În perioada 31 iulie – 5 august 2025, este programat, la Alexandria, Festivalul Național de Teatru Tânăr Ideo Ideis, ajuns la ediția aniversară cu numărul 20. La eveniment participă opt trupe de teatru, potrivit ideoideis.ro.

Ediția cuprinde o săptămână de spectacole, ateliere de dezvoltare personală, întâlniri inspiraționale, dialoguri între generații, momente de conexiune autentică și multă emoție.

Din cele peste 40 de trupe de teatru înscrise, au fost alese următoarele opt: ACT – Bacău; Amprente – Brașov; Artwork – Iași; Atelierul de Teatru – Botoșani; Gong – Roman; Les Dilettantes – Alexandria; Protha – Panciu; Mircea Albulescu – Câmpina. Fiecare trupă va fi însoțită de mentori din lumea teatrului profesionist, care îi vor ghida și susține în procesul de creație și autocunoaștere: Judith State, Paul Ipate, Andreea Grămoșteanu, Andrei Huțuleac, Maria Obretin, Gabriel Răuță, Corina Moise și Liviu Pintileasa.

Weekendul de festival e marcat de Seara Povestitorilor, un eveniment emblematic Ideo Ideis, care aduce pe scenă oameni cu voci autentice și povești care inspiră. Publicul din Alexandria are întâlnire cu: Maia Morgenstern (1 august, 20:30), Alina Ceușan & Ada Galeș (2 august, 20:30), jurnaliștii Recorder Cristian Delcea & Mihai Voinea (3 august, 20:30).

Accesul la festival este gratuit.

Parteneri ai evenimentului sunt Primăria Municipiului Alexandria și Consiliul Județean Teleorman prin Centrul Județean de Conservare și Promovare a Culturii Tradiționale Teleorman.

Ediția a XIX-a a Festivalului Ideo Ideis s-a desfășurat la Alexandria între 1 și 8 august 2024, ocazie cu care peste 140 de adolescenți din toată țara au participat la ateliere de teatru și dezvoltare personală și au prezentat în fața publicului spectacole.

În cadrul festivalului, a avut loc Cinemateca Târzie, ocazie cu care publicul a putut viziona filme românești și străine care au participat la importante competiții internaționale, aduse prin Caravana TIFF Unlimited.

Ediția a avut ca temă un mesaj de încurajare a tinerilor în fața presiunii din partea societății: ‘Ai tot ce ai nevoie’.

În 2023, Festivalul Național de Teatru Tânăr de la Alexandria s-a desfășurat între 11 și 18 august. Evenimentul a inclus un maraton de spectacole de teatru profesionist și proiecții de film, ateliere dedicate adolescenților din trupele selectate, expoziții și picturi pe ziduri, întâlniri cu artiști și profesioniști care regândesc implicarea comunitară, dar și activități și spectacole de teatru pentru copii, organizate în aer liber, în Parcul Vedea.

Ediția s-a desfășurat sub îndemnul ‘Faci lumea să semene cu tine’. Au fost selectate trupele Brightside Drama (București), Mircea Albulescu (Câmpina), Praf de Stele (Constanța), Drama Club (Botoșani), Gong (Roman), Nobody’s Group (Bacău), A.C.T. (Bacău). Acestora li s-au alăturat 20 de adolescenți selectați din opt orașe din țară în proiectul Experiența Ideo Ideis.

În cadrul festivalului au fost programate, de asemenea, spectacolele de teatru profesionist, precum ‘Acrobații – 7 zile din viața unor profesori de țară’, în regia lui David Schwartz, cu David Drugaru, Anamaria Feraru, Silvana Mihai, Katia Pascariu, Octavian Voina; și ‘Disco Regret’ în regia Irisz Kovacs, cu Ioana Abur, Cezar Antal și Iosif Paștina.

În anul 2022, festivalul s-a derulat între 15 și 21 august. Au fost selectate 10 trupe de teatru alcătuite din liceeni din toată țara, care au participat la ateliere și au pus în scenă piese sub îndrumarea profesioniștilor din domeniu.

De-a lungul anilor, Festivalul Național de Teatru Tânăr Ideo Ideis a reprezentat o platformă care a încurajat peste 5.000 de adolescenți să exprime ce sunt, prin ateliere de teatru și arte alăturate, întâlniri și discuții cu mentori. Din 2005 până în 2024, festivalul a inclus peste 500 de evenimente, reprezentând spectacole invitate, ateliere de măiestrie, filme și masterclass-uri, arată ideoideis.ro. AGERPRES

Peste 80 de copii înscriși la Școala de vară organizată de Liceul „Demostene Botez” Trușești au avut parte, în această dimineață, de o întâlnire specială cu pompierii botoșăneni. Activitatea s-a desfășurat în baza protocolului de colaborare încheiat între unitatea de învățământ și Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Nicolae Iorga” al Judeţului Botoșani, sub sloganul „Siguranța nu intră în vacanță”.

Copiii și-au dorit să petreacă câteva ore alături de salvatorii pe care îi admiră, fiind curioși să afle mai multe despre intervențiile acestora și despre cum pot preveni evenimentele nedorite.

“Ne putem juca cu brichetele, chibriturile sau cu jarul din sobă?”, “Pornim singuri aragazul pentru a ne pregăti masa?”, “Se întâmplă ceva dacă umblăm la prize?” – sunt doar câteva dintre întrebările la care au primit răspunsuri clare și adaptate vârstei lor.

Pompierii le-au explicat că jocul cu focul poate provoca incendii, folosirea aragazului este interzisă la vârste fragede pentru a preveni accidentele sau exploziile de gaze, iar manipularea prizelor prezintă risc de electrocutare.

Activitatea a fost nu doar educativă, ci și interactivă. Copiii au avut ocazia să vadă îndeaproape autospeciala de stingere a incendiilor, să probeze echipamentele de protecție folosite în misiunile operative și să testeze presiunea furtunelor, simulând stingerea unui incendiu imaginar. Entuziasmul a fost la cote maxime, iar curiozitatea – răsplătită cu informații utile și experiențe de neuitat.

Totodată, micuții au învățat ce trebuie să facă în cazul producerii unui incendiu sau al unui cutremur, iar pompierii au reușit, prin exemple practice și explicații adaptate, să le transmită lecții importante de viață și de siguranță.

La final, toți participanții au primit materiale informative din cadrul campaniilor naționale „RISC „, „Nu tremur la cutremur „, „Ai grijă la cea mai mare grijă:siguranța copilului tău „, „Mie nu mi se poate întâmpla ” și „Un cămin sigur pentru copilul tău ”

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

UN VOLUM REVERENȚĂ

„Eminescu, un cuvânt generator de lumină. Cu darul lui Eminescu, putem să deschidem porțile sufletului”. Vorbele acestea frumoase aparțin unui mare îndrăgostit de Eminescu, artistul Vasile Pop Negreșteanu. Din „Cafeneaua literară” nr. 2 din 2021 aflu că artistul locuiește pe strada „Plantelor”, fereastra casei sale dând spre sanatoriul „Caritatea”, locul în care poetul s–a stins din viață. Astfel că, în fiecare dimineață, deschizând fereastra spune: „Bună dimineața, domnule Eminescu!”. Povestea aceasta mi-a amintit că am în bibliotecă un volum al poetei Maria Baciu despre care nu am scris: ”Eminență, bună seara!”( Editura „Quadrat”, Botoșani, 2019). Volumul se deschide cu o „Precizare” a autoarei din care consider că e bine să reluăm câteva fragmente: „Poeziile din această carte, departe de a fi niște ode, exprimă respectul față de cel mai mare poet român, care a ridicat limbajul poetic la nivelul perfecțiunii prin opera sa, rămasă oglindă a existenței unui neam statornicit în Istorie. Aceste poezii au fost scrise la intervale mari de timp, în perioada în care îmi exercitam profesia la Liceul Pedagogic din Botoșani, în urma consultării multor studii și în urma unor îndelungi meditații sau „descifrări” ale textelor, împreună cu elevii mei. Toate mi-au deschis căile înțelegerii pentru ceea ce înseamnă Eminescu și creația sa, oferindu-mi șansa de a scrie eu însămi despre ceea ce am înțeles din această Catedrală de trăiri și simțiri. Așadar cartea „Eminență, bună seara!” este mărturia felului în care îmi exprim eu recunoștința și desăvârșitul respect față de Poetul „nepereche”, cel care a conferit cea mai înaltă strălucire Limbii Române.”

Conceput ca o reverență făcută lui Eminescu, volumul este și o demonstrație de simțire lirică. Poeta, în trecerile ei , asemenea unui detector de metale rare, simte peste tot armoniile vibrațiilor eminesciene, aude încă vechile sunete ale cornului, buciumului și lirei, situații pe care le pune în ritmuri specifice marelui poet. Ipostazele sale din „Geniu pustiu” (novicele), „Rugăciunea unu dac” (discipolul) sau Hyperion din creația omonimă, sunt descoperite de Maria Baciu în cuvinte, în iarba de coasă, în trecerile Lunii, în teiul înflorit, într-un petic de pământ, pe o stradă din Botoșani, într-o viscolire, pe un portal, pe o icoană etc., menținând o perfectă secvențialitate logică. În totalitatea lui, volumul este un original eseu despre singurătatea poetului în această lume obosită: „Trece iarna prin cuvinte…/ Eminescu e tăcut./ Ninge ca și mai-nainte/ Peste țara mea de lut.// Înțeleg ce ostenire/ Stă în plopii fără soț/ Încărcați de grea iubire/ Și înstrăinați de toți…// Ninge într-un colț de țară,/ Troienind bătrânii tei,/ Însă poartă grea povară/ Numai unul dintre ei…// Trece iarna prin cuvinte…/ Eminescu e tăcut./ Ninge, ca și mai-nainte,/ Melancolic și durut…”(„Trece iarna prin cuvinte”).

Să remarcăm la Maria Baciu interacțiunea creativă cu biografia poetului. Pentru poetă Eminescu nu este o umbră, e un spirit izvorât din specificul românesc raportat la universalitate, nesfiindu-se să-i atribuie statutul de Big Bang al multiplelor forme ale culturii, un UNU în conformitate cu teoria dualității derivate a lui Constantin Noica. Nu întâmplător un poem se intitulează chiar „UNU”. „S-a întemnițat în sine lumea,/ Și s-a învechit, și e bătrână,/ Ca o Catedrală jefuită,/ Mirosind a fum și a rășină.// Sfinți puțini, ascunși după icoane,/ Luminează căile acele/ Până unde-și pierde ne-nțelesul/ Înțelesul plin de semne grele.// UNU singur nu se prăbușește/ Și nu-i măcinat de bătrânețe./ Lumea, apăsată de surpare,/ Amurgește-n propria-i tristețe…”.

Conștientă că, etimologic, Hyperion înseamnă „cel care merge pe deasupra pământului”, autoarea simte zborul poetului precum o stea tutelară care își veghează neamul: „Nicăieri nu ninge cu Luceferi,/ Nicăieri nu-i cer de Voroneț,/ Nicăierea cântecul nu doare/ Și cuvântul n-are-atâta preț// Ca în Nordul meu, în care secoli/ Au lăsat hrisoavelor destin/ Și o stea, de-a pururi tutelară,/ Pentru-ntregul nostru neam român!”

Înfiorează versurile poetei Mariei Baciu, care preiau de la Eminescu muzicalitatea limbii și structura simfonică de care s-a tot vorbit. Încă de la primul poem se sesizează timbrul poetic eminescian, totul ca o reverență în fața celui la care „nimeni nu se duce, decât ca un Isus urcând pe cruce”.