Zeci de credincioși au umplut, joi seară, până la refuz frumoasa bisericuță din cartierul Rotunda, uniți în duh de rugăciune și cinstire a ocrotitorului spiritual al parohiei, Sfântul Cuvios Antonie cel Mare.
Un sobor impresionant de preoți din municipiul Botoșani, în frunte că părintele protopop Petru Fercal, a oficiat slujba Vecerniei cu Litie, care a marcat începutul sărbătorii. „Acum, acum, slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor…” a răsunat în lăcașul de cult închinat Sfântului Antonie, din glasurile și din harul a peste douăzeci de preoți care au evlavie la acest sfânt ce s-a nevoit și a sfințit pustia Egiptului.
Răspunsurile la strană au fost oferite de un grup de psalți, de la mai multe parohii din municipiul Botoșani, imnurile de slavă completând frumusețea slujbei.
La finalul slujbei, prin rugăciunea Litiei, au fost binecuvântate pâinea, grâul, vinul și untdelemnul, elemente folosite în cultul divin public.
Cuvântul de învățătură i-a aparținut protopopului Petru Fercal.
Părintele paroh al Bisericii Sfântul Antonie, Dumitru Butnariuc, a mulțumit credincioșilor, cu această ocazie, pentru prezența la slujbe și pentru osteneala și deschiderea de care dau dovadă în încercarea de a lăsa ceva în urmă, pentru generațiile viitoare, care să servească drept mărturie a credinței creștine fierbinți și lucrătoare în viețile enoriașilor parohiei din cartierul Rotunda.
Publicitate
Seara s-a încheiat cu o manifestare a bucuriei și iubirii creștine, enoriașii parohiei oferind participanților la slujbă pachete cu bunătăți pregătite de gospodine și vin fiert.
Sărbătoarea a continuat, vineri, în ziua de prăznuire a Sfântului Antonie cel Mare, cu Sfânta și dumnezeiasca Liturghie, oficiată de un sobor impresionant de preoți, în frunte cu fostul protopop de Hârlău, Nicolae Crăciun.
Biserica a fost plină ochi de credincioșii care an de an sunt parcă tot mai mulți la hramul acestei cochete biserici. Cu toții, cler și credincioși, au înălțat rugăciuni lui Dumnezeu în cadrul unei slujbe tulburător de frumoasă, cum numai Sfânta Liturghie poate fi.
La strană, au dat răspunsurile mai mulți cântăreți de la bisericile din Botoșani.
La final,părintele Nicolae Crăciun a rostit o predica „electrizantă”, încercând să pună la sufletul credincioșilor importanța luptei cu ispita de tot felul, asemeni Sfântului Antonie care a ieșit biruitor. Părintele a accentuat ideea că biserica este formată de fapt din credincioșii care se roagă cu evlavie la sfintele slujbe, totodată felicitând și progresul remarcabil înregistrat an de an în ce privește înfrumusețarea lăcașului de cult, prin contribuția credincioșilor și strădania neobositului preot paroh, Dumitru Butnariuc.
Scurt istoric
Din încredințarea IPS Părinte Mitropolit Daniel, în anul 1997 a luat ființă parohia cu hramul „Sf. Cuvios Antonie cel Mare”, care s-a desprins din parohia „Sf. Trei Ierarhi”.
În anul 2001, la 1 octombrie, a fost numit prin transfer de la parohia „Sf. Prooroc Ilie Tezviteanul”, Negreni, Protopopiatul Săveni, actualul preot paroh, Dumitru Butnariuc,
La 25 decembrie 2001, în prima zi de Crăciun, s-a slujit pentru prima oară Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în mijlocul credincioșilor din această parohie.
Prin grija p.c. Protopop Lucian Leonte și a p.c.pr. Marian Timofte, actual consilier administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor, parohia ,,Sf. Antonie’’ a primit ca donație din partea parohiei ,,Sf. Treime’’, Botoșani, păstorită de p.c. Marian Timofte, o capelă de lemn ce a fost reansamblată în cartierul Rotunda.
Începând cu anul următor s-au făcut demersurile pentru obținerea autorizației de construcție pentru biserica din zid. Lucrările propriu-zise au început la 24 mai 2004, sfințirea locului și punerea pietrei de temelie s-au realizat pe data de 25 septembrie de către p.c. Prot. Lucian Leonte, ca delegat al IPS. Daniel.
Biserica ,,Sfântul Antonie cel Mare și Sfântul Pantelimon” a crescut de la an la an în rugăciunile comune ale enoriașilor și preotului păstor Dumitru Butnariuc. A devenit prin contribuția financiară a tuturor și a devotamentului și muncii neobosite a slujitorilor de la altar un adevărat colț de Rai, mai ales de când pictura bisericii a fost desăvârșită.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
Ministerul Muncii a anunțat că persoanele încadrate în grad de invaliditate I sau II vor putea desfășura activități profesionale compatibile cu capacitatea lor de muncă, conform noilor reglementări aprobate de Guvern.
Executivul a stabilit criterii clare și unitare pentru încadrarea în gradele de invaliditate și pentru evaluarea capacității de muncă, facilitând astfel integrarea profesională a acestor persoane.
„Noul cadru legal permite pensionarilor de invaliditate gradul I și II să rămână în activitate, fie prin angajare, fie prin activități independente, în funcție de capacitățile lor,” a declarat Simona Bucura Oprescu, ministrul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale.
De asemenea, definițiile gradelor de invaliditate au fost actualizate pentru a reflecta mai bine realitățile din legislația actuală, oferind astfel un cadru mai flexibil pentru integrarea profesională.
Această măsură vine în sprijinul celor afectați, oferindu-le mai multe oportunități de a rămâne activi pe piața muncii și de a contribui la economie.
ACS Inter Dorohoi și-a respectat statutul de favorită și a câștigat Grupa E a ediției a IX-a județene a „Cupei de Iarnă” la futsal, desfășurată în sala de sport din Dorohoi.
Echipa s-a impus categoric și și-a asigurat calificarea la turneul final al competiției, a anunțat Asociația Județeană de Fotbal Botoșani.
Competiția a fost una intensă, cu echipe bine pregătite, iar Nord Star Pomârla, Voința Șendriceni, Speranța Dumbrăvița, Viitorul Dorohoi și CS Vorniceni au demonstrat determinare și spirit de fair-play.
Organizatorii au mulțumit Primăriei Dorohoi pentru sprijinul acordat în desfășurarea evenimentului și au apreciat angajamentul echipelor participante.
„Împreună suntem fotbal” este mesajul puternic transmis de Asociația Județeană de Fotbal Botoșani, care promovează dezvoltarea sportului și a futsalului în județ.
Turneul final promite meciuri spectaculoase, iar ACS Inter Dorohoi va încerca să confirme forma excelentă arătată în faza grupelor.
O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
„Dilema„ nr. 47 din 30 ianuarie – 5 februarie 2025. Șerban Axinte face o retrospectivă a poeziei anului 2025, oprindu-se și la botoșăneanul Dan Sociu: „Poezia lui Dan Sociu e de multă vreme o reacție la imaginarul voit sofisticat al literaturii. Pare o mitraliere a tot ceea ce percepția distorsionată sau selectivă transformă în realitate. Antiburghezul Sociu mizează pe cartea aceasta a ieșirii din aproape toate convențiile scrisului. Tot ceea ce e mainstream e luat la mișto într-un fel sau altul. Vedete din lumea culturii ca Taylor Swift, Leonardo Di Caprio sau Tina Turner se încadrează în mod bizar în peisajul dezolant și periferic al Nordului. Toate acestea nu sunt fără miză, cu toate că Sociu ia în răspăr chiar și această tendință a cititorilor de a găsi substraturi deștepte unde s-ar zice că nu există. Sunt zone de emoție reală și de sensibilitate netrucată, ca în acel text despre o lucrătoare sexuală și pisica ei bolnavă de cancer căreia i se făcea chimioterapie. Totuși, Dan Sociu rămâne pentru mine un poet supralicitat din cauza acestei reduplicări până la epuizare a aceleiași formule minimal-biografice”;
Poștașul îmi aduce „Luceafărul de dimineață” nr. 1 (ianuarie) 2025. Horia Gârbea ne atenționează să acceptăm cu seriozitate realitatea; „Eminescu a existat!” Rețin: 1. „Mihai Eminescu a fost un poet. Desigur el a avut preocupări diverse și a fost o minte deschisă, dar nu i se pot bănui priorități în mecanica cuantică și astrofizică, până la a-l considera un precursor strălucit al lui Einstein”; 2. „Cel mai inspirit supra-nume ce s-a găsit lui Eminescu se pare a fi cel al lui G. Călinescu: „Poetul național”. Genul proxim limitează acțiunea sa culturală în hotarele principalei vocații: poezia. Diferența față de oricare alți predecesori și succesori este situația sa de unicitate, care nu constituie în sine un superlative și nu exclude alte valori, ci doar îl certifică în calitatea de exponent”; 3. Afirmația cea mai paradoxală despre autorul Luceafărului este la fel de cunoscută precum incipitul marelui său poem și îi aparține lui Marin Sorescu. Ingeniosul poet oltean afirmă, din primul vers al unui text de-al său, că „Eminescu n-a existat”; 4. „În poemul inventivului Sorescu, Eminescu este doar un nume generic pentru toată românitatea, iar cultul pentru el devine un panteism”; 5. „Cel mai aprig dezvăluitor al acestei laturi a lui Eminescu (e vorba de gazetărie, n.n.) a fost N. Iorga, un om care nu se pricepea la poezie, și care a pus în lumină cu obstinație gazetăria politică și social a poetului luând ca literă de lege pamfletele sale și văzând mai ales prin ele un autor care era „expresia integral a sufletului românesc”; 6. „… e mai potrivit să ne amintim, despre Eminescu, versurile „celuilalt”, al lui Nichita Stănescu: „Atâta să nu uitați: / că el a fost un om viu, / viu, / pipăibil cu mâna”;
„Luceafărul de dimineață” nr. 1 (ianuarie) 2025. Răzvan Voncu publică eseul „Talentul: o prejudecată?” Sistematizăm: 1. „Talentul a fost considerat un factor obligatoriu al „ecuației” care produce opera de valoare”; 2. „În interbelic, nu numai avangardiștii s-au îndoit de rolul și rostul talentului. Mulți scriitori din generația lui Eliade, de asemenea, s-au îndoit de verdictele criticii și, în general, au ocolit instituțiile cu funcție de legitimare curente, căutând să obțină o validitate social care să o suplinească pe aceea (ce-i drept, cam zgârcită) a profesioniștilor”; 3. „După război, staliniștii au adus propria lor contribuție la contestarea ideii de talent. Considerându-l o rămășiță burgheză, ca toată literatura constituită pe baza lui, au crezut că îl pot înlocui cu o metodă: desigur, cu metoda lor. Școala de Literatură „Mihai Eminescu”, în care viitorii scriitori – nimeni cu excepția directorului Mihail Sadoveanu, nu se îndoia că elevii aveau să iasă cu toții scriitori- au fost selectați nu pe bază de talent, ci de dosar, e o dovadă elocventă. Comuniștii au crezut că, înarmat cu un „manual” și o „metodă” bună, orice tractorist poate deveni scriitor”; 4. „În Occident, structuralismul – și el, produs în mare măsură al unor intelectuali marxiști filosofic și comuniști politic – a eliminat de-a dreptul talentul”; 5. „… postmoderniștii au continuat – din perspectiva lor, firește – atacul împotriva ideii că pentru a scrie literatură este necesar un talent aparte, distinct de simpla inteligență ori de capacitatea de a elabora un text coerent și expresiv”; 6. „Foarte dornici să submineze canonul în vigoare spre a-l înlocui cu propria lor ierarhie, optzeciștii au avansat idei și tehnici scripturale care contestau ideea că ar exista, în rețeta literaturii, un ingredient obligatoriu numit „talent””;