La doar 16 ani, Ecaterina Mihăilă nu este doar o adolescentă talentată. Este o luptătoare cu degete fine, care transformă fiecare zi într-o lecție de dăruire, disciplină și pasiune pură. Elevă la Liceul de Artă din Botoșani, la clasa profesoarei Marina Mihalenco-Prisacaru, Ecaterina a început să cânte la pian la doar 6 ani. De atunci, clapele au devenit pentru ea o extensie a sufletului.

Mâinile ei par să poarte grația unui întreg univers muzical. Nu doar că interpretează partituri cu o maturitate ce depășește cu mult vârsta ei, dar le și trăiește, cu fiecare notă, ca și cum viața însăși ar curge prin clapele pianului.

A cântat în deschiderea spectacolului lui Richard Clayderman – un vis pe care mulți artiști îl ating poate într-o viață întreagă. Pentru ea, a fost începutul. Nu al celebrității, ci al recunoașterii unei munci tăcute, zilnice, a câte șase ore pe zi, de studiu, cu disciplină, lacrimi, emoție și speranță. În spatele aplauzelor și al zâmbetului ei cald, se ascunde o poveste de voință rară. A fost un moment care i-a luminat drumul.

În urmă cu câteva zile, Ecaterina Mihăilă a trăit una dintre cele mai emoționante experiențe, și anume a avut privilegiul incredibil de The Grand Ball of Princes and Princesses – un eveniment de o rară eleganță, găzduit de prestigiosul hotel The Dorchester din Londra, un loc-simbol al rafinamentului, al aristocrației și al marilor spirite culturale ale lumii. Într-o atmosferă de vis, învăluită în lumini calde, rochii strălucitoare și emoții nerostite, a cântat pentru prinți, prințese și personalități remarcabile venite din toate colțurile globului. Muzica ei a prins glas într-un cadru regal, deschizând o seară în care emoția și eleganța au dansat la unison.

Și nu a cântat singură, ci alături de fratele ei, Emanuel-Emilian, care este student la Conservatorul ,,George Enescu’’ din Iași, anul 2, Secția pian. De asemeni este considerat un este pianist extrem de talentat și compozitor adaptat vremurilor.

„Am ajuns să cânt în deschiderea acestui eveniment, în primul cu ajutorul lui Dumnezeu și al Maicii Domnului. Apoi, am fost remarcată la București și la Cluj, unde am cântat în deschiderea spectacolului celebrului pianist Richard Clayderman. Am fost remarcată și am fost invitată la Londra, la The Grand Ball of Princes and Princesses ”, spune cu modestie Ecaterina. A îmbrăcat o rochie ca în povești și s-a bucurat de fiecare moment petrecut în cadrul evenimentului.

Puterea exemplului a răscolit talentul

De altfel, fratele Ecaterinei a fost cel care i-a deschis inima ca să încapă acolo dragostea pentru dansul notelor pe clapele pianului. I-a spus mamei că vrea la școala de pian și determinarea ei a adus-o elevă la Liceul de Artă Ștefan Luchian din Botoșani, la clasa reputatei profesoare Marina Mihalenco-Prisacaru, care i-a văzut potențialul și a pregătit-o cu rigurozitate. Însă, Ecaterina a surprins-o de multe ori cu partituri grele învățate de pe internet, pe lângă temele pe care le primea.

A moștenit talentul de la o bunică care în tinerețe a câștigat marele premiu la Concursul de talente „Cântarea României”. Dumnezeu i-a înzestrat cu talent pe toți cei trei copii ai familiei Dan și Daniela Mihăilă din Cătămărăști. După Ecaterina, fratele cel mic a ales tot Liceul de Artă pentru a deveni un artist celebru.

Ecaterina Mihăilă spune, cu ochii mari și limpezi, că vrea să devină o mare pianistă. Nu pentru faimă, ci pentru că muzica este felul ei de a vorbi cu lumea. De a vindeca, de a dărui, de a spune tot ce uneori cuvintele nu pot. Pianul e locul ei sigur, refugiul și zborul ei în același timp.

Ecaterina nu doar învață muzică. O trăiește. O duce cu ea în fiecare gest, în fiecare privire visătoare, în fiecare zi în care renunță la tot ceea ce alți adolescenți consideră esențial, pentru că știe că visurile mari cer jertfă și răbdare. A câștigat numeroase concursuri și chiar premiul al doilea la Olimpiada de muzică, faza zonală.

Profesoara ei, Marina Mihalenco-Prisacaru, o descrie ca fiind o elevă foarte ambițioasă și foarte talentată. „Muncește foarte mult, are performanțe și tot ce îi trebuie ca să ajungă unde își dorește”, a spus distinsa profesoară.

Ecaterina nu visează la faimă, ci la profunzime. Își dorește să devină o mare pianistă nu pentru a fi în lumina reflectoarelor, ci pentru a da lumină. Pentru a duce mai departe ceva ce nu se învață din manuale: sensibilitatea, forța blândă a muzicii și harul muncii făcute cu sufletul.

În spatele notelor, Ecaterina trăiește o poveste rară, a unei adolescente care a ales să creadă în visul ei, zi după zi, oră după oră. Poate că într-o zi numele ei va apărea pe marile afișe ale lumii. Poate că va înregistra concerte și va cutreiera continente. Dar dincolo de toate, cel mai important e că, la 16 ani, o fată a învățat ce înseamnă vocația și îndrăznește să viseze. Nu cu ochii închiși, ci cu mâinile pe clape și inima larg deschisă, cu credință puternică în Dumnezeu și cu nădejde în ajutorul Maicii Domnului.