Sâmbătă, într-un cadru festiv și într-o atmosferă duhovnicească încărcată de emoție, diaconul Cosmin Melinte, originar din Botoșani, a primit puterea de a sfinţi Darurile, adică de a sluji Sfânta Liturghie, fiind hirotonit preot de Presfințitul Nichifor Botoșăneanul, care a slujit Sfânta Liturghie în fruntea unui sobor de preoți și diaconi.

După o rugăciune de dezlegare a păcatelor, ierarhul prezent a dat binecuvântare de începere a slujbei Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii. A urmat Taina Hirotoniei care nu este o slujbă independentă, de sine stătătoare, ci se încadrează în slujba Sfintei Liturghii depline. Hirotonia în preot se săvârşeşte înainte de sfinţirea Darurilor (îndată după intrarea cu Cinstitele Daruri), deoarece preotului i se dă puterea de a sfinţi Darurile, adică de a sluji Sfânta Liturghie.

Acesta a fost momentul care a adus emoții de neuitat pentru părintele Cosmin Melinte și preoteasa sa, Ecaterina. Rostirea troparelor „Isaie, dănţuieşte; Fecioara a avut în pântece şi a născut Fiu pe Emmanuel, pe Dumnezeu şi Omul; Răsăritul este numele Lui, pe Care slăvindu‑L, pe Fecioara o fericim.”; „Sfinţilor mucenici, care bine v‑aţi nevoit şi v‑aţi încununat, rugaţi‑vă Domnului să se mântuiască sufletele noastre.” și „Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule; lauda apostolilor şi bucuria mucenicilor, a căror propovăduire este Treimea cea de o fiinţă” a precedat rugăciunile de hirotonie.

Publicitate

„Să vă ajute Bunul Dumnezeu să vă bucurați de această slujire. Cu aceeași cinste cu care părintele slujește într-o parohie și doamna preoteasă este chemată pe de o parte să îl ajute, pe de altă parte să păstreze acest mare har care asupra întregii familii înseamnă binecuvântare, înseamnă ocrotire, dar înseamnă și responsabilitate”, a spus în cuvântul său PS Nichifor Botoșaneanul.

Părintele Cosmin Melinte a fost mai mulți ani profesor de religie în comuna Gorbănești, extrem de îndrăgit de elevii săi. S-a evidențiat prin acțiuni de caritate, prin activități menite să are slava lui Dumnezeu în faptele de milostenie adresate credincioșilor din zona în care activa.

Apropiații îl descriu ca fiind un om blând, discret, foarte bine pregătit și profund credincios.

Publicitate

„Primul coleg, prieten, frate al generației noastre a primit marele dar al Preoției.
Un om discret, blând și foarte bine pregătit este cel care va călăuzi de acum sufletele Parohiei Vlădiceni spre Hristos.
Preoția nu este ceva banal, vremelnic sau roadă a simoniei. Nicidecum.
Preoția este cea mai înaltă slujire a Bisericii și cel ce o primește nu poate fi oricine, nu poate să o obțină oricum și nu este rezultatul urmării unor cursuri la o facultate.
Este mai mult de atât!
A fi Preot înseamnă să fii cel dintâi în toate. Să fii gata să dai totul lui Hristos oricând și necondiționat. Preotul este cel despătimit și devine pildă pentru cei plini de patimi.
Desigur, este și soț, tată, fiu și mai cu seamă om. Are neputințe, greutăți și griji. Este responsabil de tot ce se întâmplă administrativ în parohie și va da seama de sufletul fiecărui creștin încredințat înaintea Marelui Preot.
Și câte se mai pot spune…
Îți suntem alături, Părinte Cosmin și te încredințăm de aceeași dragoste frățească cu care și tu ne ești aproape!
Vrednic este! Axios! Dignus est”, a scris pe pagina de facebook teologul George Brînzei.

Redacția Botosani24.ro urează părintelui Cosmin Melinte păstorire îndelungată și rodnică.

Istoricul Parohiei din Vlădiceni

Publicitate

La început satul a fost aşezat la cca. 2  km. de şoseaua  Piatra-Neamţ – Roman, dar se pare ca din cauza deselor năvăliri ale turcilor şi tătarilor satul a fost mutat în zona pădurii de nişte călugări numiţi vlădici, de unde şi numele noului sat: „VLADICENI”.

Iniţial satul a purtat numele de GOSTILEŞTI  după boierul GOŞTILĂ. Aşa cum au arătat cercetările arheologice efectuate aici, satul este foarte vechi. O primă atestare documentară avem din 1488, februarie, când Stefan cel Mare întăreşte lui DOŞCA Si surorii sale MELEA, fii lui GOŞTILĂ, nepoţii lui PUIU PLOSCARU, satele GOSTILEŞTI (şi aletele) pe pârâul Negru, Goştileşti fiind cumpărat de tatăl lor de la IVAN CRAIUL, cel care a stăpânit moşia cu mult înainte. IVAN CRAI a făcut parte din sfatul domnesc.

În cursul aceluiaşi an fii lui GOŞTILĂ DOŞCA şi MELEA, au dăruit satele NEGOIEŞTI (azi BORNIŞ) şi GOSTILEŞTI (azi VLĂDICENI) jumătate, Mitropoliei din Târgul Roman. Hotarul acestei jumătăţi din satul GOSTILEŞTI (Vlădiceni) era precizat astfel : „începând de la pădure, de la vadul lui Căliman, în jos pe Goştileasa (pârâu) la Pârâul Negru la vale la gura bahnei şi pe bahniţă în sus la movilă până unde se întâlnesc hotarele Gostineştilor cu a Băhnenilor şi de aici pe ogoarele din jos, la movila care este la drumul vechi şi în celelalte părţi după hotarul vechi.”

Publicitate

Legenda spune că un locuitor nevoiaş pe nume CHIFU, şi-a făcut casa pe moşia unui VLĂDICĂ (episcop) sau călugări, şi mai târziu satul a luat numele de VLĂDICENI. Vatra satului s-a format prin tăierea pădurii.

BISERICA DIN VLĂDICENI

Primul locaş de cult a fost o bisericuţă de lemn care a ars complet înainte de anul 1900. În anul 1906 la data de 26 octombrie a început construcţia actualului locaş de cult. Finalizarea lucrărilor a fost în anul 1918, an în care a avut loc şi târnosirea. Biserica este construită din cărămidă, în stil moldovenesc având formă de cruce, cu un singur turn ce adăposteşte clopotniţa. Cât priveşte ctitorii nu se poate vorbi de anumite persoane, întreaga comunitate de enoriaşi contribuind la construcţia bisericii. Biserica  a fost pictată în ulei de pictorul romaşcan Teofănescu între anii 1915-1918. catapeteasma şi mobilierul bisericesc (iconostasul mare cu icoana Maicii Domnului, iconostasul mic, scaunul arhieresc etc.) au fost lucrate în lemn de tei de către sculptorul Iorgu Sapatoiu din  oraşul Roman în anul 1915. Icoanele catapetesmei au fost pictate de Ioan Secoşan. O primă restaurare are loc la interior în anul 1952 când a fost refăcută o parte din pictură de către pictorul Octav Zmeu din Roman. Tot acum au fost turnaţi din beton nişte pinteni de susţinere şi întărire la exteriorul bisericii în zona celor două apside şi a Sfântului Altar. În anul 1990 s-au efectuat lucrări de zidărie (refacerea tencuielii căzute) la interiorul bisericii, apoi în anul 1991 lucrări de refacere şi spălare a picturii. În anul 1993 s-au efectuat lucrări de zidărie exterioară, refecându-se tencuiala şi s-a aplicat un strat de praf de piatră. Urmare acestor lucrări efectuate la data de19 iulie 1998 a avut loc resfinţirea Bisericii Sfântul Nicolae – Vlădiceni în prezenţa unui sobor de preoţi condus de către PS Ioachim Vasluianul.

Preoţi slujitori şi perioade :

Ø      Teofănescu Ioan 1918 – 15 noiembrie 1927 (9 ani) Sub îndrumarea sa a fost finalizată biserica şi târnosită. La 15 noiembrie 1927 a fost înfiinţată Parohia Vlădiceni, până la această dată fiind filie a parohiei Bârgăoani ;

Ø      Negrea Ioan 1927-1953 (26 ani) a fost primul preot paroh. În anul 1953 aplecat ca protopop la Târgu Ocna judeţul Bacău.

Ø      Tendeleu Nicolae 1953-1972 (19 ani)

Ø      Grebenea Nicolae 1973-1977 (5 ani)

Ø      Agafiţei Gheorghe 1977-1982 (5 ani)

Ø      Talpalariu Nicolae 1983-2005 (23 ani)

Ø      Dăscălescu Nicolae 2006 –2024

Ø      Melinte Cosmin      2024