VIDEO: Părintele din Drăgușeni, care a zidit trei biserici, a fost condus pe ultimul drum de Preasfințitul Nichifor și zeci de preoți. A avut viață de mucenic
Oameni din trei sate s-au adunat cu mic cu mare la Biserica „Sfântul Gheorghe” din Drăgușeni pentru a aduce un ultim omagiu celui care fost păstor de mii de suflete, părintele Ioan Manoliu. De la poarta lăcașului de cult, până la intrare în biserică, aleea era străjuită pe o parte și pe cealaltă de candele aprinse, care au luminat în ciuda vântului tăios pe toată perioada slujbelor rânduite de la prima oră a dimineții.
Joi, cea mai grea zi pentru familia părintelui Ioan Manoliu și pentru toți cei care l-au cunoscut, a început de când s-a prins a miji de ziuă cu Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, unde un sobor de preoți a înălțat rugăciuni către Hristos pentru părintele Ioan, cerând lui Dumnezeu să îi așeze sufletul în Lumină, în Împărăția în care nu este nici întristare și nici suspin. Slujba de înmormântare de după Liturghie a fost oficiată de aproape 40 de preoți, zece dintre aceștia fiind foști colegi de seminar cu părintele Ioan, veniți acum din mai multe județe. Unul dintre preoți a venit de la o parohie din Bssarabia. În fruntea lor s-a aflat Preasfințitul Nichifor Botoșăneanul care a adus și cuvântul de mângâiere al ÎPS Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei. După parcursul specific slujbei de înmormântare a unui preot, ierarhul prezent a avut un cuvânt de învățătură emoționant, menit să alunge tristețea membrilor familiei și a fiilor duhovnicești, pe care părintele Ioan Manoliu i-a ținut strânși ca într-un mănunchi de flori vii(VIDEO în text).
Ucenic al părintelui Ilie Cleopa
Cât timp preoții prezenți, membrii familiei și credincioșii prezenți și-au luat un ultim rămas-bun de la părintele lor iubit, a avut o scurtă intervenție un fost coleg de seminar al părintelui, Vasile Matcovici, din parohia „Sfântul Ilie”, din Plopești, județul Iași, care a dezvăluit celor prezenți momente din viața duhovnicească a părintelui Ioan din vremea în care a fost seminarist la Mănăstirea Neamț. Părintele Vasile a pomenit despre evlavia pe care părintele Manoliu a avut-o față de preoții care la anul vor fi canonizați: Părintele Cleopa și Părintele Paisie, lângă care a petrecut toate zilele în care nu era la cursuri. Părintele Vasile își amintește că de foarte multe ori, preotul Ioan Manoliu era un fel de intermediar între seminariști și părintele Cleopa care le trimitea sfat în problemele pe care le aveau (VIDEO în text).
„Hristos a înviat din morți…” au cântat cei aproape 40 de preoți și zeci de enoriași în biserica ticsită de lume, dar și pe aleile din curte, în bătaia vântului pătrunzător, după cum este specific înmormântării preoților. După acest moment, sicriul cu trupul neînsuflețit al părintelui a fost purtat pe umeri de mai mulți preoți care au înconjurat biserica în care a slujit părintele Ioan Manoliu peste 40 de ani.
Îndrăgitul duhovnic a fost înmormântat în curtea bisericii, lângă altarul unde a ridicat mîinile la Cer de mii de ori și au coborât cele cerești pe pământ, în lacrimile enoriașilor și plânsul încetișor al familiei. Cu toții au câștigat un rugător la Tronul Împărătesc.
A vrut să fie profesor de matematică
Viața părintelui Ion Manoliu a fost mucenicie, așa cum viața de preot, în general, se încadrează în acest registru duhovnicesc. Om harnic ca argintul viu, întreprinzător și de cuvânt, și-a construit în cei peste 40 de ani de slujire o reputație la care mulți doar visează.
Puțini dintre cei care l-au cunoscut știu că părintele Ioan, care s-a născut într-o familie de oameni simpli, a vrut să se facă profesor de matematică pentru i-a plăcut foarte mult această materie de care a prins drag pentru că avea o profesoară care renunțase la catedra dintr-o universitate pentru școala din satul sucevean, unde s-a născut părintele.
După multe, multe peripeții, cum însuși a povestit într-un interviu, a ajuns să dea examen la Seminarul de la Mănăstirea Neamț, unde a fost un student strălucit dacă se are în vedere că a avut bursă de merit în toți cei cinci ani de studiu. Pentru că mama sa dorea mult să-l vadă preot, părintele Ioan s-a căsătorit, cerând o parohie în zona Neamțului. De la Iași i s-a propus o parohie în Dorohoi, un oraș considerat pe atunci un fel de „Doftana” parohiilor. Acolo erau trimiși doar disciplinar. La insistențele ÎPS Adrian de atunci, părintele Manoliu a acceptat să vină în Drăgușeni, de această dată … de Botoșani, în anul 1980, unde avea să construiască o biserică în Podriga , care aparținea atunci de această parohie. În timpul regimului comunist, era greu, aproape imposibil, să faci o biserică, avizele se obțineau foarte anevoios, de aceea părintele Ioan Manoliu a numit biserica din Podriga – „Biserica Dorinței”.
„Unde stai tu acolo sunt și eu”
A avut sprijinul necondiționat al soției care atunci când a venit în Drăgușeni gospodăriile erau sărace, nu aveau gard nici la șosea. Oamenii treceau nestingheriți pe lâng streașina casei vecine și perisajul nu era tocmai potrivit pentru o fată crescută la munte, în zona Neamțului. Spre surprinderea părintelui, preoteasa sa a devenit femeia puternică din spatele duhovnicului iscusit. După ce a fost finalizată Biserica Podriga, unde lucrările au durat șase ani, la insistențele preotesei sale, părintele decis a decis să restaureze apoi Biserica de la Drăgușeni, din care a făcut o adevărată bijuterie.
A fost numit misionar protopopesc în 1997-1998 și a cunoscut credincioșii din toată zona Dorohoiului, numind deseori această perioada că fiind cea mai frumoasă din viața de preot.
Apoi a construit în satul Dimitrie Cantemir o biserică cu hramul „Sfânta Ana”, la sugestia ÎPS de atunci și un lăcaș de cult la Sărata, Biserica Sf. Constantin și Elena.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, Părintele Manoliu a restaurat complet începând cu anii ‘90 Biserica Drăgușeni, ctitoria soților Ecaterina și Gheorghe Codrescu (1861-1864), inclusiv pictura, a construit și dotat Casa de prăznuire (2017), a înființat Biblioteca ce numără azi cca 1.700 de volume (unele aparținând familiei Ortansa și Aristotel Crâșmaru), iar în 2017 a reușit să sfințească biserica Drăgușeni, sub binecuvântarea I.P.S. Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Slujba de sfințire a fost oficiată în prezența unui sobor impresionant de preoți și cu un număr mare de credincioși, fiind prima în ultimii 150 de ani de la întemeierea lăcașului. Ocazie cu care Părintele Manoliu a primit cu evlavie, drept recunoștință, distincția ”Crucea Sf. Dosoftei”, pentru toată strădania și viața sa închinată lui Hristos.
Plecarea în veșnicie a părintelui Ioan Manoliu lasă un gol imens în sufletele credincioșilor. A luat cu sine toată osteneala și toate temerile pe care le-a strîns în 44 de ani de slujire și le-a lăsat fiilor săi duhovnicești și noii generații exemplul său de jerfire pe altarul iubirii de Dumnezeu și de semeni.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!
Colectivul redacției Botoșani24.ro este alături de familia îndoliată.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
Marți, 25 noiembrie 2025, in jurul orei 01:00,polițiștii au fost sesizați cu privire la faptul că FEDIUC COSTANTIN, de 88 ani, din satul și comuna Corni, județul Botoșani, care locuiește singur, a plecat din data de 24 noiembrie 2025, orele 15.30 de la domiciliu, fără a reveni până în prezent.
Articole vestimentare:
– palton lung de culoare gri;
– căciulă de culoare neagră;
– cizme de culoare verzi
– la data și ora plecării mai avea asupra sa un băț folosit drept sprijin.
Acesta are următoarele semnalmente :
– 1.70cm înălțime;
– 85kg
– consituție ușor robustă
– păr scurt de culoare alb
– fară barbă.
Rugăm cetățenii care dețin informații cu privire la această persoană, să apeleze 112 sau să se adreseze celei mai apropiate unități de poliție!
Sfânta Ecaterina, fiica principelui Consta, a trăit în timpul împăratului Maximian, la începutul secolului al IV-lea. Cunoștea foarte bine limba greacă și limba latină și avea cunoștințe temeinice de astronomie și de oratorie. Sfânta muceniță Ecaterina are doua viziuni: în prima o vede pe Maica Domnului cu Pruncul în brațe.
Din cauza faptului că nu era creștină, nu reușește să vadă fața Mântuitorului. Acest lucru îi descoperă deșertăciunea cunoștințelor ei și alege să primească Sfântul Botez. În a doua vedenie i se descoperă Hristos, care îi dăruiește un inel de logodnă, spunându-i: „Iată, astăzi te primesc pe tine mireasa Mie nestricată și veșnică, deci să păzești tocmeala aceasta cu dinadinsul și să nu mai primești nicidecum alt mire pământesc”. În următoarea zi, Ecaterina rămâne uimită când vede inelul de logodnă pe degetul său.
Este momentul în care viața sa se schimbă radical. De acum înainte începe să condamne cultul și miturile păgâne, înfruntă în discuții publice pe înțelepții vremii și chiar reușește să-i aducă la adevărata credință. Este silită de Maximian să se înfrunte cu o adunare de filosofi păgâni. Datorita iubirii sale față de Hristos și a înțelepciunii cu care a fost împodobită, Sfânta muceniță a făcut ca toți filosofii prezenți să creadă în Hristos și să-L mărturisească ca fiind Dumnezeu adevărat. Pentru acest lucru, toți acei înțelepți au fost arși în foc.
Pentru lupta sa împotriva cinstirii zeilor, Sfintei Ecaterina i s-a tăiat capul. Potrivit Sfintei Tradiții, la tăierea capului său nu a curs sânge, ci lapte, iar îngerii au dus trupul Sfintei Ecaterina în Muntele Sinai, în locul în care Moise văzuse Rugul Aprins. Aici s-a ridicat o mănăstire cu numele Sfintei mucenițe, Mănăstirea Sfânta Ecaterina. Sfânta Ecaterina este și ocrotitoarea studenților teologi din București. Paraclisul din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxa „Patriarhul Iustinian” din București poartă hramul „Sfânta muceniță Ecaterina”.
O părticică din Moaștele Sfintei Ecaterina se află la Biserica Colțea din București.
Publicitate
Mănăstirea Sfânta Ecaterina (Sinai, Egipt)
Situată în peninsula Sinai, la picioarele Munţilor Moise (Mount el-Deir) şi Sinai din Egipt, mănăstirea a fost construită pe locul unde Moise a văzut Rugul Aprins, care este şi acum viu. Cu toate că este cunoscută sub numele de Sfânta Ecaterina, numele său real este Mănăstirea Schimbării la Faţă sau Mănăstirea Rugului Aprins. Este una din cele mai vechi mănăstiri creştine din lume. Înfiinţată de Împăratul Iustinian cel Mare în anul 527, mănăstirea a trecut prin numeroasele schimbări din istoria regiunii, inclusiv invazia islamului. În secolul al IX-lea, locul a fost asociat cu Sfânta Ecaterina din Alexandria (ale cărei moaşte au fost transportate aici în chip minunat) şi a devenit unul din loc de pelerinaj foarte cunoscut.
În bibliotecă au fost păstrate numeroase manuscrise antice, această bibliotecă fiind a doua în lume după cea a Vaticanului ca număr de manuscrise. Colecţia constă din 3500 de volume în greacă, coptă, arabă, armeană, ebraică, siriană, georgiană şi alte limbi. De asemeni, aici sunt păstrate un mare număr de icoane vechi, inclusiv faimoasa icoană a Pantocratorului din Sinai (din secolul al VII-lea), dispusă în stânga, şi Scara dumnezeiescului urcuş (din secolul al XII-lea), o reprezentare iconică a cărţii cu acelaşi nume a Sfântului Ioan Scărarul. Biserica monahală datează din vremea domniei Sfântului Împărat Iustinian. Arhitectul acesteia, Ştefan de Aila, a construit o bazilică din bazalt cu trei aripi separate de coloane masive şi cu acoperişul din lemn. Capitelurile coloanelor navei sunt sculptate în stil corintic.
Bazilica are cinci capele laterale, iar capătul vestic este flancat de turnuri. Rugul sfânt continuă să crească în spaţiul de dincolo de capătul estic al clădirii. Biserica mănăstirii a suferit puţine schimbări de pe vremea fondatorului ei. Marele său portal de la vest este încă închis cu uşa din lemn de cedru, veche de 1400 de ani care funcţionează perfect, stând în cuiele şi balamalele ei iniţiale. Acoperişul de lemn al navei, de asemenea din secolul al VI-lea, stă sprijinit pe grinzi care poartă inscripţii în onoarea împăratului Iustinian şi a soţiei sale Teodora. Teodora a murit în 548 iar Iustinian în 565, biserica fiind finalizată între aceşti ani.
Astăzi, mănăstirea Sf. Ecaterina, mănăstirea Rait şi câteva dependinţe formează Biserica Sinaiului. Mulţi pelerini de pretutindeni ajung să se închine la moaştele Sfintei muceniţe Ecaterina.
FC Botoșani a remizat cu Dinamo București, scor 1-1, în ultimul meci al etapei a 17-a din Superliga. Partida de pe Stadionul Municipal a avut ritm, emoții și momente spectaculoase, dar și ratări uriașe de ambele părți.
Botoșaniul scapă victoria printre degete în fața dinamoviștilor
Moldovenii au condus până în minutul 77, însă au fost egalați în urma unei faze confuze, în care o centrare deviată s-a transformat într-un gol neașteptat pentru oaspeți.
Pentru formația lui Leo Grozavu, miza era uriașă: o victorie îi readucea pe primul loc în clasament, egalând Rapid la puncte, dar depășind-o la golaveraj. În schimb, Dinamo putea urca pe poziția secundă dacă pleca cu toate punctele de la Botoșani. Ambele echipe au început ofensiv, iar primele ocazii importante au venit din tabăra „câinilor”.
Mailat deschide scorul cu un voleu superb
Gazdele au avut nevoie de aproape o repriză pentru a se dezmorți, dar au lovit la prima oportunitate majoră. În minutul 44, Mailat a înscris un gol spectaculos: voleu din prima, de la 15 metri, direct sub transversală, lăsându-l fără reacție pe Epassy. Municipalul a erupt, iar FC Botoșani a intrat cu avantaj la pauză.
Repriza secundă a debutat cu Dinamo în ofensivă totală. Armstrong, Karamoko și apoi Ikoko au avut ocazii uriașe de a egala, însă Anestis a fost providențial, scoțând în mod repetat mingi care păreau goluri sigure. De două ori, portarul grec a intervenit fabulos la șuturile lui Armstrong, inclusiv o minge trimisă la vinclu din 10 metri.
Dinamoviștii egalează cu noroc, Botoșani ratează victoria
În minutul 76, Botoșaniul a avut șansa decisivă de 2-0. Bordeianu a scăpat singur cu portarul, dar a șutat slab, ratând incredibil. La faza imediat următoare, tabela s-a schimbat. Opruț, găsit la marginea careului mare, a trimis o centrare deviată sau un șut ratat – mingea a prins o traiectorie ciudată și s-a strecurat în poartă printre Anestis și bară. Dinamo egala la 1-1 și readucea tensiunea pe finalul meciului.
Publicitate
Până la final, cele două echipe au mai avut câteva zvâcniri, dar lipsa de luciditate în fața porții a menținut scorul neschimbat. Ambele tabere au părăsit terenul cu sentimentul că puteau obține mai mult: Botoșani pentru că a avut victoria în mână, Dinamo pentru numărul uriaș de ocazii create.
Absențe importante și presiunea clasamentului
Pentru Dinamo, absența lui Alberto Soro – răcit – a cântărit în construcția jocului ofensiv. În schimb, în lot s-a regăsit Adrian Mazilu, aflat aproape de finalul recuperării. De partea cealaltă, FC Botoșani venea după o serie mai slabă: un singur punct în două meciuri (0-0 cu Petrolul, 0-2 cu Farul), ambele disputate în deplasare.
Egalul menține Botoșaniul în lupta pentru prima poziție, însă îi obligă pe elevii lui Grozavu să recupereze puncte în etapele următoare. Dinamo, în schimb, pleacă din Moldova cu un punct care o păstrează în zona fruntașă și îi oferă motive de optimism după un joc consistent.
Duelul a fost condus de Sebastian Colțescu, într-o atmosferă bună și cu un ritm excelent pentru finalul etapei.
Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” a inițiat în acest an un proiect de discuții pe marginea biografiilor romanțate ale lui Mihai Eminescu. Prima dezbatere, organizată în parteneriat cu Colegiul Tehnic „Regele Ferdinand I” Rădăuți și Cercul Profesorilor de Limba și literatura română-zona Rădăuți, a avut loc în data de 4 aprilie 2025.
La această primă ediție, moderată de Mircea A. Diaconu, s-a discutat pe marginea romanelor „Mite” (1934) și „Bălăuca” (1935), autor Eugen Lovinescu, care îl au ca personaje centrale pe Eminecu, Veronica Micle și Mite Kremnitz.
Pe 23 mai, la a doua ediție, în cadrul Seminarului Eminescu, Daniela Petroșel a moderat discuția cu autorul cărții „Solomonarul. Romanul unei revoluții fără început și sfârșit” (Nemira, 2022), Florin Chirculescu.
La a treia ediție, pe 28 iunie, la a III-a ediție, organizată în cadrul Școlii doctorale de vară, a avut loc un dialog cu scriitoarea Florina Ilis, pornind de la volumul „Viețile paralele” (Editura Polirom, 2012), moderat de Lucia Țurcanu și Ala Sainenco.
A IV-a ediție a proiectului, organizată în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Botoșani, va avea loc pe 28 noiembrie, începând cu ora 11:00, și își propune ca temă „Romanul lui Eminescu” de Cezar Petrescu, în moderarea lui Mircea A. Diaconu.
Discuțiile vor avea loc la sediul Inspectoratului Școlar Județean Botoșani.
Publicitate
Invităm profesorii de limba și literatura română, dar și pe toți cei interesați de subiect, să ni se alăture.