima slujbă în biserica din inima orașului, un lăcaș în stare jalnică, fără gard, împrejmuită cu niște boscheti pe lângă care noaptea îti era frică să treci.

Părintele Gheorghe Viorel Grigorași nu s-a lăsat descurajat. Spiritul său gospodăresc, antrenat și de firea hotărâtă și bătăioasă a preotesei sale, a transformat locul în ceva de nerecunoscut în doar câțiva ani. Stilul său unic, carismatic pe alocuri, de a predica despre Dumnezeu și credința ortodoxă, cu intervenții tranșante în încercarea de a trezi conștiința, i-a adus la biserică chiar pe cei mai necredincioși din parohie.

Vlăstar altoit pe vița lui Hristos, părintele Gheorghe i-a îndreptat pe cei căzuți, pe cei în deznădejde i-a mângâiat, pe cei slabi i-a încurajat, pe cei aflaţi pe calea cea bună i-a întărit, pe cei bogaţi i-a învăţat milostenia, pe cei în nevoi i-a învăţat răbdarea. Mulțimea de oameni care a ținut duminică să îi fie alături la aniversarea a 70 de ani vorbește de la sine despre jertfa sa pe aștarul iubirii de Hristos.

…

Părintele Gheorghe Grigorași s-a născut la data de 19.01.1955, în satul Mândrești, com. Vlădeni, jud. Botoșani.  A studiat la Seminarul Teologic „Veniamin Costache” de la Mănăstirea Neamţ între anii 1970-1975, iar în perioada – 1976 – 1980 a urmat cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar București, cursuri finalizate cu teza de licenţă Starea sufletului în opera De civitate Dei la Fericitul Augustin, alcătuită sub îndrumarea Domnului Prof. Dr. Cezar Vasiliu. În 1992 i-a fost încredințată spre păstorire PArohia „Întâmpinarea Domnului” din Botoșani, după ce între anii 1977-1988 fusese preot paroh la Mândrești și Hrișcani, dipă care timp de patru ani preot paroh la Vlădeni și Huțani.

Scurt istoric

Biserica cu hramul ”Întâmpinarea Domnului” este zidită în anul 1826 de către Costache Roset, vornic de Botoșani și soția sa Maria, născută Gheucă, cum atestă inscripția de deasupra ușii de la intrare precum și alte inscripții și însemnări pe obiecte de cult, pe cărți de ritual și pe clopotele bisericii.

Biserica, ca și slujitorii ei, au fost întreținuți de ctitor cât a fost în viață, adică între anii 1826-1862, lăsând după moartea sa (1862) prin testament, o parte din moșia Tomeștilor din ținutul Botoșani și 10 dugheni în târgul vitelor din Botoșani pentru întreținerea bisericii, a slujitorilor și școlii de psaltichie, înființată tot de ctitor pe lângă această biserică în anul 1851, septembrie 1.

Biserica a fost închinată, conform voinței sale testamentare ca metoc al Mănăstirii Vorona, ținutul Botoșanilor, situație care a durat scurt timp (1862-1864), căci prin Legea Secularizării averilor mănăstirești (1864), biserica nu mai administrează moșia care trece în patrimoniul statului urmând să fie întreținută pe seama comunei oraș Botoșani.

Același ctitor a zidit în anul 1849 pe lângă biserică mai multe clădiri în număr de 3, azi există numai casa parohială, servind, două din ele pentru locuința personalului bisericesc iar una din ele pentru școala de psaltichie.

Aceste clădiri aflate inițial în curtea bisericii au fost separate în 1932 printr-o stradă nouă denumită astăzi Octav Onicescu.

Alături de biserică, lângă altar, este mormântul fiicei ctitorului, Maria C. Roset, moartă în 1846, iunie 15, cum arată inscripția de pe piatra mormântului, săpată în patru limbi: română (caractere chirilice), greacă, franceză și germană.

Biserica era înconjurată de un parc mare, teren donat de ctitori în suprafață de circa 2 ha cu pomi ornamentali și fructiferi și alei de flori, suferind între timp trei exproprieri: una în 1890 prin alinierea bulevardului luându-se 2082 mp, a doua în anul 1932 când s-a deschis strada nouă care a despărțit biserica de clădirile bisericești și a treia în 1970 când au fost expropriați 8338 mp pentru construirea de blocuri.

Astăzi curtea bisericii mai are o suprafață de 1782 mp. Până prin anii 1892-1894 curtea bisericii a servit și de cimitir care devenind maidan de gunoaie s-a închis.

În 1894 s-au dezgropat din curtea bisericii și osemintele ctitorilor care s-au pus într-o criptă din zidul bisericii înspre miazăzi unde sunt și astăzi.

După căderea comunismului din 1989, odată cu venirea preotului Gheorghe Grigorași, în anul 1992, s-au efectuat ample lucrări.

Pentru început s-a împrejmuit biserica. Între anii 1995 – 1996 s-a zidit capela mortuară cu casa praznicală.

Între anii 2002 – 2004 s-a executat pictarea bisericii de echipa condusă de pictorul Ioan Preutu din Iași, iar la 4 noiembrie 2004, biserica a fost sfințită de PF. Părinte Patriarh Daniel, pe atunci mitropolit al Moldovei și Bucovinei.

În toamna anului 2010 biserica a fost reparată și exterior.

Biserica are formă de navă, împărțită în patru încăperi: vestibul, pronaos, naos și altar și are un singur turn care servește de clopotniță. Este prevăzută cu un amvon situat deasupra stranei din stânga, iar cafasul lipsește din lipsă de spațiu. Tot din lipsă de spațiu, catapeteasma este în zigzag, lucru mai rar întâlnit.