Publicitate

Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”, instituție din subordinea Consiliului Județean Botoșani, organizează, vineri, 17 mai 2024, o nouă ediție a întâlnirilor Poeți în dialog. Invitații lunii mai sunt Ion Mureșan și Nichita Danilov.

La ora 11.00, cei doi poeți invitați se vor întâlni cu elevii Colegiului Național „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți; profesor coordonator – Maria Epatov.

La ora 17.30, toți cei interesați de poezie sunt invitați în sala „Horia Bernea” a Memorialului Ipotești pentru cea de-a doua întâlnire cu Ion Mureșan și Nichita Danilov. Dialogul va fi moderat de Lucia Țurcanu.

Publicitate

ION MUREȘAN (n. 9 ianuarie 1955, Vultureni, Cluj) a absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1981). A făcut parte din gruparea revistei „Echinox”. Între anii 1981 și 1988 a fost profesor de istorie în comuna Strâmbu. În 1988 devine redactor la revista „Tribuna” din Cluj. Din 1989, a lucrat ca redactor, șef departament cultură, la o serie de reviste şi ziare regionale („NU”, „Evenimentul Zilei”, „Ziarul de Cluj”), director editorial și redactor-șef la „Transilvania Jurnal”. Din anul 2006 este redactor-șef al revistei de cultură „VERSO”, editată de Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj, redactor la revista „Poesis International” și conducător al Cenaclului UBB.

A publicat prima poezie în 1968, în revista „Cutezătorii”. Este autorul volumelor de poezie: „Cartea de iarnă” (Cartea Românească, 1981; Charmides, 2013), „Poemul care nu poate fi înțeles” (Arhipelag, 1993), „Pahar / Glass / Au fond de verre” (cu desene de Ion Marchiș, traduceri de Virgil Stanciu și Dumitru Țepeneag; Fundația Culturală „Archeus” & Scriptorium, 2007; Școala Ardeleană, 2015), „cartea Alcool” (Charmides, 2010), „Introducere în poezie” (Charmides, 2023). A publicat două volume de eseuri: „Cartea pierdută – o poetică a urmei” (Aletheia, 1998), „Oglinda aburită. Eseuri conversaționale” (Charmides, 2013). Este prezent în antologii de poezie apărute în Italia, Franța, Germania, Ungaria, Serbia, SUA, Anglia etc.

Publicitate

Ion Mureșan este laureat al Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu – Opera Omnia (2014). A fost distins cu ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler.

NICHITA DANILOV (n. 7 aprilie 1952, Climăuți, Suceava) a absolvit Facultatea de Științe Economice din Iași și Școala Postliceală de arhitectură. A fost stagiar la Studioul cinematografic Buftea, corector şi redactor la revista „Convorbiri literare” (1982-1988), muzeograf la Casa Memorială „G. Topârceanu” (1988-1990), director al Teatrului „Luceafărul” (1991-1992), secretar general de redacție la „Dacia literară” (1992-1993), secretar literar la Teatrul Național „V. Alecsandri” din Iaşi, redactor-şef la Editura Nord-Est, şef departament cultură la ziarul „Monitorul” (1997-2000), consilier diplomatic pe probleme de cultură la Ambasada României din Republica Moldova (1998-2000), director al Casei de Cultură „Mihai Ursachi” din Iași; director-adjunct la ICR Chișinău (2013-2017).

Publicitate

A debutat în 1979 pe paginile revistei „Dialog”. Este autorul volumelor de poezie: „Fântâni carteziene” (Junimea, 1980), „Câmp negru” (Cartea Românească,1982), „Arlechini la marginea câmpului” (Cartea Românească, 1985), „Poezii” (Junimea, 1987), „Deasupra lucrurilor, neantul” (Cartea Românească, 1990), „Mirele orb” (Junimea, 1995), „Nouă variațiuni pentru orgă” (Polirom, 1999), „Suflete la second-hand” (Vinea, 2000), „Centura de castitate” (Cartea Românească, 2007), „Imagini de pe strada Kanta” (Tracus Arte 2011), „Portrete fără ramă” (TracusArte, 2012), „Recviem pentru țara pierdută” (Cartea Românească, 2016),  „Și Dumnezeu a fost țărână (Cartier, 2022), „Atelierele de pe Armeană” (Junimea, 2024).

A mai publicat și  volume de proză: „Nevasta lui Hans” (Moldova, 1996), „Tălpi” (Polirom, 2004), „Maşa şi Extraterestrul” (Polirom, 2005), „Locomotiva Noimann” (Polirom, 2008) „Ambasadorul invizibil” (Polirom, 2010), „Omul din eprubetă” (Polirom, 2021), „Simfonia Mută” (Polirom, 2022); (pamflete) Urechea de cârpă (Boema, 1992); eseuri:  „Apocalipsa de carton” (Institutul European,1995), „Capete de rând” (Paralela 45), „Celălalt Nichita” (Tracus Arte, 2013), „De la Caragiale la Urmuz sau realitatea în formă de conservă” (Tracus Arte, 2021).

Este cetăţean de onoare al Municipiului Iaşi. În anul 2004 a fost decorat de Preşedinţia României cu Ordinul Cavaler al Artelor Clasa A.

Publicitate

Publicitate

Sfântul Iacob s-a născut la 20 ianuarie 1719 într-o familie dreptcredincioasă din Bucovina. Crescând în duhul adevăratei evlavii, la numai 12 ani a intrat în viaţa monahală. Formarea sa duhovnicească este legată de obştea Mănăstirii Putna și a Sihăstriei Putnei, dar şi de Mitropolitul Antonie al Moldovei (1730-1740), al cărui ucenic a fost (acelaşi mitropolit care, în Kiev, l-a convins pe viitorul sfânt Paisie de la Neamț să vină în Moldova pentru a se forma duhovniceşte).

Văzând părinții putneni pe acest tânăr cu înţelepciune de bătrân şi viaţă aleasă, l-au rânduit a fi hirotonit preot la numai 17 ani, apoi a fost ales egumen al Mănăstirii Putna la vârsta de 25 de ani. În anul 1745 a fost ales episcop de Rădăuţi, unde a tipărit un Liturghier slavo-român și a înfiinţat o şcoală pentru învăţarea limbilor slavonă, greacă și română. După doar cinci ani, vrednicia şi râvna sa au fost hotărâtoare pentru mutarea sa în scaunul de mitropolit al Moldovei, la Iaşi. Între 1750 şi 1760 a desfăşurat o intensă activitate pastorală şi socială, promovând tiparul românesc şi veghind la traducerea de cărţi folositoare de suflet.

Reuşind să deschidă o tipografie, în 10 ani a tipărit 15 cărţi de slujbă şi învăţătură în limba română, care s-au folosit în bisericile şi mănăstirile din toate ținuturile locuite de români. Grija pentru românii din Transilvania, amenințați să-și lepede credința strămoșească, și-a manifestat-o atât prin tipărirea de cărți spre apărarea dreptei credințe, cât și prin hirotonirea de preoți și trimiterea de antimise în parohiile lipsite de păstori sufletești, în Maramureș și în ținutul Clujului. Sfântul Iacob s-a îndurerat pentru neştiinţa de carte a păstoriţii săi, deoarece, după cum spunea, „din creşterea copiilor, ca dintr-o rădăcină bună sau rea, toată viaţa curge”.

Publicitate

De aceea a înfiinţat şcoli și a tipărit cărţi de învăţătură și de slujbă, dând la lumină primul Abecedar românesc (Bucvar) și înfiinţând, pentru copiii satului Putna, prima şcoală elementară rurală din Moldova. A dispus traducerea Vieţilor sfinţilor, care sunt adevărate manuale în care orice om, de orice vârstă, fire şi stare, îşi poate afla un model de viaţă, dar în vremea păstoririi sale s-a reușit doar traducerea primelor 6 din cele 12 volume. Pe lângă purtarea de grijă faţă de Mănăstirea Putna şi aşezămintele ei, Mitropolitul Iacob a ajutat şi alte mănăstiri şi biserici, cum ar fi Mănăstirea Doljeşti, biserica Sfântul Dumitru din Suceava, Catedrala episcopală din Suceava şi Catedrala mitropolitană din Iaşi, Mănăstirea şi spitalul Sfântul Spiridon din Iaşi și altele. În vremea domniilor fanariote, a intervenit, împreună cu ceilalţi ierarhi ai ţării, pentru eliminarea unor forme de asuprire (desființarea veciniei în 1749) și a unor biruri împovărătoare (desființarea vădrăritului în 1756), în primul rând a văcăritului (în 1757), legând cu blestem pe domnii ţării să nu revină asupra acestora.

Ca un făcător de pace și ocrotitor al poporului, Mitropolitul Iacob a cerut, în anul 1758, hanului tătarilor să înceteze prădarea Moldovei, iar în anul următor a potolit o răscoală a poporului, impunând domnitorului să îndeplinească unele cerințe, pentru pacificarea țării. A mustrat adesea pe unii conducători din acei ani, din pricina cărora, în cele din urmă, a fost silit să-și lase scaunul mitropolitan în anul 1760, nevrând să îngăduie impunerea din nou a dărilor împovărătoare. Petrecând ultima parte a vieţii la mănăstirea sa de metanie, Mitropolitul Iacob a continuat actele de ctitorire începute în perioada cât a fost mitropolit în scaun, devenind astfel al doilea mare ctitor al Putnei, întărind-o duhovnicește şi material.

Astfel, ea a devenit unul dintre stâlpii Ortodoxiei românești în vremurile grele ce aveau să vină odată cu răpirea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic, în anul 1775. Retragerea la mănăstire i-a fost prilej Sfântului Iacob de adâncire în rugăciunea curăţitoare şi luminătoare de suflet. El a spus acest cuvânt despre rugăciune: „Dumnezeiasca rugăciune, aducând lumina lui Hristos în sufletele noastre şi risipind dintru dânsul negura ce-l vatămă pe el, îl face mai apoi cu mult mai luminat decât soarele, căci aievea ştiut este că cel ce vorbeşte cu Dumnezeu este mai sus de moarte şi de stricăciune”.

Publicitate

Simțindu-și sfârșitul aproape, după Paștile anului 1778 a mers la Sihăstria Putnei şi a primit tunderea în marea schimă prin mâna duhovnicului său, Sfântul Cuvios Natan, luând numele de Eftimie. După patru zile, pe 15 mai 1778, a trecut cu pace la Hristos Domnul. A fost înmormântat în pridvorul mănăstirii sale de la Putna, ca nou ctitor al ei.

Purtându-şi cu sârguință şi cu vrednicie crucea slujirii arhiereşti, şi cu blândeţe şi smerenie pe aceea de a fi prigonit pentru dreptate, jertfindu-se pe sine pentru poporul încredințat lui spre păstorire, Mitropolitul Iacob şi-a închinat întreaga viaţă slujirii Bisericii, luminării poporului prin școală şi tipar, apărării celor nedreptăţiţi şi povățuirii sufletelor spre mântuire, rămânând în amintirea poporului credincios drept „păstorul celor săraci şi smeriți, care a dus o viaţă de Sfânt”. De aceea, cu prilejul împlinirii a 550 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în ședința sa din 6-7 iunie 2016, trecerea mitropolitului Iacob Putneanul în rândul Sfinților, cu zi de prăznuire la 15 mai, ziua trecerii sale la cele veșnice.

Publicitate

Publicitate

Potrivit ordinului, medicii de familie au dreptul de a elibera certificate de concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă cu durata de cel mult 7 zile calendaristice, pentru un episod de boală, în cel puțin două etape, din care prima etapă este de maximum 4 zile calendaristice, cu excepția incapacității temporare de muncă a persoanelor asigurate determinate de bolile infectocontagioase din grupa A și a incapacității temporare de muncă a persoanelor asigurate pentru care a fost instituită măsura izolării, potrivit Legii nr. 136/2020, informează alba24.ro.

Medicii de familie pot acorda direct 7 zile de concediu medical doar pentru o serie de afecțiuni, pentru un episod de boală. Potrivit unui ordin comun al ministrului Sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, după cele 7 zile, concediul medical poate fi prelungit numai de medicul specialist.

Ordinul pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate,
aprobate prin Ordinul ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 15/2018/1.311/2017, a fost publicat pe 7 mai în Monitorul Oficial.

Publicitate

Bolile pentru care medicii de familie pot acorda concediu medical pentru 7 zile

Potrivit ordinului, medicii de familie au dreptul de a elibera certificate de concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă cu durata de cel mult 7 zile calendaristice, pentru un episod de boală, în cel puțin două etape, din care prima etapă este de maximum 4 zile calendaristice, cu excepția incapacității temporare de muncă a persoanelor asigurate determinate de bolile infectocontagioase din grupa A și a incapacității temporare de muncă a persoanelor asigurate pentru care a fost instituită măsura izolării, potrivit Legii nr. 136/2020.

Conform normelor, în cazul menținerii incapacității temporare de muncă pentru aceeași afecțiune, concediul medical se poate prelungi de către medicul curant din ambulatoriul de specialitate sau spital, în caz de internare, în etape succesive de maximum 30/31 de zile calendaristice, cu respectarea duratelor de acordare, socotite de la prima zi de îmbolnăvire.

Durata cumulată a concediilor medicale acordate de medicul de familie pentru un asigurat pentru incapacitate temporară de muncă nu poate depăși 28 de zile calendaristice în ultimul an, socotite de la prima zi de îmbolnăvire, indiferent de cauza acesteia.

Publicitate

După totalizarea a 28 de zile calendaristice acordate de către medicul de familie, eliberarea certificatelor de concediu medical se va face numai de către medicul curant din ambulatoriul de specialitate sau din spital, în caz de internare, cu încadrarea în duratele maxime prevăzute de lege.

Care sunt bolile pentru care se acordă 7 zile de concediu medical

Potrivit Hotărârii nr. 423/2020 pentru aprobarea Listei cuprinzând urgenţele medico-chirurgicale, precum şi bolile infectocontagioase din grupa A, pentru care asiguraţii beneficiază de indemnizaţie pentru incapacitate temporară de muncă, fără îndeplinirea condiţiei de stagiu de asigurare, bolile infectocontagioase din grupa A sunt următoarele:

• amibiaza (dizenterie amibiană);
• antraxul;
• bruceloza;
• difteria;
• febra butonoasă;
• febra galbenă;
• febrele paratifoide A, B, C;
• febra Q;
• febra recurentă;
• febra tifoidă;
• filarioza, dracunculoza;
• hepatita virală acută;
• holera;
• infecţia gonococică;
• infecţia HIV;
• leishmaniozele;
• lepra;
• leptospiroza;
• limfogranulomatoza inghinală benignă;
• malaria;
• meningita meningococică şi meningococemia;
• morva, melioidoza;
• ciuma;
• poliomielita şi alte neuroviroze paralitice;
• psitacoza-ornitoza;
• rabia;
• scarlatina;
• sifilisul;
• şancrul moale;
• tetanosul;
• tifosul exantematic;
• tuberculoza (toate formele şi localizările);
• tularemia;
• tusea convulsivă;
• COVID-19.