România încă ascunde locuri de o frumusețe greu de imaginat. Sălbatice și nedescoperite, mărturii ale unui trecut îndepărtat, încărcat de povești și legende fabuloase. Un astfel de loc este Holmul Botoșaniului, un deal uriaș pe care se întind păduri, arbori seculari și o istorie nespusă, scrie ADEVĂRUL.

România are frumuseți naturale aparte, apreciate mai ales de călătorii străini care ajung aici mânați de străinătate. Tot ei vorbesc despre România ca de ultima zonă sălbatică a zonei central-est europeană. Dincolo de minunile naturii devenite faimoase în toată Europa, promovate mai ales pe rețele sociale sau în documentare, există o România încă nedescoperită, cu taine și frumuseți nebănuite.

Una dintre cele mai subevaluate și puțin cunoscute zone turistice din România, o reprezintă județul Botoșani, o perlă neșlefuită care așteaptă să fie descoperită. Unul dintre locurile care efectiv îți taie respirația este platoul Holmului, dominând ulițele de deasupra satului Poiana, ce ține de Flămânziul Răscoalei de la 1907.

Sus acolo, aproape de cer, pe pajiști bătute doar de ciobani și de vânturi iarna, se află una dintre cele mai frumoase zone panoramice din nordul Moldovei, de unde poți admira în voie Țara de Sus a Moldovei, să te cufunzi în pădurile pline de căprioare, păsări cântătoare și alte orătănii minunate care-și fac veacul prin vechii codrii de foioase. Pentru ca al urmă, de pe uitatul drum comercial al Țării de Sus, să te lași către Schitul Balș, de unde, în zilele senine poți admira vârfurile Ceahlăului, aflate la sute de kilometri depărtare. Este o zonă în care frumusețea autentică și sălbatică a naturii se îmbină perfect cu armonia podgoriilor dar și cu poveștile haiducești rostite tainic de bătrânii satelor la buza unei cofe de vin țărănesc.

„Muntele” din ținutul dealurilor și codrii cei vechi, paradis al căprioarelor

Una dintre cele mai frumoase zone din nordul Moldovei este situată în zona dealurilor înalte ale Botoșaniului. Este un areal administrativ cuprins între comunele Vorona,, Coșula, Tudora, Frumușica, orașul Flămânzi și Pârcovaciul Hârlăului, la marginea județului Iași. Este un ținut întins și sălbatic construit, în timpuri geologice imemoriale, din gresii și tot felul de roci peste care s-au țesut straturi întregi de humă și codrii întinși cât vezi cu ochii. Sunt păduri bătrâne de foioase în care trăiesc nenumărate specii de plante dar și cohorte întregi de bureți, gălbiori, zbârciogi și alte minunății de ciupercării care fac deliciul în bucătăria tradițională mai ales.

Prin rezervația de tisă de la Tudora FOTO Cosmin Zamfirache

Zona turistică începe, de fapt, din comuna Vorona, pe celebrul drum al mănăstirilor. Aproape de centrul satului Vorona, la primul giratoriu, se virează la stânga și se intră pe unul dintre cele mai frumoase dumuri rutiere care străbat pădure, în România. Un drum perfect asfaltat cu panorame incredibile. Până în capăt la E 58, drumul european ce leagă Botoșaniul de Iași există posibilitatea efectuării mai multor trasee extraordinare prin inima pădurii. Și majoritatea sunt marcate. Nu sunt trasee montane, la mare altitudine, dar au un farmec unic. Adică, orice turist are șansa de a se scufunda într-un adevărat paradis verde, sălbatic, cu o liniște tămăduitoare, întreruptă doar de trilurile păsărilor. Cele mai spectaculoas sunt traseele de pe dealurile înalte, calcaroase, cu formațiuni de roci uriașe, cu forme incredibile.

Aici se află sfinxul moldovenesc, masa tâlharilor dar și grotele lui Onufrie, misteriosul schivnic rus, mare făcător de minuni. Prin pădurile de la Coșula, legate de codrii Voronei, se ajunge ușor, pe traseu marcat la masa tâlharilor, un soi de monument megalitic creat de natură. De acolo până sus pe Holm, deasupra Flămânziului. Aici pe Holm, la peste 500 de metri altitudine, te simți ca la munte. Creșterea presiunii atmosferice se simte în timpane dar și în scăderea temperaturii.

Către pădurile haiducilor de la Holm FOTO Cosmin Zamfirache

Pe Holm, te așteaptă un platou lat, cu o panoramă de vis. De aici poți admira extremitatea nordică a Țării de Sus a Moldovei, cu podgorii, sate, codrii și formațiuni calcaroase interesante. Vezi până către Hârlău. Mergând pe urma unui vechi drum medieval, aproape pierdut prin iarbă, te pierzi din nou prin împărăția pădurii. Pe cărări marcate, cu aer curat și multă verdeață, se ajunge la Mănăstirea Balș, un  schit tainici, ridicat de marii boieri ai Moldovei, sus în sălbăticie. De aici, în zile senine poți admira crestele Ceahlăului. Prin acești codrii te așteaptă și alte surprize, pe cărări pitorești către comuna Tudora și Bobeică, cel mai înalt deal din județ, depășind 550 de metri.

Pe masivele de calcar FOTO Ionuț Haidău

Odată ajuși la Bobeică, la „muntele” din ținutul dealurilor, știi sigur că te afli în rezervația naturală de tisă, o adevărată minune a naturii. Răscolind codrii este imposibil să nu dai și de Cheile Bahluiului, un canion spectaculos, făurit de ape în blocurile de calcar. Drumul prin acești codrii, care-ți pot ocupa lejer două zile încheiate, evident cu pauze la cazare, sunt o aventură totală. Adică șansa de a observa inclusiv animale sălbatice. Codrii din acest areal abundă în căprioare, cerb, mistreți, pisici sălbatice, fazani și numerose păsări cântătoare. Este o plimbare relaxată, mai ales că în zonă nu se găsesc urși sau fiare periculoase. Acestă zonă este ideală pentru plimbările în grupul de prieteni sau în familie. Cazări se găsesc lejer în municipiul Botoșani la o distanță de maxim 50 de kilometri de punctul cel mai îndepărtat al excursiei.

La stejarul lui Coroi și poveștile bandiților de drumul mare

Traseul către Holm, de exemplu, dealul înalt de deasupra Flămânziului, cu acel platou care te lasă fără cuvinte, nu este doar despre o escapadă în natură. Este și o călătorie etno-culturală. Sus, la capătul drumului, pe platou, după ce ieși de pe cărările adânci ale pădurii dai peste un arbore solitar care domină pajiștea. Uriaș, ciudat și zdrelit de vreme. Este un stejar secular, rămas fără o bună parte din coroană și cu o uriașă scorbură în mijlocul trunchiului. Este un obiectiv turistic în sine. Are câteva sute de ani și a văzut multe. Bătrânii spun că acolo se ascundeau bandiții pentru a jefui la drumul mare. Se spune că pe acele culmi înalte ale Holmului trecea înainte un mare drum comercial care legau Ieșii, Târgul Frumos, Hârlăul, de Botoșani și mai apoi, pe cealaltă parte, se pierdea către Ștefăneștiul evreiesc, la granița cu Imperiul Țarist. Pe acest drum, la înălțime, treceau care încărcate cu mărfuri, plus vite bune de iarmaroc. Se spune că bandiții pândeau în coama pădurii, către doi sau trei în pântecele scobit al stejarului și tăiau calea caravanelor. Oamenii spun că mai ales Coroi, ultimul haiduc din România, se ascundea acolo.

Stejarul lui Coroi de pe Holm FOTO Cosmin Zamfirache

„Copacul acela înalt i se spune steajul lui Coroi. Pentru că acolo se ascundea el de poteră. Și înainte mulți bandiți ieșeau în calea negustorilor. Că așa spun bătrânii, pe acolo trecea drumul de la Hârlău, acum mult timp”, spune un moș din satul Poiana, de lângă Flămânzi. Este plin de legende cu haiduci, în zonă. Bătrânii din Poiana, Coșula, chiar Copălău, le știu foarte bine. „Erau păduri pline de bandiți. La început drumul mergea pe coamă. Dar mai apoi era unul și pe jos, pe la Frumușica. Oricum ei își văceau veacul în pădure și atacau pe cine trecea cu încărcătură mare. Se duceau apoi la masa tâlharilor, acolo la pietrele mari din pădure și făceau împărțeala. Se zice că tot acolo doseau comori. Da nu se riscă nimeni să se ducă după ele că-s păzite de necuratu.”, mărturisește un alt sătean din Coșula.

Către peștera Sfântului Onufrie în zi de vară FOTO Cosmin Zamfirache

Poveștile acestea le poate afla oricine este interesat. Oamenii sunt primitori și prietenoși. În plus, dacă călătorul se abate pe la Frumușica intră într-un ținut al podgoriilor și cramelor. Frumușica face parte din celebrul areal al Cotnariului cu vinuri renumite, inclusiv țărănescul „sculău”, un vin negru puternic. Rachiurile sunt deasemenea la mare preț, cu faimosul rachiu de Rădeni, licori la care se pot depăna povești cu haiduci, Ștefan cel Mare și mari boieri ai locului.

Loc de spovedanie și regăsire spirituală

Aceste tărâmuri pot fi vizitate și din punct de vedere ecumenic. După o purificare în natura sălbatică, cu poveștile haiducești proaspete în memorie, merită și o călătorie spirituală în mănăstirile pierdute în codrii. Călătorii pot începe de la Mănăstirea Vorona, pentru a urca mai sus la Schitul Vorona, cu moaștele făcătoare de minuni ale Cuviosului Onufrie și o icoană unicat în lume, deasemenea considerată făcătoare de minuni. Drumul ecumenic te poartă la Schitul Oneaga iar mai apoi către mănăstirea Coșula, unul dintre cele mai mari centre monahale din Europa secolului al XVI lea, cu faimosul său galben, care, spun unii, rivalizează albastrul de la Voroneț.

Schitul Balș FOTO Ionuț Haidău

Călătoria se încheie la Mănăstirea Balș, un schit ascuns în codrii dintre Frumușica și Hârlău. Este o așezare monahală cu hramul Sfânta Treime ctitorită de boierii Grigore Balș, Lascăr Sturza dar și de Schimonahul Ursachi de la jumătatea secolului al XVIII lea și până la începutul secolului al XIX lea.

Sursa: ADEVĂRUL

Fenomen rar pe cerul României: Pe 25 ianuarie 2025, pasionații de astronomie vor avea ocazia să asiste la un fenomen rar: șase planete vor fi vizibile simultan pe cer imediat după apusul Soarelui, scrie alba24.ro.

Planetele Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn și Uranus se vor alinia într-un spectacol cosmic rar întâlnit.

Toate planetele din Sistemul Solar orbitează în jurul Soarelui pe un plan plat numit ecliptică.

Unele dintre planete au orbite ușor înclinate deasupra sau sub acest plan, dar toate sunt mai mult sau mai puțin la același nivel, notează Science Alert.

De data aceasta nu doar că se vor afla de aceeași parte a Soarelui (ceea ce nu e tocmai rar) dar vor fi și aliniate. Vorbim, așadar, despre o aliniere a planetelor.

Specialiștii recomandă pregătirea echipamentelor de observație în seara zilei de 25 ianuarie, când planetele vor apărea pe cer odată cu lăsarea întunericului.

Condițiile ideale pentru observare includ un cer senin, o locație ferită de poluare luminoasă și utilizarea unor binocluri sau telescoape pentru planetele mai puțin vizibile.

Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul, este cunoscut ca un înfocat apărător al dreptei credințe, pentru care i s-a tăiat limba și mâna dreaptă, de către eretici, pentru a nu mai putea scrie și vorbii. Este sărbătorit în calendarul ortodox la data de 21 ianuarie (ziua trecerii la cele veșnice), pe 13 august (ziua mutării sfintelor sale moaște) și pe 20 septembrie împreună cu Sfântul Martin Mărturisitorul.

Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul s-a născut la Constantinopol în anul 580, într-o familie de aristocrați romani și a avut parte de o educație aleasă. Rămas orfan la vârsta de 9 ani, a fost încredințat unei mănăstiri din Palestina. În anul 610 împăratul Heraclie (610-641) l-a chemat la curte, încredințându-i slujba de prim secretar. Dar după trei ani (614), Maxim a părăsit această demnitate și s-a călugărit în Mănăstirea Hrisopolis, care se găsește lângă Constantinopol, pe țărmul opus al strâmtorii Bosfor. Mai apoi pleacă la Cizic, fiind determinat de invazia persană de la anul 626 să se refugieze la Cartagina (în Africa de Nord). Începutul disputelor teologiceLa începutul anului 632 se găsea în Africa, împrietenit cu monahul Sofronie, viitorul patriarh al Ierusalimului. Acesta a pornit deja lupta împotriva noii erezii monotelite care începuse să facă mulți prozeliți.

Rătăcirea nouă, numită a monoteliților, adică a celor care mărturisesc o singură voință și o singură lucrare în Hristos, se ridica împotriva credinței celei drepte, care învață că Hristos Domnul, deși este o singură persoană, persoana lui Dumnezeu-Fiul, totuși are, după întrupare, două firi: cea dumnezeiască și cea omenească, iar pentru că sunt în El aceste două firi întregi, tot astfel sunt în El două voințe și două lucrări, deosebite pentru fiecare fire a Lui, pentru că numai punând la lucru în armonie cele două voințe și lucrări, a putut El săvârși mântuirea noastră, cum arată Scriptura. Iar rătăcirea aceasta, a monoteliților, era susținută de doi patriarhi: Chir din Alexandria și Serghie din Constantinopol, care se lăudau în fața împăraților că această nouă învățătură va câștiga de partea împărăției popoarele monofizite (o rătăcire mai veche, care învață că în Hristos este numai o singură fire) de la granița dinspre perși și arabi, și va întări, astfel, hotarele Imperiului.

Patriarhul Serghie I al Constantinopolului împreună cu împăratul Heraclie au încercat să se împace cu ereticii monofiziți pe baza unui compromis care, lăsând pe al doilea plan problema celor două firi din Hristos, obliga cele două grupări – ortodoxă și monofizită – să admită o singură lucrare în El. La 633 s-a încheiat pactul formal, în acest sens, între ortodocși și monofiziți. Monahul Sofronie a fost cel dintâi care a sesizat pericolul acestui compromis. Ajuns apoi Patriarh al Ierusalimului, a publicat o Epistolă Sinodală (643), în care face distincție clară între cele două lucrări în Hristos. În următorii patru ani a domnit o relativă liniște. Frământările au început cu putere abia în 638, când împăratul Heraclie a publicat așa-numita „Ecthesis”.

Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul devenind conducătorul luptei pentru dreapta credință. Între 642 – 645 el desfășoară în Africa o activitate intensă pentru întărirea episcopilor de acolo împotriva ereziei. În iulie 645 poartă în Cartagina o mare dispută cu Pyrrhus, fostul patriarh monotelit al Constantinopolului, în prezența a numeroși episcopi. Ia parte la mai multe Sinoade în Africa, convocate la îndemnul lui pentru osândirea monotelismului. La sfârșitul anului 646 se află la Roma, unde rămâne până la 649, determinându-l pe arhiepiscopul Martin al Romei să convoace Sinodul de la Lateran, prin care de asemenea se condamnă monotelismul. În anul 648 împăratul Constans al II-lea Pogonatul (641 – 668) a dat un nou decret (Typos-ul lui Constans al II-lea), prin care oprea sub grea pedeapsă de a se mai discuta dacă în Hristos este una sau sunt două lucrări și voințe.

Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul devine principalul apărător al Ortodoxiei împotriva ereziei monotelite în anul 649 pregătea sinodul de la Roma pentru condamnarea ereziei monotelite împreună cu Papa Martin I. În anul 653, Sfântul Maxim a fost arestat și adus la Constantinopol, unde, fiind condamnat, la 655 a fost exilat în Bizija, în Tracia. O nouă audiere în același an la Bizija are ca urmare trimiterea lui în Perberis. În anul 662, Sfântul Cuvios Maxim Mărturisitorul a fost adus la Constantinopol pentru încă o audiere. Aici, în fața mulțimii, i s-a tăiat limba din rădăcină și mâna dreaptă, ca să nu mai poată comunica adevărul, nici cu graiul nici în scris.

Astfel, se adeveri din nou că fiecare părticică din dogmele Bisericii s-a impus prin sângele celor ce au fost gata să-și dea viața pentru mărturisirea ei, fiind o chestiune de viață, nu o simplă speculație teoretică. Sfântul Maxim Mărturisitorul a fost trimis apoi în exil în țara Lazilor, pe coasta răsăriteană a Mării Negre, unde, rămas simplu monah până la sfârșitul vieții, a trecut în același an la Domnul, în urma chinurilor suferite, la venerabila vârstă de 82 de ani. Monotelismul a fost condamnat la Sinodul al VI-lea Ecumenic de la Constantinopol din 680-681. După aceasta au fost posibile și aducerea moaștelor sfântului de la Lazica la Chrysopolis, unde a fost egumen, dar și stabilirea datei de 21 ianuarie pentru a-l cinsti, întrucât data de 13 august era foarte aproape de cea a praznicului Schimbării la Față.

Sfântul Maxim Mărturisitorul rămâne, astfel, unul dintre cei mai mari teologi răsăriteni. Prin înțelepciunea sa, prin lupta sa împotriva ereziilor hristologice, prin sfințenia vieții sale și mai ales prin operele sale teologice rămase ca odoare de preț în vistieria Bisericii, Maxim Mărturisitorul a rămas până în zilele noastre model de monah și de teolog, fiind cunoscut drept sfântul care a apărat învățătura despre Hristos.

Numărul de accidente la trecerea la nivel a scăzut semnificativ anul trecut față de 2023, la fel și cel al deceselor înregistrate din astfel de accidente, a declarat, luni, directorul general al Autorității de Siguranță Feroviară Română (ASFR), Petru Bogdan.

‘Sunt extrem de multe loviri la trecerile la nivel. Din informațiile pe care le deținem în acest moment, nu rezultă că au fost cauze imputabile administratorului sau gestionarului de infrastructură. În cursul anului trecut, ASFR, ca o măsură preventivă, a inițiat un proiect de ordin în acest sens prin modificarea unei prevederi din Regulamentul 004, prevedere care se referă la obligativitatea mecanicilor de a transmite semnale de atenție până la depășirea axului trecerii la nivel. Nu știm în ce măsură a fost eficientă această prevedere, dar putem spune că numărul lovirilor a scăzut în anul 2024 față de 2023’, a spus el.

Astfel, în anul 2024, numărul de accidente la trecerea la nivel a fost de 115, în scădere de la 154, în 2023. De asemenea, numărul de decese înregistrate din aceste accidente a coborât anul trecut la 14, de la 18 în 2023.

‘Lovirile cele mai multe sunt la trecerile la nivel prevăzute cu indicatoare rutiere’, a precizat Petru Bogdan.

De asemenea, Mihai Roșca, reprezentant ASFR, a susținut că România nu ‘stă rău’ la capitolul siguranță pe calea ferată.

‘România nu stă rău la capitolul siguranță. Suntem pe primul loc la numărul de accidente doar pentru că în statistica Uniunii Europene sunt incluse accidentele la trecerile la nivel. Asta ne dă peste cap – indisciplina șoferilor de pe șosea. Dacă ei ar opri și s-ar asigura, numeri pe degete accidentele. Suntem la jumătatea clasamentului UE. Accidente pe calea ferată sunt raportate la numărul de tren/km, deci nu la kilometrii de rețea’, a transmis Roșca.

La începutul anului 2024, ASFR a promovat un proiect de OMTI, care a fost aprobat, vizând avertizarea sonoră timpurie a apropierii trenurilor de trecerile la nivel. De asemenea, a intensificat acțiunile de verificare, în cadrul supravegherii de siguranță feroviară, a funcționalității dispozitivelor de semnalizare instalate de administratorul de infrastructură la trecerile la nivel, precum și a asigurării vizibilității pentru conducătorii auto în proximitatea trecerilor la nivel.

ASFR a organizat luni o reuniune de consultare a factorilor implicați și a părților interesate din sistemul feroviar din România, pentru a oferi clarificări cu privire la procesul de asanare a legislației naționale în domeniul feroviar, la stadiul actual al acestui proces și cu privire la proiectul de ordin al ministrului transporturilor și infrastructurii (OMTI) privind exploatarea și gestionarea traficului feroviar ce se află în consultare publică.

La reuniune au participat, pe lângă reprezentanții conducerilor MTI, ASFR, AGIFER, și reprezentanți ai operatorilor feroviari de marfă și de călători, ai administratorului infrastructurii feroviare publice CFR SA, ai federațiilor sindicale din calea ferată, precum și reprezentanți ai presei. AGERPRES