Polițiștii botoșăneni încearcă să dea de urma unei femei care parcă a intrat în pământ din a doua zi de Crăciun.

Pe 26 decembrie, in jurul orelor 19:00, Anca Buduruta  a plecat voluntar de la domiciliul din comuna Adaseni, sat Adaseni, jud. Botosani, in loc necunoscut. In momentul plecarii, Anca era imbracata cu vestimentație de culoare negru, adidași de culoare negru.

Are urmatoarele semnalmente: par roscat vopsit, ochi caprui, înalțimea de 170 cm, 65 kg, având drept semn particular o cicatrice la nivelul buzei superioare.

Dacă cineva are informații, este rugat să sune la 112..

Nu scăpăm de vânt. Meteorologii au actualizat prognoza și au emis o avertizare cod galben valabilă pentru județul Botoșani, astăzi, între orele 10:00 – 23:00. Potrivit acestora, vântul va prezenta intensificări cu viteze de 50 … 70 km/h.

ISU Botoșani a înștiințat unitățile administrativ-teritoriale din județ cu privire la fenomenele meteorologice prognozate și a transmis măsurile ce trebuie luate pentru a preveni evenimentele care ar putea pune în pericol siguranța cetățenilor sau produce pagube materiale.

Evoluţia fenomenelor meteorologice prognozate este permanent monitorizată prin Centrul Operaţional al ISU Botoșani .

Echipajele de pompieri de la toate subunitățile din județ sunt pregătite să intervină, în cel mai scurt timp, în sprijinul cetățenilor.

Pentru a preveni situațiile de urgență, recomandăm cetățenilor respectarea următoarelor măsuri:

✔️ fiți prudenți atunci când vă aflați pe stradă și evitați deplasarea în zone cu panouri publicitare, copaci sau stâlpi de electricitate care ar putea fi doborâți;
✔️ nu treceți prin dreptul clădirilor aflate în construcție sau care prezintă elemente arhitectonice ce pot fi smulse de vânt și nu vă adăpostiți aproape de construcții improvizate;
✔️ parcați autoturismele la distanță sigură față de copaci sau stâlpi de electricitate;
✔️ îndepărtați copacii sau ramurile uscate care, pe timpul unei furtuni, ar putea cădea şi provoca victime sau pagube materiale;
✔️ nu atingeți firele căzute la pământ.

Informații despre modul de comportare în cazul producerii unor situații de urgență sau alte date utile despre manifestarea fenomenelor meteorologice periculoase pot fi obținute prin accesarea portalului fiipregatit.ro sau prin intermediul aplicației DSU, care poate fi descărcată gratuit din Google Play Store și AppStore.

Din Scriptura aflam că magii, sosind la Ierusalim, nu au mai văzut steaua care îi călăuzise până în cetatea sfânta și atunci au început să întrebe unde se afla regele iudeilor. În vremea aceea, regatul evreu era condus de Irod.

Acesta a fost proclamat rege de stăpânitorii romani, împotriva voinței poporului evreu. Vestea că s-a născut un nou rege l-a tulburat. Din acest motiv îi convoacă pe arhierei și cărturari pentru a-i interpreta profețiile legate de nașterea lui Mesia. Aceștia îi vestesc că Mesia se va naște în Betleem, conform profeției lui Mihea.

Irod, orbit de patima puterii lumești și crezând că noul născut îi va lua stăpânirea, va căuta să-l ucidă. Spun orbit pentru că un prunc era incapabil să amenințe. Ii cheamă pe magi „în ascuns” că să afle când s-a arătat pe cer steaua care i-a călăuzit, pentru a identifica vârsta Pruncului. Irod îi va trimite pe magi la Betleem, că urmare a discuției avute cu cărturarii evrei. Însă, că unealta a diavolului, el îi roagă pe magi că atunci când Îl vor găsi pe copil să-i dea și lui de veste spre a merge la el să I se închine.

Dar prin acest indemn, Irod devine o persoana care îi călăuzește pe magi pe drumul cel bun. Nu este singurul caz când o unealta a diavolilor devine un instrument prin care se împlinesc planurile divine. Magii părăsesc Ierusalimul și conform indemnului primit și călăuziți de stea, ajung la Betleem, în locul unde se afla Pruncul. Cad la pământ, I se închină Dumnezeului întrupat și Îi dăruiesc aur, smirna și tămâie. După adorarea Pruncului, magii au primit în vis vestea de nu se mai întoarce pe la Irod. Au ocolit Ierusalimul, întorcându-se pe o altă cale în țara lor.

În același timp, un înger îi vestește lui Iosif să ia Pruncul și mama Lui (Matei 2, 13) și să plece în Egipt, pentru a-L feri de uciderea pe care avea să o aducă porunca lui Irod. Când Irod observa că a fost înșelat de magi, poruncește să fie uciși toți pruncii mai mici de doi ani din Betleem și din jurul acestui oraș. De fapt, magii de la răsărit nu l-au înșelat pe Irod după cum mărturisește Sfântul Nicolae Velimirovici. Ei nu-i făgăduiseră nimic. Evanghelia spune: „Iar ei ascultând pe rege au plecat.” (Matei 2:9). Dar Irod era obișnuit că oricine îi asculta voia lui să i-o împlinească negreșit. Din acest motiv el a socotit că magii l-au înșelat pentru că nu s-au întors la Ierusalim că să-i dea informații despre Pruncul cel sfânt. „După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce-ți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul că să-L ucidă. Și sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul și pe mama Lui și a plecat în Egipt. Și au stat acolo până la moartea lui Irod, că să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin prorocul: «Din Egipt am chemat pe Fiul Meu»”, spune Sfântul Evanghelist Matei (2, 13-15).

Crima pruncilor mai mici de doi ani din Betleem și din jurul acestui oraș a fost descoperita de prorocul Ieremia prin cuvintele: „Glas în Rama s-a auzit, plângere și tânguire multa. Rahela își plânge copiii și nu voiește să se mângâie pentru că nu mai sunt” (Ieremia 31:15; Matei 2:18). Sunt Părinți care afirma că diavolul cunoștea că Fiul lui Dumnezeu se întrupase, dar nu Îl identificase.

Duhurile rele se folosesc de pofta de a ucide a lui Irod, pe care o împlinise chiar și în cadrul propriei sale familii și căuta să-L ucidă pe Hristos din frageda copilărie. Irod credea că prin crima să va avea parte de o domnie netulburată, în vreme ce diavolul căuta să-L ucidă pentru a nu se împlini lucrarea de mântuire a omului. Crima aceasta fără seamăn s-a petrecut la un an după Nașterea Mântuitorului, când Irod căuta Pruncul că o fiara sălbatică, că să Îl ucidă. Prin voia lui Dumnezeu, familia sfânta și Pruncul Iisus s-au refugiat în Egipt și astfel a scapăt de mania împăratului. Tot în aceasta vreme, la porunca lui Irod, Zaharia, tatăl Sfanțului Ioan Botezătorul, pentru că nu l-a dat pe fiul la moarte, a fost ucis de către soldați în Templul din Ierusalim. După moartea acestuia, Irod a pus la cale omorârea bătrânilor lui Israel, cei pe care îi întrebase despre Prunc, și care îi spuseseră că are să se nască în Betleemul Iudeii.

Tot atunci au fost uciși: Hircan, Marele Preot, și cei șaptezeci de bătrâni ai Sinedriului. După ziua în care prăznuim nașterea Domnului facem pomenirea martirilor și mucenicilor: pe 27 decembrie a Întâiului Mucenic și Arhidiacon Ștefan, pe 28 decembrie a celor 20.000 de mucenici arși în Nicomidia și pe 29 decembrie a celor 14.000 de prunci din Betleem și împrejurimi uciși de Irod. Acest fapt denota că Mântuitorul Se îndreaptă spre jertfa de la începutul vieții Sale pământești. Cu alte cuvinte, nașterea Domnului poarta în ea sămânța Crucii și a Învierii Sale. „După moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif în Egipt, și i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului. Iosif, sculându-se, a luat Pruncul și pe mama Lui și a venit în pământul lui Israel.

Și auzind că domnește Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo și, luând poruncă, în vis, s-a dus în părțile Galileii. Și venind a locuit în orașul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proroci, că Nazarinean Se va chema.” Sfântul Evanghelist Matei (2, 19-23).

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

DICȚIONAR SPECIAL 

 O DEFINIŢIE A SINGURĂTĂŢII:  Aparţine lui Manfred Spitzer şi a fost preluată  din volumul acestuia, „Singurătatea –boală nerecunoscută”, de Cristian Pătrăşconiu în eseul său „Elefantul din încăpere: singurătatea” (vezi „Ramuri” nr. 7 din 2023). Spune Manfred Spitzer: „Imaginaţi-vă că ar exista o boală care s-ar manifesta tot mai des şi ar provoca dureri cronice – o maladie contagioasă, încă necercetată de oamenii de ştiinţă, care s-ar răspândi atât de rapid încât nu am avea timp să ne imunizăm împotriva ei, şi care ar fi clasificată drept una dintre cele mai frecvente cauze ale mortalităţii în lumea occidentală. O boală care favorizează apariţia altor suferinţe, de la răceli, depresie şi demenţă la infarct, accident  vascular cerebral şi cancer.  Această boală ar fi, prin urmare, un factor important de risc pentru apariţia altor maladii cu incidenţă crescută şi fatale. În acelaşi timp ar fi înşelătoare, deoarece mulţi dintre cei afectaţi nici nu ar şti că suferă de ea. Această boală chiar există, şi se numeşte SINGURĂTATE”. 

SINDROMUL PARIS:   L-am găsit explicat de Stela Giurgeanu în “Dilema veche” nr. 1011 din 24-30 august 2023: “Sindromul Paris a fost identificat pentru prima data la mijlocul anilor 1980 de un psihiatru japonez, Hiroaki Ota, care a descoperit că turiştii din Japonia sunt cei mai afectaţi de această tulburare – sindromul poate provoca atacuri de panică, de multe ori caracterizate prin halucinaţii sau chiar atitudini agresive faţă de parizieni.  Potrivit lui Ota, cauza principalâ a acestor cazuri este dezamăgirea: turiştii care se aflau pentru prima oară la Paris vin cu nişte aşteptări prea mari şi descoperă la faţa locului că Parisul nu este acel oraş perfect de carte poştală de care s-au îndrăgostit.”

TEORIA SPARGERII SUFLETULUI UNUI POPOR: Aparţine scriitoarei SERENELA GHIŢEANU şi a fost enunţată în cartea sa „Înainte de apocalipsă”. Am întâlnit-o în revista „Orizont” nr. 9 din 2023, preluată într-o cronică a lui Alexandru Oravitzan făcută volumului amintit: „Te-ai gândit că sufletul unui popor se poate sparge sub PRESIUNEA TIMPULUI, în trei bucăţi: una poate să fugă şi să trăiască peste hotare, alta să găsească mijloace să supravieţuiască pe pământul natal, iar alta să se schimonosească, fiind întruchiparea crimelor trecutului, rămase fără dreptate, şi să se întrupeze într-o femeie uriaşă, cu mintea rătăcită, care duhneşte şi horcăie. Poate asta a fost Nebuna, un crâmpei din sufletul rupt în trei al unui popor.” Eu cred că se potriveşte perfect şi poporului român.

 ÎNTREBAREA ANA BLANDIANA:  Am întâlnit-o într-o „Tabletă de sâmbătă” din „România liberă” (1999): „Există oare, în întreaga noastră evoluţie, cineva care să fi făcut pentru imaginea românilor în ochii celorlalţi

mai mult decât au făcut Brâncuşi sau Enescu, Eliade, Ionesco sau Cioran? Există cineva care să ne fi făcut să existăm cu mare intensitate decât Eminescu sau Creangă sau Caragiale?” 

SINDROMUL TRAHANACHE:   L-am întâlnit într-un interviu pe care  Eugen Simion l-a acordat lui Daniel Cristea-Enache şi publicat în „Adevărul literar şi artistic” din 11 septembrie 2001. Spune Eugen Simion: „E un sindrom de care intelectualii români nu scapă. Toţi facem parte, de la o anumită vârstă şi de la un grad de notorietate, din COMITETE ŞI COMIŢII, chiar şi atunci când ne ferim ca de foc de ele”.

HOMO  PREVARICATUS:   L-am întâlnit descris de Vladimir Tismăneanu în volumul său „Despre 1989. Naufragiul utopiei” („Humanitas”, 2009): „Tip uman numit astfel de sociologul rus Iuri Levada, ca urmaş al lui homo sovieticus. Homo prevaricatus îşi face prezenţa într-un mod ostentativ fiind dominat de minciună, ca principal element al moştenirii trecutului comunist. Îi este specifică disimularea şi preocuparea de a dezintegra consensul.” 

CUM PRONUNŢĂM TREI NUME:  Ştefan Melancu, în „Apostrof” nr. 11 / 2023, publică un interviu cu Dragomir Costineanu, coautor la „Dicţionarul bengali-român” şi la „Dicţionarul hindi-român”. La un moment dat, Dragomir Costineanu ne prezintă cum trebuie pronunţate trei nume cunoscute românilor:

1. Amita Bhose (pronunţat: Bhoşu);
2. Rabindranath Tagore (pronunţat: Rabindronath Thakuru);
3. Maitreyi Devi (pronunţat: Moitreii Debi) 

METAFORA „TURNULUI ÎNCLINAT”:  Aparţine scriitoarei engleze Virginia Woolf şi reprezintă o alternativă la „turnul de fildeş”. Am găsit-o explicată de Teodor Baconschi în „Dileme veche” nr. 1021 din noiembrie 2023: „Metafora „turnului înclinat” trimite la tranziţia de la literatura aristocratică, închise în clase sociale etanşe şi rezervată rarefiatului public educat, către o literatură angajată, anxioasă, prin care romancierii veacului XX s-au văzut forţaţi (de războaie, dictaturi şi revoluţii) să-şi reinventeze umanitatea, deodată cu o conştiinţă civică mai degrabă tragică”.

SPĂIMOLOGUL:  „Meserie nouă” inventată de scriitorul Mihai Buzea. L-am întâlnit în articolul său „Toamna vrajbei noastre” şi publicat în „Dilema veche” nr. 1025 din 30 noiembrie – 6 decembrie 2023. Mihai Buzea descrie astfel această „meserie”: „… foarte la modă, care mai poartă şi alte nume (în limbaj academic, spăimologii se numesc „profeţi apocaliptici”), doar că e concurenţa foarte mare şi nu toţi spăimologii ajung „influenceri”, ci numai unii (foarte puţini, dar foarte bine plătiţi). Specialitatea lor este să anunţe pe toată lumea că vine sfârşitul lumii. Din diverse cauze, că nici spăimologii nu-s proşti, să tabere toţi pe aceeaşi felie de plăcintă: unii s-au autopropus experţi în încălzirea globală, alţii sunt geopoliticieni de înaltă clasă, savanţi de renume mondial care ştiu totul despre războaie. Să nu-i uit pe autodidacţii în ştiinţele economice, oameni care ne explică ce aia „spirala datoriilor” şi cum în curând „se va dărâma toată şandramaua”. Cei mai vechi în branşă sunt desigur experţii în păcate, cei care ştiu exact cât de supărat este pe noi Dumnezeu”. 

LOC DE OFTAT:  Sintagma aparţine poetului Laurenţiu-Ciprian Tudor, şi constituie titlul unui volum al său de poezii, apărut în 2021 la Editura „Şcoala Ardeleană”. „Locul de oftat” l-am găsit explicat chiar de autor într-un interviu acordat Simonei Preda şi publicat în „Ramuri” nr. 11 din 2023: „Orice spaţiu deschis, descris de artă este un LOC DE OFTAT pentru că oftatul este scăparea de preaplinul acumulat. Un volum de poeme este, astfel, un spaţiu cum nu se poate mai bun pentru oftat. Nu pui aici şi tristeţi, şi bucurie, şi doruri, şi amintiri, şi dorinţe, şi chemări? Ba da. Astfel oftatul nu e doar al oboselii, al negativităţii, al încercărilor. E, mai degrabă, un amestec de bine şi rău, de încurcare şi descurcare, de zâmbete şi de încruntări. Oftezi şi de bine, pentru că ai scăpat, pentru că vezi speranţa, pentru că înţelegi că dracul nu e atât de negru şi că îl poţi învinge, te poţi, deci, descurca. Aşa oftatul este semnul cel mai firesc al vieţii, cu toate ale ei. Aşa e şi poezia. Ea este cea care dă seamă de toate”.