Există oameni pe care Dumnezeu îi alege în taină să fie sprijin, lumină și alinare pentru cei din jur. Nu întreabă dacă vor, nu le cere părerea, doar le încredințează o misiune, iar ei, cu inimă smerită, primesc crucea și merg mai departe. Așa este și povestea preotesei Maria-Cătălina Mateciuc, primul ajutor, sprijin și mângâiere în misiunea părintelui Dumitru Mateciuc, parohul Bisericii Sfântul Gheorghe din municipiul Botoșani. Dar mai presus de toate, o inimă mare în care a încăput o parohie întreagă și încă una, și încă alta…

„Nu eu am vrut să fiu preoteasă, Dumnezeu m-a ales” – spune cu o sinceritate dezarmantă doamna Maria-Cătălina. De 35 de ani, împarte viața între biserică, familie și comunitate, fără să facă distincție între acestea. Le trăiește pe toate cu aceeași dăruire, cu aceeași bucurie simplă și firească, așa cum doar sufletele mari știu să o facă. Când părintele Dumitru propovăduia prin cuvânt, ea predica prin faptă, prin exemplul discret, dar puternic, de soție, mamă și preoteasă.

O candelă aprinsă în mijlocul unei comunități vii

La doar 20 de ani, când a pășit în parohia Sârbi alături de tânărul preot Dumitru, Maria-Cătălina a înțeles că misiunea nu este doar a părintelui. O biserică se zidește întâi în suflete, iar pentru aceasta era nevoie de blândețea, răbdarea și bunătatea ei. Cu o răbdare „ca pâinea lui Dumnezeu”, a știut să adune oamenii, să-i asculte, să le aline durerile, să le ofere un cuvânt bun atunci când poverile vieții păreau de nesuportat.

În timp ce părintele Dumitru ridica biserici de piatră, ea ridica biserici de suflete. Gătea pentru muncitori, alina bătrânii singuri, îi învăța pe tineri să iubească Biserica nu prin vorbe, ci prin gesturi simple, de o frumusețe tulburătoare.

„Când cădeam în deznădejde, ea îmi spunea: Lasă, că va fi bine și va ieși soarele și pe strada ta!” , mărturisește părintele Mateciuc. Și așa a fost. Soarele a ieșit de fiecare dată, pentru că preoteasa a știut să-l aducă în casele și sufletele oamenilor.

Dragoste neobosită și statornicie în slujire

Viața lor nu a fost un drum lin, dar a fost un drum plin de sens. Au trecut prin multe încercări, iar greutățile nu i-au ocolit. Și totuși, niciodată nu s-au plâns. Dacă ar fi să-i cauți regretele, Maria-Cătălina ar spune, zâmbind, că poate doar lipsa concediilor ar fi unul dintre ele. Dar pentru ea, adevăratul „concediu” era atunci când reușea să aline o inimă întristată sau când vedea că familia parohială înflorește.

Astăzi, la Biserica „Sfântul Gheorghe” din Botoșani, preoteasa Mateciuc continuă aceeași misiune tăcută, dar neobosită. De la copii la bătrâni, de la tinerii pe care i-a cununat până la cei cărora le-a fost alături în clipe grele, toți o numesc „mama spirituală”. Pentru că a știut să fie prezentă cu discreție, să dea fără să ceară, să iubească fără să aștepte recunoștință.

O preoteasă care a zidit familii, nu doar biserici

Rodul muncii și al dragostei sale nu se vede doar în zidurile sfințite ale bisericilor, ci mai ales în familiile pe care le-a călăuzit. Printre „fiii” spirituali ai doamnei preotese se numără părintele Daniel Dascălu, directorul Seminarului Teologic din Botoșani, și soția sa, un medic iubit de comunitate. Lor li se adaugă părintele Lucian Marcu, dar și alte zeci de familii frumoase, cărora le-a fost sfătuitoare, sprijin și prieten.

Maria-Cătălina Mateciuc rămâne o prezență statornică, o candelă aprinsă care nu se consumă, ci se dăruiește continuu.

O lecție vie despre curaj, smerenie și iubire

La 35 de ani de slujire alături de părintele Dumitru, doamna preoteasă nu-și asumă merite, nu-și ridică laude. Tot ceea ce face consideră a fi „voia lui Dumnezeu”. Poate că tocmai această smerenie adâncă o face să fie atât de iubită. Este modelul de preoteasă care nu a ales această cale, dar care a împlinit-o cu o frumusețe care nu poate fi cuprinsă în cuvinte.

„Dacă ar fi să mă mai căsătoresc o dată, tot pe ea aș alege-o…” , spune părintele Dumitru, iar în ochii săi se citește nu doar recunoștința, ci o iubire adâncă, așezată pe temelii de credință și jertfelnicie.

Preoteasa Maria-Cătălina Mateciuc nu este un personaj, nu este un simbol abstract al soțiilor de preoți. Este un OM. Un om ales de Dumnezeu, care a știut să spună „Da” fără să întrebe „De ce eu?”. O femeie care a transformat „greul” în har și „oboseala” în bucurie.

Astăzi, când o privești cum pășește în biserică și printre cei care depind de prezența ei nu vezi doar o preoteasă. Vezi o candelă vie, care arde tăcut, dar luminează până departe.

La mulți ani, doamna preoteasă Maria-Cătălina Mateciuc! Dumnezeu să vă dăruiască sănătate, răbdare și lumină ca să continuați să fiți balsam pentru sufletele celor din jur. Gesturile mici, vorbele calde și inima deschisă pe care le oferiți zi de zi sunt neprețuite.

Biserica Ortodoxă îi sărbătoreşte în zilele de 4 august şi 22 octombrie pe cei 7 tineri din Efes: Maximilian, Exacustodian, Iamvlih, Martinian, Dionisie, Ioan şi Constantin.

În timpul împăratului Deciu (249-251), în toamna anului 249, a fost emis un edict de persecuţie generală a creştinilor. Împăratul Deciu a venit în anul 250 în Efes şi a impus aplicarea imediată a Edictului. Între cei identificaţi ca fiind creştini, au fost şi cei 7 tineri pe care îi pomenim. Împăratul a încercat printr-un interogatoriu direct să-i determine să se lepede de credința creștină, însă, văzând că aceştia refuză, le-a dat un timp de gândire. Cei 7 tineri s-au retras într-o peşteră din muntele Ohlon (azi muntele Pion) din imediata apropiere a Efesului.

Cel mai tânăr dintre ei, Iamvlih, cobora din când în când în Efes pentru a cumpăra hrană şi pentru a aduce haine de schimb. Împăratul Deciu, întorcându-se în Efes, şi aflând că cei şapte nu au părăsit credința, ci din contră s-au ascuns într-o peşteră din imediata apropiere a oraşului, a ordonat să fie zidită intrarea în peşteră pentru ca cei 7 tineri să moară prin asfixiere şi prin lipsa hranei. Timpul a trecut, aceste persecuții au încetat, la conducerea imperiului au venit împărați creștini.

După 372 de ani, în anul 622, când Imperiul Bizantin era condus de împăratul Heraclie (610-641), un anume Adolie care stăpânea muntele Ohlonului a luat pietrele cu care fusese zidită intrarea în peşteră şi a descoperit intrarea. Trezindu-se ca dintr-un somn de o noapte, cei 7 tineri l-au trimis ca de obicei pe Iamvlih să cumpere de mâncare şi pentru a mai aduce veşti. Foarte uimit de schimbările pe care le vedea în oraş, dar mai ales de bisericile şi crucile mari care stăteau la vedere, Iamvlih socotea că este într-un alt oraş, şi nu în Efes.

Negustorii erau miraţi să vadă o monedă de argint atât de veche, cu chipul împăratului Decius pe ea, aşa încât l-au dus pe Iamvlih în faţa proconsului şi a episcopului, sub motivul că au găsit o comoară de demult. Realizând din convorbirea cu episcopul Ştefan, cel care păstorea cetatea Efesului în acea vreme, că nu mai trăieşte sub domnia lui Decius, Iamvlih i-a condus pe toţi cei de faţă la peşteră. Ajuns la peşteră, episcopul a găsit tăbliţele cu viaţa lor şi a dat laudă lui Dumnezeu pentru că în acest fel le-a fost luminată mintea şi le-a fost arătat adevărul despre învierea morţilor. Chemat de către episcop, împăratul a venit şi el la peşteră, s-a închinat sfinţilor şi I-a mulţumit lui Dumnezeu pentru ceea ce le-a descoperit.

Cei şapte tineri au mai trăit încă şapte zile, iar apoi au adormit întru Domnul, fiind înmormântaţi cu mare cinste de către întregul popor.

Ministerul Afacerilor Externe (MAE) informează cetățenii români care se află, tranzitează sau intenționează să călătorească în zona de nord a Angliei și a Țării Galilor asupra riscului ridicat de perturbări ale transportului rutier, feroviar și aeronautic pentru data de 4 august, în contextul condițiilor meteorologice nefavorabile (furtuna Floris).

MAE recomandă cetățenilor români să verifice în permanență comunicările oficiale ale companiilor de transport, precum și pagina de Internet a autorității meteorologice locale Met Office (https://www.metoffice.gov.uk).

Cetățenii români pot solicita asistență consulară la numerele de telefon ale Consulatului General al României la Manchester: 00441612360478; 00441612369687; 00441612371546; 00441612375513; 00441612368995; 00441619234947, apelurile fiind redirecționate către Centrul de Contact și Suport al Cetățenilor Români din Străinătate (CCSCRS) și preluate de către operatorii Call Center în regim de permanență.

De asemenea, cetățenii români care se confruntă cu o situație dificilă, specială, cu un caracter de urgență, au la dispoziție telefonul de permanență al oficiului consular: 00447535604342.

MAE recomandă consultarea paginilor de Internet https://mae.ro și https://manchester.mae.ro/. AGERPRES

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a subliniat, duminică, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, că rostul activității social-filantropice a creștinului este cultivarea iubirii, nu cultivarea imaginii personale, relatează basilica.ro.

Patriarhul României a explicat, în cuvântul de învățătură, că binele trupesc este precedat de binele sufletesc și că înainte de a fi hrăniți cu cele materiale, avem nevoie de hrană pentru suflet.

„Așadar, Domnul oferă celor veniți la El mai întâi hrană pentru suflet, vindecare de boli și apoi hrană pentru trup. Iisus le-a vorbit mai întâi mulțimilor adunate despre taina dobândirii vieții veșnice, prin credință, apoi i-a vindecat pe bolnavii aduși la El, și după aceea le-a spus ucenicilor, care L-au rugat să dea drumul mulțimilor să meargă să își cumpere mâncare din sate, «dați-le voi să mănânce», iar ei au spus că au doar cinci pâini și doi pești”, a spus Preafericirea Sa.

Sufletul se hrănește cu Cuvântul lui Dumnezeu

„Primul adevăr al Evangheliei de astăzi este acesta: trebuie să ne hrănim mai întâi sufletul cu ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu și să cerem de la Hristos vindecare sufletească și trupească”, a adăugat Patriarhul României.

Cuvântul lui Dumnezeu este hrana de care are nevoie omul, ca „ființă rațională, liberă și iubitoare, compusă din suflet și trup. Trupul se hrănește din produsele materiale, iar sufletul se hrănește cu ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, a Evangheliei vieții veșnice”.

Dumnezeu a sădit în noi dorul după veșnicie, așa cum ne învață Sfânta Scriptură.

„Omul este creat după lui Dumnezeu, cel veșnic viu. Aici este toată taina identității persoanei umane, că este creată după chipul Persoanelor Divine ale Sfintei Treimi, veșnic vii și ca atare, omul este chemat la viață veșnică, pentru că este creat după chipul Dumnezeului celui Veșnic”, a mai spus Părintele Patriarh.

Biserica întreagă trebuie să aibă grijă de cei aflați în nevoi

Mântuitorul arată, prin minunea săvârșită, că distinge, dar nu desparte hrana sufletească de cea ce trupească.

Mai mult, suntem datori să avem grijă de cei aflați în dificultate.

„Al doilea adevăr pe care îl învățăm din Evanghelia de astăzi este acela că Domnul distinge, dar nu desparte hrana duhovnicească de cea trupească. El acordă prioritate hranei sufletești, dar nu uită că omul este și trup care nu trebuie neglijat, ci îngrijit. Învățăm din acest episod că ucenicii lui Hristos și, deci, Biserica întreagă trebuie să aibă grijă de cei flămânzi, însetați sau aflați în nevoi”, a menționat Patriarhul României.

Creștinii îi urmează lui Hristos atunci când aduc daruri la biserică, „spre binecuvântare și împărțire, pe lângă pâinile pentru Euharistie și alimente pentru cei săraci și bolnavi. Așa s-a dezvoltat, deodată cu Liturghia euharistică, și filantropia socială. Împreună cu rugăciunea comună din biserică, s-a organizat și fapta cea bună. Prin urmare, opera de caritate a Bisericii își are rădăcina în iubirea milostivă a lui Dumnezeu arătată oamenilor în și prin Iisus Hristos”.

Comuniune sufletească, nu falsă siguranță materială

Ce sunt cuvintele Mântuitorului pentru noi?

„Ceea ce spus Iisus nu sunt simple informații, ci legătură vie, relație cu Dumnezeu cel Viu, de aceea izvorăsc bucurie și daruri multe, care hrănesc sufletul omului cu sensuri sau înțelesuri duhovnicești, care sunt cuprinse tainic în Sfânta Euharistie, așa cum sunt cuprinse tainic și în Sfânta Scriptură”, răspunde Patriarhul României.

O a treia învățătură desprinsă din Evanghelia de azi este aceea că Hristos nu dorește să creeze o falsă siguranță, bazată pe acumularea de materie, ci vrea comuniunea între oameni și Dumnezeu.

„Adevărata minune este săvârșită de Hristos pentru a fi cultivată nu falsa siguranță, ci comuniunea de iubire între Dumnezeu și oameni, precum și dărnicia oamenilor față de cei nevoiași”, a spus Patriarhul Daniel.

Din acest motiv, „rostul lucrării social-filantropice a creștinilor nu este cultivarea egoistă a imaginii lor individuale în societate, ci ei cultivă iubirea milostivă în sufletele lor pentru a deveni mâinile iubirii milostive a lui Hristos spre ajutorarea oamenilor aflați în nevoi”.