Proorocul Ioil a trăit și a vestit cuvântul Domnului în regatul Iuda, pe la anul 850 înainte de Hristos, într-o vreme în care poporul se abătuse de la legea lui Dumnezeu și uitase puterea rugăciunii. Numele său înseamnă „dragostea lui Dumnezeu” sau „Domnul este Dumnezeu” — o mărturisire în sine, o pecete a misiunii sale. Ioil nu a fost un profet al osândei, ci al trezirii: un glas care cheamă la pocăință, la curățirea inimii și la redescoperirea credinței vii.

Cartea care îi poartă numele, alcătuită din trei capitole și cuprinsă în Vechiul Testament, vorbește despre o vreme grea pentru țară — o secetă cumplită și patru invazii de lăcuste ce aveau să pustiască ogoarele și viile, să lase pământul sterp și inimile oamenilor lipsite de nădejde. Dar profetul nu se oprește la descrierea nenorocirilor. El vede în toate acestea un semn, o chemare: „Sfâșiați inimile voastre, iar nu hainele voastre, și întoarceți-vă către Domnul Dumnezeul vostru, căci El este milostiv și îndurat” (Ioil 2,13).

În cuvintele lui Ioil se simte durerea unui om care iubește poporul său, dar și lumina unei credințe care privește dincolo de vremuri. El vestește o zi mare, o zi a Domnului, când Duhul lui Dumnezeu se va revărsa peste toți: „Fiii și fiicele voastre vor proroci, bătrânii voștri visuri vor visa, iar tinerii voștri vedenii vor vedea” (Ioil 2,28). Era o prevestire a timpurilor mesianice, când darurile Duhului Sfânt aveau să se reverse asupra întregii omeniri.

Cuvintele sale aveau să răsune din nou peste veacuri, în ziua Pogorârii Duhului Sfânt. În Faptele Apostolilor (II, 17-18), Sfântul Petru, plin de har, le amintește celor adunați la Ierusalim că nu beția, ci Duhul lui Dumnezeu îi face pe apostoli să vorbească în toate limbile pământului. Era împlinirea profeției lui Ioil — dovada că promisiunea veche se împlinea întru Hristos.

De atunci, numele lui Ioil rămâne legat de nădejdea renașterii spirituale. El este profetul care ne amintește că dincolo de încercări se află mereu o chemare la viață, că în pustia sufletului poate înflori din nou credința, iar peste inimile însetate se poate revărsa Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu.

Orionidele: curentul de meteori Orionide va avea maximul în luna octombrie. Vor putea fi observate circa 20 de ”stele căzătoare” pe oră, în condiții de cer senin, scrie alba24.ro.

Aceşti meteori sunt rapizi – se deplasează cu 66 km/s în atmosfera Pământului. Sunt cunoscuţi pentru strălucirea şi viteza lor.

Orionidele: legătura cu cometa Halley

Aceste stelele căzătoare par a veni din constelaţia Orion, una dintre cele mai strălucitoare de pe cer, de aici venind şi numele lor, Orionide, potrivit Observatorului Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” din Bucureşti.

Orionidele reprezintă unul dintre curenţi de meteori mai importanţi care străbate cerul în perioada 2 octombrie şi 7 noiembrie, când Terra trece prin marginea exterioară a norului de particule din coada cometei 1/P Halley. Atât Pământul, cât şi cometa orbitează eliptic Soarele, intersectându-se de două ori pe an. Astfel, în mai, poate fi observat curentul de meteori Eta Aquaride, în timp ce în toamnă se produc Orionidele, potrivit Agerpres.

Orionidele: cum pot fi observate

Orionidele pot fi observate după miezul nopţii până spre răsăritul Soarelui, interval în care constelaţia Orion se află deasupra orizontului.

Acest curent de meteori este cunoscut pentru meteorii foarte strălucitori (bolizi) pe care uneori îi produce, un motiv în plus pentru a-l observa. Chiar dacă sunt rapizi, pot lăsa „trenuri” strălucitoare (bucăţi incandescente de resturi în urma meteorului), care pot dura de la câteva secunde, până la câteva minute, potrivit leonid.arc.nasa.gov.

Meteorii rapizi pot deveni uneori şi mingi de foc, explozii prelungite de lumină sau se pot despărţi în mai multe bucăţi, oferind un spectacol ca acela de artificii.

Este de preferat ca observaţiile să se facă din afara oraşelor mari sau de la marginea lor, pentru că iluminatul public face ca majoritatea meteorilor să nu poată fi observaţi.

Deşi faza maximă este aşteptată după miezul nopţii, în dimineaţa zilei de 21 octombrie, pentru cei pasionaţi de astfel de fenomene astronomice, este de ştiut că pot fi observate, într-un număr mai mic, stelele căzătoare, potrivit International Meteor Organization (www.imo.net).

Schimbare majoră la „U” Cluj! Antrenorul Ioan Ovidiu Sabău și-a reziliat în această seară contractul cu echipa, pe cale amiabilă. Decizia vine la doar câteva ore după înfrângerea suferită în deplasare, 0-2, cu FC Botoșani, rezultat care a adus un val de nemulțumiri și tensiune în rândul suporterilor.

Oficialii clubului au transmis un mesaj de mulțumire pentru Sabău, amintind de istorica calificare în Conference League din sezonul trecut, performanță care a readus entuziasmul în rândul fanilor și a relansat echipa pe plan european.

„Îi mulțumim lui Ioan Ovidiu Sabău pentru profesionalismul și dăruirea de care a dat dovadă. Sub conducerea sa, echipa a arătat unitate și spirit de luptă”, au transmis reprezentanții clubului.

În prezent, conducerea Universității Cluj nu a anunțat cine va prelua banca tehnică, însă o decizie este așteptată în zilele următoare.

Despărțirea de Sabău marchează sfârșitul unui capitol important din istoria recentă a „șepcilor roșii”, dar și începutul unei noi etape pentru o echipă care caută stabilitate și rezultate în Liga 1.

Sâmbătă, 18 octombrie 2025, la Cimitirul „Eternitatea” din Botoșani, a fost oficiată o slujbă de pomenire pentru preoteasa Alexandrina Diaconu, la aproape cinci ani de la trecerea sa la cele veșnice, și pentru mama acesteia, Maria Niculiță, de la a cărei despărțire s-a împlinit un an. Atmosfera a fost una plină de reculegere și emoție, glasurile rugăciunilor și sunetul clopotelor amintind de credința și bunătatea celor comemorate.

Slujba de pomenire a fost oficiată de mai mulți preoți din municipiu, care au dorit să fie alături de părintele Grigore Diaconu, greu încercat în ultimii ani. Alături de clerici, s-au aflat rude, prieteni și credincioși care au dorit să aducă un omagiu distinsei preotese, o figură respectată și iubită în comunitatea botoșăneană.

Preoteasa Alexandrina Diaconu, soția renumitului preot Grigore Diaconu, s-a născut la 16 octombrie 1949 în comuna Erbiceni, județul Iași, fiind unicul copil al soților Maria și Neculai Niculiță. A crescut într-o familie care i-a oferit o educație temeinică, în spiritul credinței și al moralei creștine.

În data de 20 iulie 1969, s-a căsătorit cu tânărul teolog Grigore Diaconu. Din această căsătorie au rezultat două fiice, Lidia și Roxana, pe care preoteasa le-a crescut cu dragoste, înțelepciune și răbdare, îndrumându-le pe calea credinței. Harnică şi darnică, înțeleaptă şi răbdătoare, unind rugăciunea cu munca s-a ocupat în mod deosebit să le dea o educație în spiritul virtuților creștine. Preoteasa Alexandrina s-a bucurat mult și de cei doi nepoți, Cristina și Roman Luca Grigore.

De-a lungul celor 51 de ani de slujire alături de soțul ei, părintele Grigore, preoteasa Alexandrina a fost un sprijin neobosit și discret, implicată în viața parohiei și în formarea tinerilor, prin cuvântul bun, exemplul personal și dăruirea sa.

De o modestie rară, preoteasa Alexandrina era cunoscută pentru dragostea față de cei aflați în suferință sau în lipsuri. A știut mereu să aline, să încurajeze și să ofere ajutor, fără a aștepta recunoaștere. Casa familiei Diaconu a fost deschisă tuturor, de la ierarhi ai Bisericii, până la oameni simpli, care găseau acolo o vorbă caldă și o inimă primitoare.

Deși în ultimii ani a fost încercată de o boală grea, nu s-a plâns niciodată. Și-a purtat suferința cu demnitate și credință, fiind până la sfârșit un exemplu de răbdare și nădejde în Dumnezeu.

Preoteasa Alexandrina Diaconu va rămâne în memoria botoșănenilor ca o femeie de o aleasă ținută morală, o soție devotată, o mamă iubitoare și un sprijin de nădejde pentru toți cei din jur.

Slujba de sâmbătă a fost nu doar un moment de pomenire, ci și o aducere aminte a unei vieți trăite cu sens, dăruire și credință. Cei prezenți au plecat cu sufletul împăcat, purtând în inimă lumina și exemplul unei preotese care, prin viața sa, a lăsat o amprentă profundă asupra comunității.