Un incendiu s-a produs, noaptea trecută, într-o gospodărie din localitatea Broscăuți. O anexă a fost cuprinsă de flăcări. Nu au fost persoane rănite, dar pagubele sunt însemnate.

La caz s-au deplasat, în cel mai scurt timp, pompierii din cadrul Detașamentului Dorohoi, cu două autospeciale de stingere și o ambulanță SMURD. Aceștia au constatat faptul că ardea anexa și au acționat rapid astfel încât flăcările să nu se extindă la casă. Pompierii au eliminat riscul de explozie din interiorul anexei fiind scoasă o butelie. Suprafața afectată a fost estimată la aproximativ 50 de metri pătrați.

Cel mai probabil, evenimentul a fost provocat de jarul căzut din sobă pe materiale combustibile.

Pentru evitarea unor astfel de tragedii, ISU Botoșani vă recomandă:

▪️nu lăsați sobele și alte mijloace de încălzire nesupravegheate pe timpul funcţionării;
▪️nu introduceți în sobă lemne cu lungimea mai mare decât vatra focarului;
▪️nu lăsați ușa sobei deschisă;
▪️nu supraîncălziți soba;
✔️ montați pe pardoseală, în fața ușii de alimentare cu combustibil a mijlocului de încălzire, o bucată de tablă cu dimensiuni de 0,50 x 0,70 metri;
▪️nu puneți haine la uscat pe sobe sau în imediata lor apropiere;
✔️stingeți focul pe timpul nopții;
▪️nu lăsați, niciodată, copiii singuri în casă, mai ales într-o încăpere unde este în funcțiune un mijloc de încălzire.

În data de 7 ianuarie, sărbătoresc Crăciunul credincioșii ortodocși de rit vechi – rușii lipoveni, ucrainenii din Dobrogea, basarabenii și sârbii din Banat, după Calendarul iulian.

Calendarul iulian sau pe stil vechi este decalat cu 13 zile față de calendarul oficial. În ziua de Ajun, după ce colindătorii se întorc la casele lor, familiile tradiționale se reunesc la o masă de post, denumită „Cina Sfântă”, după răsăritul primei stele pe cer, semnificație a astrului ce i-a călăuzit pe magi către locul Nașterii Mântuitorului. Pe masa din Ajunul Crăciunului, ortodocșii de stil vechi pun aceleași bunătăți de post specifice Sărbătorilor. Moldovenii, ardelenii sau minoritățile de ruși lipoveni, bulgari, ucraineni sau sârbi pregătesc câte 12 feluri de mâncare, în numele apostolilor. Compotul de prune afumate, grâul fiert cu nucă sau sarmalele de post cu hribi sunt mâncărurile care anunță, în noaptea Nașterii Domnului, o mare Sărbătoare.

În ziua de Crăciun, fiecare creștin ortodox de rit vechi merge la biserică, la Liturghie, apoi, la prânz familiile se reunesc la masa tradițională, cu preparate din purcel de lapte fript la jar, sarmale, pește, ciorbe și borșuri, zacuscă, totul stropit din abundență cu vin rubiniu și votcă. Rușii lipoveni pun pe masa de Crăciun preparate ca haladet (piftie cu reţetă specială), lapsa (tăieţei fierţi în supă de pui), vareniki (colţunaşi cu brânză).

Gospodinele basarabence pregătesc colaci mici şi „ajunel”, pe care le leagă cu o aţă, alături de câteva flori de busuioc, apoi le agaţă de icoana şi le păstrează până când se sărbătoreşte Sfântul Gheorghe. După aceea, le scot şi le dau animalelor să mănânce, pentru a păzi casa de spiritele rele şi ghinion. În România trăiesc peste un milion de adepți ai Bisericii Creștin-Ortodoxe de Stil Vechi, îndeosebi ruși lipoveni și sârbi.

Tuturor creștinilor ortodocși de rit vechi, le urăm Crăciun cu sănătate și lumină! Sărbători fericite și în tihnă alături de cei dragi și un An Nou binecuvântat! LA MULȚI ANI!

Misiunea sfântului Ioan Botezătorul a fost una prezisă de prorocii din vechime și ea a constat în a pregăti venirea Mântuitorului și a-L face cunoscut lumii. Ea a fot necesară pentru a spori impactul pe care ar fi trebuit să-l aibă activitatea Mântuitorului în lume.

Domnul Iisus Hristos trebuia să propovăduiască în mijlocul comunităților umane, acolo unde tumultul vieții de zi cu zi îi împiedica pe oameni să se gândească la viața spirituală. Mai mult, după ce Își transmitea mesajul, Domnul Hristos nu rămânea foarte mult timp într-o localitate, pentru că erau și alte comunități care aveau nevoie de învățăturile Sale și mulți oameni dornici de vindecare.

În aceste condiții, ar fi fost greu pentru cei dispuși să devină primii ucenici ai Învățătorului lumii să-i solicite acest lucru. Spre deosebire de acest mod de predicare, activitatea Sfântului Ioan Botezătorul era una cantonată într-un loc din pustiu, în apropierea râului Iordan. Acolo, el ducea o viață foarte austeră, caracterizată de rugăciune și un post aspru.

Pentru ca mesajul său să fie luat în serios, el nu putea să-și înceapă predica publică mai devreme de împlinirea vârstei de 30 de ani. Întrucât Hristos a venit să Se boteze după ce a împlinit această vârstă, activitatea publică a sfântului Ioan a început cu aproximativ 6 luni înainte de cea a Domnului Hristos. Pentru a avea o audiență cât mai mare, sfântul Ioan predica într-o loc unde râul Iordan se intersecta cu un drum circulat și putea fi traversat. Așa se explică cum mesajul său a avut un impact destul de însemnat, încât să atragă ucenici, să fie în atenția preoților de la templu și chiar să deranjeze stăpânirea din acea perioadă. Botezul Sfântului Ioan prefigura botezul pe care avea să-l aducă Hristos.

Deși cei care își mărturiseau păcatele nu primeau iertarea lor, ci doar un semn văzut al faptului că, printr-o viață virtuoasă, puteau să primească această iertare, odată cu venirea Izbăvitorului lumii. Chiar dacă Ioan vorbește despre botezul cu „Duh Sfânt și cu foc”, iar Hristos, în convorbirea cu fariseul Nicodim, vorbește despre „nașterea din apă și din Duh”, nu există niciun fel de contrazicere între aceste descrieri ale Tainei de inițiere în viața creștină. Botezul despre care vorbește Ioan a avut loc în ziua Pogorârii Duhului Sfânt (Cincizecimea), când, peste apostoli, S-a revărsat Duhul Sfânt sub formă de „limbi ca de foc”.

Iar botezul pe care îl întâlnim astăzi în Biserică, este cel anunțat de Hristos și care a fost practicat încă de la începuturile creștinismului de către apostoli. Nu viaţa austeră şi nici martiriul pe care l-a suferit ca urmare a înfierării moravurilor decadente ale regelui Irod Antipa, ci misiunea pe care a îndeplinit-o i-a adus sfântului Ioan Botezătorul cinstea deosebită din partea Mântuitorului şi a Bisericii. Pentru noi, cei din secolul al XXI-lea, a-ţi dedica viaţa unui singur moment, fie el şi de importanţă crucială pentru destinul întregii lumi, este un lucru pe care foarte puţini am fi dispuşi să-l facem.

De aceea, Sfântul Ioan Botezătorul rămâne, pe mai departe, unul dintre reperele morale ale creştinătăţii şi un model de jertfire a vieţii unui scop unic care are valoare pentru toţi oamenii din lume.