Sărbătoarea Buneivestiri a umplut bisericile și mănăstirile din întreaga țară, pentru a aduce prea cinstire Maicii Domnului, prilej de rugăciune, de bucurie și de multumire lui Dumnezeu și Sfinților, pentru binefacerile pe care le primim. Bucuria hramului i-a adunat laolaltă pe credincioși, de la cel mic până la cel mare, de la cei vii până la cei care nu mai sunt printre noi, în fiecare an, ajungând până la originea lui și la Mănăstirea Sihăstria Voronei, din anul 1861.

De atunci și până astăzi, în această sfântă zi s-a săvârșit în această pustie pe atunci, pentru că acum nu mai este locul de altădată, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie.

Prima liturghie a fost și momentul sfințirii bisericii vechi de către arhiereul episcop și locțiitor de mitropolit al Moldovei din acea vreme, Chesarie Sinadon, iar de atunci, neîntrerupt până astăzi, anual, de 25 martie, în Sfântul Altar, Mântuitorul Iisus Hristos coboară pe Sfânta Masă. Chiar și în perioada comunistă, când mănăstirea a fost închisă, venea o dată pe an, de Bunavestire, preotul paroh din Oneaga cu credincioșii, dădeau la o parte spinii de la ușa bisericii, făceau curățenie cu câteva zile înainte și săvârșeau Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. Cu toate că perioada de tristă amintire a făcut multe pagube , nu numai în mănăstirea Sihăstria Voronei, ci și în alte mănăstiri, însă cu toate acestea, de  odorul cel de mult preț al lăcașului sfânt: moaștele Sfântului Cuvios Onufrie, nu a avut îndrăzneala niciun securist, niciun necredincios să se apropie.

„Deși ca și viețuitori în perioada comunistă… au fost unii dintre oamenii stăpânirii de atunci care îi spuneau părintelui meu stareț: Ce mai țineți oasele acelea în biserică. Luați-le și aruncați-le pe pârâu. Iar părintele când vedea că insistă mai mult, le-a zis, vă rog, poftiți, vă deschid biserica și luați-le. Și atunci s-au înspăimântat. Din clipa aceea nu a mai zis nimic nimeni. Nu era proclamată atunci canonizarea Sfântului Onufrie, dar de atunci se cunoștea că era mare făcător de minuni. Ceea ce vedem noi azi că s-a înfăptuit după revoluție a fost numai minunea Sfântului Cuvios Onufrie, fiindcă noi oameni păcătoși puțini la număr să reușim să facem lucruri care uneori par imposibile și unor oameni mai mari să le facă, cu venituri foarte modeste, lucruri atât de mărețe. Însă se vede că este dorința Sfântului Onufrie și a Maicii Domnului care ocrotește mănăstirea noastră”, a spus părintele Ghedeon Huțanașu.

Bucuria obștii monahale, dar și a pelerinilor care au luat parte la slujbele rânduite, a fost încununată de prezența Preasfințitului Nichifor Botoșăneanul, care a slujit Sfânta Liturghie unită cu Vecernia, potrivit tipicului, înconjurat de un sobor de ieromonahi, preoți și diaconi, în Paraclisul Mănăstirii Sihăstria Voronei. După citirea pericopei evanghelice a sărbătorii, Preasfinţitul Părinte Nichifor a rostit o frumoasă predică în care a subliniat însemnătatea praznicului Bunei Vestiri pentru mântuirea neamului omenesc.

„ Ziua de Bunăvestire este ziua în care Domnul Hristos a luat chip în lume. Dumnezeu s-a arătat lumii împlinind un dor al oamenilor de a-L vedea, de a-L cunoaște, de a-L simți apropiat, dar împlinind și dorul lui Dumnezeu de a lucra mântuirea în mijlocul poporului. De a împlini planul de mântuire pe care l-a făgăduit Evei atunci când s-a lăsat amăgită de șarpe, atunci când a cunoscut despărțirea de Dumnezeu. Și prin întruparea pe care Domnul o ia, îl duce pe Adam mai departe…(…) Mântuirea noastră a început. Doar necredința omului, doar împotrivirea omului mai poate să zădărnicească acest plan și vedem că din păcate împotriviri în continuare sunt. Și vor până spre sfârșit. Dar vedem că în ciuda acestor împotriviri, lumina Învierii a răsărit ca nădejde și chemare pentru noi toți. Suntem chemați să nădăjduim. O dată început acest plan al mântuirii devine un ASTĂZI al nostru, al tuturor. De aceea noi nu spunem: Atunci a fost începutul mântuirii noastre, în acel an, în acea zi a lui Dumnezeu, ci ASTĂZI este începutul mântuirii noastre. Devine un ASTĂZI al nostru, al tuturor. Fiecare dintre noi suntem chemați să primim acest ASTĂZI pe care Maica Domnului l-a primit. Dumnezeu nu forțează libertatea, dar  orice amânare, orice împotrivire are și niște consecințe în planul vieții noastre și în istorie”, a spus celor prezenți PS Nichifor (VIDEO integral în articol)

La finalul slujbei, părintele stareț Ghedeon a mulțumit în mod deosebit Preasfințitului Părinte Nichifor pentru că a bucurat cu prezența  hramul din acest an, oferind binecuvântare ca de astăzi înainte să se săvârșească Sfânta Liturghie în paraclisul noii biserici, improvizat deocamdată, la demisol, care va avea ca ocrotitor Duminica Tuturor Sfinților. Părintele a explicat de ce a ales acest hram pentru noul paraclis și originea deciziei ne duce până în anul 2005, când biserica veche avea și acest hram. După ce a fost resfințită de PF Daniel, pe atunci mitropolit al Moldovei,  a fost rânduit ca primul hram după canonizarea Sfântului Onufrie să fie chiar aici, unde sunt adăpostite moaștele sfântului. Și atunci s-a renunțat la hramul Duminica Tuturor Sfinților și a fost rânduit ca al doilea hram să fie Sfântul Cuvios Onufrie. „Iar noi acum prin construirea acestei biserici, la demisol va fi Paraclisul cu hramul Duminica Tuturor Sfinților, iar sus biserica propriu-zisă va purta hramul Sfântului Cuvios Onufrie, care va fi chivotul care va adăposti pentru veșnicie moaștele Sfântului Onufrie. Această zi este intens așteptată de credincioșii care vin frecvent la slujbele mănăstirii pentru că biserica veche era neîncăpătoare și astăzi s-a umplut paraclisul, fiind totuși un spațiu generos”, a explicat părintele stareț.

A mulțumit și autorităților care sprijină mănăstirea și încurajează viețuitorii și care au răspuns la plângerile lor legate de starea drumului și acum nu se mai poate spune că „drumul este rău”, lucru evidențiat și de PS Nichifor în cuvântul său de final, mulțumind la rândul său președintelui Consiliului Județean, Doina Federovici, care s-a alăturat credincioșilor în timpul slujbei, în ciuda programului încărcat.

Sărbătoarea s-a încheiat cu o agapă frățească. Nu a fost pelerin din mulțimea care a fost prezentă la hramul mănăstirii să nu fie omenit cum se cuvine cu sărmăluțe, pește prăjit, apă minerală și colaci. Pentru obștea micuță, este lesne de înțeles, că a fost un efort deosebit să pregătească bucatele, dar cu siguranța răsplata va veni de la Mica lui Dumnezeu care ocrotește Mănăstirea Sihăstria Voronei din 1861.