Connect with us

Actualitate

Sfinții Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, precum și sfetnicul Ianache

Publicat

Publicitate

După aproape 25 de ani de strălucită domnie i-a fost dat marelui Voievod Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, precum și cu sfetnicul Ianache, să fie părtași patimilor lui Hristos și să fie încununați cu coroana sfântă a muceniciei.

Acest binecredincios și de Hristos iubitor Voievod al Țării Românești s-a născut la anul 1654 din părinți de bun neam, după tată fiind coborâtor din voievodul Matei Basarab, iar după mamă, nepot al voievodului Șerban Cantacuzino, în timpul căruia, la anul 1688, s-a tipărit pentru întâia dată în întregime Sfânta Scriptură în limba română.

Rămas orfan de tată încă din pruncie, tânărul Constantin a fost crescut de către unchiul său, stolnicul Constantin Cantacuzino, cel mai învățat boier al vremii sale. Acesta s-a îngrijit să-i pună dascăli înțelepți spre a primi învățătură aleasă. Pentru iscusința și înțelepciunea sa, Constantin a primit înalte dregătorii, bucurându-se de multă cinstire încă din tinerețe.

După moartea voievodului Șerban Cantacuzino la anul 1688, luna octombrie în 29 de zile, la stăruințele tuturor boierilor și dregătorilor țării, vrednicul Constantin Brâncoveanu a primit scaunul de domn al Țării Românești, fiind uns de către patriarhul de Constantinopol Dionisie IV Seroglanul și de mitropolitul Teodosie. împodobit de Dumnezeu cu daruri alese, el a cârmuit țara cu adâncă pricepere și înaltă priveghere, cu blândețe și răbdare creștinească.

Luând în ajutor pe Hristos, Impăratul veacurilor, și având pildă pe vrednicii săi înaintași, Constantin voievod își începu slăvita domnie punând temelia celei mai mari mănăstiri ctitorite de el, cea de la Hurezi, unde și-a pregătit și loc de veșnică odihnă. Nenumărate sunt însă bisericile și mănăstirile ridicate sau înzestrate de milostivul și evlaviosul domnitor pe tot cuprinsul Țării Românești.

Dărnicia și purtarea de grijă a evlaviosului Voievod Constantin Brâncoveanu nu cunoșteau margini. Ele nu se vor opri la hotarele Țării Românești, ci se vor revărsa și la frații români din Moldova și din Transilvania, la toate patriarhiile ortodoxe, la dreptcredincioșii creștini aflați în suferință pe meleagurile siriene, caucaziene și arabe, la Locurile Sfinte ale Răsăritului: la Ierusalim, la Athos, la Sinai și la mănăstirile din Grecia și din insulele grecești.

Publicitate

Iar după aproape 25 de ani de strălucită domnie i-a fost dat marelui Voievod Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei, precum și cu sfetnicul Ianache, să fie părtași patimilor lui Hristos și să fie încununați cu coroana sfântă a muceniciei. Aceasta s-a petrecut astfel:

În Săptămâna Patimilor din anul 1714, în urma trădării unor boieri, care l-au clevetit că uneltește împotriva turcilor, la București a sosit o mulțime de ostași trimiși de sultanul Ahmed al III-lea, care l-au luat pe Constantin Vodă cu fiii și ginerii săi și l-au dus la Inalta Poartă, în jalea tuturor locuitorilor orașului. Luându-și rămas bun, Constantin a zis noului domnitor și celor din apropierea lui: „Dacă aceste nenorociri sunt de la Dumnezeu pentru păcatele mele, facă-se voia Lui! Dacă sunt însă fructul răutății omenești, pentru pieirea mea, Dumnezeu să ierte pe dușmanii mei”.

La Constantinopol, creștinul voievod și fiul său cel mare au fost chinuiți cumplit de către necredincioși vreme de patru luni, ca să dea toate averile lor, pe care turcii le bănuiau că sunt foarte mari, însă nu găsiseră decât puține. Deci au fost supuși la amarnice munci: întinderea pe roată, cetluirea capului cu un cerc de fier, arderea cu fierul înroșit în foc pe piept și pe spate, înțeparea mâinilor și a picioarelor. La sfârșit, după ce au smuls tot ce se putea de la bătrânul voievod, fără însă să găsească averea la care se așteptau ei, turcii l-au pus să aleagă între trecerea la mahomedanism și moarte. Dar Constantin și fiii săi au rămas neclintiți în credința lor, astfel că în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, la 15 august, când Dreptcredinciosul Voievod Constantin Brancoveanul împlinea 60 de ani și era ziua de nume a doamnei sale, Marica, el a fost scos din temniță împreună cu fiii săi și cu sfetnicul Ianache, pentru a primi sfârșitul mucenicesc.

Mărturisitorii lui Hristos au fost duși pe străzile orașului lui Constantin, îmbrăcați numai în cămăși, desculți, cu capetele descoperite și legați în lanțuri, întocmai ca răufăcătorii. La locul de tăiere aștepta mulțime de popor, sultanul Ahmed al III-lea, vizirul său și ambasadorii marilor puteri europene. Acolo mucenicii fiind puși în genunchi, mult pătimitorul Constantin i-a îmbărbătat pe fiii săi: „Fiii mei, iată, toate avuțiile le-am pierdut. Să nu ne pierdem și sufletele! Stați tari, bărbătește, dragii mei, și nu băgați seamă la moarte. Priviți la Hristos, Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit! Credeți tare în aceasta și nu vă mișcați din credința ortodoxă pentru viața și lumea aceasta! Aduceți-vă aminte de Sfântul Pavel, ce zice: că nici sabie, nici îmbulzeală, nici moarte, nici alta orice nu-l va despărți de Hristos; că nu sunt vrednice muncile și nevoile acestea de aici spre mărirea ceea ce o va da Hristos. Acuma dară, o dulcii mei fii, cu sângele nostru să spălăm păcatele noastre”.

Deci au căzut capetele vistiernicului Ianache Văcărescu, apoi al fiului celui mare, Constantin, după aceea al lui Ștefan și al lui Radu. Iar când a venit rândul copilului Mateiaș, care avea numai 12 ani, și călăul a ridicat sabia să-i taie capul, acesta s-a înspăimântat și a strigat sultanului să-l ierte că se va face musulman. Atunci tatăl său, plin de bărbăție, i-a zis: „Din sângele nostru n-a mai fost nimeni care să-și piardă credința. Dacă este cu putință, să mori de o mie de ori, decât să-ți lepezi credința strămoșească pentru a trăi câțiva ani mai mulți pe pământ”. Atunci copilul s-a întărit și, întinzându-și liniștit gâtul pe tăietor, a zis călăului: „Vreau să mor creștin. Lovește!”.

Trupurile mucenicilor au fost apoi aruncate de păgâni în mare, de unde au fost culese de creștini milostivi, care le-au îngropat în taină și cu evlavie, nu departe de Constantinopol, în insula Halchi, în biserica mănăstirii Maicii Domnului, care fusese ajutată înainte de domnul Constantin. Credincioasa sa soție, doamna Marica, cu care voievodul avusese 11 copii – patru fii și șapte fete -, a fost surghiunită cu fetele sale și cu ginerii pentru mai mulți ani. In 1720, ea a reușit să aducă în țară sfintele moaște ale domnitorului și le-a înmormântat în biserica Sfântul Gheorghe Nou din București, ctitoria sa, unde de atunci și până în zilele noastre veghează lumina candelei care amintește locul de odihnă al Voievodului mucenic.

La 20-21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a canonizat pe marele Voievod martir Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai săi și cu rudenia sa, Ianache, trecându-i în rândul sfinților, cu zi de prăznuire în calendar la 16 august. Cu ale căror sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Sursa: Doxologia

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (338)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

O PREUMBLARE LABIRINTICĂ A EULUI

Victor Tanasă este înainte de toate şi poet. Primul volum, “Melancolii juvenile”, a reprezentat strădania sa ca poet de a-şi pune ideile sub forma unor poeme. Acestea, spuneam la timpul respectiv (2017), “sunt rezultatul unor efecte de multiplicare pe două direcţii impuse de orizontul temporal al autorului”. Este un volum în care puseurile de melancolie lovesc ideile precum o fac bilele de billiard. Al doilea volum, “Şoapte târzii”, este  o carte a conştiinţei poetice, în sensul că nu se mai putea sta mult în starea de abstracţie mărginită de spleen-ul  şi dorul total.  Sunt  32 de poeme supuse reprezentării imaginii  clepsidrei despre care  spuneam atunci (2020) că Victor Tanasă are o “clepsidră cu o curgere inversă, de jos în sus, sugerând învingerea gravitaţiei prin poezie şi iubire”. “Caleidoscop” este a treia carte a unui poet cu un nerv ce-i creează  metanevoi ce nu mai pot fi stăpânite. O carte de poezii cu acest titlul te duce cu gândul la prezenţa unei acerbe lupte psihologice  între disonanţă şi consonanţă.

Am în faţă  un nou volum care se intitulează „Hora amintirilor” (Editura „Quadrat”, Botoșani, 2025) , ceea ce  înseamnă că autorul face o călătorie în trecut. M-am dus imediat la  ipoteza protecției cronologice  definită de savantul Stephen Hawking: „O călătorie în trecut este, ca atare, imposibilă, ea fiind pur şi simplu contrazisă de legile fundamentale ale fizicii. Dar e posibilă în domeniul literaturii sau istoriei”. Ceea ce se întâmplă și la Victor Tanasă.

Să te naşti în Urecheni, sat aflat între Creangă (Humuleşti) şi Sadoveanu (Paşcani), adică în ţinutul Neamţului, să copilărești printre patru confesiuni religioase, cu o pădure în care „intrai ca într-o cetate”, nu se putea ca la un moment dat să nu-ţi scrii amintirile. În text se simte spiritul locurilor natale, sentimentul contopirii cu natura, o viaţă trăită în comunism şi continuată în postcomunism, fiecare etapă cu „manualul ei de filozofie”. Sunt binevenite aceste volume de amintiri, pentru că raiul acela al copilăriei nu mai există pentru autori, iar, după cum spune autorul în discuţie „paşii copilăriei au murit din lumea reală, că raiul acela s-a închis şi vor trăi doar amintirile”.

Amintirile, având ca personaje bunicii, frații,  vaca (Bălana),  câinele (Haiduc), pădurarul (Ciolănosul), colega de liceu Tanța și altele, sunt niște „pauze între ecouri ale sinelui”. Ele alcătuiesc arhitectura unui demers  care respectă trei din cele cinci legi ale demersului diaristic: legea Eugen Simion (fragmentar, intermitent), legea sincerității a lui Roland Barthes (sinceritatea ca exigență) și legea triadei relaționale autor – povestitor –personaj (în sensul să fie una și aceeași persoană).

Publicitate

Victor Tanasă e, nu în puține momente ale scrisului,  un sinestezic, simțurile fiind folosite ca procedeu literar, punând experiențele sale trecute sub lupa unor noi experiențe de percepție de natură estetică. Reușește  să facă un joc între sinestezia proiectivă (accent pe  văz) și sinestezia asociativă (mirosul și auzul puse să relaționeze, dând efecte sublime). Sunt momente în care mișcarea obiectelor e văzută ca o scurgere a timpului, dând acestor lucruri calitatea de vehicule absolute.

Din rândurile așternute pe hârtie de Victor Tanasă transpare parfumul  timpului trăit: „mirosul iute de cal al hainelor bunicului”, „aroma bureților copilăriei prăjiți în eterna tigaie sau ceaun de tuci”, „mirosul parfumat al frăguțelor”, „parfumurile dulci otrăvitoare ale lemnelor de fag”, „mirosul de verde crud al primăverilor” și încă alte multe  amintiri  ce țin de domeniul olfactivului. Înțelegerea  celor întâmplate o face apelând  la memoria auditivă: „glasul de înger al părintelui Valerian Ciochină”, „susurul apelor Topolița, Moldova și Râiosul”, „spectacolul de culoare și zgomot al bulboanelor”, „urletul șuierat al vântului”, „zgomotul războiului din Ucraina”, „întrecerea în cântări a privighetorilor”, „ecourile curgerii albastre ale Moldovei și Siretului”, „susurul abia ghicit al izvoarelor”, „bocetul trist și prelung al caselor când plouă”  etc. Unele dedesubturi care au trecut proba clepsidrei sunt  clarificate apelând la simțul văzului: „holbatul în gol cu ochii săi albaștri asemenea unui visător”, „mama îmbrăcată într-o ie cusută de mâna ei, cu niște trandafiri roșii”, „ivirile de străluciri ale cioatelor de putregai”, „dansul jucăuș al luminilor și umbrelor făcute de soare și nori”, „pajiștile de culoarea verde-smarald”, „umoarea roz-gălbuie a rănii produsă de Haiduc” etc.

Textul propus de Victor Tanasă e un fel de deturnare a EU-lui la vârsta maturității într-o preumblare labirintică până ajunge un student întârziat, o formă de supraviețuire prin amintiri, alese fiind cele trăite cu intensitate în fiecare etapă a vieții.

Citeste mai mult

Educație

Cei mai buni din România! LPS Botoșani, pe primul loc la Finala Cluburilor Sportive Școlare de lupte

Publicat

Publicitate

Luptătorii de la Liceul cu Program Sportiv (LPS) Botoșani au obținut o performanță remarcabilă în cadrul Finalei Cluburilor Sportive Școlare, desfășurată în perioada 28–30 martie 2025, la Drobeta Turnu-Severin.

Competiția a reunit cei mai buni sportivi din țară – primii trei clasați din cele patru zone de calificare.

Sportivii botoșăneni au cucerit șase medalii și două locuri V, acumulând 125 de puncte și clasându-se pe locul I pe cluburi, în fața LPS Bihorul Oradea și LPS Pitești, ambele cu câte 85 de puncte.

Iată rezultatele LPS Botoșani:

  • Medalii de aur:
    • Cîrlan Andrei – categoria 45 kg
    • Diaconu Răzvan Andrei – categoria 71 kg
  • Medalii de argint:
    • Vasilică Denis – categoria 48 kg
    • Nichifor Denis-Alexandru – categoria 110 kg
  • Medalii de bronz:
    • Dumitraciuc Gabriel – categoria 51 kg
    • Bocan Dragoș-Șerban – categoria 51 kg
  • Locuri V:
    • Purav Patrik-Mădălin – categoria 65 kg

Performanța obținută confirmă valoarea școlii botoșănene de lupte și munca susținută a antrenorilor și sportivilor din cadrul LPS Botoșani, care continuă să se impună în competițiile naționale.

Publicitate

Citeste mai mult

Educație

„Obiecte însuflețite” – Expoziție de pictură semnată de elevii Liceului de Artă „Ștefan Luchian” din Botoșani

Publicat

Publicitate

Tinerii artiști ai Liceului de Artă „Ștefan Luchian” din Botoșani își expun creațiile în cadrul unei expoziții de pictură intitulată „Obiecte însuflețite”, organizată în perioada 1 – 14 aprilie 2025, la Galeriile „Colecția de Artă” din Botoșani.

Evenimentul are loc sub egida ediției a III-a a proiectului educațional „Student pentru o zi”, derulat în parteneriat cu Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași, Muzeul Județean Botoșani și Consiliul Județean Botoșani.

Lucrările expuse au fost realizate de elevii liceului botoșănean, sub îndrumarea profesorilor Genoveva Dolhescu, Adina Strugariu și Ciprian Andrușcă. Prin naturi statice pline de sensibilitate și expresivitate, aceștia propun o reinterpretare vizuală a obiectelor simple – flori, fructe sau vase – insuflându-le viață prin culoare, compoziție și formă.

Vernisajul expoziției va avea loc marți, 8 aprilie 2025, la ora 12:00, în prezența prof. univ. dr. Cristian Ungureanu, prorector al Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași, care va susține prezentarea evenimentului.

„Obiecte însuflețite” este mai mult decât o simplă expoziție – este dovada că pasiunea pentru artă înflorește încă din anii de liceu, iar moștenirea artistică a marelui pictor Ștefan Luchian este dusă mai departe cu rafinament și emoție de noile generații de artiști botoșăneni, au transmis organizatorii într-un comunicat.

Publicitate
Citeste mai mult

Educație

Clasa pregătitoare 2025–2026: Înscrierile încep pe 31 martie. Cine poate fi înscris și ce acte sunt necesare

Publicat

Publicitate

Încep înscrierile după ce Ministerul Educației a anunțat calendarul oficial pentru înscrierea copiilor în clasa pregătitoare, pentru anul școlar 2025–2026. Perioada de înscriere este cuprinsă între 31 martie și 6 mai 2025, timp în care părinții pot depune dosarele necesare la unitățile de învățământ dorite.

Pot fi înscriși în clasa pregătitoare copiii care împlinesc 6 ani până la data de 31 august 2025, inclusiv. De asemenea, pot fi înscriși și copiii care împlinesc această vârstă în perioada 1 septembrie – 31 decembrie 2025, cu condiția să fi frecventat grădinița și să existe o recomandare emisă de instituția preșcolară.

Pentru completarea dosarului de înscriere, părinții trebuie să pregătească următoarele acte:

  • Cerere tip de înscriere, disponibilă la secretariatele școlilor sau online;
  • Actul de identitate al părinților/tutorelui legal, în original și copie;
  • Certificatul de naștere al copilului, în original și copie;
  • Recomandare pentru înscriere în clasa pregătitoare – acolo unde este cazul;
  • Hotărâre judecătorească definitivă privind custodia, în cazul părinților divorțați.

Reprezentanții unităților de învățământ vor oferi consiliere părinților care întâmpină dificultăți în completarea dosarelor sau în stabilirea eligibilității copilului pentru înscriere.

Înscrierea în clasa pregătitoare este un pas esențial în debutul parcursului școlar, iar respectarea calendarului și a cerințelor legale asigură un început organizat pentru toți copiii.

Publicitate
Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending