Este un moment semnificativ pentru cultura românească! Mihai Eminescu, cunoscut ca „Luceafărul poeziei românești”, a lăsat o moștenire literară de neprețuit. Declarația anului 2025 drept „Anul Cultural Mihai Eminescu” este o oportunitate excelentă de a-i celebra viața și opera. Este un prilej bun pentru a aprofunda și răspândi înțelegerea operei sale în rândul noilor generații, dar și pentru a reflecta asupra impactului său asupra identității culturale românești.

Anunțul a fost făcut de senatorul DOina Federovici, pe pagina de facebook.

„Anul Cultural Mihai Eminescu nu este doar o sărbătoare, ci și un prilej de reflecție asupra valorilor care ne definesc ca popor. Este momentul să ne reamintim că, așa cum Eminescu a transformat limba română într-un adevărat tezaur literar, și noi avem datoria de a păstra și de a promova cultura noastră, atât pe plan național, cât și internațional.
Această lege, printre inițiatorii căreia mă număr – alături de colegii parlamentari social-democrați de Botoșani, Marius Budăi și Elisabeta Lipă, și de ministrul Culturii, Natalia Intotero – oferă autorităților locale și instituțiilor de cultură posibilitatea de a organiza pe tot parcursul anului evenimente, acțiuni și manifestări dedicate celebrării operei lui Mihai Eminescu.
În 2025, ne unim pentru a redescoperi și a celebra moștenirea lăsată de Mihai Eminescu! De la tribuna Senatului, am reiterat invitația la adresa tuturor românilor de a veni la Botoșani și de a vizita locurile natale ale marelui poet, locul în care a copilărit și unde s-a inspirat pentru a scrie cele mai frumoase poezii ale literaturii române!
𝙅𝙪𝙙𝙚𝙩𝙪𝙡 𝘽𝙤𝙩𝙤𝙨𝙖𝙣𝙞 𝙢𝙚𝙧𝙞𝙩𝙖 𝙨𝙖 𝙛𝙞𝙚 𝙙𝙚𝙨𝙘𝙤𝙥𝙚𝙧𝙞𝙩 𝙨𝙞 𝙖𝙥𝙧𝙚𝙘𝙞𝙖𝙩!”, a scris Doina Federovici
_______ ______
Pe 15 ianuarie 1850, la Botoșani, se năștea Mihai Eminescu, cel care avea să devină sufletul poeziei românești și un simbol al identității noastre naționale. Cu versurile sale nemuritoare, Eminescu nu doar că a ridicat literatura română la rang de artă, ci a redefinit modul în care ne raportăm la frumusețea limbii noastre.
Poezia lui este ecoul dorului românesc, o punte între trecut, prezent și viitor, iar moștenirea sa culturală continuă să inspire generații întregi de literați. De la „Luceafărul” la „Scrisori” și „Odă în metru antic”, opera sa a rămas un reper fundamental al literaturii universale.

Aproape 450 de locuri de muncă sunt libere în această săptămână la nivelul județului Botoșani, au anunțat responsabilii din zona forțelor de muncă. Datele au fost centralizate de AJOFM Botoșani de la agenții economici și făcute publice la începutul acestei săptămâni.

Iată și lista completă cu locurile de muncă comunicate de AJOFM Botoșani:

Comunitatea din Copălău a condus, luni, pe ultimul drum, pe Elvira Sauciuc, un model absolut de femeie și mamă creștină, un vlăstar al unei generații pe cale de dispariție, mama starețului Mănăstirii Neamț, arhimandritul Benedict. 

Slujba de prohodire a fost oficiată de Preasfințitul Varlaam Ploieșteanu, episcop vicar patriarhal, în fruntea unui sobor impresionant de preoți, cum nu întâlnești la sate nici la sfințirile de biserici. S-au rugat împreună pentru sufletul Elvirei Sauciuc peste 15 stareți ai mănăstirilor din Moldova, profesori de la Seminarul „Veniamin Costache” Neamt, peste 50 de preoți și diaconi din trei județe, foști protopopi. Între clerici s-au regăsit arhimandritul Gavriil Alexa, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor, părintele Cezar Hârlăoanu, decanul Facultății de Teologie „Dumitru Staniloaie” din Iași, dar și părintele protopop de Botoșani, Petru Fercal. Cu toții au purtat veșminte extrem de frumoase, specifice ceremoniilor speciale, aduse de părintele Benedict de la Neamț.

Răspunsurile la strană au fost oferite de preotul Matei Victor, din Parohia Solonț, Protoeria Moinești, preotul profesor dedogmatică Vasile Păvăleanu, de la la Seminarul „Veniamin Costache” de la Neamț, paroh la Parohia Mărăței I Piatra Neamț, reușind să țeasă o atmosferă duhovnicescă cutremurătoare.

Pași care lasă în urmă sfințenie

Mama cu trăire sfântă, Elvira Sauciuc, care a făcut din casa sa o adevărată mănăstire, a fost o femeie harnică şi darnică, înțeleaptă şi răbdătoare. L-a pus pe Dumnezeu pe primul loc și, unind rugăciunea cu munca,  şi-a crescut cei 13 copii în dragoste faţă de Dumnezeu şi de Biserică, de frumusețile locurilor natale şi ale sufletului românesc, susţinându-i la şcoli, pentru a se forma intelectual ca oameni.

Pentru toată osteneala și iubirea cu care a trecut prin viață, Dumnezeu a rânduit să aibă o slujbă de înmormântare cum numai la preoții care trec în veșnicie poți vedea, Slujba impresionantă, înălțătoare, a întărit convingerea tuturor că mama Elvira a pregustat Raiul încă din această viață.

Biserica „Înălțarea Domnului” din Copălău a fost arhiplină, la căpătâiului mamei Elvira Sauciuc fiind prezenți copiii, nepoții și strănepoții, în număr foarte mare, care au prețuit-o enorm pentru sfatul de seamă și pentru bunătatea ei de neprețuit.  Slujba de înmormântare a încununat încă de pe pământ  smerenia cu care a pășit pe drumul vieții.

Femeia se va mântui prin naștere de prunci. Mama este numită altarul unde se zămislesc, se sfințesc și cresc copiii. Mama transmite celor născuți credința în Dumnezeu iubirea cea fără de margini, dragostea față de semeni și toată lucrarea cea duhovnicească.

„În anul 1945, s-a căsătorit cu Ioan Sauciuc, din același sat, întemeind o familie frumoasă, pe care Dumnezeu a binecuvântat-o cu 13 copii. Ioan, soldat luptător în Al Doilea Război Mondial, la Cotul Donului, apoi cetățean model în comunitate, de o blândețe aparte, membru în consiliul parohial, și Elvira, model de mamă creștină, de o corectitudine și noblețe exemplare, au crescut pe cei 13 copii și i-au purtat în școli din truda mâinilor. Tatăl Ioan (trecut la cele veșnice în anul 1996, la vârsta de 75 de ani) a fost un foarte priceput meșter în confecționarea diferitelor vase de lemn, iar mama Elvira, vrednic ajutor în gospodărie, la lucrarea pământului și, în mod special, la creșterea și educarea celor 13 copii în iubire de Dumnezeu, de neam și de țară.

Ajunși la maturitate, copiii și-au ales fiecare drumul lor, doi dintre ei, încă din fragedă tinerețe, îmbrățișând viața monahală, și anume Părintele Arhimandrit Benedict Sauciuc, starețul Mănăstirii Neamț, și fratele său, Părintele Antonie Sauciuc, împreună ostenitor la aceeași mănăstire”, a transmis Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, într-un mesaj emoționant: „O femeie evlavioasă și harnică, Elvira Sauciuc (1929-2025)”, pe care îl regăsiți în VIDEO inclus în articol, rostit de PS Varlaam Ploieșteanu.

Ierarhul prezent a scos în evidență în cuvântul său, rostit la finalul slujbei de prohodire, frumoasa creștere pe care mama Elvira a acordat-o copiilor săi, care i-au fost mângâiere, bucurie și sprijin bătrâneților, spre deosebire de vremurile actuale, când multe mame varsă lacrimi pentru fiii care își uită părinții și  cad pradă patimilor acestui veac.

Elvira Sauciuc a făcut parte dintr-o generație care apune…Locul său în biserică a rămas gol, dar familia nu a pierdut o mamă sau o bunică, ci a câștigat o mijlocitoare la Tronul Împărătesc. La fel și creștinii din Copălău, care au fost prezenți la slujba de prohodire mamei Elvira, care a lăsat în urma pașilor săi prin această viață praf de sfințenie și OAMENI destoinici, plămădiți din inima ei și din valorile creștine pe care le-a primit moștenire și le-a transmis mai departe mai vii și mai pătrunzătoare.

Un bărbat de 38 de ani, din comuna Mihai Eminescu, pe numele căruia era emis un mandat de executare a pedepsei cu închisoarea, a fost arestat in Germania în baza informațiilor transmise de polițiștii botoșăneni.

Acesta a fost condamnat pe data de 26 februarie 2024, la un an și 11 luni de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, însă s-a sustras executării pedepsei, fiind dat în urmărire la nivel național și internațional.

La data de 10 martie a.c., în urma activităților desfășurate de polițiștii botoșăneni și a cooperării internaționale prin canale specifice de comunicare, acesta a fost arestat în Germania, iar în data de 14 martie a.c. a fost predat autorităților române.

* * *