Sâmbătă, într-un cadru festiv și într-o atmosferă duhovnicească încărcată de emoție, diaconul Cosmin Melinte, originar din Botoșani, a primit puterea de a sfinţi Darurile, adică de a sluji Sfânta Liturghie, fiind hirotonit preot de Presfințitul Nichifor Botoșăneanul, care a slujit Sfânta Liturghie în fruntea unui sobor de preoți și diaconi.
După o rugăciune de dezlegare a păcatelor, ierarhul prezent a dat binecuvântare de începere a slujbei Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii. A urmat Taina Hirotoniei care nu este o slujbă independentă, de sine stătătoare, ci se încadrează în slujba Sfintei Liturghii depline. Hirotonia în preot se săvârşeşte înainte de sfinţirea Darurilor (îndată după intrarea cu Cinstitele Daruri), deoarece preotului i se dă puterea de a sfinţi Darurile, adică de a sluji Sfânta Liturghie.
Acesta a fost momentul care a adus emoții de neuitat pentru părintele Cosmin Melinte și preoteasa sa, Ecaterina. Rostirea troparelor „Isaie, dănţuieşte; Fecioara a avut în pântece şi a născut Fiu pe Emmanuel, pe Dumnezeu şi Omul; Răsăritul este numele Lui, pe Care slăvindu‑L, pe Fecioara o fericim.”; „Sfinţilor mucenici, care bine v‑aţi nevoit şi v‑aţi încununat, rugaţi‑vă Domnului să se mântuiască sufletele noastre.” și „Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule; lauda apostolilor şi bucuria mucenicilor, a căror propovăduire este Treimea cea de o fiinţă” a precedat rugăciunile de hirotonie.
„Să vă ajute Bunul Dumnezeu să vă bucurați de această slujire. Cu aceeași cinste cu care părintele slujește într-o parohie și doamna preoteasă este chemată pe de o parte să îl ajute, pe de altă parte să păstreze acest mare har care asupra întregii familii înseamnă binecuvântare, înseamnă ocrotire, dar înseamnă și responsabilitate”, a spus în cuvântul său PS Nichifor Botoșaneanul.
Părintele Cosmin Melinte a fost mai mulți ani profesor de religie în comuna Gorbănești, extrem de îndrăgit de elevii săi. S-a evidențiat prin acțiuni de caritate, prin activități menite să are slava lui Dumnezeu în faptele de milostenie adresate credincioșilor din zona în care activa.
Apropiații îl descriu ca fiind un om blând, discret, foarte bine pregătit și profund credincios.
Publicitate
„Primul coleg, prieten, frate al generației noastre a primit marele dar al Preoției. Un om discret, blând și foarte bine pregătit este cel care va călăuzi de acum sufletele Parohiei Vlădiceni spre Hristos. Preoția nu este ceva banal, vremelnic sau roadă a simoniei. Nicidecum. Preoția este cea mai înaltă slujire a Bisericii și cel ce o primește nu poate fi oricine, nu poate să o obțină oricum și nu este rezultatul urmării unor cursuri la o facultate. Este mai mult de atât! A fi Preot înseamnă să fii cel dintâi în toate. Să fii gata să dai totul lui Hristos oricând și necondiționat. Preotul este cel despătimit și devine pildă pentru cei plini de patimi. Desigur, este și soț, tată, fiu și mai cu seamă om. Are neputințe, greutăți și griji. Este responsabil de tot ce se întâmplă administrativ în parohie și va da seama de sufletul fiecărui creștin încredințat înaintea Marelui Preot. Și câte se mai pot spune… Îți suntem alături, Părinte Cosmin și te încredințăm de aceeași dragoste frățească cu care și tu ne ești aproape! Vrednic este! Axios! Dignus est”, a scris pe pagina de facebook teologul George Brînzei.
Redacția Botosani24.ro urează părintelui Cosmin Melinte păstorire îndelungată și rodnică.
Istoricul Parohiei din Vlădiceni
La început satul a fost aşezat la cca. 2 km. de şoseaua Piatra-Neamţ – Roman, dar se pare ca din cauza deselor năvăliri ale turcilor şi tătarilor satul a fost mutat în zona pădurii de nişte călugări numiţi vlădici, de unde şi numele noului sat: „VLADICENI”.
Iniţial satul a purtat numele de GOSTILEŞTI după boierul GOŞTILĂ. Aşa cum au arătat cercetările arheologice efectuate aici, satul este foarte vechi. O primă atestare documentară avem din 1488, februarie, când Stefan cel Mare întăreşte lui DOŞCA Si surorii sale MELEA, fii lui GOŞTILĂ, nepoţii lui PUIU PLOSCARU, satele GOSTILEŞTI (şi aletele) pe pârâul Negru, Goştileşti fiind cumpărat de tatăl lor de la IVAN CRAIUL, cel care a stăpânit moşia cu mult înainte. IVAN CRAI a făcut parte din sfatul domnesc.
În cursul aceluiaşi an fii lui GOŞTILĂ DOŞCA şi MELEA, au dăruit satele NEGOIEŞTI (azi BORNIŞ) şi GOSTILEŞTI (azi VLĂDICENI) jumătate, Mitropoliei din Târgul Roman. Hotarul acestei jumătăţi din satul GOSTILEŞTI (Vlădiceni) era precizat astfel : „începând de la pădure, de la vadul lui Căliman, în jos pe Goştileasa (pârâu) la Pârâul Negru la vale la gura bahnei şi pe bahniţă în sus la movilă până unde se întâlnesc hotarele Gostineştilor cu a Băhnenilor şi de aici pe ogoarele din jos, la movila care este la drumul vechi şi în celelalte părţi după hotarul vechi.”
Legenda spune că un locuitor nevoiaş pe nume CHIFU, şi-a făcut casa pe moşia unui VLĂDICĂ (episcop) sau călugări, şi mai târziu satul a luat numele de VLĂDICENI. Vatra satului s-a format prin tăierea pădurii.
BISERICA DIN VLĂDICENI
Primul locaş de cult a fost o bisericuţă de lemn care a ars complet înainte de anul 1900. În anul 1906 la data de 26 octombrie a început construcţia actualului locaş de cult. Finalizarea lucrărilor a fost în anul 1918, an în care a avut loc şi târnosirea. Biserica este construită din cărămidă, în stil moldovenesc având formă de cruce, cu un singur turn ce adăposteşte clopotniţa. Cât priveşte ctitorii nu se poate vorbi de anumite persoane, întreaga comunitate de enoriaşi contribuind la construcţia bisericii. Biserica a fost pictată în ulei de pictorul romaşcan Teofănescu între anii 1915-1918. catapeteasma şi mobilierul bisericesc (iconostasul mare cu icoana Maicii Domnului, iconostasul mic, scaunul arhieresc etc.) au fost lucrate în lemn de tei de către sculptorul Iorgu Sapatoiu din oraşul Roman în anul 1915. Icoanele catapetesmei au fost pictate de Ioan Secoşan. O primă restaurare are loc la interior în anul 1952 când a fost refăcută o parte din pictură de către pictorul Octav Zmeu din Roman. Tot acum au fost turnaţi din beton nişte pinteni de susţinere şi întărire la exteriorul bisericii în zona celor două apside şi a Sfântului Altar. În anul 1990 s-au efectuat lucrări de zidărie (refacerea tencuielii căzute) la interiorul bisericii, apoi în anul 1991 lucrări de refacere şi spălare a picturii. În anul 1993 s-au efectuat lucrări de zidărie exterioară, refecându-se tencuiala şi s-a aplicat un strat de praf de piatră. Urmare acestor lucrări efectuate la data de19 iulie 1998 a avut loc resfinţirea Bisericii Sfântul Nicolae – Vlădiceni în prezenţa unui sobor de preoţi condus de către PS Ioachim Vasluianul.
Preoţi slujitori şi perioade :
Ø Teofănescu Ioan 1918 – 15 noiembrie 1927 (9 ani) Sub îndrumarea sa a fost finalizată biserica şi târnosită. La 15 noiembrie 1927 a fost înfiinţată Parohia Vlădiceni, până la această dată fiind filie a parohiei Bârgăoani ;
Ø Negrea Ioan 1927-1953 (26 ani) a fost primul preot paroh. În anul 1953 aplecat ca protopop la Târgu Ocna judeţul Bacău.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
Protocol de acces mai facil la tratament pentru pacienții cu boli rare: Alexandru Rogobete, ministrul Sănătății anunță, miercuri seară, schimbarea protocolului pentru accesul mai facil la tratamente, pentru românii care suferă de fibroză chistică.
„Împreună cu specialiștii din sănătate și în dialog permanent cu asociațiile de pacienți, am decis actualizarea protocolului pentru DCI Ivacaftorum (…).
Timp de prea mult timp, accesul la tratament a depins de o listă fixă de mutații. Copii și adulți cu mutații rare, deși aveau aceeași boală și aceleași complicații, erau excluși doar pentru că mutația lor nu apărea într-un tabel”, a transmis Rogobete, într-un mesaj publicat pe Facebook.
El a anunțat că noul protocol stabilit de Ministerul Sănătății și CNAS introduce o nouă regulă, potrivit Mediafax:
„Orice pacient cu cel puțin o mutație NON–clasa I devine eligibil pentru tratament compensat. Această modificare deschide accesul la tratament pentru zeci de pacienți cu mutații rare, pacienți care până acum nu aveau nicio opțiune modernă.
Pentru unii dintre ei, schimbarea poate preveni un transplant pulmonar. Pentru alții, poate însemna o viață normală. Pentru toți, înseamnă speranță reală și încredere în sistemul de sănătate”, a declarat Rogobete.
Publicitate
Alte prevederi:
monoterapie pentru copii mai mari de 12 luni și care cântăresc mai mult de 7 kg; adolescenți și adulți cu fibroză chistică și mutații de clasa III (G551D, G1244E, G1349D, G178R, G551S, S1251N, S1255P, S549N, S549R).
monoterapie pentru adulți peste vârsta de 18 ani cu mutația R117H.
asociere cu ivacaftor/tezacaftor/elexacaftor pentru pacienții cu vârste de 2 ani sau mai mari de 2 ani, cu cel puțin o mutație NON–clasa I
O nouă iniţiativă legislativă propune diferenţierea salariului minim în funcţie de calificare şi vechime, măsură susţinută de BNS ca soluţie pentru reducerea sărăciei în muncă şi creşterea stabilităţii pieţei muncii.
Blocul Naţional Sindical susține ideea unui sistem gradual care diferențiază salariul minim în funcție de calificare și vechime, astfel încât experiența și competențele angajaților să fie reflectate în venit.
Conform sursei citate, propunerea vine pe fondul numărului ridicat de salariaţi plasaţi în zona salariului minim, situaţie care a condus la stagnarea veniturilor, migraţia lucrătorilor şi creşterea dependenţei de forţă de muncă din afara UE.
„O nouă iniţiativă de modificare a Codului muncii propune introducerea unor gradaţii şi coeficienţi care să diferenţieze salariul minim în funcţie de nivelul de calificare şi de experienţa profesională. Iniţiativa vine în contextul în care România se confruntă de ani de zile cu o problemă gravă de salarizare: milioane de lucrători sunt plasaţi în zona salariului minim, indiferent de studiile lor, de vechimea acumulată sau de complexitatea muncii pe care o desfăşoară”, se arată în postare.
Peste 2 milioane de români au salariul minim
Reprezentanţii BNS susţin că, în prezent, „peste 2,25 milioane de salariaţi cu normă întreagă câştigă sub 4.582 lei brut, adică sub 2.739 lei net, sub 538 euro pe lună”.
Publicitate
„Această realitate a dus la plafonarea veniturilor, la transformarea României într-o piaţă a muncii ieftine şi la un val masiv de migraţie a lucrătorilor către statele vest-europene. În paralel, România a ajuns să importe forţă de muncă în ritm accelerat, fără capacitatea instituţiilor de a asigura protecţia adecvată a acestor lucrători şi fără a rezolva problema structurală: nivelul scăzut al salariilor”, mai arată sindicatul. Prin urmare, Blocul Naţional Sindical avizează favorabil proiectul, considerând că acesta reprezintă „un pas important în direcţia unei salarizări mai echitabile şi a unei pieţe a muncii mai stabile”.
„Aceasta iniţiativă introduce un mecanism care poate reduce riscul de sărăcie în muncă, fenomen persistent şi alarmant în România, confirmat de datele Eurostat. Iniţiativa sprijină stabilitatea pieţei muncii, prin recunoaşterea valorii reale a muncii şi prin corelarea salariului cu experienţa şi calificarea. De asemenea, este o măsură care poate creşte atractivitatea pieţei muncii din România, reducând dependenţa de importul de forţă de muncă necalificată şi presiunea asupra instituţiilor deja suprasolicitate”, notează reprezentanţii BNS.salar
Sfânta Varvara a trăit în vremea împăratului Maximian (286-305), în cetatea Heliopolis (Egipt), fiind fiica unui dregător păgân cu numele Dioscor, care o ţinea sub pază, într-un turn înalt, din pricina marii ei frumuseţi trupeşti. Aceasta credea în Hristos şi n-a vrut să-şi ascundă credinţa de tatăl ei. Odată, când acesta a poruncit să se facă două ferestre la o baie pe care o zidea, fericita Varvara a cerut să se facă trei ferestre, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. La auzul acestor cuvinte, tatăl ei s-a repezit să o omoare cu sabia, dar ea, fugind, a plecat şi s-a ascuns în munţi.
Alergând după ea, tatăl ei a găsit-o în munţi, şi, luând-o de cosiţe, a dus-o şi a dat-o în seama stăpânitorului ţării aceleia, pe nume Martinian, înaintea căruia ea a mărturisit pe Hristos. Şi, ocărând idolii, fericita a fost bătută cumplit, tăiată pe trup fără milă, arsă la coaste, lovită cu toiege, dezbrăcată şi purtată prin cetate, dar a fost păzită în chip minunat de Dumnezeu. Pentru aceasta, mişcată la suflet de pătimirea Sfintei, o tânără pe nume Iuliana s-a înfăţişat înaintea judecătorului, mărturisind că este creştină, şi a fost şi ea supusă la chinuri. În cele din urmă s-a dat asupra celor două Sfinte Muceniţe hotărârea de a fi ucise cu sabia. Dioscor, tatăl Sfintei Varvara, a fost atât de împietrit de diavolul, încât, văzând chinurile cele multe ale fiicei sale, nu l-a durut nicidecum inima, ci, fără ruşine, el însuşi i-a fost ucigaş.
Şi, cu o mână a luat pe fiica sa, iar cu cealaltă ţinea sabia, şi a dus-o pe ea la locul cel de tăiere, care era aşezat pe un munte, afară din cetate. Şi a fost dusă de un ostaş şi Sfânta Iuliana; iar când mergeau pe cale, Sfânta Varvara se ruga, zicând: „Dumnezeule, Cel fără de început, Care ai întins cerul ca un cort şi pământul l-ai întemeiat pe ape, Cel ce faci să răsară soarele peste cei buni şi peste cei nedrepţi, Tu, şi acum, auzi-mă pe mine roaba Ta, care mă rog Ţie. Ascultă-mă, Împărate, şi dă harul Tău oricărui om care mă va pomeni pe mine şi pătimirile mele. Să nu se apropie de unul ca acela boală năprasnică, şi moarte neaşteptată să nu-l răpească pe el. Pentru că Tu, Doamne, ştii, că trup şi sânge suntem şi lucrul preacuratelor Tale mâini”.
Publicitate
Şi astfel rugându-se Sfânta, s-a auzit glas din cer chemând-o împreună cu Iuliana întru cele de sus şi făgăduindu-i a-i împlini cele cerute. Şi mergeau amândouă Sfintele Muceniţe, Varvara şi Iuliana, spre moarte cu mare bucurie, dorind a se dezlega mai degrabă de trup şi a merge la Dumnezeu Cel în Treime. Şi fiind ucise, sfintele lor suflete au mers către Hristos, Mirele lor. Iar pe Dioscor l-a ajuns năprasnica pedeapsă a lui Dumnezeu, că, după ce a ucis-o pe fiica sa Varvara, a fost lovit de un trăsnet pe când se cobora din munte şi a murit.
Şi era în cetatea aceea un bărbat credincios, cu numele Galenţian. Acesta, luând cinstitele moaşte ale Sfintelor Muceniţe, le-a dus în cetate şi le-a îngropat cu cinste, şi, mai apoi, a zidit peste ele o biserică, în care se făceau multe vindecări şi minuni.
Amenzi uriașe pentru românii care nu sunt politicoși la ghișeu și nu respectă angajații instituțiilor public: Senatorii au aprobat tacit, recent, modificarea Legii nr. 61/1991, potrivit cărora sunt introduse noi sancțiuni contravenționale, care îi vizează pe cetățenii care interacționează cu angajații din instituțiile publice.
Astfel, dacă românii au un comportament lipsit de respect, provocator sau intimidant, agresiv sau recalcitrant, pot fi amendați cu sume între 5.000 de lei și 20.000 de lei.
Poți fi sancționat și doar pentru refuzul de a respecta indicatiile personalului din instituţii publice, atitudine ce poate fi considerată a fi contrară obligaţiei cetăţenilor de a adopta o conduită civilizată şi respectuoasă, în scopul menţinerii unui climat de ordine şi linişte publică, transmite Mediafax.
”13′) Manifestarea, în relaţiile cu instituţiile publice şi angajaţii acestora, a unui comportament lipsit de respect, provocator sau intimidant, agresiv sau recalcitrant, inclusiv prin refuzul de a respecta indicatiile personalului din instituţii publice, contrar obligaţiei cetăţenilor de a adopta o conduită civilizată şi respectuoasă, în scopul menţinerii unui climat de ordine şi linişte publică”.
Această lege a fost analizată favorabil de Consiliul Legislativ, cu observații și propuneri însă, care a menționat următoarele: ,,termenii şi expresiile prin care este descrisă atitudinea sancţionabilă contravenţional, respectiv comportament lipsit de respect, provocator sau intimidant, agresiv sau recalcitrant, … contrar obligației cetățenilor de a adopta o conduită civilizată și respectuoasă…. nu întrunesc cerințele de claritate și previzibilitate întrucât cuprind o tentă puternică de subiectivitate.