Judecătorii instanțelor din țară au decis să suspende, începând de miercuri, soluționarea cauzelor, cu unele excepții, cerând retragerea de urgență a proiectului de lege privind reforma pensiilor de serviciu ale magistraților.

În acest demers li se alătură și procurorii, care au anunțat că își suspendă activitatea, cu unele excepții care vizează măsuri preventive privative de libertate sau emiterea de ordine de protecție.

Toate cele 16 curți de apel din țară au solicitat, în urma adunărilor generale ale judecătorilor organizate marți, retragerea de urgență a proiectului de lege privind reforma pensiilor de serviciu ale magistraților, a anunțat Consiliul Superior al Magistraturii.

Potrivit CSM, adunările judecătorilor ‘au solicitat celorlalte două puteri ale statului retragerea de urgență a proiectului de lege privind reforma pensiilor de serviciu ale magistraților și încetarea campaniei agresive împotriva autorității judecătorești, care afectează grav statul de drept, drepturile și libertățile cetățenilor ce pot fi garantate efectiv doar de o justiție independentă’.

În acest context s-a hotărât ca, începând de miercuri, activitatea să se desfășoare conform hotărârilor adunărilor generale ale judecătorilor, pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la riscul major de destabilizare a sistemului judiciar generat de demersul normativ menționat.

Mai multe instanțe și structuri de parchet din țară au anunțat public, prin intermediul unor comunicate de presă, că își suspendă activitatea cu unele excepții, între care Curtea de Apel București, Curtea de Apel Oradea, Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Alba Iulia, Curtea de Apel Târgu Mureș, Tribunalul Satu Mare, Tribunalul Vâlcea, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și Pachetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.

Protestul va fi menținut pe durată nedeterminată, până la retragerea propunerii legislative de către inițiatori. AGERPRES

Sâmbătă, 16 august, la biserica parohiei Cuv. Ioan Iacob din Botoșani s-au săvârșit cele specifice sorocului de doi ani împliniți de la plecarea tinerei mame Alexandra dintre noi. Ziua a început cu Sfânta Liturghie în sobor și Parastasul de obște, iar apoi a continuat cu Trisaghionul slujit lângă crucea și mormântul ce adăpostesc osemintele-i pline de dragoste și dor.

Slujba s-a oficiat sub protia preacuviosului părinte arhim. Nicodim Petre – consilierul Sectorului de misiune, statistică și prognoză al Arhiepiscopiei Iașilor. S-au alăturat soborului părinți apropiați familiei: pcuv. arhim. Ghedeon Huțanașu – starețul mânăstirii Sihăstria Voronei, părintele paroh Radu Constantin Zaiț, preotul Andrei Anușca de la Parohia Vorona Centru – coordonatorul Departamentului de Tineret al Protopopiatului Botoșani, pr. Teodor Alin Astancăi – responsabil pelerinaje pedestre Iași, pr. Marian Macuc de la Parohia Pacea, pr. Laurențiu Hapenciuc de la Parohia Bătrânești, pr. Andrei Ionuț Constantin de la Parohia Schit Orășeni, și pr. Ionuț Andrei Cașcaval de la Parohia Manolești Deal.

Biserica și cimitirul au devenit neîncăpătoare, adunând mulțime de rude, prieteni și oameni dragi lor, veniți să-și amintească de mama Alexandra, să verse o lacrimă, să înalțe o rugăciune și să fie în comuniune cu toți cei care am cunoscut-o și am iubit-o.

Visul Alexandrei s-a concretizat cu sfințirea casei familiei sale…

Grupul celor dragi s-a deplasat apoi spre Manolești, acolo unde, cu eforturi numai de soțul Gabriel știute, cu ajutorul Mitropoliei și al oamenilor de bine, visul Alexandrei de a avea o căsuță doar a lor a prins contur. S-a procedat la sfințirea acesteia, simțindu-i-se paradoxal și lipsa, dar și prezența. Nu era cu noi doar în living unde ne-am rugat pentru pomenirea ei eternă, ci și în fiecare dormitor și cameră în parte, și în curtea verde plină de copii, și pe terasa cu priveliște edenică pe care a reușit să ne adune la fel cum, cu doar doi ani în urmă reușea să atragă atâția și atâția prieteni.

Suntem aici și inima noastră poartă grea durere. Suferința se citește doar în ochi și în clipele de taină ale tatălui cu pruncii săi. Deși mama nu mai este fizic, dragostea ei nu va lipsi însă niciodată. Se simte în fiecare rază de soare, în adierea vântului, în zâmbetul epuizat și totuși neobosit al soțului, în fiecare îmbrățișare a celor dragi.
​Această casă nouă, este un loc de speranță și de vindecare. Fiecare colțișor al ei va fi un martor al puterii interioare a credinței, o dovadă a capacității de a depăși orice împreună, adevărat port și liman al tuturor furtunilor din viața familiei atât de greu încercate.
Știți, o casă recent sfințită e ca o carte nouă, cu pagini albe, gata să fie umplute cu povești. De acum înainte chiar copiii Alexandrei vor scrie aceste povești, vor umple casa de jocuri, de râsete, de dragoste, desene, cetăți și corturi, cărți, rugăciuni și mai ales… cu suflet. Asta e tot ce dă viață unei case: sufletul ei, adică pruncii ce o animă.

Mărturii:

Așezăm aici câteva mărturii izvorâte din sufletele celor care au cunoscut-o și au iubit-o pe Alexandra:

Oana:
Au trecut doi ani de când nu o mai auzim și nu o mai vedem fizic pe Alexandra, dar nicio clipă ea nu a plecat dintre noi, din gândurile și rugăciunile noastre. Prietenia noastră este punte de legătură între cele două lumi, între cele două timpuri – prezentul și veșnicia. Ne rămâne să îi luăm exemplul în a fi simpli și frumoși la suflet, să dăruim bucurie celor ce ne înconjoară și nu în ultimul rând, să le fim alături soțului și celor trei copii care îi simt lipsa cel mai mult.

Anca:
Au trecut 2 ani de când Alexandra noastră nu mai este printre noi și totuși ea este prezentă în viețile noastre sufletește sau chiar și în vise. Mi s-a întâmplat acum puțin timp să o visez și să îmi fie aproape așa cum o făcea și înainte în situațiile grele, m-a îmbrățișat și mi-a zis că totul o să fie bine. O simt mereu prezentă aici, și îi multumesc pentru toate sfaturile și prietenia noastră. Îmi este tare dor de ea…

În loc de concluzie:

Au trecut deci doi ani… E mult? E puțin? E o nimica la scara veșniciei. A fost ca ieri…
Dar: întrebați (imaginar, desigur) îngerașii aceia de copii dacă a trecut mult de când i-a îmbrățișat MAMA! Vă vor întreba și ei, la rândul lor: De ce noi?! De ce mama noastră?! De ce, doamnelor?! DE CE?! Și totuși, fetița Alexandrei ar vrea să se facă… medic sau farmacist. Dacă nici asta nu e pronie și purtare de grijă a Bunuțului Dumnezeu, atunci chiar nu am înțeles nimic din jertfa și sacrificiul tinerei mame Alexandra.

Preot Andrei Anușcă

Un grav accident rutier a avut loc în această dimineață, pe DN 24C, în apropierea localității Manoleasa, soldat cu rănirea a cinci persoane și decesul unei alte victime.

La fața locului au intervenit pompierii din cadrul Stației Săveni, cu o autospecială de stingere și descarcerare, echipajul de Terapie Intensivă Mobilă SMURD, două echipaje de prim ajutor SMURD, precum și trei ambulanțe ale Serviciului Județean de Ambulanță Botoșani.

În urma impactului dintre două autoturisme, trei persoane au rămas încarcerate. Pompierii au acționat pentru eliberarea acestora, însă, din nefericire, pentru un tânăr de 20 de ani nu s-a mai putut face nimic, medicii fiind nevoiți să declare decesul la fața locului. Celelalte cinci victime, cu vârste cuprinse între 18 și 52 de ani, au fost preluate de echipajele medicale și transportate la spital pentru îngrijiri de specialitate.

De asemenea, pompierii au acționat pentru înlăturarea pericolului de incendiu, prin deconectarea bornelor bateriilor celor două autovehicule.

Pentru a preveni astfel de tragedii, Inspectoratul pentru Situații de Urgență “Nicolae Iorga” al județului Botoșani reamintește conducătorilor auto importanța respectării regulilor de circulație, a adaptării vitezei la condițiile de drum și a unei conduite prudente la volan, pentru siguranța proprie și a celorlalți participanți la trafic.

Sfântul Fanurie s-a născut în insula Rodos din Grecia şi făcea parte dintr-o familie înstărită. A avut doisprezece frați, iar el a fost cel mai mare. După moartea tatălui său, starea materială a familiei nu era aşa bună, drept pentru care mama mergea pe ascuns şi muncea la un local de noapte. Într-o zi când Fanurie povestea unui prieten că pentru el mama lui este o sfântă, prietenul i-a zis să-şi urmărească mama şi să afle unde munceşte noaptea. Fanurie a făcut cum a fost îndemnat, a urmărit-o şi a văzut-o cum a intrat într-un local de noapte.

Atunci, Fanurie a intrat şi a strigat la ea: „Mamă!”. Din cauza şocului că fiul ei aflase adevărul, aceasta a murit pe loc. Când Fanurie a descoperit acest lucru, a hotărât să fugă în pustiu. S-a botezat și ducea o viață aspră, mâncând o dată la trei zile. Prin rugăciune a adus tămăduire surzilor, orbilor, botezându-i și învățându-i dreapta credință.

Pe vremea când trăia în pustiu şi îşi presimţea sfârşitul, el a scris: „Din cauza acestor suferinţe, Doamne, vino în ajutorul tuturor care se vor ruga pentru mântuirea mamei lui Fanurie”. Cu toate că săvârșise atâtea minuni, a fost nevoit să părăsească cetatea, din cauza răutății oamenilor. Aceștia spuneau că minunile săvârșite de el nu sunt făcute cu ajutorul lui Dumnezeu, ci al demonilor. Ajuns în Egipt, o readuce la viață pe fiica regelui. În urma acestei minuni, împăratul și slujitorii săi au primit botezul. După o vreme, vrăjitorii din Egipt s-au ridicat împotriva lui Fanurie și astfel, sfântul a fost supus la multe chinuri: i s-au tăiat mâinile și degetele de la picioare, urechile, i s-au smuls dinții, a fost bătut cu pietre, ca în cele din urma să i se taie capul.