Ajunși la mijlocul distanței pe drumul trăirii patimilor, în Miercurea Mare deschidem capitolul în care se oglindesc două lumi. Deși legate între ele de prezența Mântuitorului, cumva, trăirile sufletești față de Acesta au fost atât de diferite încât au separat traiectoria a două destine pentru totdeauna. Vorbim despre femeia desfrânată pe de o parte și Iuda, ucenicul Domnului, pe de altă parte. Un alt “ingredient” care leagă cele două lumi este mirul, care, transfigurat parcă, se prezintă atât în ipostaza untdelemnului frumos mirositor și scump cât și în persoana Mântuitorului ca “Mirul cel neprețuit”.

Cât de cutremurător este gândul care asociază sincronizarea dintre începutul mântuirii păcătoasei și cel al prăbușirii apostolului, așa cum apare în cântările Bisericii: “Când păcătoasa aducea mirul, atunci ucenicul s-a înțeles cu cei fărădelege. Aceea se bucură turnând mirul cel de mult preț, iar el se grăbea să vândă pe Cel fără de preț, aceea a cunoscut pe Stăpânul, iar acela se despărțea de Stăpânul, aceea se mântuia, iar Iuda se făcea rob vrăjmașului”. În timp ce unul dintre ei își plătea prețul păcatelor anterioare, celălalt își “primea răsplata” pentru ceea ce urma să facă dar care nu putea nicicând să fie răscumpărat: trădarea.

În Sfânta și Marea zi de Miercuri ne este prezentată căderea lui Iuda ca ucenic al Domnului care este cu atât mai dureroasă cu cât ne gândim mai mult la situația în care el, care a trăit în preajma Domnului, a respirat același aer, a împărțit aceeași bucată de pâine cu Hristos, L-a privit în ochi, I-a ascultat glasul și învățăturile a ajuns să fie biruit de duhul necurat al lăcomiei. Văzând trădarea lui Iuda, trebuie să avem mereu în minte vulnerabilitatea noastră ca oameni în fața propriilor slăbiciuni care ne dau mereu târcoale, pentru a nu cădea și noi în aceeași cursă a celui rău. În același timp, ceea ce nu trebuie să uităm este traseul femeii desfrânate. Căzută, rătăcită în cele mai de jos trăiri umane, ducând o existență lipsită de valori reale, care după ce află de existența Mântuitorului și aude despre minunile Acestuia, realizează că până și viața ei mizerabilă poate să își schimbe cursul, că până și ea mai merită o șansă. Speranța ei este credința curată, cea care îi va aduce iertarea păcatelor și vindecarea neputințelor. Oricine poate spera la o nouă șansă atâta timp cât înțelege că prin căință, credință și smerenie se clădesc treptele unei noi vieți. Menționăm că sunt două femei care au turnat mir pe Hristos. Primii trei Evangheliști vorbesc despre una și aceeași femeie, numită îndeosebi femeia cea păcătoasă, iar Sfântul Evanghelist Ioan vorbește despre Maria, sora lui Lazăr.

Publicitate

La 1 Mai este marcată, în fiecare an, Ziua internaţională a muncii, Ziua muncii sau Ziua internaţională a muncitorilor, care reprezintă un omagiu adus muncitorilor şi mişcărilor muncitoreşti din întreaga lume pentru lupta lor istorică în vederea obţinerii unor drepturi sociale şi economice, potrivit https://www.timeanddate.com/.

În secolul al XIX-lea, la apogeul Revoluţiei industriale, mii de bărbaţi, femei şi copii mureau în fiecare an din cauza condiţiilor rele de muncă şi a orelor lungi de lucru. Muncitorii erau exploataţi la maximum, fiind obligaţi să muncească până la 15 ore pe zi, fără o plată adecvată şi în condiţii de siguranţă. De asemenea, nu era ceva neobişnuit ca minorii să presteze o muncă grea în condiţii dificile pentru un salariu minuscul. În 1864, Asociaţia Internaţională a Muncitorilor (IWA) din Londra s-a format cu intenţia de a lupta pentru drepturile muncitorilor. Convingerea lor era că angajaţii ar trebui să lucreze în condiţii sigure, având un salariu mai bun şi în cadrul unui program de lucru prestabilit. În 1871, muncitorii din Franţa au fost inspiraţi de activitatea Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor şi i-au urmat exemplul, pornind propria lor mişcare muncitorească, potrivit https://nationaldaycalendar.com/.

În încercarea de a pune capăt acestor condiţii inumane de muncă, Federaţia Organizaţiilor Meşteşugăreşti şi a Uniunilor Sindicale (mai târziu, Federaţia Americană a Muncii) a ţinut o convenţie la Chicago în 1884. Federaţia a proclamat faptul că “opt ore vor constitui o zi legală de muncă de la 1 mai 1886 şi după această dată”. În anul următor, “Knights of Labor” – pe atunci cea mai mare organizaţie a muncitorilor din America, constituită ca o societate secretă a croitorilor în Philadelphia, în 1869 – au susţinut proclamaţia, ambele organizaţii încurajând muncitorii să facă grevă şi să protesteze, se arată pe https://www.history.com/.

Publicitate

Muncitori de pe tot cuprinsul Statelor Unite au organizat manifestaţii în ziua de 1 mai 1886, pentru a-şi susţine cauza. Cea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde au participat aproximativ 90.000 de muncitori, dintre care circa 40.000 erau în grevă. Însă, trei zile mai târziu, în Piaţa Haymarket din Chicago, unde numărul greviştilor ajunsese la peste 65.000, lucrurile au escaladat şi poliţia a intervenit cu brutalitate. S-au înregistrat morţi şi răniţi.

La 20 iulie 1889, cu prilejul primului Congres al Internaţionalei a II-a, întrunit la Paris, s-a stabilit ca la data de 1 mai să fie sărbătorită Ziua internaţională a muncii, cu acest prilej fiind organizate demonstraţii pentru a marca evenimentele tragice de la Chicago, dar şi de a determina autorităţile să accepte ziua de lucru de opt ore, se arată pe https://maitron.fr/. Între 1890 şi 1891 au avut loc manifestaţii în SUA, în mai multe ţări europene dar şi în Chile, Peru, Cuba, potrivit https://journals.co.za/. Ziua internaţională a muncii a fost recunoscută drept un eveniment anual, oficial, la cel de-al doilea Congres al Internaţionalei a II-a din 1891, de la Bruxelles, potrivit https://libcom.org/.

SUA şi Canada marchează Ziua Muncii, în prima zi din luna septembrie. După greva Pullman din 1894, preşedintele Grover Cleveland a mutat oficial marcarea zilei muncii pentru prima zi de luni a lunii septembrie, rupând în mod intenţionat legăturile cu sărbătoarea internaţională a muncitorilor de teama constituirii unui sprijin pentru comunism şi alte cauze radicale. Preşedintele Dwight D. Eisenhower a încercat să reinventeze ziua de 1 Mai în 1958, îndepărtând-o şi mai mult de amintirile revoltei din Piaţa Haymarket, declarând că 1 Mai este “Ziua Legii”, sărbătorind importanţa legii în crearea Statelor Unite, conform https://journals.co.za/.

Publicitate

Alte ţări, precum Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord şi Republica Irlanda dedică prima zi de luni din luna mai acestei zile. În Australia, fiecare stat are o zi a muncii pe care o sărbătoreşte în prima sau în a doua zi de luni a lunilor martie, mai sau octombrie. Noua Zeelandă marchează Ziua Muncii în cea de-a patra zi de luni din octombrie.

Ziua de 1 Mai este zi nelucrătoare în cele mai multe state, între care şi România. În multe alte ţări, însă, Ziua internaţională a muncii este prilejul perfect folosit de sindicatele mai multor categorii profesionale de a face cunoscute revendicările lor sociale sau profesionale. La noi în ţară, ziua de 1 Mai a fost marcată începând din 1890, prin organizarea de petreceri câmpeneşti. În 1945, la Bucureşti, au avut loc primele demonstraţii muncitoreşti iar ultimele s-au desfăşurat în 1971. Astăzi, 1 Mai este sărbătorită prin concerte, ieşiri la iarbă verde sau diverse activităţi festive. AGERPRES

Cuvioasa Isidora vieţuia într-una din mănăstirile mari de femei din Tavenisi (care avea pe atunci circa 3-400 de vieţuitoare). Căutând smerenia, se prefăcea faţă de celelalte maici a fi nebună, încât era uneori socotită chiar demonizată. Ea căuta însă să se smerească, slujind tuturor fără împotrivire şi primind să fie tratată cu dispreţ şi brutalitate de surorile din mănăstire, pentru nebunia ei aparentă. Adeseori era bătută, ocărâtă sau batjocorită de surori, dar nu se împotrivea. Se ruga îndelung în ascuns, mai ales noaptea, când nu o vedeau surorile. Se îmbrăca neîngrijit, acoperindu-şi capul cu o basma de cârpă veche şi probabil, pentru „nebunia” ei părută, nu primise încă tunderea în monahism. Slujea, între altele, la bucătărie şi la trapeză, ajutând la strângerea mesei. Se spune despre ea că nu mânca niciodată la masă cu maicile, la masă, şi primea să mănânce doar resturile de la masă pe care le aduna cu buretele şi lăturile rămase de la spălatul vaselor. În acea vreme trăia şi un ascet îmbunătăţit, vestit în acele părţi pentru nevoinţele lui, avva Pitirun. Acesta a avut într-o zi o vedenie. Un înger i s-a arătat, mustrându-l că se mândrea pentru nevoinţele lui şi descoperindu-i că în mănăstirea de maici din Tavenisi se găsea o femeie care era mai nevoitoare decât el. Avva Pitirun, deşi arareori îşi părăsea sihăstria, a coborât atunci din muntele unde se retrăsese şi s-a dus mai întâi la mănăstirea principală (de monahi) din Tavenisi, ca să ceară stareţului voie să viziteze mănăstirea de maici (unde bărbaţii nu aveau în general acces). Fiind bătrân şi cunoscut ca nevoitor, i s-a dat voie să meargă la mănăstirea de maici, unde a fost întâmpinat de stareţă cu mare evlavie. A cerut atunci să vadă toate surorile din mănăstire, dorind să o afle pe cea pe care i-o descoperise îngerul. I s-au înfăţişat toate, pe rând, însă nu şi sfânta Isidora, pe care, pe de o parte, surorile nu o luaseră în seamă, iar pe de altă parte căutase ea însăşi să se ascundă. Cercetându-le, avva Pitirun nu a aflat-o pe cea pe care o căuta. A întrebat atunci dacă nu mai era alta. Ele i-au răspuns atunci că mai era o soră, care era însă nebună, şi de aceea nu o aduseseră la el. Avva Pitirun a stăruit, şi atunci surorile au adus-o cu sila înaintea lui, căci se împotrivea să se arate înaintea sfântului. Văzând-o astfel, în smerenia şi nebunia ei părută, cuviosului Pitirun i s-a descoperit că aceasta era cea despre care îi vestise îngerul. Spre spaima şi neînţelegerea surorilor, a făcut atunci metanie înaintea ei şi i-a cerut binecuvântarea. Cuvioasa s-a plecat la rândul ei înaintea pustnicului, cerând şi ea binecuvântare. Stareţa şi surorile au stăruit că nu se cuvenea ca avva Pitirun să se plece în faţa unei femei nebune, însă el le-a mustrat, arătându-le că ele erau cele nebune, întrucât Isidora era, după cum îi descoperise îngerul, amma, maică duhovnicească şi mai presus decât el. Surorile, primind cuvântul avvei, şi-au mărturisit atunci urâtele purtări faţă de sfânta Isidora. La scurt timp după aceea, însă, cuvioasa, fiind descoperită, nu a răbdat să fie lăudată de surori, ci a fugit pe ascuns din mănăstire, plecând să se nevoiască în altă parte. Nu se ştie unde s-a aşezat. A trecut la Domnul într-un loc necunoscut de nimeni, probabil în preajma anului 365.

Comisariatul Județean Botoșani al Gărzii Naţionale de Mediu a anunțat astăzi că în luna aprilie 2024 a efectuat un număr de 35 acțiuni de inspecţie și control, conform planului anual de inspecții, 32 de inspecţiile fiind neplanificate și 3 inspecții planificate.

Controalele au fost efectuate conform HG nr. 1005/2012 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu pe mai multe direcții:

– 3 controale la obiective care dețin autorizație integrată de mediu,

Publicitate

– 14 controale de verificare a respectării măsurilor din actele de reglementare,

– 6 controale în urma sesizărilor,

– 7 controale dispuse de Comisariatul General

Publicitate

– 1 control pentru identificarea de obiective noi

– 5 controale cu alte autorități.

“Urmare a acestor inspecții, pentru neconformitățile constatate au fost aplicate 24 sancțiuni contravenționale, din care: 3 avertismente și 21 amenzi contravenționale, în valoare totală de 320.000 lei și 1 sancțiune complementară de sistare activitate.

Publicitate

 Nu s-au înregistrat incidente/accidente de mediu”, a transmis Comisariatul Județean Botoșani al Gărzii Naţionale de Mediu.

Instituția a mai adăugat că s-au înaintat organelor de ceretare penală 4 sesizări penale pentru săvârșirea faptelor prevazute de OUG 57/2007, art.52, alin(1) lit d, OUG 195/2005, art.98, alin(1) lit.a: arderea miriștilor, stufului, tufarișurilor și vegetației ierboase din ariile protejate, deteriorarea şi/sau distrugerea locurilor de reproducere ori de odihnă pentru speciile de animale sălbatice terestre și acvatice din cadrul: ROSPA0049 Iazurile de pe Valea Ibănesei-Bașeului Podrigăi, ROSPA0156 – Iazul Mare Stăuceni-Dracșani, ROSPA0110 Acumulările Rogojești – Bucecea.

“Am dat curs invitațiilor de a participa la Programul “Săptămâna Verde” derulat în cadrul școlilor și grădinițelor de pe raza UAT Albești, UAT Cândești, UAT Mihălășeni, UAT Botoșani.

Publicitate

Mulțumim încă odată profesorilor pentru eforturile pe care le faceți pentru Săptămâna Verde și sperăm că toate informațiile prezentate să vă fie cât mai utile și de folos pentru școlari și preșcolari.

Împreună vom face educația pentru mediu să fie pe înțelesul tuturor”, a mai adăugat Comisariatul Județean Botoșani al Gărzii Naţionale de Mediu.