Beneficiile mersului rapid. Persoanele care merg mai repede au un risc semnificativ mai mic de a dezvolta cancer, în special cancer pulmonar, potrivit unui studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Hong Kong, informează alba24.ro.

Astfel, cercetarea sugerează că viteza mersului pe jos poate fi mai importantă decât numărul de pași pentru prevenirea cancerului, scrie Mediafax.

Studiul a analizat datele a peste 430.000 de participanți din Marea Britanie și Hong Kong, urmărindu-i în medie aproape 11 ani.

Rezultatele au fost impresionante: persoanele care merg repede au avut un risc general de cancer cu 13% mai mic în Marea Britanie și cu 45% mai mic în Hong Kong.

Beneficiile mersului rapid. Reducerea riscului de cancer pulmonar cu până la 53%

Potrivit rezultatelor, la cancerul pulmonar, reducerea riscului a ajuns până la 53%.

„Cercetarea noastră sugerează că beneficiile pentru sănătate ale mersului pe jos nu țin doar de cât de mult mergi, ci și de cât de repede mergi”, explică profesorul Cheung Ching-lung, care a condus studiul publicat în Journal of Cachexia, Sarcopenia and Muscle, citat de Mediafax.

Cercetătorii au descoperit că aproximativ un sfert din efectul protector se datorează nivelurilor mai scăzute ale markerilor inflamatori și metabolismului lipidic îmbunătățit la persoanele care merg rapid.

Așadar, viteza mersului pe jos reflectă starea generală de sănătate și funcția fizică, fiind considerată un „semn vital” al organismului.

Studiul oferă medicilor un instrument simplu pentru identificarea persoanelor cu risc crescut de cancer.

Spre deosebire de alte forme de exercițiu, mersul pe jos este accesibil tuturor și poate fi evaluat rapid într-un cabinet medical.

Descoperirea deschide noi perspective pentru strategiile de prevenție a cancerului, sugerând că încurajarea mersului energic ar putea fi o măsură de sănătate publică eficientă și ușor de introdus.

Ministerul Educației a pus în dezbatere un proiect ce aduce modificări la Codul-cadru de etică și deontologie universitară. Prin aceste schimbări, la comisiile de etică din universități vor putea fi înregistrate sesizări anonime în cazuri de hărțuire sexuală și morală, informează alba24.ro.

În prezent, Codul-cadru prevede că toate sesizările trebuie să fie însoțite de semnătura celui care sesizează, datele de identificare ale acestuia, o motivare argumentată, scrie edupedu.ro.

Modificări propuse

Potrivit proiectului, se propune ca:

”sesizările anonime sau cele în care nu sunt menționate datele de identificare ale petiționarului, care se referă la cazuri de hărțuire pe criteriu de sex ori de hărțuire morală sunt analizate de comisiile de etică universitară

În urma analizării sesizărilor, dacă rezultă că acestea ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni în condițiile prevăzute de legea penală, de hărțuire sexuală, agresiune sexuală sau folosirea abuzivă a funcției în scop sexual, comisiile de etică universitară înștiințează de îndată conducerile instituțiilor de învăţământ superior pentru sesizarea organelor de urmărire penală.”

Sfânta Muceniţă Sofia şi fiicele sale, Pistis, Elpis şi Agapis au vieţuit în Italia şi au pătimit în timpul domniei împăratului Adrian (117-138). Sofia, nume grecesc, înseamnă înţelepciune. Ea a avut trei fiice pe care şi le-a botezat cu numele celor trei virtuţi teologice: Pistis – credinţă, Elpis – nădejde şi Agapis – dragoste.

Prefectul provinciei, Antioh, le-a denunţat împăratului Adrian că sunt creştine. Împăratul le-a poruncit să aducă jertfă zeiţei Artemis. Pentru că au refuzat, împăratul a poruncit să fie omorâte doar fiicele, că mama să sufere mai mult, nu doar chinurile pedepselor ci şi pierderea fiicelor. Fetele au fost martirizate în anul 137. Când au primit moartea Pistis avea 12 ani, Elpis 10 ani şi Agapis 9 ani.

Sofia a luat trupurile celor trei fiice şi le-a îngropat pe un deal, în afară cetăţii. După trei zile de rugăciune la mormântul acestora, şi-a dat duhul în mâinile Domnului.
Mormintele Sfintei Sofia şi a fiicelor sale Pistis, Elpis şi Agapis au fost localizate pe drumul roman Via Aurelia. Deasupra acestor morminte s-a ridicat Biserica “Sfântul Mucenic Pangratie“.

Din anul 1992, Sfânta Muceniţă Sofia este ocrotitoarea capitalei Bulgariei.
Ziua Sfintei Sofia împreună cu fiicele ei Pistis (Credinţa), Elpis (Nădejdea) şi Agapis (Dragostea) este un bun prilej pentru Biserica lui Hristos de a vedea cum izvorăşte harul în oameni prin sfinţenie, feciorie şi jertfă preacurată de sine. Căci aceste tinere fecioare, trei la număr, pline de înţelepciunea Treimii celei mai presus de fire, au înţeles taina veacului viitor, adică iubirea cea infinită dăruită de Dumnezeu oamenilor care se unesc cu El în rugăciune, şi au preţuit această taină mai mult decât întregul univers, mai mult decât viaţa lor, şi au câştigat nemurirea. Şi au fost făcătoare de minuni în viaţă, în moarte şi în veşnicie. Şi mama lor, purtătoare a numelui lui Dumnezeu, care le-a născut şi şi-a văzut fiinţa crescând în ele, care le-a privegheat în moarte şi în înviere, a murit de durere după trei zile, pe mormântul fiicelor ei, închipuind moartea şi învierea lui Hristos în inima lor şi în inima ei, pentru veşnicie.

CREDINŢA, NĂDEJDEA, DRAGOSTEA

Sunt cununa de virtuţi teologice şi nu numai. În drumul vieţii omul se poate întâlni cu acestea dacă doreşte să trăiască cu adevărat. A crede în ceva, în cineva, în tine dă un sens vieţii. A avea nădejde înseamnă că ceea ce crezi se v-a întâmpla. Nădejdea este de fapt o amprentă repetată a credinţei. Dragostea este cea mai puternică forţă a omului pentru că face parte din ceea ce înseamnă Dumnezeu. Dumnezeu înseamnă dragoste. Omul creat de Dumnezeu a primit această parte a Divinului, a Sacrului, a lui Dumnezeu pentru că Dumnezeu a dorit ca omul să fie fiinţa ce îl poartă pe El aici pe Pământ. În fiecare om există Dumnezeu pentru că el, omul a primit Lumina lui Dumnezeu, adică Dragostea. Lumina cea mai mică alungă orice întuneric.

Credinţa cea mai mică aduce nădejdea, adică speranţa. Speranţa înseamnă gând. Gândul poate însemna faptă, adică realitatea adusă în faţa omului prezent. Prezentul este poarta viitorului. Să ne folosim darurile primite şi ne vom putea bucura de viitorul care ni se va arăta clar în faţă.

România adăpostește o specie rară și spectaculoasă: Euscorpius carpathicus, cunoscut și sub numele de scorpionul Carpatin. Această specie este endemică, ceea ce înseamnă că se găsește doar pe teritoriul țării noastre, fiind o adevărată comoară a biodiversității.

Deși are dimensiuni reduse, de doar 4-5 centimetri, scorpionul Carpatin este considerat o „fosilă vie”, supraviețuind pe planeta noastră de peste 400 de milioane de ani. Spre deosebire de rudele sale exotice, nu reprezintă un pericol pentru oameni. Veninul său este slab și aproape inofensiv, iar pentru prinderea prăzii se bazează mai mult pe clești decât pe ac.

Acest mic prădător este nocturn și își face apariția mai ales sub pietre, frunze sau ramuri uscate, unde stă la pândă. Discret și eficient, scorpionul Carpatin contribuie la menținerea echilibrului ecosistemelor forestiere, având un rol esențial în lanțul trofic.

Specialiștii subliniază importanța protejării acestei specii unice, care a rezistat schimbărilor geologice și climatice timp de milioane de ani.

Recent, fotografiile prezentate de Administrația Parcului Național Cheile Nerei – Beușnița, aflat în grija Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva, dezvăluie fragilitatea, dar și frumusețea acestui „războinic” mic, dar fascinant, ascuns în inima pădurilor montane din România.