Enoriașii Parohiei „Întâmpinarea Domnului” din municipiul Botoșani au trăit, duminică, alese momente de bucurie duhovnicească cu prilejul aniversării a 70 de ani de viață a părintelui-profesor Gheorghe Grigorași, păstorul acestei comunități din inima orașului.
Ziua a început cu Sfânta și dumnezeiasca Liturghie, săvârșită în sobor de preoți veniți din județele Moldovei, special pentru a fi aproape de colegul lor de seminar și prieten de o viață, părintele Gheorghe Grigorași. La slujbă au participat numeroși credincioși, care au ținut să fie aproape de părintele lor duhovnicesc.
Bucuria părintelui a fost cu atât mai mare cu cât în duminica în care a împlinit o cifră „evanghelică” s-a rostit pericopa evanghelică de la Sfântul Luca, capitolul XVII, cunoscută ca „Vindecarea celor 10 leprosi”. Textul este destul de cunoscut și are în centru o învățătură care s-a potrivit cu aniversarea: RECUNOȘTINȚA, despre care părintele Gheorghe Grigorași a vorbit în predica sa, în stilul său caracteristic, extrem carismatic și în același tip pragmatic. Pigmentat cu povești întâlnite în viața de zi cu zi, cuvântul părintelui a evidențiat situațiile în care se cuvine să fim recunoscători.
Slujba a continuat cu Sfânta Epicleză, un moment de intensă trăire duhovnicească, când părintele Gheorghe a ridicat mâinile și l-a chemat pe Sfântul Duh, așa cum a făcut de sute de ori în peste 30 de ani de slujire. Copilașii și credincioșii care au primit binecuvântare au luat Sfânta Împărtășenie. La finalul slujbei, părintele Nicolae Horga, prietenul său de peste jumătate de veac, a ținut un scurt cuvânt, în care a evocat personalitatea parohului de la Rosseti.
„Părintele Gheorghe Grigorași a format aici o comunitate foarte frumoasă. Noi, părintele Mihai Amarghioalei, fost protoiereu la Hârlău părintele profesor Ioan Stan, fost preot paroh la Mitocul Dragomirnei, lângă mănăstire și subsemnatul (pr. Nicolae Horga, părinte inspector la Arhiscopia Sucevei și Rădăuțiului) îl cunoaștem pe părintele din 1970. Știți cum l-am văzut pe părintele? Era omul rugăciunii, la Paraclisul seminarului, un om studios, care era, ca și acum, la Sfânta Liturghie, foarte meticulos. Așa a fost o viață întreagă! Să nu rămână nimic nefăcut. S-a căsătorit cu doamna Lenuța care a crescut în zona aceea a mănăstirilor și l-a binecuvântat Dumnezeu cu o familie foarte frumoasă. Părintele dumneavoastră, pe lângă că slujește și predică frumos, este o enciclopedie. Știe foarte multe lucruri și și-e drag să stai lângă ei. Am venit cu mare drag să-i fim alături, dar vrem să fim și la 80 și la 90, că este de unde. Rugăm pe Bunul Dumnezeu să reverse din din izvorul desăvârșit al iubirii și al milostivirii SALE tot harul de care avem nevoie pentru mântuire”, a spus părintele Nicolae. După frumoasele cuvinte s-a dat startul cadourilor și buchetelor superbe de flori, evidențiindu-se un coș imens de trandafiri albi, 71 la număr, din partea enoriașilor din parohie.
Printre darurile primite a strălucit o Sfântă Evanghelie cu coperta de metal auriu si argintiu si inserții de catifea culoare visinie, primită din partea familiei. Un moment extrem de amuzant l-a avut ca protagonist pe părintele Vasile Acatrinei de la Biserica Sfântul Spiridon, care i-a adus în dar un baston cu cocardă tricoloră, urându-i sugestiv „bătrânețe îndelungată”.
Publicitate
Părintele protopop Petru Fercal s-a alăturat mulțimii de credincioși și în fața Sf. Altar a citit părintelui și frumoasei sale familii o rugăciune specifică de binecuvântare și RECUNOȘTINȚĂ, împlinind astfel cuvântul duminicii de azi, raportat la binefacerile primite pe parcursul vieții sale.
Misiunea
Părintele Gheorghe Grigorași a primit misiunea de a călăuzi spre mântuire sufletele credincioșilor din Parohia „Întâmpinarea Domnului” din municipiul Botoșani într-un context vitregit de diverși factori. Un prim obstacol a fost ateismul de dinainte de 1990, care i-a învățat pe oameni să stea departe de slujbele bisericii, unii de frică alții din necredință. La începutul lunii octombrie 1992 a fost săvârșită prima slujbă în biserica din inima orașului, un lăcaș în stare jalnică, fără gard, împrejmuită cu niște boscheti pe lângă care noaptea îti era frică să treci.
Părintele Gheorghe Viorel Grigorași nu s-a lăsat descurajat. Spiritul său gospodăresc, antrenat și de firea hotărâtă și bătăioasă a preotesei sale, a transformat locul în ceva de nerecunoscut în doar câțiva ani. Stilul său unic, carismatic pe alocuri, de a predica despre Dumnezeu și credința ortodoxă, cu intervenții tranșante în încercarea de a trezi conștiința, i-a adus la biserică chiar pe cei mai necredincioși din parohie.
Vlăstar altoit pe vița lui Hristos, părintele Gheorghe i-a îndreptat pe cei căzuți, pe cei în deznădejde i-a mângâiat, pe cei slabi i-a încurajat, pe cei aflaţi pe calea cea bună i-a întărit, pe cei bogaţi i-a învăţat milostenia, pe cei în nevoi i-a învăţat răbdarea. Mulțimea de oameni care a ținut duminică să îi fie alături la aniversarea a 70 de ani vorbește de la sine despre jertfa sa pe aștarul iubirii de Hristos.
…
Părintele Gheorghe Grigorași s-a născut la data de 19.01.1955, în satul Mândrești, com. Vlădeni, jud. Botoșani. A studiat la Seminarul Teologic „Veniamin Costache” de la Mănăstirea Neamţ între anii 1970-1975, iar în perioada – 1976 – 1980 a urmat cursurile Institutului Teologic de Grad Universitar București, cursuri finalizate cu teza de licenţă Starea sufletului în opera De civitate Dei la Fericitul Augustin, alcătuită sub îndrumarea Domnului Prof. Dr. Cezar Vasiliu. În 1992 i-a fost încredințată spre păstorire PArohia „Întâmpinarea Domnului” din Botoșani, după ce între anii 1977-1988 fusese preot paroh la Mândrești și Hrișcani, dipă care timp de patru ani preot paroh la Vlădeni și Huțani.
Scurt istoric
Biserica cu hramul ”Întâmpinarea Domnului” este zidită în anul 1826 de către Costache Roset, vornic de Botoșani și soția sa Maria, născută Gheucă, cum atestă inscripția de deasupra ușii de la intrare precum și alte inscripții și însemnări pe obiecte de cult, pe cărți de ritual și pe clopotele bisericii.
Biserica, ca și slujitorii ei, au fost întreținuți de ctitor cât a fost în viață, adică între anii 1826-1862, lăsând după moartea sa (1862) prin testament, o parte din moșia Tomeștilor din ținutul Botoșani și 10 dugheni în târgul vitelor din Botoșani pentru întreținerea bisericii, a slujitorilor și școlii de psaltichie, înființată tot de ctitor pe lângă această biserică în anul 1851, septembrie 1.
Biserica a fost închinată, conform voinței sale testamentare ca metoc al Mănăstirii Vorona, ținutul Botoșanilor, situație care a durat scurt timp (1862-1864), căci prin Legea Secularizării averilor mănăstirești (1864), biserica nu mai administrează moșia care trece în patrimoniul statului urmând să fie întreținută pe seama comunei oraș Botoșani.
Același ctitor a zidit în anul 1849 pe lângă biserică mai multe clădiri în număr de 3, azi există numai casa parohială, servind, două din ele pentru locuința personalului bisericesc iar una din ele pentru școala de psaltichie.
Aceste clădiri aflate inițial în curtea bisericii au fost separate în 1932 printr-o stradă nouă denumită astăzi Octav Onicescu.
Alături de biserică, lângă altar, este mormântul fiicei ctitorului, Maria C. Roset, moartă în 1846, iunie 15, cum arată inscripția de pe piatra mormântului, săpată în patru limbi: română (caractere chirilice), greacă, franceză și germană.
Biserica era înconjurată de un parc mare, teren donat de ctitori în suprafață de circa 2 ha cu pomi ornamentali și fructiferi și alei de flori, suferind între timp trei exproprieri: una în 1890 prin alinierea bulevardului luându-se 2082 mp, a doua în anul 1932 când s-a deschis strada nouă care a despărțit biserica de clădirile bisericești și a treia în 1970 când au fost expropriați 8338 mp pentru construirea de blocuri.
Astăzi curtea bisericii mai are o suprafață de 1782 mp. Până prin anii 1892-1894 curtea bisericii a servit și de cimitir care devenind maidan de gunoaie s-a închis.
În 1894 s-au dezgropat din curtea bisericii și osemintele ctitorilor care s-au pus într-o criptă din zidul bisericii înspre miazăzi unde sunt și astăzi.
După căderea comunismului din 1989, odată cu venirea preotului Gheorghe Grigorași, în anul 1992, s-au efectuat ample lucrări.
Pentru început s-a împrejmuit biserica. Între anii 1995 – 1996 s-a zidit capela mortuară cu casa praznicală.
Între anii 2002 – 2004 s-a executat pictarea bisericii de echipa condusă de pictorul Ioan Preutu din Iași, iar la 4 noiembrie 2004, biserica a fost sfințită de PF. Părinte Patriarh Daniel, pe atunci mitropolit al Moldovei și Bucovinei.
În toamna anului 2010 biserica a fost reparată și exterior.
Biserica are formă de navă, împărțită în patru încăperi: vestibul, pronaos, naos și altar și are un singur turn care servește de clopotniță. Este prevăzută cu un amvon situat deasupra stranei din stânga, iar cafasul lipsește din lipsă de spațiu. Tot din lipsă de spațiu, catapeteasma este în zigzag, lucru mai rar întâlnit.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
La Cina cea de Taină din joia mare, Domnul Iisus Hristos a întemeiat cea mai mare dintre Tainele creştineşti: Taina Împărtăşaniei. El a săvârşit un lucru neobişnuit de tainic şi de sfânt: a luat pâinea, a binecuvântat-o, şi-a înălţat privirile către cer, a lăudat pe Dumnezeu, a frânt pâinea şi a dat-o ucenicilor Săi spunând uluitoarele, cu totul neobişnuitele cuvinte pe care le auzim la fiecare Sfântă Liturghie: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor”.
După aceea, Domnul Iisus Hristos a binecuvântat potirul cu vin şi, dându-l ucenicilor, a grăit: „Beţi dintru acesta toţi: acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea” (Matei 26, 28). Noi facem asta spre pomenirea Lui la fiecare Sfântă Liturghie prin Taina Euharistiei. Mai înainte, El spusese: „Eu sunt Pâinea vieţii… Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci – iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu… Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 48-51, 53-56).
Aceste cuvinte au fost atât de şocante când oamenii le-au auzit pentru prima dată încât mulţi, chiar dintre ucenicii Lui, L-au părăsit, neputând înţelege cum avea El să le dea de mâncat Trupul Său şi de băut Sângele Său, cum putea să îşi dea numele de „Pâinea Cerească”. Dar cei doisprezece apostoli, pe care Domnul Iisus Hristos i-a întrebat: „Nu vreţi şi voi să Mă părăsiţi?”, i-au răspuns prin gura Sfântului Apostol Petru: „Doamne, unde să mergem? Doar Tu ai cuvintele vieţii veşnice” (Ioan 6, 67-68). Apostolii au primit, au făcut loc în inimile lor pentru cuvintele tainice ale Domnului, au crezut în faptul că Domnul Iisus Hristos este Pâinea vieţii, care s-a pogorât din cer – iar la Cina cea de Taină, când El le-a dat Trupul şi Sângele Său sub chipul pâinii şi al vinului, şi-au amintit cu adâncă credinţă de ceea ce le spusese Hristos.
Şi noi, creştinii, suntem datori să primim în inimile noastre aceste mari şi sfinte cuvinte ale lui Hristos, suntem datori să ne amintim ce ne-a spus Hristos în minunatul Său cuvânt despre viţa de vie: „Eu sunt Viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 1-6). Dacă noi suntem mlădiţe ale Viţei lui Hristos, înseamnă că ne hrănim cu seva acestei Viţe, aşa cum viţa de vie obişnuită se hrăneşte cu seva pe care o primeşte de la rădăcinile sale. Nu putem trăi fără hrana tainică primită de la Viţa Hristos, ale cărei mlădiţe El ne-a învrednicit să fim. El ne-a învrednicit să fim.
Suntem datori să credem din toată inima în faptul că, împărtăşindu-ne cu Trupul şi Sângele lui Hristos sub chipul pâinii şi al vinului, cu adevărat mâncăm Trupul lui Hristos şi bem Sângele Lui. Şi nimeni dintre noi să nu se îndoiască văzând că pâinea rămâne pâine şi vinul rămâne vin şi că ele au gust de pâine şi de vin. Să nu se îndoiască nimeni de faptul că nu sunt pâine simplă şi vin simplu, ci adevăratul Trup şi adevăratul Sânge al lui Hristos.
În Taina Euharistiei, la Liturghie, se săvârşeşte cu adevărat neasemuita minune a prefacerii pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele lui Hristos. Episcopii şi preoţii care săvârşesc cu mare evlavie Taina Euharistiei, simt limpede că se petrece o Taină foarte mare, simt cum Se pogoară Duhul Sfânt asupra pâinii şi a vinului. Să ne apropiem și noi de marea Taină a Împărtăşaniei cu frică, cutremur, cu credinţă adâncă în faptul că sub chipul pâinii şi al vinului ne împărtăşim cu Trupul şi cu Sângele lui Hristos, că se împlinesc asupra noastră cuvintele lui Hristos: „Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu întru Mine rămâne şi Eu întru el”. Amin.
Un incendiu a izbucnit, ieri după-amiază, într-o gospodărie din localitatea Puțureni, comuna Coțușca. Acoperișul casei a fost cuprins de flăcări. Nu au fost persoane rănite, dar pagubele sunt însemnate.
La caz s-au deplasat, în cel mai scurt timp, pompierii din cadrul Punctului de Lucru Coțușca, dar și Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență Coțușca, cu trei autospeciale de stingere și o ambulanță SMURD. Aceștia au acționat rapid astfel încât flăcările să nu se extindă la întreaga construcție. Cauza probabilă de producere a incendiului a fost scurtcircuitul.
Pentru înlăturarea riscului de incendiu, ISU Botoșani recomandă:
▪ verificați periodic instalaţia electrică, cu ajutorul personalului autorizat. Orice modificare a acesteia poate fi făcută doar cu avizul distribuitorului de energie şi numai de specialiști în domeniu;
▪ nu folosiţi instalaţii electrice improvizate. Fie că este vorba de reparaţia unui aparat electrocasnic, de prelungirea traseului unui cablu sau de repararea unei siguranţe, improvizaţiile pot conduce la un incendiu. Orice eroare de prindere sau de izolaţie poate crea un scurtcircuit sau o descărcare de curent;
▪ la suplimentarea receptoarelor asiguraţi-vă că instalaţia existentă poate prelua consumul adiţional;
Publicitate
▪ verificaţi periodic cordoanele de legătură ale aparatelor electrice şi înlocuiţi-le atunci când sunt uzate;
▪ nu folosiţi prize sau întrerupătoare slăbite. În cazul în care observaţi că priza se mişcă sau că în jurul întrerupătorului există orificii libere, cereţi ajutorul unui specialist pentru schimbarea prizei/întrerupătorului şi pentru izolarea zonei respective. De asemenea, acordaţi atenţie modului în care introduceţi sau extrageţi cablurile de alimentare din priză;
▪ nu suprasolicitaţi o priză deoarece unele incendii se produc din cauza solicitării excesive a unei surse de curent. Avertismentul vizează alimentarea mai multor electrocasnice de putere electrică mare (frigider, maşină de spălat etc.) de la aceeași priză. Alocaţi, pe cât posibil, fiecărui aparat câte o priză. În cazul în care folosiți mai multe aparate la o singură sursă, aceasta se poate încălzi și provoca un incendiu;
▪ instalaţi şi utilizaţi aparatura electrocasnică respectând indicaţiile producătorului din prospectul produsului. În cazul în care sesizaţi că produsul respectiv şi-a schimbat parametri de funcţionare, se încălzește foarte repede sau emană un miros de ars, scoateţi-l imediat din funcţiune şi adresaţi-vă unui specialist. În cazul aparatelor mari, asigurați un spaţiu de aerisire pentru a se putea emana căldura acumulată în timpul funcţionării;
▪ amplasaţi şi utilizaţi aparatele electrice departe de mediile umede. Unele accidente de natură electrică se produc din cauza folosirii curentului electric în apropierea sau la contactul cu apa.
În continuare, pompierii militari rămân mobilizați, 24 de ore din 24, pentru gestionarea operativă a situaţiilor de urgenţă şi acordarea primului ajutor medical specializat persoanelor aflate în dificultate.
Evenimentele înregistrate la nivel județean rămân în atenția Centrului Operațional, pentru dispunerea imediată a măsurilor menite să asigure optimizarea misiunilor de răspuns orientate spre salvarea de vieți.
Informații despre modul de comportare în cazul producerii unor situații de urgență pot fi obținute prin accesarea platformei naționale de pregătire în situații de urgență https://fiipregatit.ro.
FOTO: Cei mai talentați elevi din țară au fost premiați în cadrul Olimpiadei Naționale de Informatică, pentru elevii claselor V-VIII, la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani
Miercuri, 16 aprilie 2025, Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani a fost gazda unei festivități impresionante, prilejuită de premierea celor mai talentați elevi din țară, în cadrul Olimpiadei Naționale de Informatică, pentru elevii claselor V-VIII. Evenimentul a reunit participanți, profesori, organizatori și invitați speciali, marcând o celebrare a excelenței și a performanței în domeniul informaticii.
Într-o atmosferă de apreciere și entuziasm, elevii care au demonstrat abilități remarcabile în rezolvarea problemelor algoritmice și de programare au fost recompensați pentru munca și dedicarea lor. Pe parcursul competiției, aceștia au trecut prin probe solicitante, punându-și la încercare logica, creativitatea și capacitatea de a găsi soluții inovatoare. Rezultatele obținute reflectă nu doar talentul lor individual, ci și sprijinul neprețuit al profesorilor care i-au îndrumat.
Pe lângă premiile acordate pentru clasamentul final, festivitatea a inclus momente speciale dedicate recunoașterii efortului depus de toți participanții. Diplomele de excelență, medaliile și premiile speciale oferite au subliniat importanța dezvoltării competențelor digitale și a susținerii elevilor pasionați de informatică în vederea construirii unei cariere de succes.
„Elevii care au concurat la această olimpiadă sunt dovada vie că viitorul tehnologic al României este în mâini sigure. Prin muncă, pasiune și determinare, ei au demonstrat că informatica este nu doar o știință, ci și o artă a logicii și creativității. Suntem mândri să-i premiem astăzi și să le recunoaștem meritele!
Felicitări și elevului nostru din cl. a V-a, Boariu Filip, de la Școala Gimnazială „Mihail Kogălniceanu” Dorohoi, pregătit de domnul profesor Birta Andrei, pentru Medalia de bronz câștigată astăzi!” a declarat Bogdan Gheorghe Suruciuc, inspector școlar general.
Cuvântul Evangheliei s-a răspândit pornind de la Apostoli peste tot în lume. Deși majoritatea creștinilor trăia în timpul celui de-al IV-lea secol în interiorul granițelor imperiului roman, existau creștini și dincolo de granițe. Imperiul vecin era imperiul persan.Știm de la istoricul bisericesc Sozomen faptul că Sfântul Simeon era episcop al cetății Seleucia-Ctesiphon în timpul împăratului Sapor al II-lea (310-381).
La fel ca în perioada persecuțiilor și ostilităților din imperiul roman, viața creștinilor de dincolo de granițe nu a fost mai ușoară. Pe lângă pericolul care venea dinspre păgânii zoroastrieni, creștinii mai erau bănuiți și de faptul că erau spioni ai imperiului roman. Crescând numărul creștinilor autoritățile au început să îi hărțuiască. Amenințări, violențe, taxări excesive, distrugerea bisericilor și confiscarea proprietăților, toate acestea le-au suferit credincioșii. Episcopul Simeon a fost arestat ca trădător al religiei și al imperiului persan.
Pentru a scăpa i s-a propus să se plece înaintea împăratului. Acesta a refuzat. Mirat de faptul că nu se pleacă, Sapor l-a întrebat de ce, mai ales că nu ar fi fost prima dată. „Înainte, i-a răspuns Simeon, nu eram obligat să fac asta ca să mă lepăd de adevărul lui Dumnezeu și de aceea nu m-am opus obiceiului respectării împăratului, însă acum nu pot face asta pentru că stau aici în apărarea dumnezeirii și a învățăturii noastre”. Nu s-a închinat nici împăratului, nici soarelui. A fost trimis în temniță. În drumul spre aceasta Simeon a fost văzut de eunucul Usthazanescare era ca un tată pentru Sapor.
Usthazanes care fusese și el creștin, dar se lepădase de frică și-a venit în fire și a mărturisit că preferă să moară decât să trădeze pe Hristos. Sapor l-a decapitat. În Sâmbăta pătimirilor, o zi înainte de sărbătoarea Învierii, Simeon și foarte mulți alți creștini au fost uciși. Simeon a fost omorât ultimul.
Înainte de a fi omorât, ne spune istoricul Sozomen, „stătea lângă cei ce urmau a fi tăiați și îi îndemna să fie statornici învâțându-i despre moarte și înviere, despre evlavie, și le arăta din Sfintele Scripturi că o moarte ca a lor este viața adevărată, în vreme ce a trăi, și din frică a te lepăda de Domnul, este adevărata moarte”. Între cei uciși atunci se numărau și doi preoți bătrâni ai lui Simeon, Abedechalaasand Anannias, care au suferit în temniță alături de dânsul. Mai târziu a fost ucisă și Tarbula, o sfântă fecioară, sora episcopului Simeon.
Sunt înfricoșătoare descrierile sfintelor pătimiri ale martirilor. Înfricoșătoare au fost și vremurile acelea. De aceea este minunat curajul lor și pildă deopotrivă.