Publicitate

14 mai este ultima zi în care mai pot fi depuse cererile de înscriere la Școala de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă „Pavel Zăgănescu” din Boldești. Acestea trebuie completate de către candidați în mod lizibil, semnate și transmise exclusiv în format electronic la adresa de e-mail resurse_umane@isubotosani.ro.

300 de locuri sunt puse la dispoziția tinerilor care își doresc să urmeze cursurile acestei școli, în sesiunea aprilie – iulie 2024. 275 dintre acestea sunt de subofițer de pompieri și protecție civilă, iar 25 de subofițer administrativ.

Calendarul concursului de admitere este următorul:
– până la data de 21 mai 2024: depunerea documentelor pentru dosarul de recrutare, la sediul ISU Botoșani din strada Calea Națională nr. 28 A, municipiul Botoșani;
– până la data de 21 mai 2024: evaluarea psihologică a candidaților, conform planificării întocmite de Centrul de Psihosociologie al MAI împreună cu unitățile de recrutare;
– 25-31 mai 2024: evaluarea performanțelor fizice, la Școala de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă „Pavel Zăgănescu”, conform planificării;
– 15 iunie 2024: susținerea probei de evaluare a cunoștințelor, la Școala de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă „Pavel Zăgănescu”;
– 19 iunie – 12 iulie 2024: examinare medicală (doar candidații care se încadrează în numărul locurilor scoase la concurs în ordinea descrescătoare a notelor finale);
– 19 iulie 2024: afișarea rezultatelor finale, pe site-ul oficial al Școlii de Subofițeri de Pompieri și Protecție Civilă „Pavel Zăgănescu”.
Durata de școlarizare va fi de un an, pentru ambele specializări.
Condițiile legale și criteriile specifice de recrutare, calendarul concursului de admitere, precum și alte informații de interes pot fi consultate accesând pagina www.isubotosani.ro, secțiunea “carieră”.
Mai multe informații aici: www.scoaladepompieri.ro

Publicitate

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Publicitate

Constantin Coroiu, în „Contemporanul-ideea europeană” nr. 11 (788) din 2017, reia un sfat al lui Eugen Simion pentru  CRITICI: „Tema voastră esenţială trebuie să fie literatura română. Cine vă spune că, scriind despre autori români de azi şi de ieri, nu veţi fi cunoscuţi în Europa nu vă spune adevărul. I s-a reproşat şi încă i se reproşează lui G. Călinescu că a preferat să fie un geniu local şi n-a năzuit să devină, cum merita să fie, un critic european. Raţionament fals, complex românesc vechi. Un critic este, înainte de orice, legat de literatura sa şi, dacă îşi asumă responsabilităţile ei, trebuie s-i servească în toate circumstanţele. Recunoaşterea mondială este o problemă secundară. El poate să scrie în cunoştinţă de cauză, cum a făcut chiar G. Călinescu, despre literatura spaniolă sau despre misionarii catolici în Ţările Române, dar proiectele sale critice majore privesc literatura română. A studiat-o şi a scris despre ea racordând-o la modelele literaturii universale în aşa chip încât scriitorii mărunt culturali ca Baronzi sau Grandea să intre într-un scenariu european. Este un mod elocvent de a evita localismul studiind fenomenele locale şi de a înfrânge un complex (complexul de inferioritate) care bântuie sistematic imaginarul scriitorului român”;

Constantin Coroiu, în „Contemporanul-ideea europeană” nr. 11 (788) din 2017, reia un  sfat al lui Eugen Simion pentru  POLEMIȘTII tineri: „Când polemizaţi, alegeţi-vă bine adversarul. Evitaţi indivizii care trăiesc numai din polemica măruntă, spiritele cârtitoare, autorii bolnavi de gălbinare literară, pamfletarii de serviciu. Cu aceştia n-o scoţi niciodată la capăt pentru că ei nu caută adevărul şi nu acceptă nici un adevăr intelectual. Este inutil să încerci un dialog cu ei. Vor deturna, totdeauna, discuţia spre altceva şi, în loc să-ţi aducă dovezi, te vor insulta, vor denunţa opiniile tale politice, dacă le ai, se vor lega de familia ta şi îţi vor face mereu procese de intenţie. Polemica în acest caz este o zădărnicie… Aşa că, tineri confraţi, nu vă irosiţi forţele, alegeţi-vă adversarii care, după a doua replică, să nu vă înjure de mamă şi, fabulă cunoscută, să nu vă denunţe că sunteţi tuberculos”;

Publicitate

Horia Vicenţiu Pătraşcu, în „Contemporanul-ideea europeană” nr. 11 (788) din 2017, despre Eminescu şi Bacovia: „Chiar şi poetul nostru naţional, Mihai Eminescu, dovedeşte aceeaşi arhetipală insensibilitate la potenţialul maritim  al mării – căci pentru el marea este un element cosmologic opus cerului în povestea lui Hyperion, decorul funebru al elegiei „Mai am un singur dor” sau, cum ziceam, stimulent al unor cuminţi reverii romanţioase. În orice caz, de departe, Eminescu preferă lacul – lichid static, acqua firma, ce poate fi cuprins cu privirea şi traversat, fără pericole, dintr-un loc în altul, a se citi dintr-un loc ştiut în alt loc ştiut. Cât despre apa „pluvială” a lui Bacovia – simbol macabru al unei întunecate viziuni asupra zădărniciei universale – nu mai e nevoie să insistăm”;

Remarc la Codrin Liviu Cuţitaru, cel care ţine rubrica „Prezentul discontinuu” în „Dilema veche”,  bogata paletă a imaginarului onomastic ce apare în eseurile sale. Am reţinut din ultimele numere: prof. Coca Patologeanu, anglista Millie Moronson, prof. Merlan Bolofan, geologul Morbitor, comparatistul Nonel Pământeanu, doctorul Pornel Nesfârşitu, chimista Norbette, matematiciana Diotima Puică, biologul Franzeluţ, asistenta de portugheză Pisicescu, prof. Mierluţ Tucan – Pupezeanu sau conf. Vrăbiuţa Papagal – Lişiţeanu;

Publicitate

Horia Corcheş, într-un dosar „Dilema veche” („Stima de sine”), despre profesori: „Profesorul român e, se spune adesea, o victimă a epocii. Timpuri năuce, tâmpe, în care educaţia nu mai valorează doi bani, ca atare societatea, în ansamblul ei, nu face decât să lovească în imaginea profesorului şi să-i ştirbească stima de sine. Prost plătit, căci nu produce,  prost văzut, căci nu are statut, în fine, prost, căci nu e un specialist bine pregătit. Dau în el mass-media, guvernanţii, inspectorii, părinţii, ba chiar şi elevii (toţi aceştia, se ştie, mult mai evoluaţi social şi intelectual, ca să nu mai spun economic, deci îndreptăţiţi să evalueze)”;

De la Cluj-Napoca, Iulian Patca, redactorul-şef al revistei „Agora literară”, îmi trimite ultima sa carte de poeme, „De dragul tău” (alte poeme de dragoste, Editura „Mega”, Cluj-Napoca, 2017). Pusă sub semnul  unui motto din Seneca („Quae historia fult facta poesis est” / „Ceea ce a fost istorie devine poezie”), reţin câteva versuri: 1. „Azi sinea mea / în sine se adună / Ca herghelia fulgilor / în frig”; 2. „Şi zi de zi / în lumea asta slută / Te-mbrac în haina / vorbelor de bine”; 3. „Adesea te caut / prin incerte zări / Să-mi picuri plumb / năucitor pe pleoape”;  4. „Ca-ntr-un tablou / aiurea şi abstract / Din care soarta  / biciuie şi râde”;  5. „Şi să rămânem / amândoi poeţii / Ce pun cercei / de lună unei şoapte”; 6. „Iar vara-ncepe / să-şi arate sânii / Prin ii / de borangic duminical”; 7. „Am trecut de curând pe strada ta / aşa cum trec deseori peste toate / amintirile…”; 8. „Pustiu de timp / în arderea de sine”; 9. „În pragul verii / ce nu se dezminte / Se sting inflorescenţe / de castani…”; 10. „Cuvintele erau /  în calea ta / Grămezi de nerăbdare / şi tăgadă”; 11. „În frigul sterp / din fiecare clipă / Lăcrimează tei / sub promoroacă”;  12. „De mult uscată-i / lacrima-nserării”; 13. „ Singurătatea-i / o povară veche, / Cu fiecare clipă / mor puţin”; 14. „mi-e sufletul / mai gol decât o coală / Pe care tot ce-am scris / nu mai contează”; 15. „Zăpada unui gând / o las să cadă / Întroienind cărări / spre îndărăt”;

Citat preluat de pe facebook-ul distinsei Doamne Isabela Cantemir: „ Parintele Nicolae Steinhardt, Paris, 1937 : “Trei fenomene ale timpului: invazia verticală a barbarilor, domnia proştilor, trădarea oamenilor cumsecade. Primul: năvălesc nu barbarii din alte continente ci, de jos în sus, derbedeii. Barbarii aceştia preiau locurile de conducere. Al doilea: au sosit – pur şi simplu, în sensul cel mai categoric – proştii şi inculţii la putere şi în ciuda tuturor legilor economice şi tuturor regulilor politice fac prostii, ca nişte ignoranţi ce se află. Al treilea: în loc de a se împotrivi, oamenii cumsecade adoptă expectative binevoitoare, se fac că nu văd şi nu aud, pe scurt trădează. Nu-şi fac datoria. Imparţialii şi încrezătorii înregistrează şi tac. Sunt cei mai vinovaţi.”;

Publicitate

Publicitate

Sfânta Muceniță Glicheria fecioara – 13 mai

Sfânta Muceniță Glicheria a trăit în timpul împăratului Antonin Piul (138-161) și a guvernatorului Savin, care stăpânea în Grecia. Ea s-a născut la Roma într-o familie bogată. Tatăl ei, Macarie, a fost prefect și senator în cadrul Imperiului Roman. Sfânta a cunoscut credința în Hristos în familie de la tatăl ei, care era un bun creștin. Întreaga familie s-a mutat în Tracia, în orașul Traianopolis, unde nu după mult timp, ambii părinți ai sfintei mucenițe au trecut la cele veșnice. Crezând în Hristos și alăturându-se puținilor creștini din acele timpuri, Sfânta Muceniță Glicheria umbla cu dânșii în toate zilele în casa de rugăciuni și se ruga lui Hristos Dumnezeu și Preacuratei Fecioare Maria, către care și-a câștigat o deosebită dragoste. Pentru că virtutea cea dintâi pe care Duhul Sfânt le-a dat-o Apostolilor speriați de frica iudeilor, a fost bărbăția și curajul mărturisirii, această virtute nu a lipsit nici Sfânta Muceniță Glicheria cea duhovnicească. În acele vremuri, sărbătorile păgâne erau momente în care întreaga cetate celebra idolii și zeii păgânismului. Sfânta Glicheria însă știa că numai Adevăratului Dumnezeu în Treime i se cuvine închinare și de aceea nu putea accepta starea în neadevăr. Așadar, în timpul sărbătorii păgâne „Lampadoforia” (adică, purtare de lumină), închinată Zeiței Dia, când guvernatorul, împreună cu toți locuitorii cetății au adus jertfă idolilor, Sfânta și-a făcut semnul Sfintei Cruci pe frunte și a mers în fața guvernatorului de bunăvoie, mărturisind faptul ca este creștină și roaba a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Atunci guvernatorul i-a cerut Sfintei să se convertească la păgânism și să aducă și ea jertfă lui Zeus. Însă, Sfânta intrând în templul păgânesc, prin puterea rugăciunii către Dumnezeu, a făcut ca idolul lui Zeus să se surpe, căzând zdrobit la pământ. Atunci, păgânii au aruncat cu pietre în Sfânta Muceniță Glicheria și pentru că nu o puteau lovi, au spânzurat-o de cosițe și au strujit-o pe tot trupul. Apoi a fost întemnițată, guvernatorul ordonând ca aceasta să nu primească mâncare. Însă Sfânta Muceniță Glicheria, datorită credenței sale, a primit hrana printr-un înger al Domnului, nepătimind niciun rău. Atunci când guvernatorul a intrat în temniță ca să vadă cum se chinuie Sfânta Glicheria, acesta a găsit o farfurie pe care era pâine, lapte și apă, cu toate că temnița era încuiată, fapt care l-a îngrozit, atât pe el, cât și pe cei care îl însoțeau. După aceea, au aruncat-o într-un cuptor cu foc și, stingându-se focul cu rouă din cer, fecioara a ieșit nevătămată. Apoi, i-au jupuit pielea de pe cap, până la frunte, și au aruncat-o din nou în temniță, dar un înger al Domnului a vindecat-o. Toate aceste fapte minunate au făcut pe unul din temniceri, pe nume Laodichie, să se cutremure și să îl mărturisească pe Hristos. La auzul acestei vești, mai marii săi l-au decapitat. Sfânta Muceniță Glicheria a fost dată în cele din urmă la lei. Aceștia nu s-au atins de sfântul ei trup, ci dimpotrivă au stat lângă ea să îi mângâie. Atunci, Sfânta s-a rugat Mirelui ceresc Hristos Domnul, să nu îi fie trecut acest pahar al suferinței martiriului. Așa s-a făcut că una dintre leoaice să-i dăruiască moartea. Astfel, Sfânta Muceniță Glicheria a primit cununa muceniciei și dându-și sufletul către Domnul. Episcopul Dionisie a luat trupul Sfânta Muceniță Glicheria și l-a înmormântat în apropierea cetății. Sfânta Glicheria a fost una dintre cele mai cunoscute sfinte martire din Tracia și Moesia, cinstirea ei fiind foarte răspândită. Cunoaștem faptul că în anul 591 împărații Mauriciu și Heraclie i-au vizitat biserica din Heracleea și s-au închinat cu evlavie cinstitelor sale moaște. Mai târziu, în cel de-al VIII-lea secol, o parte dintre ele au fost duse și așezate spre cinstire la Lemnos. Din sfintele ei moaște curge mir înmiresmat, care vindecă tot felul de boli grele.

Publicitate

FC Botoșani a fost învinsă în această seară la Galați de Oțelul lui Dorinel Munteanu cu scorul de 2 – 0, după un meci în care indiferent ce a încercat, echipa lui Valeriu Iftime nu a reușit să marcheze.

Echipa gazdă, Oțelul, începea prima repriză în teren cu Pap, Adăscăliței, J. Cisse, Ghiocel, M. Silva, Gaitan, Zivulic, Jardan, R. Tănasă, Rusevic, Malle, în timp ce FC Botoșani îi introducea încă din primul minut pe Kukic, R. Benzar, Sadiku, Miron, Țigănașu, Florescu, Dican, Ferreira, Mitrov, E. Lopez și Kaprof.

Meciul pornea cu speranțe imense pentru FC Botoșani, mai ales după reușitele incredibile din ultimele cinci meciuri, însă sorții nu au fost de partea echipei din Nordul Moldovei.

Publicitate

Oțelul deschide scorul foarte repede după o fază demnă de Champion League, când, în minutul 12, Gaitan introduce balonul cu capul în poarta FC Botoșani de la 16 metri. În minutul 45, Rusevic înscrie din nou iar la pauză se intră cu scorul de 2-0 pentru echipa lui Dorinel Munteanu.

În repriza a doua botoșănenii nu reușesc să marcheze, însă, cu 25 de puncte, FC Botoșani merge la baraj cu CS Mioveni și încă are șanse să rămână în Liga 1 de fotbal din România.