Comuna Tudora a fost astăzi în sărbătoare, găzduind cea de-a XXXVII-a ediție a Zilei Satului – un eveniment devenit tradiție și reper de suflet pentru întreaga zonă. Localnicii, fii ai satului și invitați de onoare s-au adunat într-un cadru festiv unde tradiția, cultura și comunitatea s-au împletit armonios.

Momentul cel mai emoționant al zilei a fost dedicat celor 8 cupluri de aur – familii care au sărbătorit 50 de ani de căsnicie. Prin dragostea, răbdarea și devotamentul lor, acești oameni au oferit comunității un adevărat model de viață și familie. În fața aplauzelor și a aprecierii generale, au fost felicitați pentru exemplul de statornicie și respect reciproc care inspiră noile generații.

„Ați demonstrat că iubirea adevărată înseamnă sprijin, încredere și răbdare. Vă mulțumim pentru tot ce ați construit împreună și pentru ce însemnați pentru comuna noastră”, au transmis organizatorii în timpul festivității.

Sărbătoarea a inclus și un moment cultural special: două lansări de carte care pun în valoare patrimoniul spiritual al locului. Vasile Ungureanu a prezentat ediția a II-a, revăzută și adăugită, a lucrării „Tudora – file rupte dintr-o monografie etnofolclorică”, iar Angela Paveliuc Olaru a lansat volumul „Ratoșele din Moldova” – file de monografie. Aceste lucrări reușesc să surprindă tradițiile, poveștile și identitatea culturală a comunei și a întregului județ.

Atmosfera de sărbătoare a fost întregită de muzică populară, ansambluri folclorice și formații locale. Pe scenă au urcat artiști îndrăgiți care au adus emoție și energie, demonstrând că spiritul satului rămâne viu prin cântec, dans și bucuria de a fi împreună.

Primarul Constantin Cocoreanu a fost felicitat pentru organizarea impecabilă a evenimentului și pentru grija constantă față de valorile și oamenii comunei. „Atunci când administrația locală crede în oameni și în cultura lor, satul trăiește, crește și se dezvoltă”, a subliniat acesta în discursul său.

Prezentă la această manifestare, senatorul și liderul PSD Botoșani, Doina Federovici a transmis felicitări organizatorilor. „Felicitări domnule primar Constantin Cocoreanu pentru organizarea impecabilă și pentru toată munca depusă în slujba comunității. Este o dovadă în plus că, atunci când administrația locală crede în oameni, satul trăiește, crește și se dezvoltă!”, a transmis Doina Federovici .

Ziua Satului Tudora rămâne astfel nu doar o sărbătoare anuală, ci o declarație de iubire față de comunitate, tradiții și față de oamenii care dau sens și continuitate vieții la sat.

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI 

Ce  mai zic poeţii: Alexandru Sfârlea: „Ca să nu urmeze după duminică, ziua de luni s-a ascuns în locul gol lăsat de ziua de sâmbătă, ca o gaură neagră în plămâni”; Alexandru Sfârlea: „Am timpanele fisurate de la auzul ştirilor TV”; Alexandru Sfârlea: „Un căpeţel de smotocită sfoară este echivalentul situării tale  în lumea literară”; Marcel Vişa: „Poeţii iubesc doar băncile din  parcurile unde hrănesc porumbeii cu litere”; Marcel Vişa: „Poeţii nu poartă verighetă, cei care o au o ţin veşnic la amanet”; Vasile Igna: „Când moare un poet se face întuneric, dar silabele luminează inima unui astru vecin”;

Preotul Ciprian Florin Apetrei, în „Ziarul Lumina” din 11 martie 2020,  explică forma cifrei opt în care sunt făcuţi mucenicii în zona Moldovei: „…are un înţeles teologic şi ne arată influenţa monahală isihastă din mănăstirile moldave în viaţa credincioşilor din această zonă. Cifra 8 semnifică ziua a opta. În acest sens, în teologia Sfinţilor Părinţi, veşnicia creaţie9i transfigurate prin Hristos Domnul este redată de expresia „ziua a opta a creaţiei”. În opoziţie cu săptămâna de şapte zile, care măsoară timpul finit, ziua a opta arată „modul existenţei mai presus de materie şi de timp” (Sfântul Maxim Mărturisitorul), defineşte un nou început şio altă stare care nu va mai fi supusă schimbării, pentru că „ziua a opta” nu va sfârşi niciodată şi nici nu va fi măsurată cu perioade trecătoare ale timpului, ci „va fi un timp format nu din succesiuni de momente trecătoare, pieritoare, ci din relaţia de dragoste plenară, care se săvârşeşte neîncetat într-o transfigurare dinamică din slavă în slavă” (Christos Yannaras). Ziua a opta este caracterizată de desfiinţarea distanţei fizice dintre Dumnezeu şi om, înseamnă unirea lui Dumnezeu cu Adam cel universal, fără să atingă sau să forţeze libertatea fiecărei persoane”;

Alex Ştefănescu, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 2 din 2020, prezintă câteva tendinţe caracteristice literaturii de după 1989:

1. „cărţile cu o problematică politică încep să aibă un caracter explicit, renunţându-se treptat la stilul aluziv în utilizarea căruia scriitorii români ajunseseră în timpul comunismului la o adevărată virtuozitate”;
2. „literatura pe teme erotice ia forme agresive şi sfidătoare, devenind frecvent licenţioasă, în replică la puritanismul impus de cenzura comunistă. Această defulare se asociază cu tentaţia de a scrie o literatură comercială, care să se vândă repede şi să asigure câştiguri mari, în stil americănesc”;
3. „în mod numai aparent paradoxal, în paralel cu literatura erotică lipsită de prejudecăţi, se afirmă rapid şi o literatură de inspiraţie religioasă. Explicaţia este aceeaşi. Şi religiozitatea fusese îndelung reprimată în timpul comunismului”; 

Nicolae Georgescu, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 2 din 2020, publică eseul „Actualitatea lui Maiorescu”. Reţin două aspecte care îl vizează pe Eminescu: 1. „Se spune (ziarele) că la cenaclul său din strada Mercur se citea (şi se comenta) „Luceafărul”, fără ca autorul să fie de faţă, după-amiaza sau seara. Momentul era înscris, oarecum, între evenimentele mondene ale Bucureştilor. Volumul de „Poesii” al lui Eminescu, foarte elegant, foarte scump, nu-i era dedicat publicului larg, tinerilor de pildă. „Managerul” său, Titu Maiorescu, l-a gândit pentru înalta societate, mai ales cea a doamnelor sau întreţinută de ele. În saloanele bucureştene, care înfloresc după ridicarea României la rangul de regat, se stabileşte notorietatea poetică a lui Eminescu”; 2. „Discutând atât de intens cu textul eminescian, Titu Maiorescu este, de fapt, întemeietorul eminescologiei ca ştiinţă, pentru că schimbările pe care le face el au motivaţie şi, mai ales, pentru că asta le permite editorilor de după el să schimbe, adică să şi-l apropie pe poet ca text. A merge din comparaţie în comparaţie, apoi cu manuscrisele, apoi cu primele tipărituri: asta înseamnă chiar eminescologie – şi se naşte din marea, imensa pasiune a Mentorului Junimii pentru poezie în sine.  Iată că, prin simplificarea textului, el transmite ceva saloanelor bucureştene întreţinute de doamne respectabile din înalta societate…”; 

Ce mai zic poeţii: Felix Sima: „Umblă poezie tot cu capul spart / Umblă poezia ca un ameţit / Umblă poezia ca un hoţ de fete / Umblă poezia ca o fată mare / Umblă poezia căutând poeţi”; Gabriela Chiran: „…să dau pe gât / jumătatea plină a cuvântului / jumătatea plină a inimii /  jumătatea plină a frumuseţii / jumătatea plină a adevărului”; Ovidiu Genaru: „Frigul îi suflă prin oase ca vântul prin tuburi de orgă”; Octavian Doclin: „…astăzi când reciteşte / poemul sub cuvintele lui / vede cum zac putrezite / cuvintele la care a renunţat / chiar de la început”; Ioan Baba: „Poetul îşi căleşte cuvintele ca fierarul / Ce-i potcoveşte numai / Pe cei care nu  se potcovesc singuri / Întrebarea bizară este / Dacă poetul-potcovarul / Se potcoveşte pe sine sau nu”; Gela Enea: „…ne-am lipit buzele în ultimul sărut / cum se lipeşte pana unei păsări în sângele / de pe botul animalului de pradă”; Gela Enea: „…lupta cu sinele este un fel de prescură / câte puţin câte puţin / până te-nghiţi şi devii un dumicat frenetic de lut”;

Dan Stanca, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 2 din 2020, scrie despre o temă care îmi place: „Din când în când e bine să ne amintim că literatura unui popor nu e formată doar din vârfuri, din scriitori excepţionali şi din capodoperele pe care ei le produc. Literatura ţării este formată şi din nivelele care se află dedesubtul vârfurilor. E vorba aşadar de un relief complex, în care, cum ar veni spus, fiecare pietricică îşi are locul ei. Spun aceasta deoarece de multe ori mi-am dat seama că prea suntem obsedaţi de cotele maxime şi că textele care nu se află la acest nivel cad deci într-un con de umbră la care nimeni nu se uită. Nimic mai fals! O literatură cuprinde şi autori de mâna a doua – sintagma nu are nimic peiorativ – care dovedesc hărnicie, cultură şi, ceea ce e mai important, respect pentru cuvântul scris. Literatură nu poate face acela care ia în zeflemea literatura, o desconsideră, o consideră ceva fără importanţă. Oricum ai fi, cu mai mult sau mai puţin talent, ai datoria să crezi în ceea ce faci”;

Gabriela Rusu-Păsărin, în „Ramuri” nr. 2 din 2020,  face o scurtă prezentare a maniheismului, decodând simbolistica mărţişorului: „În viziunea maniheistă, omul este privit ca un nesfârşit câmp de luptă al principiului dualităţii. Partea binelui este reprezentată de suflet, format din lumină, partea negativă este apanajul trupului, compus din pământ negru. Sufletul nu poate fi corupt, susţine această concepţie, el defineşte persoana.  Filozoful persan Mani propovăduia că, încă de la începuturile creaţiei, au coexistat două naturi opuse: întunericul şi lumina. Pacea şi liniştea erau apanajul luminii, pe când în întuneric existau constante frământări. În aceeaşi cheie de decodare trebuie înţeleasă şi simbolistica mărţişorului din spaţiul românesc: şnurul roşu simbolizează viaţa, speranţa, şnurul alb (sau negru), întunericul, moartea, forţa răului.  Din lupta contrariilor rezultă bucuria clipei, triumful vieţii, trecerea ireversibilă a vieţii care este atenuată ca trăire prin lumina clipei ce domină întunericul îndoielii, al tristeţii.”; 

În „Orizont” nr. 2 din 2020, Cristian Pătrăşconiu propune ancheta „În ce raporturi vă aflaţi cu nostalgia?”. Reţin câteva răspunsuri: Liana Alexandru: „aveam un fel, pe care nu l-am desluşit nici până azi, de aşezare în spaţiile dragi când eram copil”; Ana Barton: „Duc tot ce am cu mine. Trecutul meu e în prezentul meu şi amândouă mă poartă către clipa ce va să vie”; Roxana Dumitrache: „când eram foarte mică, îmi imaginam că nostalgia e boala oamenilor mari. Ca durerea de oase sau certurile şoptite în limba germană ale bunicilor”; Alina Gherasim: „aş prefera un tip de nostalgie inversată, a întâmplării sau a locului către persoană, să simtă şi el abisul melancoliei. Sau un tip de nostalgie pentru un timp  viitor”; Episcopul Ignatie al Huşilor: „Fără a fi idealist, pot spune cu maximală certitudine că am o singură nostalgie: nostalgia unei libertăţi interioare profunde şi nesincopate”; Martin S. Martin: „Şi-i dăm dreptate lui Siddhartha Mukherjee: „amintirile fac trecutul mai viu, realitatea este cea care se descompune”; Monica Pillat: „nostalgia face prezent absentul şi atât timp cât ne e dor de „altceva” nu ne putem rătăci”; Ariana Rosser Macarie: „Pentru mine, e o hoaţă notorie. Vicleană, învăluitoare, măsluitoare, îi fură eului meu care trăieşte bunul lui vital cel mai preţios: clipa, timpul prezent, şi-mi dă la schimb un eu care îşi aminteşte. Îşi aminteşte ce? Trecutul, căruia cu cât mai mult îi curtez substanţa, cu atât atribui mai multă valoare unor crâmpeie preferate: amintiri-bărci rătăcitoare abandonate în ceaţa tăcută”; Ioan Stanomir: „Nostalgia este asemenea unei porţi: în spatele ei se află largul domeniu al visului”; Ioana Scoruş: „Nostalgia? Mi-ar fi uşor să vorbesc despre cum aş vrea să ningă mult, fabulos, interminabil, ca-ntr-un poem de Cărtărescu sau ca într-o nuvelă rusească şi zăpada să acopere totul, albă, strălucitoare şi caldă, pâlpâind în albastru când noaptea se aşează peste ea, să stau dindărătul ferestrei şi aburii respiraţiei să acopere  geamul pe care, cu degetul tremurat, să desenez o inimă. Ca în copilărie. Şi apoi să ningă iar”; Tatiana Ţîbuleac: „Chiar dacă vine din trecut, nostalgia mea trăieşte astăzi, ca o prietenă din copilărie care se mută cu mine ori de câte ori e nevoie, în altă ţară, în alt cartier, la alt balcon”;

Taxele suplimentare pentru bagajul de mână ar putea fi eliminate, după ce eurodeputații  din Paralentul European vor să interzică firmelor aeriene să perceapă costuri pentru bagajele mici, relatează alba24.ro.

Parlamentul European analizează o propunere prin care companiilor aeriene li s-ar interzice să factureze separat bagajele mici de mână. Măsura urmărește să ofere pasagerilor reguli uniforme și transparente privind bagajele acceptate la bord, eliminând taxele suplimentare pentru gențile mici sau rucsacuri.

Inițiatorii spun că această schimbare ar veni în sprijinul călătorilor, însă companiile aeriene avertizează că eliminarea acestor taxe ar duce la majorarea prețului biletelor de avion.

Inițiativa este contestată vehement de către întreprinderile din acest sector economic, a transmis France Presse.

Comisia pentru transporturi și turism a Parlamentului European (TRAN) a adoptat o propunere care le-ar permite pasagerilor să aducă gratuit în cabină un obiect personal, precum un sac de mână sau un rucsac, dar și un alt bagaj de cel mult 7 kilograme.

Măsura vizează scutirea pasagerilor de ”costuri suplimentare nejustificate”, a declarat eurodeputatul social-democrat Matteo Ricci, unul dintre inițiatorii textului.

Aceasta s-ar aplica tuturor zborurilor cu punct de plecare sau destinație în Uniunea Europeană. a fost adoptată în cadrul unui set de amendamente la regulile privind drepturile pasagerilor, propuse de Comisia Europeană.

Propunerile mai includ excluderea taxelor pentru selectarea locurilor pentru copii sub 12 ani și obligația companiilor de a informa pasagerii privind costul total al zborului, la rezervare. De asemenea, se mai prevede extinderea dreptului la despăgubiri, în cazul întârzierilor ce duc la pierderea conexiunilor.

TRAN a votat și pentru introducerea unui formular comun pentru cererile de indemnizație și rambursare. În plus, membrii TRAN au aprobat o listă de circumstanțe excepționale – precum catastrofe naturale sau războaie – ce autorizează companiile să refuze aceste compensații.

Înaintea eventualei lor intrări în vigoare, toate aceste propuneri trebuie să fie aprobate de planul Parlamentului European și apoi negociate cu statele membre (Consiliul UE).

Numeroase companii aeriene low-cost permit un singur obiect în cabină, inclus în prețul biletului, și facturează un supliment pentru orice alt bagaj de mână suplimentar.

De asemenea, dimensiunile bagajului gratuit diferă.

Reacția companiilor aeriene. S-ar scumpi biletele

Asociația Airlines for Europe (A4E), ce reprezintă acest sector, a criticat propunerea eurodeputaților, estimând că ea ar antrena o creștere a prețului biletelor pentru persoanele care călătoresc lejer.

Acest lucru ar obliga acești pasageri ”să plătească servicii pe care nu le doresc sau de care nu au nevoie”, a afirmat Ourania Georgoutsakou, director general al A4E.

”Ne opunem ferm propunerii Parlamentului European, care ar distruge actuala libertate comercială și ar face zborurile mai scumpe pentru milioane de călători. Dacă propunerea ar fi adoptată, companiile aeriene ar fi obligate să includă prețul bagajului de mână în prețul inițial al biletului, indiferent dacă clientul are nevoie de acesta sau nu.

Acest lucru ar reduce transparența prețurilor și ar elimina posibilitatea consumatorilor de a alege, obligând pasagerii să plătească pentru servicii pe care s-ar putea să nu le folosească”, potrivit unui răspuns primit de la reprezentanții Wizz Air, la solicitarea Agerpres.

De asemenea, spun reprezentanții companiei aeriene, acest lucru ar duce la prelungirea timpilor de îmbarcare, în special pentru transportatorii ultra low-cost, cum este Wizz Air, care operează cu timpi de rotație ai aeronavelor extrem de eficienți, de 30 de minute.

”Acest lucru ar submina eficiența operațională și modelul low-cost care fac posibilă călătoria cu avionul la prețuri accesibile în Europa”, au atenționat sursele citate.

Stagiunea Estivală 2025 a Filarmonicii „George Enescu” s-a deschis în această seară, pe Pietonalul Unirii, cu un concert special oferit gratuit publicului botoșănean. Evenimentul marchează debutul seriei de spectacole estivale și aduce comunitatea locală mai aproape de muzică, sub cerul liber.

Programul din această seară este structurat în două părți. Prima parte, „Duelul Dirijorilor”, îi are în prim-plan pe Alexandru Ilie și Gian Luigi Zampieri, acompaniați de tenorul Vlad Miriță și de soprana Nicoleta Maier, într-un repertoriu menit să îmbine clasicul cu spectacolul interactiv.

A doua parte a serii îi aduce pe scenă pe invitații speciali de la Trupa HARA, care completează atmosfera cu un show modern, cu influențe rock și etno, menit să încânte publicul de toate vârstele.

Evenimentul este organizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Botoșani și al Consiliului Local, demonstrând încă o dată angajamentul față de promovarea culturii și a muzicii de calitate.

Organizatorii îi așteaptă pe toți botoșănenii să se bucure de o vară muzicală vibrantă și accesibilă, cu spectacole dedicate întregii comunități.

Iată și câteva imagini din această seară: