Săptămâna care urmează praznicului Învierii Domnului este numită Săptămâna Luminată. În vechime, Botezul era săvârșit în noaptea de Paști. Cei botezați erau numiți „luminați” și purtau haine albe în toată săptămâna de după Paști, relatează alba24.ro.

Sunt persoane care afirmă că de la purtarea hainelor albe, această săptămâna a primit numele de Săptămâna Luminată, scrie crestinortodox.ro

Săptămâna Luminată începe după ziua de Paște și Învierea Domnului și se termină cu Duminica Tomii. Fiecare dintre aceste zile are semnificații aparte pentru credincioși.

Publicitate

În prima vineri de după sărbătoarea Paștelui, credincioșii sărbătoresc Izvorul Tămăduirii, sărbătoare închinată Maicii Domnului.

În tradiția greacă se mai numește și Săptămâna reînnoită (în grecește Diakaimsimos) pentru că întreaga creație este reînnoită prin Domnul Iisus Hristos.

Pentru creștinii ortodocși, Săptămâna luminată este începutul unei perioade de sărbătoare care se termină după cincizeci de zile la Pogorârea Duhului Sfânt. Această sărbătorire include și obiceiul creștinilor de a se saluta cu cuvintele-mărturisire ”Hristos a înviat”, urmată de răspunsul ”Adevărat a înviat”.

Publicitate

Se spune că în a doua zi de Paşti se vor deschide portile iertării și ale raiului. Astfel, cei care mor în cea de-a doua zi de Paşte nu mai trec prin Judecata de Apoi.

În biserici se oficiază aceeași slujbă care a avut loc în noaptea Învierii și Sfânta Liturghie. Prin Învierea Domnului Iisus Hristos din morţi, cei din popor cred că Raiul se deschide tuturor sufletelor reţinute în prinsoarea iadului începând de la Adam şi până la venirea Mântuitorului şi rămâne deschis de la Înviere până la Duminica Tomii.

Reguli speciale în Săptămâna Luminată

Publicitate

În Săptămâna Luminată, zilele de miercuri și vineri sunt zile cu „hărți”. Biserica ne oferă dezlegare la mâncărurile de dulce datorită Învierii Domnului. Miercurea și vinerea, în perioada cuprinsă între Învierea Domnului și Duminică Tuturor Sfinților (prima după Rusalii), avem „dezlegare la peste”.

De la Învierea Domnului și până la Rusalii, nu se fac metanii, ci doar închinăciuni.

Începând din Duminică Sfintelor Paști și până la Înălțarea Domnului, la Liturghie se cânta Axionul Paștilor: „Îngerul a strigat …”, iar credincioșii se salută cu cuvintele: „Hristos a înviat!” și răspund: „Adevărat a înviat!”

Publicitate

În Săptămâna Luminată nu se citește Psaltirea.

În această săptămâna nu se fac parastase pentru cei trecuți la cele veșnice. Dealtfel,  de la praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, Biserica nu mai face slujbe speciale pentru cei adormiți. Aceste slujbe sunt reluate după Duminică Tomii.

După binecuvântarea de început de la Vecernie și Utrenie, se cânta troparul „Hristos a înviat din morți.” (de trei ori) și stihurile Paștilor. În vremea rostirii stihurilor, preotul cadeste cele patru lături ale Sfintei Mese și întreg Sfântul Altar.

Slujbele de înmormântare din Săptămâna Luminată sunt oficiate după o rânduiala specială. Slujba înmormântării este înlocuită de slujba Învierii. Așadar și cântările acestei slujbe vorbesc de biruință Vieții asupra morții.

Săptămâna Luminată
Lunea din Săptămâna Luminată poartă numele de Lunea Albă. Fiind prima zi după Duminica Paștelui, este considerată ziua în care se deschid porţile Raiului şi ale iertării, astfel că orice persoană care moare în această zi nu mai trece prin Judecata de Apoi.

Tradiţia spune că trebuie să stropeşti casa cu agheazmă şi să dai de băut la rude. În unele zone se merge cu obiceiul “udatului” şi al umblatului cu pasca pentru vestirea Învierii.

Marţea din Săptămâna Luminată se mai numeşte şi Marţea Albă şi este impusă drept zi nelucrătoare. Nu se spală, nu se calcă, nu se face curat. Femeile din multe zone rurale dau de pomană în această zi pasca rămasă de la Paşte şi vin roşu.

Miercurea din Săptămâna Luminată poartă numele de Sfânta Mercurie. Bărbaţii se duc să muncească la câmp, însă femeile au interdicţie. Conform tradiţiei, nu e bine a munci de „nunta şoarecilor”. Asta ar însemna să aduci rozătoarele în casă şi să te lipseşti restul anului de bucate pe masă.

Joia din Săptămâna Luminată mai e numită şi Joia Verde, o zi în care se cinstesc holdele, grădinile şi grânele. Cine munceşte în această zi aduce asupra casei nenorocul, seceta şi dăunătorii în livezi. „Joia Rea”, cum mai este denumită această zi, cere un ritual al morţilor. 44 de găleţi cu apă sunt cărate de o persoană, 2 lumânări se aprind la toate cele 4 capete, iar apa astfel „sfinţită” se varsă apoi în fântâna din curte.

Vinerea din Săptămâna Luminată poartă numele de Vinerea Scumpă sau Fântăniţa. Este sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. Vinerea Scumpă este în contrast direct cu Vinerea Neagră sau Vinerea Mare, de dinaintea Paştelui.

Legendele spun ca Maica Domnului a construit o fântână care avea apă doar în Vinerea Scumpă, căci acea apă era dătătoare de viaţă.

Tradiții în Săptămâna Luminată

Se spune în popor că Săptămâna Luminată este consacrată morţilor. Aceasta este denumită şi Săptămâna Blajinilor sau Paştile Morţilor. Cei care mor în ziua de Paşti şi în prima săptămână de după Paşti merg direct în rai, indiferent de păcatele pe care le-au comis, pentru că lumina şi uşile raiului sunt deschise, iar cele ale iadului sunt închise, potrivit unor credinţe populare. Altele descriu că acela care se naşte în această săptămână va fi un om norocos.

De asemenea, odată cu sărbătoarea Învierii se deschid mormintele şi spiritele morţilor părăsesc cimitirele pentru a petrece sărbătorile împreună cu cei vii. De aici şi alte obiceiuri, precum aprinderea focurilor pentru morţi, dar şi pentru vii, pe dealuri sau în preajma bisericilor, unde se află şi cimitirele.

Focul are un rol apotropaic, adică de îndepărtare a spiritelor malefice. O altă tradiţie spune că spiritele morţilor vin să se încălzească la aceste focuri.

Totodată, în a doua zi din Săptămâna Luminată, există, mai ales înspre vestul țării, un ritual numit Jocul Lioarelor. Fetele tinere fac jurământ că se vor ajuta una pe cealaltă de acum încolo, o promisiune de prietenie pe viaţă.

Un incendiu violent a izbucnit, noaptea trecută, într-o gospodărie din localitatea Strahotin. Un adăpost de animale unde se aflau 28 de porci ( opt mari și 20 de mici) a luat foc, cel mai probabil, din cauza unui scurtcircuit. Proprietarul a fost cel care a anunțat incendiul. Când a văzut flăcările, întreaga construcție, de aproximativ 120 de metri pătrați, ardea.

La caz s-au deplasat pompierii din cadrul Gărzii de Intervenție Trușești, cu două autospeciale de stingere și Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență din Dângeni.

Aceștia au constatat faptul că adapostul de animale ardea generalizat și au acționat rapid, astfel încât flăcările să nu se extindă la alte clădiri din apropiere.

Publicitate

Pentru stingerea incendiului și înlăturarea efectelor s-a intervenit mai bine de patru ore.

Pentru înlăturarea pericolului de incendiu ce poate apărea pe timpul exploatării instalației electrice, trebuie adoptate următoarele măsuri:

– nu folosiţi prize sau întrerupătoare slăbite. În cazul în care observaţi că priza se mişcă sau că în jurul întrerupătorului există orificii libere, cereţi ajutorul unui specialist pentru schimbarea prizei/întrerupătorului şi pentru izolarea zonei respective;

Publicitate

– nu utilizaţi aparate electrice care au conductorii de alimentare uzaţi, deterioraţi sau care nu mai au ştecher;
– nu alimentaţi mai mulţi consumatori electrici din acelaşi prelungitor, concomitent;

– nu lăsaţi aparatele electrice sub tensiune când nu le folosiţi deoarece acestea pot fi oricând surse generatoare de incendiu;

– verificați periodic instalaţia electrică, cu ajutorul personalului autorizat.

Publicitate

Iov a trăit in Avsitida, un teritoriu amplasat intre Arabia si Idumeea. Pe tatăl lui Iov îl chema Zaret, iar pe mama sa, Vosora. Iov este o persoana istorica extrem de importanta si nu o legenda sau un mit așa cum obișnuiau sa spună păgânii.

Existenta istorica a lui Iov este certificata de Iezechiel, care îl descrie ca fiind unul din cei mai mari drepți ai Vechiului Testament, pe aceeași treapta cu Daniel si Noe. Isus, fiul lui Sirah – Iov, de-a lungul vieții sale a ținut fără vreo abatere calea dreptății; Iov este un adevărat model de răbdare pentru credincioșii de pretutindeni. În scrierile bisericești. Sfântul si dreptul Iov este prezentat ca fiind un barbat cinstit, drept, cu teama de Dumnezeu si înstărit.

Pe când împlinise 70 de ani, Dumnezeu a îngăduit ca asupra lui sa cada cumplite ispite aduse de necurat. In nu mai mult de o zi Iov a rămas fără avere, dar si fara fii sau fiice, toți murind. Mai apoi, Iov cade victima unor boli cumplite, trupul sau devenind o rana imensa din cap si pana in picioare. Cu toate acestea, Iov niciodată nu a grăit rău împotriva bunul Dumnezeu ci a continuat cu răbdare sa îndure toate bolile pana la sfârșit.

Publicitate

Trebuie sa amintim si cuvintele acestuia: „Gol am ieșit din pântecele mamei mele si gol mă voi întoarce in pământ”. Dând dovada de putere rezistând la toate cele indurate, Marele si Bunul Dumnezeu il făcu sănătos, ii oferă bogații mai mari decât cele avute anterior. Mai mult, i-a durut alți șapte fii si trei fiice, la fel de mulți copii cați ii muriseră.

Sfântul Iov a mai trăit inca 170 de ani dupa aceasta mare încercare, paradind pamantul acesta la vârsta de 248 de ani. In toti anii pe care Iov i-a petrecut pe pamant, dreptul Iov a dus slava Creatorului. Nu in ultimul rând, Iov este considerat de credincioșii de pretutindeni ca fiind pilda de răbdare in încercările care au fost îngăduite de Dumnezeu.

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist: 

Revista „Apostrof” nr. 3 din 2024.  Mirela Nagâţ  publică o cronică cu titlul „Mesaje de dincolo” la două volume ale botoşăneanului Dan Sociu.  Considerat ca reprezentativ pentru minimalismul biografist, Mirela Nagâţ  consideră că  volumele în discuţie se supun unei lecturi în cheie spirituală, mistică a existenţei.  Mai mult, în ultima perioadă  Dan Sociu prelucrează aceeaşi materie biografică şi literară atât în poezie („Cum reuşeşti, viaţa mea”, „Polirom”, Iaşi, 2023) cât şi proză („La gunoi”, „Polirom”, Iaşi, 2024).

Privind volumul de poezie, autoarea cronicii remarcă: 1. „trimite la moarte, ca acceptare a experienţei ultime ca un soi de izbăvire”; 2. „e o palpare a straturilor invizibile ale realităţii”; 3. „contactul cu un „dincolo” ia chipul dialogului dorit cu moartea”; „o fază înseninată, o inocentă resuscitare, un interes mai viu ca niciodată pentru rimă”; 4. „lumea nu mai e magică, ci saturată  de suferinţă şi nostalgie, după un trecut de familie”; 6. „există şi o retorică a postumanismului”.

Publicitate

În ceea ce priveşte cel de-al doilea volum aflat în discuţie, cel de proză,  Mirela Nagâţ precizează: 1. „este o metaforă sarcastică a oricărui final omenesc”; 2. „aşteaptă darul dezrădăcinării prin exorcism”; 3. „carnea suferinţei se vede mai detaliat”; 4. „autorul îşi retrasează conturul vieţii ( traseul regenerărilor succesive trecând prin alcoolism, comă, tripuri induse de droguri şi iluminare mistică)”; 5. „este un scenariu soteriologic la vedere”.

Volumului de proză, Mirela Nagâţ adaugă: „Pe largi porţiuni ale cărţii, poetul ăşi revizitează copilăria şi adolescenţa sărace în Botoşaniul natal,  prima dragoste, şederea ăn Germania, în precaritate, din care ţese o veritabilă poetică a marginalului, uneori în tuşe groase, ironice. Iată un episod praghez, participarea la un târg de carte, când apariţia sa la  hotelul  de cinci stele unde e cazat contrariază, căci ţinuta e completată de o pereche de tenişi vechi şi mirositori. Aceeaşi reacţie şi la aeroport – „la magazinul de parfumuri, mă făceam că mă aplec să-mi leg şireturile şi stropeam un pic pe tenişi, ceea ce le-a amplificat de fapt putoarea. În avion au cerut unii să se mute de lângă mine.” Când apar, scrupulele ţin cont de diferenţa de clasă: „pe milionari aveam o plăcere să-i văd strâmbându-se, mi-era târşă de femeile de la curăţenie.”