LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 28 septembrie 2025, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 28 septembrie 2025:

Loto 6/49: 9, 25, 14, 36, 6, 8

Loto 5/40: 10, 20, 6, 8, 1, 34

Noroc: 6, 3, 5, 1, 8, 8, 4

Noroc Plus:  0, 1, 5, 8, 2, 8

Super Noroc:  9, 4, 3, 0, 1, 2

Joker: 31, 19, 17, 26, 3 +2

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Răzvan Voncu, în „România literară” nr.  23 din 2020,  ne îndeamnă să renunţăm numai  la clişeul de „ poet-filosof” al lui Lucian Blaga, spre a-l cunoaşte şi pe cel plin de pasiune, plin de sevă, care preferă materia în spirit. Scrie eseul „Lucian Blaga marele degustător” din care reţinem: 1. „Lui Lucian Blaga îi place, întâi de toate, via, ca privelişte a preaplinului naturii, şi viţa, ca plantă ce simbolizează rezistenţa şi regenerarea”; 2. „dacă via are mai degrabă o dimensiune feminină, a senzualităţii şi fertilităţii, poetul îi atribuie vinului frumuseţea prieteniei şi extazul”;

Ştefan Borbely, în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 6 din 2020, despre viaţa literară de azi: „saturată de experimentalisme dintre cele mai năstruşnice, zgomotoase, de poeme suprasexualizate exacerbat, sau infuzate de un sarcasm apter, adolescentin, de joasă calitate”;

Din „Luceafărul de dimineaţă” nr. 4 din 2020,  poemul „Secret” de poeta croată Ana Brnardic: „Mi-am forjat un secret de o mare gravitate / din faptul că mă duc uneori, pe-ascuns, să trăiesc / într-o altă ţară / curăţ usturoi şi-mi fac o cafea în bucătăria altcuiva / mă duc până  la mănăstire şi aprind o lumânare / dincolo de gard o congregaţie de mesteceni vorbeşte / într-o limbă mută. / în oglindă chipul meu e dublu / trist şi rotund o cântare de aur îl acoperă // noaptea, îmi las deoparte trupul, degetele, îmi smulg / scoarţa / în dormitorul rece ne-nveleşte cu barba lui lungă / de dimineaţă sunt un copac tânăr sădit în faţa casei / un os descărnat care se crapă de ziuă.” Cu siguranţă că aţi recunoscut ţara în care pleacă poeta, „pe-ascuns”, să trăiască;

Dan Stanca, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 4 din 2020,  despre poeţii de azi: „În general, autorii, mai ales cei cu pretenţii, sunt blazaţi, afişează un jemanfişism toxic, fug de vorbe mari, se închid într-un orgoliu sumbru. Dar ei sunt poeţii pe care-i respectăm. La naivi nu prea ne uităm. Nu-i vorbă că mulţi dintre ei scriu prost, sunt patetici până la a fi stridenţi, nu au cultură poetică şi nu ştiu care sunt tendinţele actuale.”;

Martin S. Martin, în „Ramuri” nr. 4 din 2020, prezintă punctele nodale, marile „vertrebe” ale sistemului de educaţie din SUA: 1. „infrastructura (clădiri, autobuze şcolare, materiale educative, laboratoare şi biblioteci dotate, aparatură digitală, manuale) – foarte dependentă de bani”; 2. „profesorii de calitate şi devotaţi, metodele de predare şi curricula  aduse la zi, sistemele de control. Şi această componentă depinde de resursele financiare, dar nu integral. Valoarea profesională şi dedicaţia corpului profesoral primează”; 3.”implicarea activă, devotată şi constantă a familiei”;

Mihaela Helmis, în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 6 din 2020, publică un interviu cu Eugen Simion. Reţinem: 1. „Am debutat cu o carte despre proza lui Eminescu, pe care n-am mai citit-o din 1964. S-a găsit, totuşi, un grup în frunte cu Mihai Cimpoi, să reimprime această carte, şi am mers pe mâna lui şi a celor de la Chişinău”; 2. „Cea dintâi carte a mea care mă reprezintă este „Lovinescu, scepticul mântuit”. A fost o confruntare cu un mare critic, cu creatorul modernităţii”; 3. „Dumnezeu nu pune talentul întotdeauna într-o bibliotecă, în conac. Poate să-l pună şi într-o casă părăsită din Câmpia Dunării, cum se întâmpla cu Preda, cu Creangă…”; 4. „De mulţi ani am părerea că a dispărut ca instituţie intelectuală critica literară. Critica literară nu mai este instituţia pe care a fondat-o Saint-Beuve la jumătatea secolului al XIX-lea, devenit un gen al literaturii”; 5. „Cultura noastră se bazează pe marii poeţi şi marii critici. Este absolut miraculos să ai un critic precum Lovinescu, care să-şi consacre viaţa creării modernităţii, să ai un critic genial cum este Călinescu; 6. „Critica literară şi literatura  au doi piloni dintre cei mai importanţi. Primul e pilonul naţional. O literatură nu se naşte în neant, se naşte undeva, unde printre rădăcini, are un sol, un spaţiu, ceea ce înseamnă o istorie, o tradiţie spirituală, mentalităţi specifice, un mod de a fi.  Stâlpul al doilea este autonomia estetică. Un roman poate să aibă o ideologie extraordinară, să fie o carte morală: dacă nu are valoare estetică, nimic nu e”;  7. „După Revoluţie a dispărut critica literară ca instituţie, şi anume instituţia literară şi intelectuală, care face selecţia, care dă o justificare estetică operei literare, care pune opera într-o ierarhie, care stabileşte câteva modele literare”;

Cătălin Prisacariu, în Dilema veche” nr. 843 din 2020, publică articolul „Infodemia „salvează” România”.  Autorul pleacă de la metoda lui Tristan Tzara pentru a compune un poem: „Luaţi un ziar. Luaţi nişte foarfeci. Alegeţi din acest ziar un articol de lungimea pe care intenţionaţi s-o daţi poemului dumneavoastră, Decupaţi articolul. Decupaţi apoi cu grijă fiecare dintre cuvintele care alcătuiesc acel articol şi puneţi-le într-un sac.  Scuturaţi uşor. Scoateţi apoi fiecare tăietură una după alta.  Copiaţi cu conştiinciozitate în ordinea în care au ieşit din sac. Poemul o să semene cu dumneavoastră. Şi iată-vă: un scriitor nesfârşit de original şi de o sensibilitate fermecătoare, deşi neînţeleasă de vulg”. Aceasta este reţeta lui Tristan Tzara pentru a compune un poem dadaist.  Pentru a compune un articol infodadaist, se procedează cam la fel. Doar că toate operaţiunile de cut, copy şi paste se fac electronic”;

Adrian Majuru, în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 6 din 2020, reţine câteva pasaje din I. D. Sârbu. Reiau aici trei din ele: 1, „Prostia socială are propria-i elită, structurată pe măsură ce turma se alcătuieşte: măgarul îşi ia doctoratul şi devine gânditor, câinii îşi iau licenţa în drept, primesc pistoale şi dreptul de a se considera lupi: lupi geto-daci.  Limba devine limbaj şi limbajul lătrătură. Aplauzele şi uralele înlocuiesc opinia publică şi liberul arbitru”; 2. „Prostia socială nu este altceva decât o boală politică pe care popoarele mici o primesc obligatoriu de la marile popoare, după eliberare, război sau revoluţie prin corespondenţă”; 3. „Până vom ajunge să realizăm cei 6-7 oameni mari (sau cele 22 de genii pe care le visa Noica), trebuie să ne îngrijoreze degradarea, prostirea şi căderea spre mai jos a masei celor utili-mediocri, care duc lumea înainte şi care ar fi putut fi salvaţi şi săltaţi”;

Suplimentul ultimului număr (843 din 2020)  al revistei „Dilema veche”  are ca temă „Plictiseala”.  Reţinem câteva citate din conţinutul paginilor: J. P. Sartre: „Dumnezeu este ceea ce fac oamenii din singurătatea lor”; Emil Cioran: „Un popor intră în decadenţă când începe să se plictisească”; J. P. Sartre prin vocea personajului său Roquentin: „Ştiu foarte bine că nu vreau să fac nimic: a face ceva înseamnă a crea existenţă, or e şi aşa prea destulă existenţă”; Jules Renard: „Teama că ne  vom plictisi este unica scuză că muncim”; Emil Cioran: „Plictiseala este singurul argument serios împotriva nemuririi”; A. Scopenhauer: „Viaţa e o oscilaţie mai mică sau mai mare între durere şi plictiseală”; Emil Cioran: „Oamenii care suferă nu se plictisesc. În scara stărilor negative, care începe de la plictiseală şi sfârşeşte în disperare, trecând prin melancolie şi tristeţe, omul care suferă încearcă atât de rar plictiseala, încât pentru el prima treaptă este melancolia”; M. Heidegger: „Plictiseala profundă rătăcind ici şi acolo în abisurile existenţei noastre, ca o ceaţă înăbuşitoare, smulge şi duce cu ea toate lucrurile şi oamenii, într-o remarcabilă indiferenţă. Această plictiseală descoperă fiinţa ca întreg”; Emil Cioran: „Plictiseala o cunosc numai oamenii care n-au un conţinut lăuntric mai adânc şi care nu se pot menţine vii decât prin stimulente exterioare”; Adrian Cioroianu: Plictisul e un răsfăţ pe care puţini şi-l mai permit”; Lucia Terzea-Ofrim: „Plictiseala e cioclul discret al lucrurilor care au murit”; Lucia Terzea-Ofrim: „Există un timp pentru toate. Marea plictiseală trebuie trăită în copilărie”; Adrian Cioroianu: „Acesta este cuvântul cheie: sfânta curiozitate. Antidotul pentru plictiseală, lehamite şi splin nu e alergătura, agitaţia sau dinamismul”; Cătălina Dumitrescu: „A te plictisi este o alegere, la fel cum este o alegere şi a-ţi construi o stare de pace a minţii” etc.;

Incendiu puternic, în această după-amiază, într-o gospodărie din comuna Santa Mare. Flăcările au pornit dintr-o anexă și s-au extins rapid la acoperișul casei, după ce proprietarul a lăsat aragazul pornit, nesupravegheat.

Alerta a fost dată imediat la numărul de urgență 112, iar la fața locului au ajuns pompierii militari din cadrul Gărzii de Intervenție Ștefănești, cu o autospecială de stingere și un echipaj SMURD. De asemenea, intervenția a fost sprijinită de Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență Santa Mare.

La sosire, salvatorii au constatat că întreaga anexă era cuprinsă de flăcări, iar focul se propagase și la acoperișul casei. Intervenția promptă a pompierilor a limitat proporțiile dezastrului, reușind să împiedice extinderea incendiului la interiorul locuinței, unde se aflau bunuri de valoare.

Misiunea a fost una contracronometru, întrucât vântul risca să alimenteze focul și să facă ravagii și mai mari. După mai bine de o oră de luptă cu flăcările, acestea au fost stinse complet, iar zona a fost securizată pentru a preveni reaprinderea.

Din fericire, nu au existat victime rănite în urma incendiului, însă proprietarul gospodăriei a trecut prin clipe de panică. Acesta a suferit un atac de panică și a avut nevoie de îngrijiri medicale. Bărbatul a fost preluat de echipajul SMURD și transportat la spital pentru investigații suplimentare.

Pagubele materiale sunt însemnate, fiind distruse bunurile din anexă și o parte din acoperișul casei. Cauza probabilă a incendiului a fost stabilită: aragazul lăsat nesupravegheat, în funcțiune.

Pompierii atrag din nou atenția asupra riscului major pe care îl reprezintă aparatele de gătit lăsate nesupravegheate. În doar câteva minute, un mic foc se poate transforma într-o tragedie, iar siguranța unei familii poate fi pusă în pericol.

Respectarea unor reguli simple poate preveni producerea unui incendiu cauzat de lăsarea nesupravegheată a aparatelor de gătit. De aceea, ISU Botoșani recomandă:

✔ să nu lăsaţi mâncarea pe foc, nesupravegheată;

✔ după ce aţi terminat de gătit asiguraţi-vă că aţi oprit cuptorul, aragazul și butelia;

✔ curăţaţi şi îndepărtaţi depunerile de grăsime şi resturile de mâncare de pe aragazurile, plitele şi grătarele din bucătărie, deoarece acestea pot lua foc uşor;

✔ nu lăsaţi copiii singuri în bucătărie. Păstraţi chibriturile şi brichetele acolo unde aceștia nu pot ajunge şi amplasaţi un dispozitiv de siguranţă la uşa de la cuptor.

Dacă ia foc uleiul sau conținutul dintr-o tigaie:

✔ opriţi alimentarea cu gaz/energie electrică a aragazului/maşinii de gătit pe care este tigaia (dacă puteţi să o faceţi în siguranţă) şi lăsaţi-o să se răcească;

✔ nu aruncaţi tigaia pe jos sau pe mobilierul de bucătărie şi nu turnaţi apă peste aceasta;

✔ stingeţi tigăile care sunt în flăcări acoperindu-le cu un capac sau punând un prosop ud peste acestea.

Limitarea aportului de oxigen necesar arderii duce la stingerea focului.

Două locuințe din localitatea Mănăstirea Doamnei au fost salvate de la distrugere, duminică, după ce o magazie de lemne a fost cuprinsă de flăcări. Focul a pornit de la un scurtcircuit produs la acumulatorul unui flex și, din cauza distanței mici dintre clădiri, s-a extins rapid la acoperișul casei și la gospodăria vecinului.

La fața locului au intervenit pompierii din cadrul Detașamentului Botoșani, cu două autospeciale de stingere și o ambulanță SMURD. Până la sosirea echipajelor, doi pompieri aflați în timpul liber, soții Ana-Maria și Cezar Toma, au dat dovadă de spirit civic și curaj, implicându-se în limitarea incendiului.

Cezar Toma, subofițer la Detașamentul Botoșani, a verificat dacă în case se aflau persoane și a evacuat o butelie aflată în apropierea focarului. Cu ajutorul vecinilor, a folosit furtunuri de grădină pentru a ține flăcările sub control și a îndepărtat materialele combustibile din jur. Soția sa, Ana-Maria, subofițer la Serviciul Logistic al ISU Botoșani, a coordonat accesul autospecialelor pe străduțele înguste, scurtând timpul de intervenție.

„Gestul lor arată că a fi pompier înseamnă mai mult decât o meserie – este o chemare și o datorie față de viața și siguranța semenilor”, au transmis reprezentanții ISU.

Incendiul a distrus magazia de lemne, aproximativ 10 metri pătrați din acoperișul casei și izolația a doi pereți. La gospodăria vecină, au fost afectate o anexă și pereții locuinței.

Cauza probabilă a fost un scurtcircuit la acumulatorul flexului, au stabilit specialiștii.

Pentru a preveni astfel de situații, ISU Botoșani recomandă populației să păstreze uneltele cu acumulator în ambalajul original, să nu le depoziteze lângă materiale combustibile, să protejeze bornele acumulatorilor și să nu lase nesupravegheate dispozitivele în timpul încărcării.

Datorită intervenției rapide, pagubele au fost limitate, iar cele două case au fost salvate de la distrugere totală.