Prima lună în care profesorii cu salarii mai mari de 6.000 de lei nu mai iau indemnizația de hrană: vineri, 13 februarie, se dau salariile în învățământ. 

De regulă, aceștia iau salariile în ziua de 14 a lunii, doar că 14 februarie pică sâmbăta, așa că vineri, 13 februarie, este zi de salariu, scrie Edupedu.ro.

Este prima lună în care doar profesorii și angajații din învățământ cu salarii de 6.000 lei net sau mai mici, mai primesc indemnizație de hrană.

Reglementarea apare într-un ordin publicat în Monitorul Oficial în 6 februarie 2026.

Prevederea se pune în aplicare începând cu plata drepturilor salariale aferente lunii ianuarie 2026, adică începând cu salariile pe care le primesc profesorii în luna februarie.

Premierul Ilie Bolojan transmite că recesiunea tehnică temporară face parte din costul anticipat al tranziției către o economie solidă.

România nu traversează ‘o criză’, ci o perioadă de corecție economică ‘necesară pentru a avea o economie mai stabilă și mai puternică’, a scris prim-ministrul, vineri, pe Facebook.

Precizările vin în contextul în care, conform datelor publicate de Institutul Național de Statistică, economia României a crescut cu 0,6% în 2025, însă a încheiat anul în recesiune tehnică, după ce Produsul intern brut (PIB) a fost mai mic cu 1,9% în trimestrul IV comparativ cu trimestrul III din 2025. Acesta este al doilea trimestru consecutiv de scădere.

‘Creșterea economică a României în 2025 a fost de 0,6%, în condițiile schimbării rapide, în numai 6 luni, a modelului economic care ne-a dus cu spatele la zid. Am început trecerea de la un model bazat pe deficit și consum, aparent generator de prosperitate, dar în fapt distrugător, la un model bazat pe investiții, productivitate, export și disciplină bugetară. Recesiunea tehnică temporară face parte din costul anticipat și inevitabil al acestei tranziții, care ne va duce, în final, la o economie solidă, o creștere sănătoasă și prosperitate reală, pe baza a ceea ce producem, nu prin împrumuturi tot mai multe și tot mai scumpe’, transmite Bolojan.

El analizează comparativ anii 2024 și 2025, menționând că în 2024 a existat un deficit bugetar ‘ridicat’, de aproape 8-9% din PIB. De asemenea, s-a înregistrat un deficit extern ‘semnificativ’, de 8,2% din PIB, dar cu o creștere economică reală ‘modestă’, sub 1%.

‘În mod normal, un asemenea stimul fiscal ar fi trebuit să genereze o creștere mult mai puternică. Acest lucru nu s-a întâmplat. Mai mult, în prima parte a anului 2024 a fost, potrivit INS, recesiune tehnică, cu scăderi de 0,4% în primele două trimestre ale anului. De ce? Pentru că o parte importantă a banilor cheltuiți în 2024 a fost orientată către consum curent, cheltuieli rigide și compensarea unor presiuni sociale și inflaționiste, nu către dezvoltarea reală a economiei’, explică Bolojan.

Potrivit acestuia, în anul 2024 consumul puternic a venit din ‘tot mai multe’ importuri, iar inflația ridicată a absorbit o parte importantă din acest impuls fiscal puternic.

‘Cu alte cuvinte, în 2024 am cheltuit mult, dar am crescut puțin. Părea că situația este favorabilă, dar dezechilibrele economice se accentuau’, adaugă premierul.

În schimb, în iulie 2025, contextul s-a schimbat ‘fundamental’, deoarece a început redresarea, precizează Bolojan.

‘Am realizat o corecție de aproximativ 1% din PIB, un efort semnificativ care a generat costuri sociale și nemulțumiri. Aș fi vrut să existe o cale de a le evita. Teoretic, o asemenea ajustare ar fi trebuit să genereze o frânare accentuată a economiei. Totuși, datele arată că, în 2025, creșterea economică rămâne în jur de 0,6%’, scrie premierul.

Astfel, în 2024 a existat un stimul fiscal mare, cu impact economic redus și cu acumulare de dezechilibre interne și externe. În 2025 s-au luat măsuri de disciplină fiscală, dar s-a înregistrat o creștere similară, ‘susținută de investiții reale și factori structurali’, precizează premierul.

‘Acest lucru arată că problema fundamentală nu a fost lipsa banilor, ci modul în care au fost utilizați. Dar consolidarea fiscală nu este un scop în sine. Este o condiție esențială pentru stabilitate, credibilitate și dezvoltare sustenabilă. Această tranziție presupune, temporar, o perioadă de contracție economică. Este un cost necesar pentru a construi o economie mai solidă și mai competitivă. Nu traversăm o criză. Traversăm o perioadă de corecție economică necesară pentru a avea o economie mai stabilă și mai puternică, care să aducă prosperitate pe termen lung’, se mai arată în postare. AGERPRES

Ministerul Afacerilor Interne alocă 2,29 milioane de lei pentru servicii de monitorizare a presei și a rețelelor sociale, cu scopul de a urmări modul în care se discută în spațiul public implementarea cărții electronice de identitate.

Practic, acest sistem nu presupune un simplu abonament la o agenție de știri, ci un sistem software și hardware de tip „Media Intelligence”, care să îndeplinească mai multe funcții, potrivit economedia.ro.

Printre acestea se numără înregistrarea și arhivarea emisiunilor radio și TV în care este discutat buletinul electronic.

Astfel, MAI dorește să păstreze în format audio/video toate intervențiile publice pe această temă, pentru a putea analiza discursul în timp real.

Monitorizarea mediului online

De asemenea, sistemul va include monitorizarea mediului online, ceea ce presupune analizarea site-urilor de știri, a blogurilor și a rețelelor sociale pentru identificarea unor termeni-cheie legați de proiect, precum „buletin electronic”, „cip” sau „semnătură digitală”.

Potrivit caietului de sarcini analizat de economedia.ro, platforma trebuie să asigure și o funcție de analiză a sentimentului, capabilă să indice dacă percepția publică asupra subiectului este favorabilă, neutră sau negativă.

Scopul proiectului: creșterea numărului de buletine electronice emise

Scopul proiectului este de a sprijini și accelera adoptarea Cărții Electronice de Identitate (CEI) în România.

MAI vrea să identifice în timp real informațiile false care devin virale, pentru a putea reacționa rapid cu dezmințiri oficiale și campanii de informare direcționate.

De exemplu, dacă apar temeri legate de „stocarea amprentelor”, instituția ar putea aloca buget pentru materiale care explică securitatea datelor biometrice.

Prin acest sistem, Ministerul de Interne urmărește să combată răspândirea informațiilor negative despre buletinul electronic și să își adapteze comunicarea pentru a accelera adoptarea cărții electronice de identitate.

În prezent, mai puțin de 5% dintre români dețin acest document. 

România și-a asumat (prin PNRR) ca până la sfârșitul lui 2026 să emită aproximativ 5 milioane de buletine electronice.

Pentru a realiza acest lucru, ar fi nevoie de un ritm de peste 150.000-200.000 de documente eliberate lunar la nivel național, însă acest lucru nu se întâmplă momentan, deoarece populația este neîncrezătoare cu privire la această schimbare.

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

ÎNTÂMPLĂRI ADEVĂRATE

(DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI)

NIETZSCHE LA TURIN: Alexandru Nemoianu în „Lumina de duminică” nr. 28 din 14 iulie 2024: „În 3 ianuarie 1889, Nietzsche, care locuia la un prieten în Turin, ieşind în stradă, a fost martor la o întâmplare care i-a schimbat existenţa complet. Pe stradă era o căruţă foarte încărcată, trasă de un cal. Povara era peste puterile acelui cal, totuşi, vizitiul îl biciuia fără milă. La vederea acestui lucru, Nietzsche s-a repezit să apere calul de lovituri, l-a cuprins de gât şi a început să plângă în hohote, necontrolabil. Cu greu a fost dus în casă, iar cei care au asistat spun că el murmura: „CE ÎNŞELAT AM FOST, CE MULT AM GREŞIT”. Tot restul celor 11 ani pe care i-a mai avut de trăit, Nietzsche nu a mai scris şi a fost considerat dement. Întâmplarea cu calul a fost relatată de către familia Fino, o familie extrem de respectată în Turin şi care îl şi găzduia pe Nietzsche. Este cu putinţă ca acel eveniment să fi declanşat o prăbuşire nervoasă, care se alcătuia de mai multă vreme, deci să fi fost concluzia unei boli evolutive”.

SIRENA LUI ROAITĂ: Sirena ce trebuia să declanşeze greva din 15 – 16 februarie 1933 a fost trasă de Constantin Negrea şi nu de Vasile Roaită, cum mulţi am învăţat la istorie. Vasile Roaită era ucenic în ultimul an la căldărărie şi n-a avut nici o legătură cu greva. Tatăl său avea o cârciumă unde se întâlneau cei de la Siguranţă. Vasile Roaită a fost împuşcat din greşeală. Ca să devină erou, a decis Gheorghiu Dej care i-ar fi zis lui Negrea: „Roaită e cel mai tânăr şi, pentru toţi, el va fi cel care a murit trăgând sirena”.

NIŞTE CÂINI CA NIŞTE „MOLDOVENI”: Întâmplarea este povestită de Andrei Manolescu în „Dilema” nr. 19 din 11 – 17 iulie 2024. Vrând să facă o plimbare cu bicicleta „prin margini de Bucureşti”, a încercat să evite Şoseaua Fundeni şi a trecut râul spre Doamna Ghica. Spune Andrei Manolescu: „Nişte câini au sărit la mine dintr-o curte. Stăpânul a ieşit să-i oprească, strigând că-s „MOLDOVENI”. A aruncat în ei cu o scândură. Replica unui vecin aşezat pe banca din faţa propriei curţi a venit instantaneu: „BA SUNT EXACT CA STĂPÂNUL!”.

MOMENTUL MORŢII LUI CEHOV: L-am găsit descris de Elisabeta Pop în revista „Apostrof” nr. 7 din 2024: „În noaptea de 2 iulie 1904, la doar 44 de ani, Anton Pavlovici Cehov părăsea această lume, departe de Rusia, la Baden – Baden. Îi era alături soţia lui, actriţa Olga Knipper. Pentru prima dată în viaţă a chemat un doctor, a cerut să se aducă o sticlă de şampanie şi, cu paharul în mână, a rostit, senin, un ultim toast, de fapt aceste două cuvinte care au plecat fulgerător spre omenirea de pretutindeni, spre cei care-l cunoşteau şi spre cei mulţi care aveau să-l cunoască prin opera lui, peste o sută, peste două sute de ani. „ICH STERBE” a spus în germana pe care de fapt n-o vorbea… dar voia ca doctorul de faţă să înţeleagă şi el”.

A DOUA NEŞANSĂ A POETEI MIRELA ROZNOVEANU: Am întâlnit-o exprimată într-un interviu acordat revistei „Luceafărul de dimineaţă” nr. 12 din 1998: „Ca într-un adevărat roman grec antic, a doua mea neşansă a fost frumuseţea, pe care am considerat-o un stigmat, care m-a vulnerabilizat, într-un sens, chiar victimizat. Pentru scriitorul român, o femeie inteligentă şi frumoasă nu poate fi nici profundă şi nici talentată. Evident, în România, literatura aparţine, teritorial, bărbaţilor, care sunt alergici la intruziunile femeilor. Ca să mă afirm, am muncit enorm, dar am observat că între o mediocritate masculină şi o femeie talentată, va fi comentat, preferat, primul”.

MOARTEA LUI RENE DESCARTES: A fost descrisă de Alexandru Budac în revista „Orizont” nr. 7 din 2024, într-o cronică la volumul „Regina şi filozoful – Descartes la curtea Christinei a Suediei” de Svante Nordin. Ajuns la Stockholm în octombrie 1649, regina Suediei ar fi dorit ca Descartes s-o ajute să deschidă o academie suedeză. Dar n-a fost să fie. Scrie Alexandru Budac: „Descartes suportă greu iarna suedeză, şi moare în 11 februarie 1650, cel mai probabil de gripă, după ce refuză tratamentul medicului de la curte, un inamic al filozofiei sale. Relaţia apropiată dintre regina protestantă şi influentul cugetător catolic nu era privită cu ochi buni la Stockholm. S-au alimentat speculaţii – niciuna temeinic susţinută – cu privire la posibilitatea asasinatului politic. Trupul filozofului a fost înhumat la Stockholm, apoi deshumat spre a fi repatriat şi reînhumat – de două ori – la Paris, dar craniul său a fost furat în Suedia de comandantul gărzii, folosit pentru plata datoriei la berărie, inscripţionat în latină şi traficat de atâtea ori, încât astăzi nici francezii, nici suedezii nu mai ştiu în ce loc se găsesc rămăşiţele lui Rene Descartes, cu sau fără cap. O punere în abis a raţionalismului. Prefer anecdota suedeză care pretinde că Descartes a fugit în Laponia, unde le-a predat laponilor cartezianismul, şi apoi a devenit şaman”.

CONDAMNAREA LA MOARTE A LUI DOSTOIEVSKI: Am găsit-o descrisă de Dan Stanca în eseul său „Mâna lui Dumnezeu” din „România literară” nr. 39-40 din 20 septembrie 2024: „În tinereţe, marele scriitor a făcut parte dintr-un grup socialist anarhist, fapt care i-a adus condamnarea la moarte. Erau executaţi în grupuri de câte trei. Fusese executat primul grup, urma al doilea din care făcea parte însuşi Dostoievski. În momentul în care se îndrepta spre locul execuţiei a venit un trimis al ţarului – pe vremea aceea domnea autocratul Nicolae I – care a anunţat comutarea pedepsei din pedeapsă capitală în surghiun şi muncă silnică în Siberia. În felul acesta, scriitorului de mai târziu i-a fost salvată viaţa. Ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat dacă acel trimis nu ajungea la timp. Pe atunci nu existau mijloace rapide de comunicare. Orice întârziere putea fi fatală, dar trimisul a venit la timp şi astfel voinţa Domnului a fost îndeplinită. Dostoievski trebuia să trăiască şi atunci Dumnezeu a acţionat fără să pregete. I-a deschis ţarului mintea pentru a semna ordinul de comutare a pedepsei., a înlăturat orice posibilă piedică din calea trimisului, a făcut tot ceea ce era necesar pentru ca istoria culturii să fie ulterior îmbogăţită cu opere ilustre”.