O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist
Paul Aretzu, în „Ramuri” nr. 12 din 2025 publică o cronică la cartea Mariei Tronea ,Structuri metonimice în poezia română modernă” (Editura Academiei Române, București, 2019). Volumul are capitolele „Metonimia eminesciană”, „Locul metonimiei în matricea stilistică blagiană”, „Bacovia – poet de factură metonimică”, „Arghezi, poet al semnelor” și „Metonimia în poezia lui Nichita Stănescu”. Paul Aretzu abordează în cronica sa toate capitolele. Eu voi reține secvența dedicată lui Eminescu: „În capitolul „Metonimia eminesciană”, sunt inventariate diverse tipuri de metonimie. Metonimia mitologică este prezentă mai ales în poemele de început, evocând personaje ale panteonului grecesc. Metonimia simbol folosește substituiri precum tron, sceptru, coroană pentru a desemna puterea, demnitatea statală, crucea, ramura de spini pentru sugestii creștine, semilunar simbolizează oștirea turcească, lanțul semnifică robia, servitutea, masca exprimă ipocrizia, lira simbolizează chiar poezia. Alt tip de metonimie present în lirica eminesciană, este pars pro toto, prin care o parte a corpului iubitei, mâna, obrazul, pasul, sugerează prezența imaginată a acesteia, bolta, în felurite reprezentări, închipuie nesfârșitul, credința, altă lume, cerul mișcător, inima corespunde sufletului, iubirii, unor principii morale, limbă înseamnă popor, ochiul reprezintă prezența unei conștiințe, amintirea iubitei, suferința. Perechea acestui tip metonimic este totus pro parte, mai puțin reprezentată. La fel funcționează și metonimiile lucru pentru persoană și persoană pentru lucru (cu subcategoria relevantă autorul pentru opera, sau cauza pentru consecință (ochiul, un fel de vedere spiritualizată, trezește sentimente, atitudini, nostalgii, meditații, luna sporește realitatea, soarele, raza sunt obiecte ale luminii, ale satisfacției sufletești și consecințe pentru cauză. Apar, de asemenea, singularul pentru plural și pluralul pentru singular.
La un poet care pendulează între immanent și transcendent, deschis filosofiei profunde nu putea lipsi perechea metonimică abstractul pentru concret și concretul pentru abstract. Sunt analizate și alte de metonimii, hipalaga (producând amestecul de medii, de stări de agregare, de attribute), epitetul metonimic, metonimia instrumentului, sinecdoca veșmântului. Metonimia se conjugă functional cu metafora în numeroasele descrieri prezente atât în poezie cât și în proză”;
Tot în Ramuri” nr. 12 din 2025, Călin Vlasie continua serialul său „Poezia, încotro?” Rețin din capitolul ”Experimentalism în poezia viitoare”: „Există o mică schimbare de sens astăzi față de ce a însemnat experimentalismul în poezia secolului XX. 1) „Experimentalismul classic (modernism – postmodernism) era asociat cu ruptura de tradiție: formală (vers liber, colaj, limbaj brut), tematică (antiliric, urban, politizat) sau tehnologică (poezie vizuală, concretă, digitală în fază incipientă). Regândirea ideii de poezie. Exemple: Tristan Tzara, Gellu Naum, lettrismul, optzeciștii „fracturali” din anii 2000.
2) Azi și în viitor – ce se schimbă? Poezia a asimilat deja majoritatea procedurilor radicale din secolul trecut; șocul nu mai are același impact. Noutatea nu mai vine doar din formă sau temă, ci din interacțiunea cu tehnologiile și mediile emergente. Experimentalismul e mai puțin interest de negarea tradiției și mai mult de negocierea dintre uman și tehnologic.
3)Riscuri și oportunități. Riscul constă în faptul că experimentalismul se poate transforma într-un simplu „efect special”, dacă forma tehnologică nu e susținută de substanța poetică reală. Devine oportunitate extinderea poeziei în zonele hibride – text + imagine + sunet + interacțiune – ceea ce poate schimba modul în care înțelegem liricul (nu doar ca citire, ci ca experiență);
4. Concluzie. E un tip de experimentalism nou. Va fi mai integrat în practica curentă (nu doar nișă). Va lucra pe interfața dintre limbaj, corp și mediu digital. Va pune accent pe proces și pe metar-eflexivitate (poezia despre propria producere). Ceea ce numim experimental, e posibil ca peste câțiva ani să devină pur și simplu noua normă.”;
Rămânem tot în „Ramuri” nr. 12 din 2025. Cristian Pătrășconiu îl citește pe Timothy Snyder. Supune analizei trei cărți ale acestuia despre libertate. Reținem 20 de lecții ale trecutului, sistematizate de Cristian Pătrășconiu din operele celui amintit:
1. „Să nu te supui anticipat”;
2, „Să aperi instituțiile”;
3. „Să te ferești de statul cu partid unic”;
4. „Să îți asumi responsabilitatea pentru cum se înfățișează lumea”;
5. „Să respecți etica profesională”;
6. „Să te temi de trupele paramilitare”;
7. „Să cântărești bine lucrurile dacă trebuie să porți o armă”;
8. „Să ieși în evidență”;
9. „Să te porți frumos cu limba noastră”;
10. „Să crezi în adevăr”;
11. „Să investighezi”;
12. „Să privești oamenii în ochi și să stai de vorbă cu ei”;
13. „Să fii prezent fizic în viața politică”;
14. „Să îți creezi o viață privată”;
15. „Să îți aduci contribuția la cauzele bune”;
16. „Să înveți de la colegii tăi din alte țări”;
17. „Să recunoști cuvintele periculoase”;
18. „Să îți păstrzi calmul când intervin lucruri inimaginabile”;
19. „Să fii patriot”;
20. „Să fii cât de curajos poți”.