Connect with us

Eveniment

VIDEO: Părintele din Drăgușeni, care a zidit trei biserici, a fost condus pe ultimul drum de Preasfințitul Nichifor și zeci de preoți. A avut viață de mucenic

Publicat

Publicitate
Oameni din trei sate s-au adunat cu mic cu mare la Biserica „Sfântul Gheorghe” din Drăgușeni pentru a aduce un ultim omagiu celui care fost păstor de mii de suflete, părintele Ioan Manoliu. De la poarta lăcașului de cult, până la intrare în biserică, aleea era străjuită pe o parte și pe cealaltă de candele aprinse, care au luminat în ciuda vântului tăios pe toată perioada slujbelor rânduite de la prima oră a dimineții. 
Joi, cea mai grea zi pentru familia părintelui Ioan Manoliu și pentru toți cei care l-au cunoscut, a început de când s-a prins a miji de ziuă cu Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, unde un sobor de preoți a înălțat rugăciuni către Hristos pentru părintele Ioan, cerând lui Dumnezeu să îi așeze sufletul în Lumină, în Împărăția în care nu este nici întristare și nici suspin. Slujba de înmormântare de după Liturghie a fost oficiată de aproape 40 de preoți, zece dintre aceștia fiind foști colegi de seminar cu părintele Ioan, veniți acum din mai multe județe. Unul dintre preoți a venit de la o parohie din Bssarabia. În fruntea lor s-a aflat Preasfințitul Nichifor Botoșăneanul care a adus și cuvântul de mângâiere al ÎPS Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei. După parcursul specific slujbei de înmormântare a unui preot, ierarhul prezent a avut un cuvânt de învățătură emoționant, menit să alunge tristețea membrilor familiei și a fiilor duhovnicești, pe care părintele Ioan Manoliu i-a ținut strânși ca într-un mănunchi de flori vii(VIDEO în text).
Ucenic al părintelui Ilie Cleopa
Cât timp preoții prezenți, membrii familiei și credincioșii prezenți și-au luat un ultim rămas-bun de la părintele lor iubit, a avut o scurtă intervenție un fost coleg de seminar al părintelui, Vasile Matcovici, din parohia „Sfântul Ilie”, din Plopești, județul Iași, care a dezvăluit celor prezenți momente din viața duhovnicească a părintelui Ioan din vremea în care a fost seminarist la Mănăstirea Neamț. Părintele Vasile a pomenit despre evlavia pe care părintele Manoliu a avut-o față de preoții care la anul vor fi canonizați: Părintele Cleopa și Părintele Paisie, lângă care a petrecut toate zilele în care nu era la cursuri. Părintele Vasile își amintește că de foarte multe ori, preotul Ioan Manoliu era un fel de intermediar între seminariști și părintele Cleopa care le trimitea sfat în problemele pe care le aveau (VIDEO în text).
„Hristos a înviat din morți…” au cântat cei aproape 40 de preoți și zeci de enoriași în biserica ticsită de lume, dar și pe aleile din curte, în bătaia vântului pătrunzător, după cum este specific înmormântării preoților. După acest moment, sicriul cu trupul neînsuflețit al părintelui a fost purtat pe umeri de mai mulți preoți care au înconjurat biserica în care a slujit părintele Ioan Manoliu peste 40 de ani.
Îndrăgitul duhovnic a fost înmormântat în curtea bisericii, lângă altarul unde a ridicat mîinile la Cer de mii de ori și au coborât cele cerești pe pământ, în lacrimile enoriașilor și plânsul încetișor al familiei. Cu toții au câștigat un rugător la Tronul Împărătesc.
A vrut să fie profesor de matematică
Viața părintelui Ion Manoliu a fost mucenicie, așa cum viața de preot, în general, se încadrează în acest registru duhovnicesc. Om harnic ca argintul viu, întreprinzător și de cuvânt, și-a construit în cei peste 40 de ani de slujire o reputație la care mulți doar visează.
Puțini dintre cei care l-au cunoscut știu că părintele Ioan, care s-a născut într-o familie de oameni simpli, a vrut să se facă profesor de matematică pentru i-a plăcut foarte mult această materie de care a prins drag pentru că avea o profesoară care renunțase la catedra dintr-o universitate pentru școala din satul sucevean, unde s-a născut părintele.
După multe, multe peripeții, cum însuși a povestit într-un interviu, a ajuns să dea examen la Seminarul de la Mănăstirea Neamț, unde a fost un student strălucit dacă se are în vedere că a avut bursă de merit în toți cei cinci ani de studiu. Pentru că mama sa dorea mult să-l vadă preot, părintele Ioan s-a căsătorit, cerând o parohie în zona Neamțului. De la Iași i s-a propus o parohie în Dorohoi, un oraș considerat pe atunci un fel de „Doftana” parohiilor. Acolo erau trimiși doar disciplinar. La insistențele ÎPS Adrian de atunci, părintele Manoliu a acceptat să vină în Drăgușeni, de această dată … de Botoșani, în anul 1980, unde avea să construiască o biserică în Podriga , care aparținea atunci de această parohie. În timpul regimului comunist, era greu, aproape imposibil, să faci o biserică, avizele se obțineau foarte anevoios, de aceea părintele Ioan Manoliu a numit biserica din Podriga – „Biserica Dorinței”.
„Unde stai tu acolo sunt și eu”
A avut sprijinul necondiționat al soției care atunci când a venit în Drăgușeni gospodăriile erau sărace, nu aveau gard nici la șosea. Oamenii treceau nestingheriți pe lâng streașina casei vecine și perisajul nu era tocmai potrivit pentru o fată crescută la munte, în zona Neamțului. Spre surprinderea părintelui, preoteasa sa a devenit femeia puternică din spatele duhovnicului iscusit. După ce  a fost finalizată Biserica Podriga, unde lucrările au durat șase ani, la insistențele preotesei sale, părintele decis a decis să restaureze apoi Biserica de la Drăgușeni, din care a făcut o adevărată bijuterie.
A fost numit misionar protopopesc în 1997-1998 și a cunoscut credincioșii din toată zona Dorohoiului, numind  deseori această perioada că fiind cea mai frumoasă din viața de preot.
Apoi a construit în satul Dimitrie Cantemir o biserică cu hramul „Sfânta Ana”, la sugestia ÎPS de atunci și  un lăcaș de cult la Sărata, Biserica Sf. Constantin și Elena.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, Părintele Manoliu a restaurat complet începând cu anii ‘90 Biserica Drăgușeni, ctitoria soților Ecaterina și Gheorghe Codrescu (1861-1864), inclusiv pictura, a construit și dotat Casa de prăznuire (2017), a înființat Biblioteca ce numără azi cca 1.700 de volume (unele aparținând familiei Ortansa și Aristotel Crâșmaru), iar în 2017 a reușit să sfințească biserica Drăgușeni, sub binecuvântarea I.P.S. Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Slujba de sfințire a fost oficiată în prezența unui sobor impresionant de preoți și cu un număr mare de credincioși, fiind prima în ultimii 150 de ani de la întemeierea lăcașului. Ocazie cu care Părintele Manoliu a primit cu evlavie, drept recunoștință, distincția ”Crucea Sf. Dosoftei”, pentru toată strădania și viața sa închinată lui Hristos.
Plecarea în veșnicie a părintelui Ioan Manoliu lasă un gol imens în sufletele credincioșilor. A luat cu sine toată osteneala și toate temerile pe care le-a strîns în 44 de ani de slujire și le-a lăsat fiilor săi duhovnicești și noii generații  exemplul său de jerfire pe altarul iubirii de Dumnezeu și de semeni.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!
Colectivul redacției Botoșani24.ro este alături de familia îndoliată.

Iată și imaginile surprinse astăzi:

Publicitate

 

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Beneficiile mersului rapid: De ce ritmul contează mai mult decât timpul. Studiu

Publicat

Publicitate

Beneficiile mersului rapid. Persoanele care merg mai repede au un risc semnificativ mai mic de a dezvolta cancer, în special cancer pulmonar, potrivit unui studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Hong Kong, informează alba24.ro.

Astfel, cercetarea sugerează că viteza mersului pe jos poate fi mai importantă decât numărul de pași pentru prevenirea cancerului, scrie Mediafax.

Studiul a analizat datele a peste 430.000 de participanți din Marea Britanie și Hong Kong, urmărindu-i în medie aproape 11 ani.

Rezultatele au fost impresionante: persoanele care merg repede au avut un risc general de cancer cu 13% mai mic în Marea Britanie și cu 45% mai mic în Hong Kong.

Beneficiile mersului rapid. Reducerea riscului de cancer pulmonar cu până la 53%

Potrivit rezultatelor, la cancerul pulmonar, reducerea riscului a ajuns până la 53%.

„Cercetarea noastră sugerează că beneficiile pentru sănătate ale mersului pe jos nu țin doar de cât de mult mergi, ci și de cât de repede mergi”, explică profesorul Cheung Ching-lung, care a condus studiul publicat în Journal of Cachexia, Sarcopenia and Muscle, citat de Mediafax.

Publicitate

Cercetătorii au descoperit că aproximativ un sfert din efectul protector se datorează nivelurilor mai scăzute ale markerilor inflamatori și metabolismului lipidic îmbunătățit la persoanele care merg rapid.

Așadar, viteza mersului pe jos reflectă starea generală de sănătate și funcția fizică, fiind considerată un „semn vital” al organismului.

Studiul oferă medicilor un instrument simplu pentru identificarea persoanelor cu risc crescut de cancer.

Spre deosebire de alte forme de exercițiu, mersul pe jos este accesibil tuturor și poate fi evaluat rapid într-un cabinet medical.

Descoperirea deschide noi perspective pentru strategiile de prevenție a cancerului, sugerând că încurajarea mersului energic ar putea fi o măsură de sănătate publică eficientă și ușor de introdus.

Citeste mai mult

Eveniment

Sesizările în cazuri de hărțuire în universități vor putea fi depuse anonim. Modificări la Codul de etică universitară

Publicat

Publicitate

Ministerul Educației a pus în dezbatere un proiect ce aduce modificări la Codul-cadru de etică și deontologie universitară. Prin aceste schimbări, la comisiile de etică din universități vor putea fi înregistrate sesizări anonime în cazuri de hărțuire sexuală și morală, informează alba24.ro.

În prezent, Codul-cadru prevede că toate sesizările trebuie să fie însoțite de semnătura celui care sesizează, datele de identificare ale acestuia, o motivare argumentată, scrie edupedu.ro.

Modificări propuse

Potrivit proiectului, se propune ca:

”sesizările anonime sau cele în care nu sunt menționate datele de identificare ale petiționarului, care se referă la cazuri de hărțuire pe criteriu de sex ori de hărțuire morală sunt analizate de comisiile de etică universitară

În urma analizării sesizărilor, dacă rezultă că acestea ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni în condițiile prevăzute de legea penală, de hărțuire sexuală, agresiune sexuală sau folosirea abuzivă a funcției în scop sexual, comisiile de etică universitară înștiințează de îndată conducerile instituțiilor de învăţământ superior pentru sesizarea organelor de urmărire penală.”

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Sfânta Muceniţă Sofia şi fiicele sale, botezate cu numele celor trei virtuţi teologice : Pistis – credinţă, Elpis – nădejde şi Agapis – dragoste

Publicat

Publicitate

Sfânta Muceniţă Sofia şi fiicele sale, Pistis, Elpis şi Agapis au vieţuit în Italia şi au pătimit în timpul domniei împăratului Adrian (117-138). Sofia, nume grecesc, înseamnă înţelepciune. Ea a avut trei fiice pe care şi le-a botezat cu numele celor trei virtuţi teologice: Pistis – credinţă, Elpis – nădejde şi Agapis – dragoste.

Prefectul provinciei, Antioh, le-a denunţat împăratului Adrian că sunt creştine. Împăratul le-a poruncit să aducă jertfă zeiţei Artemis. Pentru că au refuzat, împăratul a poruncit să fie omorâte doar fiicele, că mama să sufere mai mult, nu doar chinurile pedepselor ci şi pierderea fiicelor. Fetele au fost martirizate în anul 137. Când au primit moartea Pistis avea 12 ani, Elpis 10 ani şi Agapis 9 ani.

Sofia a luat trupurile celor trei fiice şi le-a îngropat pe un deal, în afară cetăţii. După trei zile de rugăciune la mormântul acestora, şi-a dat duhul în mâinile Domnului.
Mormintele Sfintei Sofia şi a fiicelor sale Pistis, Elpis şi Agapis au fost localizate pe drumul roman Via Aurelia. Deasupra acestor morminte s-a ridicat Biserica “Sfântul Mucenic Pangratie“.

Din anul 1992, Sfânta Muceniţă Sofia este ocrotitoarea capitalei Bulgariei.
Ziua Sfintei Sofia împreună cu fiicele ei Pistis (Credinţa), Elpis (Nădejdea) şi Agapis (Dragostea) este un bun prilej pentru Biserica lui Hristos de a vedea cum izvorăşte harul în oameni prin sfinţenie, feciorie şi jertfă preacurată de sine. Căci aceste tinere fecioare, trei la număr, pline de înţelepciunea Treimii celei mai presus de fire, au înţeles taina veacului viitor, adică iubirea cea infinită dăruită de Dumnezeu oamenilor care se unesc cu El în rugăciune, şi au preţuit această taină mai mult decât întregul univers, mai mult decât viaţa lor, şi au câştigat nemurirea. Şi au fost făcătoare de minuni în viaţă, în moarte şi în veşnicie. Şi mama lor, purtătoare a numelui lui Dumnezeu, care le-a născut şi şi-a văzut fiinţa crescând în ele, care le-a privegheat în moarte şi în înviere, a murit de durere după trei zile, pe mormântul fiicelor ei, închipuind moartea şi învierea lui Hristos în inima lor şi în inima ei, pentru veşnicie.

CREDINŢA, NĂDEJDEA, DRAGOSTEA

Sunt cununa de virtuţi teologice şi nu numai. În drumul vieţii omul se poate întâlni cu acestea dacă doreşte să trăiască cu adevărat. A crede în ceva, în cineva, în tine dă un sens vieţii. A avea nădejde înseamnă că ceea ce crezi se v-a întâmpla. Nădejdea este de fapt o amprentă repetată a credinţei. Dragostea este cea mai puternică forţă a omului pentru că face parte din ceea ce înseamnă Dumnezeu. Dumnezeu înseamnă dragoste. Omul creat de Dumnezeu a primit această parte a Divinului, a Sacrului, a lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu a dorit ca omul să fie fiinţa ce îl poartă pe El aici pe Pământ. În fiecare om există Dumnezeu pentru că el, omul a primit Lumina lui Dumnezeu, adică Dragostea. Lumina cea mai mică alungă orice întuneric.

Publicitate

Credinţa cea mai mică aduce nădejdea, adică speranţa. Speranţa înseamnă gând. Gândul poate însemna faptă, adică realitatea adusă în faţa omului prezent. Prezentul este poarta viitorului. Să ne folosim darurile primite şi ne vom putea bucura de viitorul care ni se va arăta clar în faţă.

Citeste mai mult

Eveniment

Descoperire uimitoare în pădurile României: Scorpionul Carpatin, o „fosilă vie” unică în lume. Micul prădător este aproape inofensiv

Publicat

Publicitate

România adăpostește o specie rară și spectaculoasă: Euscorpius carpathicus, cunoscut și sub numele de scorpionul Carpatin. Această specie este endemică, ceea ce înseamnă că se găsește doar pe teritoriul țării noastre, fiind o adevărată comoară a biodiversității.

Deși are dimensiuni reduse, de doar 4-5 centimetri, scorpionul Carpatin este considerat o „fosilă vie”, supraviețuind pe planeta noastră de peste 400 de milioane de ani. Spre deosebire de rudele sale exotice, nu reprezintă un pericol pentru oameni. Veninul său este slab și aproape inofensiv, iar pentru prinderea prăzii se bazează mai mult pe clești decât pe ac.

Acest mic prădător este nocturn și își face apariția mai ales sub pietre, frunze sau ramuri uscate, unde stă la pândă. Discret și eficient, scorpionul Carpatin contribuie la menținerea echilibrului ecosistemelor forestiere, având un rol esențial în lanțul trofic.

Specialiștii subliniază importanța protejării acestei specii unice, care a rezistat schimbărilor geologice și climatice timp de milioane de ani.

Recent, fotografiile prezentate de Administrația Parcului Național Cheile Nerei – Beușnița, aflat în grija Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, dezvăluie fragilitatea, dar și frumusețea acestui „războinic” mic, dar fascinant, ascuns în inima pădurilor montane din România.

Publicitate
Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending