Mineriada din 15 iunie 1990 rămâne unul dintre cele mai dureroase și controversate episoade din istoria recentă a României. La doar câteva luni după prăbușirea regimului Ceaușescu, țara traversa o perioadă fragilă de tranziție, marcată de instabilitate politică, frământări sociale și lupte pentru putere. În acest context tensionat, autoritățile de la București au apelat la intervenția minerilor pentru a elibera Piața Universității, loc devenit simbol al protestelor anti-comuniste și al aspirațiilor democratice, relatează alba24.ro. Reprimarea violentă care a urmat a avut un impact profund asupra societății românești, afectând parcursul democratizării și lăsând răni încă nevindecate în memoria colectivă.
În primăvara anului 1990, România se confrunta cu provocări majore în procesul de tranziție către democrație.
Frontul Salvării Naționale (FSN), condus de Ion Iliescu, se afla la putere, dar legitimitatea sa era contestată de diverse grupuri politice și civile.
Opoziția acuza FSN-ul că este format din foști comuniști care doresc să perpetueze vechiul sistem sub o nouă formă.
Tensiunile s-au intensificat după alegerile din mai 1990, când Ion Iliescu a câștigat președinția cu o majoritate covârșitoare, iar FSN a obținut controlul Parlamentului.
Cu toate acestea, rezultatul electoral a fost contestat de opoziție, care a denunțat fraude și manipulări.
Publicitate
Începutul protestelor
În zilele premergătoare evenimentelor din 15 iunie, Piața Universității din București devenise epicentrul protestelor antiguvernamentale.
Demonstranții, în principal studenți și intelectuali, cereau îndepărtarea foștilor comuniști de la putere și organizarea de noi alegeri.
Atmosfera s-a încins treptat, iar autorităților le-a devenit din ce în ce mai greu să mențină ordinea publică.
Media internațională urmărea cu atenție evoluțiile din România, iar imaginea țării în străinătate suferea din cauza instabilității politice.
Apelul către mineri
La 13 iunie 1990, președintele Ion Iliescu a făcut un apel dramatic la televiziunea națională, solicitând „oamenilor muncii” să vină la București pentru a apăra democrația împotriva „huliganilor” și „legionarilor” care, conform declarațiilor sale, încercau să destabilizeze țara.
Acest apel a fost interpretat de mulți ca o invitație deschisă către minerii din Valea Jiului să intervină prin forță.
Apelul a avut un ecou puternic în Valea Jiului, unde minerii se bucurau de un statut privilegiat și de o organizare solidă. Aceștia au fost mobilizați rapid și au pornit către București cu trenuri speciale puse la dispoziție de autorități.
Evenimentele din 15 iunie 1990
În dimineața zilei de 15 iunie, aproximativ 10.000 de mineri din Valea Jiului au sosit la București, înarmați cu bâte, pietre și alte obiecte contondente.
Aceștia au fost întâmpinați și coordonați de forțele de ordine, iar acțiunea lor a avut un caracter organizat și sistematic.
Minerii au atacat violent demonstranții din Piața Universității, dar și pe trecătorii care aveau aspectul de intelectuali sau studenți.
Violențele s-au extins rapid în întreaga capitală, vizând nu doar protestatarii, ci și sediile partidelor de opoziție, redacțiile ziarelor independente și locuințele unor personalități critice la adresa guvernului.
Mineriada din 1990. Violențele și victimele
Acțiunile minerilor au fost marcate de o brutalitate extremă. Aceștia au bătut cu cruzime demonstranții, i-au umillit public și au devastat proprietăți private și publice.
Sediul Universității din București a fost vandalizat, iar biblioteca acesteia a suferit pagube considerabile.
Bilanțul oficial al evenimentelor vorbește despre șase morți și peste 1.000 de răniți, dar cifrele reale ar putea fi mai mari.
Multe victime au fost bătute atât de grav încât au suferit traumatisme pe viață, atât fizice, cât și psihologice.
În loc să intervină pentru a opri violențele, autoritățile au părut să încurajeze acțiunile minerilor. Ion Iliescu însuși i-a mulțumit public minerilor pentru „ajutorul” oferit în „apărarea democrației”.
Forțele de ordine au rămas pasive în fața violențelor sau au colaborat direct cu minerii.
Consecințele pe termen scurt și lung
Impact politic
Mineriada a avut consecințe politice majore pentru România. Pe plan intern, ea a consolidat temporar puterea FSN-ului, dar a compromis grav legitimitatea democratică a guvernului.
Opoziția a fost descurajată și fragmentată, iar multe voci critice au fost reduse la tăcere prin intimidare.
Consecințe internaționale
Pe plan internațional, evenimentele din iunie 1990 au afectat dramatic imaginea României. Comunitatea internațională a condamnat ferm violențele, iar procesul de integrare europeană a țării a fost întârziat.
Ajutorul financiar occidental a fost redus, iar România a fost izolată diplomatic pentru o perioadă.
Impactul asupra societății civile
Mineriada a avut un efect devastator asupra societății civile românești. Multe organizații non-guvernamentale și-au încetinit activitatea, iar mediul academic și cultural a fost profund traumatizat.
Generații întregi de români au trăit aceste evenimente ca pe o tragedie națională.
Mineriada din 1990: infracțiuni multe și un eșec major al Justiției
Din probatoriul administrat în cauză a reieșit următoarea situație de fapt:
În luna iunie 1990, cei mai înalți factori decizionali în statul român la acel moment – Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican, ajutați de alte persoane apropiate puterii sau care o sprijineau, printre care Măgureanu Virgil – directorul Serviciului Român de Informații, Sârbu Adrian – consilierul prim-ministrului, au lansat o politică de represiune împotriva populației civile din capitală, în urma căreia au fost ucise 4 persoane, 2 persoane au fost violate, s-a vătămat integritatea fizică și/sau psihică a peste 1300 de persoane şi au fost persecutate prin lipsirea nelegală de libertate peste 1.200 de persoane.
Începând cu 22 aprilie 1990, în Piața Universității din municipiul București a avut loc o manifestație ce s-a întins pe durata mai multor săptămâni, până la data de 13 iunie 1990.
Manifestația avea caracterul unei opoziții la puterea nou instaurată în România după Revoluţia din 1989, manifestanții solicitând verbal, prin comunicate și prin alte forme de protest ruperea de regimul comunist abia înlocuit în decembrie 1989, promovarea unor persoane care nu aveau un trecut de activist de partid, înființarea unei televiziuni libere și alte astfel de solicitări de factură democratică.
În acest context, Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican, Măgureanu Virgil şi alte persoane din conducerea statului sau a Frontului Salvării Naţionale au lansat un atac împotriva manifestanților aflați fizic în Piața Universității, care reprezenta în fapt un pretext menit să mascheze acțiunea represivă împotriva persoanelor care au participat anterior la aceste manifestații, în special liderii de opinie, precum și împotriva oricărei persoane care manifesta o oarecare formă de opoziție sau care se încadra în categorii care, în opinia lor, puteau manifesta o potenţială opoziţie, în special studenţi, intelectuali sau persoane care exprimau apropierea de valorile occidentale.
Un rol important în crearea cadrului de punere în aplicare a atacului a constituit-o comunicarea publică, manipulativă, insidioasă cu privire la pericolul pe care îl reprezentau manifestanții pentru valorile democratice, de a căror implementare se „ocupa” noua putere.
Având în vedere amploarea atacului, punerea în aplicare a acestuia a necesitat pentru planificatorii atacului și atragerea unui număr impresionant de persoane, care au acţionat în cunoștință de acest atac, alături de un număr mare de persoane care au acționat fără să cunoască existența atacului, ca urmare a manipulării la care au fost supuse de persoanele care au orchestrat atacul.
În acest sens, pentru punerea în aplicare a atacului, conducerea statului, în special Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican, precum și conducerea Serviciului Român de Informații, respectiv Măgureanu Virgil, cu participarea lui Sârbu Adrian, consilier al primului-ministru, au constituit un grup criminal de tip sistemic, eterogen, de natură politică, administrativă, militară și civilă, înlăuntrul căruia a fost implicat un număr mare de persoane, cu o contribuție de natură și conținut diferite la fapte produse la o scară impresionantă.
În tabloul infracțional, persoanele care au efectuat în mod fizic actele de natură criminală au ocupat o poziție inferioară în ierarhia grupului, însă conceperea și orchestrarea comiterii infracțiunilor a revenit conducerii politice a statului român de la acel moment, prin persoanele menționate.
Din probele administrate a rezultat conivența la nivelul planificării și orchestrării planului infracțional, Iliescu Ion, Roman Petre, Voiculescu Gelu-Voican și Măgureanu Virgil jucând rolurile cheie, însă modalitatea prin care au ales să o pună în aplicare a fost prin intermediul altor persoane neparticipante la înțelegere.
Începând cu data de 13 iunie 1990, inculpații au pus în practică acțiunea represivă împotriva manifestanților aflați în Piaţa Universităţii din Bucureşti.
În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forțe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naționale, Serviciului Român de Informații, precum și peste zece mii de mineri și alți muncitori din mai multe zone ale țării.
Ce fapte au fost comise la Mineriadă
Acțiunea represivă a avut caracterul unui atac generalizat și sistematic, în cadrul căruia au fost comise următoarele fapte:
moartea prin împușcare a 4 persoane;
violul a două persoane;
vătămarea integrității fizice sau psihice a unui număr total de 1311 persoane;
persecutarea prin privarea nelegală de privarea de dreptul fundamental la libertate și siguranță și restrângerea acestui drept, pe motive de ordin politic, a unui număr total de 1211 persoane.
Punerea în aplicare a acțiunii represive s-a realizat în dimineața zilei de 13 iunie 1990, când peste două sute de persoane au fost ridicate şi transportate în Unitatea Militară 0575 Măgurele a Ministerului de Interne, unde au fost reţinute până în după amiaza aceleiaşi zile, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară.
Concomitent, s-a pătruns în forţă, fără drept, în sediul Institutului de Arhitectură și al Universității din București, fiind percheziţionate mai multe birouri, iar persoanele aflate în incintă au fost evacuate prin acte de violenţă.
Conform hotărârii luate de către preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, primul-ministru al Guvernului României, viceprim-ministrul, conducători ai instituţiilor de forţă, precum şi de către persoane din conducerea Frontului Salvării Naţionale, în Piaţa Universităţii au fost aduşi muncitori de la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti, care s-au manifestat violent, agresând fizic persoanele aflate în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piaţa Universităţii împreună cu forțele de ordine, pentru a împiedica revenirea manifestanţilor.
Acţiunile întreprinse de autorităţile statului au generat o ripostă violentă din partea opozanţilor, astfel că au fost incendiate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române şi Serviciului Român de Informaţii.
S-a făcut uz de armă cu muniţie de război de către forţele de ordine, în aceste împrejurări fiind împuşcate mortal 4 persoane.
Represiunea autorităţilor a continuat, în zilele de 14 şi 15 iunie 1990, printr-un atac sistematic desfășurat împreună cu minerii şi muncitorii din mai multe judeţe ale ţării, care deveniseră o adevărată forţă de ordine, paralelă cu cele recunoscute şi organizate potrivit legii.
În acest context, minerii aduși în București au devastat sediile partidelor politice nou înființate sau reînființate după Revoluția din decembrie 1989 și care se aflau în opoziție, locuințele principalilor lideri politici din opoziție și sedii ale publicațiilor de presă independente și ale unor instituții de învățământ.
De asemenea, au agresat locuitori ai Bucureștiului, sub pretextul că aceștia au legătură cu manifestațiile din Piața Universității.
Persoanele care au fost ridicate din Piața Universității, împreună cu altele considerate ca având legătură cu manifestațiile, au fost duse cu forța în Unitatea Militară 0575 Măgurele și în incinta Școlii Militare Superioare de Ofițeri de la Băneasa, fiind private de libertate într-un mod nelegal și în spații total improprii pentru deținerea unor persoane. Privarea de libertate fără forme legale a acestora a durat până cel mai târziu pe data 22 iunie 1990.
Cazarea civililor aduşi de pe străzile Bucureştiului s-a realizat în condiţii total improprii, în garaje, atât bărbaţi cât şi femei, minori şi bătrâni.
În permanenţă, aceste persoane s-au aflat sub pază militară, inclusiv atunci când trebuiau să meargă la toaletă.
Pe durata aceste perioade, persoanelor vătămate nu li s-a permis să ia legătura cu rudele sau cu altcineva din exterior, nu au primit asistență medicală adecvată și au fost supuse la tratamente înjositoare și degradante (inclusiv prin simularea unor execuții colective sau prin gazarea colectivă prin eliberarea gazelor de eșapament în spațiile de deținere).
Facem precizarea că starea de fapt reținută și încadrarea juridică a faptelor au la bază exclusiv probatoriul administrat după data de 04.06.2021, la care cauza a fost restituită la parchet, ca urmare a parcurgerii procedurii de cameră preliminară, în urma căreia au fost anulate toate probele administrate anterior anului 2017 și s-a constatat nulitatea actelor de urmărire anterior efectuate.
Cauza a fost înaintată, spre competentă soluţionare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Precizăm că această etapă a procesului penal reprezintă, conform Codului de procedură penală, finalizarea anchetei penale şi trimiterea rechizitoriului la instanţă, spre judecare, situaţie care nu poate în niciun fel să înfrângă principiul prezumţiei de nevinovăţie.
Mineriada din 1990. Concluzii
Mineriada din 15 iunie 1990 rămâne una dintre cele mai dureroase amintiri din istoria României post-comuniste.
Pentru multe familii ale victimelor, traumele nu s-au vindecat niciodată complet. Societatea românească încă se confruntă cu necesitatea unei reconcilieri naționale și a unei evaluări oneste a acestor evenimente.
Anual, în 15 iunie, sunt organizate ceremonii de comemorare a victimelor, iar Piața Universității găzduiește momente de reculegere.
Aceste ritualuri de memorie sunt esențiale pentru păstrarea adevărului istoric și pentru educația generațiilor tinere.
Mineriada din 15 iunie 1990 reprezintă un moment de cotitură în istoria României democratice, ilustrând fragilitatea instituțiilor în perioada de tranziție și pericolele utilizării violenței pentru rezolvarea conflictelor politice. Evenimentele acestei zile au demonstrat că drumul către democrație nu este niciodată simplu și că price-ul pentru stabilitate nu trebuie să fie libertatea și demnitatea umană.
Lecțiile acestei tragedii naționale rămân relevante și astăzi, amintindu-ne de importanța respectării drepturilor omului, a statului de drept și a valorilor democratice.
România de astăzi este profund diferită de cea din 1990, dar memoria acestor evenimente ne obligă să rămânem vigilenți în apărarea libertăților fundamentale și să nu permitem niciodată repetarea unor astfel de tragedii.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR) anunță instituirea de restricții de tonaj (≥7,5 tone) pe autostrăzi, drumuri expres și drumuri naționale în 15 județe din Oltenia și Muntenia, luni, 7 iulie 2025, în intervalul orar 12.00–20.00.
Măsura este motivată de temperaturile extreme prognozate, cu valori de 38–41 de grade Celsius, pentru care ANM a emis cod roșu. Județele vizate sunt Mehedinți, Gorj, Dolj, Olt, Vâlcea, Teleorman, Argeș, Giurgiu, Dâmbovița, Ilfov, Prahova, Călărași, Ialomița, Buzău și Brăila.
Restricțiile vizează vehiculele cu masă totală maximă autorizată de minimum 7,5 tone, cu scopul de a proteja structura drumurilor expuse la degradare în condiții de caniculă extremă.
Exceptate de la restricții sunt:
transporturile de persoane;
transporturile de animale vii și produse perisabile de origine animală și vegetală;
vehicule de intervenție în caz de forță majoră;
transporturi funerare și poștale;
echipamente de prim ajutor și carburanți;
mărfuri sub temperatură controlată;
tractarea vehiculelor avariate;
distribuirea de apă și hrană în zone calamitate;
vehicule specializate pentru salubrizare;
apă îmbuteliată;
produse agricole;
transporturi militare implicate în exerciții multinaționale;
produse alimentare diverse (patiserie, panificație, zahăr, ciocolată, paste făinoase, băuturi etc.).
De asemenea, sunt exceptate utilajele CNAIR și cele închiriate pentru lucrări în derulare.
CNAIR precizează că restricțiile pot fi ridicate, menținute sau prelungite în funcție de evoluția condițiilor meteo și recomandă șoferilor să consulte sursele oficiale de informare înainte de plecarea la drum.
O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI
Camil Petrescu despre poezie:„Poezia e în funcţie de real care poate fi el însuşi vag, nebulos, inefabil, imaterial, greu de pătruns, dar trebuie exprimat întotdeauna în mod adecvat. Poezia nu este deasupra realului ca un nor, este numai o depăşire a realului, porneşte din real, ca de la un prag.”;
Un text cules de Viorel Marineasa în Sadova (Timiş):„Frunză verde de susai / Pusei şaua pe doi cai / Şi plecai cu ei la Rai. / Nici la Rai nu poţi să stai / De mirosul florilor / Şi de dorul fetelor.”;
Paradoxul uciderii poetului: Aparţine lui Mihai Zamfir şi l-am întâlnit în „România literară” nr.22 din 2005: „Puterea care ucide un poet din cauza vremurilor sale aduce artei acestuia, involuntar, supremul omagiu.”;
Vietatea tricefală născătoare de monştri: Descoperirea aparţine Dianei Popescu şi am întâlnito în „Gândul” din 15 august 2005: „Progresul, Dragostea şi Absurdul nasc, laolaltă monştri. Acţionează ca o vietate tricefală care n-are altă treabă decât să zămislească făpturi bizare. Prezentul e populat de făpturi aberante, adăpostite sub umbrela justificativă a iubirii neţărmurite.”;
Publicitate
Complexul lui Făt-Frumos: L-am găsit explicat cu referire la sine de către D. R. Popescu în cuvântul spus cu ocazia ridicării premiului „Opera Omnia” pe 2004, care i-a fost oferit de revista „Ramuri”: „Drăgălaşul feciorel voia încă din lichidul amniotic al măicuţei sale să ajungă într-un raion al tinereţii fără de bătrâneţe, într-un raion al fericirii fără de moarte. Încă nenăscut, Făt-Frumos avea o concepţie clară despre viaţă. (…) Acest complex ne mai învaţă cum feciorul de împărat, după numeroase peripeţii, ajunge să-şi atingă visul. Şi începe să se bucure de tinereţea cea fără de bătrâneţe, uitând de unde vine şi uitând cine a fost, pierzându-şi în fericirea cotidiană memoria… (…) fericirea sa consta – ah, ce verb stupid! – într-o încremenire în sistemul de valori al tărâmului cu zâne. Fericirea sa consta într-o anchilozare a gândirii, într-o acceptare a libertăţii de a nu mai visa şi alte posibile realităţi… Făt-Frumos devine, ani, şi, poate, secole la rând ignorantul suprem, ignorantul absolut, pentru care nu mai existau semne de întrebare!”;
Cornel Ungureanu, în „Orizont” nr. 2 din 2020, reia un poem al lui Octavian Doclin care vizează poetul şi poezia, intitulat „Aleargă dar nu ştie-ncotro”: „Aleargă dar nu ştie-ncotro / de sus în jos de la stânga la dreapta / căutând locul unde se ţese pânza poemului / ochiul invizibilul / ochiul acela atât de dorit / care să vadă / fără să fie văzut cuvintele întâile / care vor să cucerească / prin năvală cortul poemei / născute însă anume pentru a fi condamnate / ca victime sigure primele / dinspre marginea vieţii lui / suspect de liniştit poetul priveşte / clipa agonizând între leşurile cuvintelor / (despre care se face scriere mai sus) / ce urmau să fie-ncinerate mai târziu / mult mai târziu şi ciudat de aproape / de locul unde porni să clipească deja / invizibilul ochi.”;
Trăirea sentimentului de durere: Explicaţia aparţine lui Ludwig Wittgenstein şi este moto-ul romanului „Fetiţa care iubea prea mult chibriturile” de Gaetan Soucy: „Trăirea sentimentului de durere nu este o experienţă prin care o persoană (de exemplu EU) posedă ceva. După mine, durerile au o intensitate, un loc etc. dar nu un proprietar. (…) Întreaga problemă vine din faptul că durerile sunt reprezentate întotdeauna precum ceva ce poate fi perceput, aşa cum percepem o cutie de chibrituri”;
Mihai Zamfir, în „România literară” nr. 9 din 2020, reţine câteva versuri din Ana Blandiana:„Aşa cum frunzele cad / De prea mult soare / Încă din august, / O supradoză de viaţă / Mă va împinge dincolo / În septembrie, / În somnul din care / Voi încerca să mai visez / Octombrie, Noiembrie, Decembrie”. Acelaşi Mihai Zamfir explică: „E o bucurie să înveţi a citi pe asemenea versuri memorabile, de mare simplitate, în care poeta reuşeşte să facă din propria sa moarte o trecere melodioasă şi suavă”;
Ştefan Cazimir, în „România literară” nr. 9 din 2020:„Cică în timpul revoluţiei de la 1848, un grup de revoluţionari germani trebuiau să ocupe o gară. Cum au procedat? Şi-au cumpărat bilete de peron şi au ocupat gara. Anecdota persiflează triumful spiritului legalist al nemţilor manifestat în împrejurări care, de fapt, îl contraziceau”;
Frumoase alcătuiri de cuvinte, reţinute din cele citite: Radu Cange: „toamna se mişcă încet, pe furiş, ca o vulpe”; Ioan Baba: „atâtea adevăruri bandajate frizând (i)realul”; Ştefan Manasia: „sporovăind despre sursele obscure ale poeţilor”; Mariana Codruţ: „toporul decapitând obişnuinţa”; Dan C. Mihăilescu: „mi-au curăţat de negreală hornul sufletesc”; Grzegorz Kwiatkowski: „o trupă şi un trup, adică o trupă şi un cadavru”; Mihai Eminescu: „timpul creşte-n urma mea…mă-ntunec!”; Tudor Arghezi: „deschid cartea / cartea geme / caut vremea / nu e vreme”; Ioan Pintea: „c o dimineaţă vine viaţa / peste trupul acesta al meu şi îl dezbracă de noapte”; I. Heliade-Rădulescu: „bine că scăpai de Muze / de leliţe din Parnas / Şi de gloaba de Pegas”;
Iulian Boldea, în „Apostrof” nr. 2 din 2020, reţine o definiţie a poeziei dată de poeta Mariana Codruţ:„poezia e şoc / precum crima adolescentului din vecini / pe care nu-l credeai în stare de crimă. / gesturi ca oricare cuvinte de fiecare zi / chiar puţină frondă”. (…) „raza ochiului ei e atât de subţire / încât nici nu simţi când capul ţi-l taie / lăsându-l la locul lui”;
Teoria dispariţiei ultimului ţăran: A fost enunţată de Petre Ţuţea. Antonie Solomon, în „Ramuri” nr. 1 din 2005, o prezintă astfel: „Şi iar îmi aduc aminte ce spunea Petre Ţuţea că, în ultimul timp, a dispărut omenia, iar omul, chiar dacă e îmbrăcat frumos, se comportă ca o maimuţă. Cu alte cuvinte, când va dispărea ultimul ţăran din lume va dispărea şi omul ca specie şi vor rămâne maimuţele îmbrăcate în haine. Sunt oameni politici care încearcă să creeze o imagine falsă, să nu spună adevărul, să se ascundă în spatele spuselor şi să facă numai rău celor care au investit în aceşti politicieni.”;
Paradoxul Gellu Naum: Acest paradox derivă din cuvintele programatice ale acestui poet: „Poezia trebuie distrusă, dar poezia trebuie menţinută”;
Mircea Mihăieş, în „România literară” nr. 10 din 2020, reţine un citat despre tangou al lui Jorge Luis Borges:„Tangoul n-a fost niciodată muzica oamenilor obişnuiţi. O dovadă este că nu-l dansau niciodată în blocurile cu apartamente. Milonga, da, tangoul nu. Nu, tangoul era muzica bordelului, a casei de toleranţă. Oamenii de rând îl respingeau. Dar l-am văzut dansat de bărbaţi împreună. Şi asta pentru că nicio femeie nu l-ar fi dansat, deoarece era asociat cu prostituţia.”;
Un incendiu a izbucnit în această după-amiază la un autoturism aflat în mers pe DN 29, în apropierea localității Mihai Viteazu.
La fața locului au intervenit pompierii militari din cadrul Stației de Pompieri Săveni, care s-au deplasat rapid cu o autospecială de stingere. La sosire, incendiul se manifesta violent la întregul autoturism.
Intervenția promptă a pompierilor a permis lichidarea focului în aproximativ 10 minute, prevenind extinderea flăcărilor în zonă. Din fericire, nu au existat victime – șoferul și cei doi pasageri au reușit să iasă la timp din mașină și s-au evacuat în siguranță.
Potrivit primelor cercetări, cel mai probabil incendiul a pornit de la un scurtcircuit produs la instalația electrică a autoturismului.
Pompierii recomandă șoferilor să verifice periodic starea instalației electrice și să se asigure că autoturismele sunt echipate cu stingător funcțional, pentru a preveni astfel de situații periculoase.
Pentru a preveni incendiile auto, ISU Botoșani recomandă respectarea următoarelor măsuri:
✔ verificaţi instalaţia electrică;
✔ asiguraţi-vă că echipamentele de iluminat electric nu sunt defecte sau neizolate;
✔ verificaţi dacă apar eventuale scurgeri de carburanți sau lubrifianți;
✔ nu faceți improvizații la instalația electrică;
✔ verificați perioada de valabilitate a stingătorului din autovehicul.
Conducerea Spitalului Județean de Urgență „Mavromati” Botoșani și medicii Secției Anestezie Terapie Intensivă lansează un apel urgent către populație pentru donarea de sânge cu grupa B III negativ.
Potrivit personalului medical, în prezent există o lipsă acută de sânge B III negativ la nivelul județului, iar situația este critică: o lehuză internată la maternitate are nevoie urgentă de transfuzie. Starea pacientei este gravă, cu hemoglobina coborâtă la pragul critic de 6 g/dl, sub nivelul considerat de siguranță pentru supraviețuire și recuperare.
În urma verificărilor făcute la nivel regional, singura pungă disponibilă cu această grupă de sânge se află în județul Suceava, ceea ce îngreunează intervențiile imediate și crește riscul pentru pacientă.
Medicii fac apel la toți botoșănenii cu grupa B III negativ care sunt sănătoși și pot dona să se mobilizeze și să dea o șansă la viață acestei mame. Cei care doresc să ajute sunt așteptați luni dimineață la Centrul de Transfuzii Județean Botoșani.
„Avem nevoie de sprijinul comunității pentru a salva o viață. Oricine are grupa B III negativ și este eligibil pentru donare este rugat să vină. Orice pungă de sânge contează enorm în această situație”, au transmis medicii de la ATI.
Conducerea spitalului mulțumește anticipat tuturor celor care vor răspunde acestui apel umanitar. Donarea de sânge este un gest de solidaritate și altruism, vital pentru salvarea pacienților aflați în stare critică.
Publicitate
Spitalul reamintește că donatorii beneficiază de analize gratuite, bonuri valorice și, mai ales, de satisfacția de a contribui direct la salvarea unei vieți omenești.
Pentru mai multe detalii despre donare, program sau condiții, cetățenii sunt încurajați să contacteze Centrul de Transfuzii Județean Botoșani.
Google News
Economie2 ani ago
Eveniment2 ani ago
Eveniment2 ani ago
Eveniment3 ani ago
Actualitate2 ani ago
Actualitate2 ani ago
Eveniment3 ani ago
Eveniment2 ani ago
