Polițiștii botoșăneni efectuează verificări pentru localizarea unei tinere de 20 de ani, din municipiul Botoșani.

Aceasta a părăsit domiciliul în data de 28 martie a.c., în jurul orei 14:00, iar până în prezent nu a revenit și nici nu și-a contactat familia.

Bodoi Roberta Andreea are următoarele semnalmente: 1,73 m înălțime, 79 de kg, ochi căprui,. Păr șaten, poartă ochelari de vedere cu rama roșie.

Vestimentație: geaca din fâș de culoare neagră, pantaloni de trening de culoare bleumarin, adidași negri.

Rugăm cetățenii care dețin informații cu privire la această persoană să apeleze 112 sau să se adreseze celei mai apropiate unități de poliție.

Elevii Liceului „Demostene Botez” Trușești au participat la o acțiune inedită pentru a marca „Luna Plantării Arborilor” care are loc între 15 martie și 15 aprilie, care se înscrie într-un proiect ecologic mai amplu, „Împreună facem natura să zâmbească!”

Coechipieri de nădejde ai reprezentanților Ocolului Silvic Trușești, elevii au plantat puieți de stejar pe raza cantonului silvic Guranda.

Obiectivele proiectului educaţional constau în stimularea interesului elevilor pentru cunoașterea, îngrijirea și ocrotirea pădurii, implicarea în activități de protejare și înfrumusețare a mediului înconjurător, precum și cultivarea dragostei pentru frumuseţile naturii prin cultivarea unor puieți și arbuști. Coordonatorii proiectului au fost inginerii Ciobanu Cătălin, Danila Marius și Mihalachi Laurențiu Iulian, dar și cadrele didactice Grădinaru Vranciu Cristina, Rusu Ana Maria și Gania Cătălina.

„Pentru a avea un stil de viață sănătos, copiii trebuie educați în spiritul unei atitudini pozitive față de mediul înconjurător în vederea formării unei conștiințe civice și a unui comportament participativ pentru însușirea unor reguli cu caracter ecologic ce vizează asigurarea echilibrului dintre sănătatea individului, a societății și a mediului înconjurător. Plantarea copacilor reprezintă un simbol care ne reaminteşte în permanență de natură. Pădurea este cel mai important factor stabilizator al mediului înconjurător ce aduce mari servicii societăţii omeneşti, contribuind la creşterea calităţii vieţii prin funcţiile multiple de protecţie şi producţie pe care le îndeplinește. Aceasta este suportul celui mai bogat tezaur de informaţie genetică şi ecologică, de o excepţională valoare pentru ştiinţă. A o păstra cu cumpătare şi a o ocroti e datoria noastră a tuturor!”, a declarat una dintre profesoarele coordonatoare, Cătălina Gania.

În noaptea de sâmbătă spre duminică, 30 spre 31 martie, ultima duminică a acestei luni calendaristice, ora 03.00 devine ora 04.00 (ora oficială a României trece de la GMT+2 la GMT+3). Orarul de vară se aplică până în ultima duminică a lunii octombrie (27), potrivit www.timeanddate.com.

CFR Călători a informat că trecerea la ora de vară nu modifică mersul trenurilor în vigoare, circulaţia urmând a se efectua conform orarului prevăzut în mersul trenurilor.

În România, ora de vară este corelată cu orarul de vară practicat în statele Uniunii Europene (UE). Ora oficială de vară, ora Europei Orientale la care trece ţara noastră în noaptea de sâmbătă spre duminică, a fost introdusă în România pentru prima dată în 1932. Până în 1939, a funcţionat în fiecare an, între prima duminică din aprilie, ora 00.00, şi prima duminică din octombrie, ora 01.00 (ore locale). Între anii 1941 şi 1979 nu s-a mai folosit ora de vară, potrivit www.astro-urseanu.ro.

În 1979, România a semnat Convenţia fusurilor orare, iar, în 1997, prin Ordonanţa nr. 20 privind stabilirea orarului de vară şi a orei oficiale de vară pe teritoriul României, la art (1) se precizează că: „În cadrul orarului de vară se stabileşte ora oficială de vară, decalată cu o oră în avans faţă de ora Europei Orientale, aplicabilă din ultima duminică a lunii martie, ora 3.00, care devine ora 4.00, până la ultima duminică a lunii octombrie, ora 4.00, care devine ora 3.00”.

Schimbările de oră în Europa sunt sincronizate. Conform legislaţiei UE actuale, ora de vară începe în ultima duminică a lunii martie şi se încheie în ultima duminică a lunii octombrie. Ţările participante sunt Uniunea Europeană (UE), inclusiv Bulgaria, Franţa, Germania, Italia, Polonia şi Spania, precum şi majoritatea celorlalte state, inclusiv Regatul Unit al Marii Britanii, Norvegia şi Elveţia. Cea mai mare parte a Ucrainei şi-a avansat ceasurile pentru DST, cu excepţia zonelor ocupate de Rusia. Ţările europene care nu schimbă ora sunt Rusia, Islanda şi Belarus. Unele ţări au revenit la ora iniţială, în timp ce altele au preferat să rămână continuu la ora de vară. Schimbarea orei nu este însă simultană în toate ţările, din cauza diferenţei de fus orar, potrivit www.timeanddate.com.

Omul de ştiinţă, scriitorul şi omul de afaceri american Benjamin Franklin a sugerat, în 1784, această metodă într-o satiră, în care menţiona că s-ar realiza o economie de lumânări prin folosirea luminii de dimineaţă a soarelui. Ideea folosirii orei de vară este atribuită neozeelandezului George Vernon Hudson, entomolog care a susţinut că ar avea nevoie de mai multă lumină pentru a studia insectele şi care a venit cu această idee în 1895.

Schimbarea orei a fost aplicată, pentru prima dată, în timpul Primului Război Mondial, în 1916, de câteva ţări din Europa. Primii care au introdus ora de vară au fost germanii, începând cu 1916 (între 30 aprilie – 1 octombrie), potrivit sursei menţionate. Au urmat britanicii, care au introdus ora de vară tot în 1916 (între 21 mai – 16 octombrie), apoi Belgia, Danemarca, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia.

La 31 martie 1918, ora de vară a fost introdusă şi în Statele Unite. Pentru o perioadă mai îndelungată, a fost aplicată în SUA, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, între 3 februarie 1942 şi 30 septembrie 1945.

La data de 13 aprilie 1966, legislativul american a impus respectarea orei de vară la nivel naţional („Daylight saving time” – DST sau „summer time”), din ultima duminică a lui aprilie, până în ultima duminică din luna octombrie. Douăzeci de ani mai târziu, preşedintele Ronald Reagan a semnat un act federal pe probleme de mediu, ce conţinea şi o prevedere care solicita conservarea energiei şi respectarea orei de vară. De atunci, ora de vară a rămas stabilită pe o perioadă cuprinsă între echinocţiul de primăvară şi cel de toamnă.

Ţările ecuatoriale şi tropicale nu aplică această oră, deoarece durata zilei este egală de-a lungul anului. În general nu se aplică pe continentele America de Sud, Africa, Asia şi Australia. În 2024, nu număr de 177 de state nu aplică „ora de vară” („Daylight saving time”), potrivit www.timeanddate.com. AGERPRES

Sfântul a trăit în secolul al IV-lea, pe vremea împăraților Constantin cel Mare (306-337), Constantius II (337 – 361) și Iulian Apostatul (361-363). Sfântul Constantin cel Mare, a oprit prigoanele împotriva creștinilor, dând deplină libertate Bisericii lui Hristos, prin Edictul de la Mediolanum (Milano) din anul 313. Sfântul Sfințit Mucenic Marcu încuviințat fiind cu o credință creștină de neclintit a reușit să dărâme mai multe temple păgâne, zidind pe locul lor nenumărate biserici, fapt pentru care păgânii îl urau de moarte.

Astfel a adus mulțime de popor pe calea mântuirii, atât prin predicile sale pline de har, cât și prin pilda propriei sale vieți curate. Pentru aceasta, a fost sfințit Episcop în cetatea Aretuselor, din Siria. După pe tronul împărătesc a ajuns împăratul păgân Iulian Apostatul, a urmat o perioadă grea pentru creștini, deoarece au urmat multe persecuții împotriva acestora. Între cei care au suferit atunci a fost și Sfântul Sfințit Mucenic Marcu, Episcopul Aretuselor, care a fost torturat cu cruzime pentru faptul că nu a renunțat la credința în Hristos. Într-o prima fază, Sfântul Marcu s-a ascuns de cei care îl căutau și voiau sa îi facă rău.

Însă, aflând că foarte mulți semeni de-ai săi sunt torturați și trași la răspundere pentru faptele sale, decide să se predea păgânilor. Aceștia, ne având nici o teamă față de Dumnezeu, îl iau și îl dezbracă după care încep sa îl tortureze, aruncându-l în locuri pline de murdărie. niște ace lungi și groase care se foloseau la tricotatul manual. Ulterior îl acoperă din cap în picioare cu saramura, și îl ung cu miere. Îl ridică la cer folosind niște frânghii, lăsându-l pe Sfântul Sfințit Mucenic Marcu să fie ars de soarele verii.

Mierea de pe trupul sfanțului era menita să atragă toate insectele și albinele pământului. Supus la torturi inimaginabile, Sfântul Sfințit Mucenic Marcu a reușit să le biruie pe toate cu tărie, datorită evlaviei sale, refuzând totodată să ofere bani păgânilor să își rezidească templele idolești pe care acesta, împreună cu creștinii le dărâmaseră și pe locul lor construiseră biserici. Pentru răbdarea lui a reușit să biruie prin gând și prin faptă deoarece, păgânii, văzând că Marcu suferă toate chinurile la care este supus cu putere și credință, se convertesc la creștinism.

Murind împăratul Iulian într-o campanie militară, persecuțiile au încetat, iar Sfântul Sfințit Mucenic Marcu, Episcopul Aretuselor, a fost eliberat. Însă, din cauza multor suferințe îndurate, Sfântul Sfințit Mucenic Marcu și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu la scurt timp după eliberare în data de 29 martie.