Comunitatea botoșăneană a pierdut o personalitate discretă, dar profund respectată: profesoara Maria Stoica, fost director al CME, dascăl care a marcat generații întregi de elevi.
Pentru mulți botoșăneni, numele Mariei Stoica este legat de anii de școală, de copiii care au învățat sub îndrumarea sa, de viața culturală a orașului sau de vecinătatea tihnită a unui om care a ales mereu decența și bunătatea. A trăit așa cum a fost, cu discreție, dar cu impact profund asupra celor din jur.
Profesoara Maria Stoica s-a născut la 11 august 1938, în Botoșani, într-o familie cu patru copii, toți remarcându-se ulterior ca medici sau profesori, în țară și în afara ei. A absolvit Facultatea de Chimie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, iar primii ani de carieră i-a dedicat mediului universitar. Repartizată la Institutul Politehnic din Galați, Facultatea de Chimie Alimentară, a activat ca asistent universitar, desfășurând o activitate importantă de cercetare, cu lucrări științifice publicate inclusiv în străinătate.
După șapte ani, a ales însă drumul învățământului preuniversitar, devenind profesoară de chimie la Liceul de Muzică și Arte Plastice din Galați. Deși formată într-un domeniu științific, sufletul său a fost mereu aproape de literatură și arte. A înțeles elevii talentați în muzică și arte plastice și i-a sprijinit, cu răbdare și încurajare, chiar și atunci când chimia nu era punctul lor forte.
După cutremurul din 1977, s-a întors în orașul natal. Încă din primul an de activitate la Botoșani a fost numită director adjunct al Liceului „Mihai Eminescu”, unde a predat și a condus cu dăruire până la pensionarea sa, în 1991. A rămas în istoria liceului drept singura persoană care a fost, de-a lungul timpului, elev, profesor și director al aceleiași instituții.
Implicată activ în viața culturală a orașului, profesoara Maria Stoica a fost și o susținătoare fermă a conservării patrimoniului arhitectural botoșănean, intervenind de-a lungul anilor pe lângă autorități pentru protejarea identității orașului pe care l-a iubit profund.
Cei care au cunoscut-o își vor aminti mereu chipul ei luminos, optimismul și echilibrul, dar mai ales influența discretă pe care a avut-o asupra formării a numeroase generații de elevi.
Trupul neînsuflețit este depus la capela Cimitirului „Eternitatea”. Înmormântarea va avea loc marți, 20 ianuarie, la ora 12.00.
Tristul anunț a fost făcut pe pagina de socializare de distinsa profesoară Florentina Dănilă:
„Pe 17 ianuarie a plecat dintre noi discret, așa cum a trăit, distinsa doamnă profesoară MARIA STOICA, fost director la CME mulți ani. Sigur mulți botoșăneni au cunoscut-o : au avut-o profesoară, au avut copii la CME, au fost vecini sau din alte situații. Eu sunt prietenă cu Luminița și cu Gabi ( unul dintre băieți) și am considerat că este bine ca să ne amintim ,pentru câteva clipe, despre distinsa doamnă. De aceea l-am rugat pe Gabi să scrie câteva cuvinte despre mama sa. Trupul neînsuflețit este depus la capela de la Cimitirul ,,Eternitatea”. Înmormântarea va fi marți, 20 ianuarie, la 12.00. Dumnezeu să-i așeze sufletul în Lumină! În viață sa a fost LUMINĂ pentru multe generații de elevi, pentru colegi, pentru familia sa și pentru toți cei care au cunoscut-o. Sincere condoleanțe familiei!
Profesoara Stoica Maria s-a născut în Botoșani la 11.08.1938 , într-o familie cu alți 3 copii. Toți cei 4 copii au avut o activitate remarcabilă ca doctori și profesori, fie în Botoșani, fie pe alte meleaguri mai îndepărtate! La terminarea Facultății de chimie din cadrul Universității „Al.I.Cuza” Iași a primit repartiție la Institutul Politehnic din Galați, Facultatea de Chimie alimentară, unde ca asistent universitar a avut o activitate remarcabilă în cercetare, publicând inclusiv lucrări științifice în străinătate! După o perioadă de 7 ani, a preferat să activeze în învățământul preuniversitar, fiind titulară pe catedra de chimie a Liceului de Muzică și Arte plastice din Galați! Prin natura ei sufletească apropiată de literatură și arte, deși de formație științifică, a sprijinit pe toate căile viitorii artiști plastici și muzicieni consacrați, de obicei mai puțin „dotați” pentru chimie! A încurajat astfel talentul nativ și munca elevilor înclinați spre performanță! După cutremurul din 1977 a revenit pe meleagurile natale, fiind numită încă din primul an de activitate la Botoșani, director adjunct al Liceului „Mihai Eminescu”! A activat până la ieșirea ei la pensie în 1991, în acest liceu, fiind primul caz în istoria liceului în care aceeași persoană a fost elev, profesor și director! A fost o persoană activă în cadrul activităților culturale din Botoșani și al conservării patrimoniului arhitectural al orașului, făcând numeroase intervenții autorităților locale în vederea acestui scop! Mândră de istoria și cultura acestui oraș, și-a lăsat „amprenta” în formarea multor generații de elevi! Figura ei luminoasă și optimistă în orice situație ne va călăuzi de-acum încolo doar în amintiri! Dumnezeu s-o ierte și să aibă grijă de sufletul ei bun!”
Dumnezeu să-i așeze sufletul în Lumină.
Sincere condoleanțe familiei și tuturor celor care au prețuit-o.