Connect with us

Eveniment

„Să ne înălțăm inimile!”: Chemare duhovnicească la hramul Bisericii din Tocileni. Miercuri seară, Vecernia cu Litie săvârșită cu sobor de preoți

Publicat

Publicitate

În inima satului Tocileni, acolo unde clopotele au fost martore tăcute ale rugăciunilor, bucuriilor și durerilor unei comunități statornice în credință, se apropie un moment cu totul special: hramul bisericii, prăznuit în ziua Înălțării Domnului.

Anul acesta, sărbătoarea poartă o greutate aparte în inimile credincioșilor. Este primul hram fără părintele paroh care, cu doar câteva luni în urmă, a fost chemat la cele veșnice. Absența sa a lăsat un gol adânc în sufletele celor pe care i-a păstorit ani la rând, dar, în același timp, a lăsat și o pildă vie: că biserica nu moare odată cu păstorul ei. Ea trăiește prin rugăciune, prin credința nestrămutată a oamenilor și prin preoții care, în dragoste frățească, au continuat slujirea sfântă în cadrul cercului misionar din care face parte Parohia Tocileni.

Miercuri seară, în ajunul praznicului, la ora 17.00, clopotele vor bate din nou, chemând la Vecernia unită cu Litia. Este o slujbă adâncă, cu o simbolistică bogată: Mulțumim lui Dumnezeu pentru timpul care s-a scurs, Îl rugăm să ne ocrotească în noaptea care vine, dar mai ales ne pregătim pentru ceea ce urmează. Odată cu Vecernia, începe ziua liturgică a Praznicului Înălțării, iar noi intrăm în taina bucuriei cerești.

În cadrul Litiei, preoții vor binecuvânta pâinile, grâul, vinul și untdelemnul, simboluri ale grijii dumnezeiești și daruri aduse cu recunoștință. Rugăciunea va răsuna din nou: „Să le înmulțească în sfânt locașul acesta, în satul acesta, în țara aceasta și în toată lumea Sa”. Este o binecuvântare care trece dincolo de ziduri, dincolo de timp.

Joi dimineață, chiar în ziua Înălțării Domnului, un sobor de preoți va oficia, începând cu ora 07:00,  Utrenia, Acatistul Înălțării Domnului, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie si Pomenirea eroilor neamului şi a tuturor celor adormiţi. Va fi o slujbă cu lacrimă și lumină, în care întreaga comunitate este chemată să-și înalțe inima spre cer, după îndemnul liturgic: „Sus să avem inimile!”.

În această zi de sărbătoare, suntem îndemnați să lăsăm în urmă grijile lumești și să venim împreună, ca o familie, în jurul bisericii care ne leagă pe toți, vii și adormiți, într-o singură nădejde. Creștinii sunt chemați să fie împreună în rugăciune.

Publicitate

Biserica din Tocileni vă așteaptă. Cu lumina candelei aprinsă, cu rugăciunea vie și cu brațele deschise.

„Prin slujba Vecerniei unită cu Litia, pe de o parte aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru timpul ce a trecut și mai cu seamă pentru ziua care se termină, rânduiala Vecerniei săvârșindu-se seara, apoi îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ajute să trecem cu bine peste noaptea care urmează. Simbolismul Vecerniei este și acela de pregătire pentru ziua ce urmează, așa cum lumea Vechiului Testament a fost o pregătire pentru Venirea Domnului nostru Iisus Hristos.
În cadrul Litiei, se binecuvintează ofrandele aduse dinainte: pâinile, care simbolizează cele 5 pâini pe care Mântuitorul le-a binecuvântat, săturându-se cu ele 5000 de bărbați; grâul, vinul și untdelemnul, rugându-L iarăși pe Dumnezeu să le înmulțească în „sfânt locașul acesta, în satul/orașul acesta, în țara aceasta și în toată lumea Sa” (după cum spune formula de binecuvântare din rugăciunea de la Litie).

Odată cu slujba Vecerniei începe Ziua Liturgică care urmează. În cazul nostru, odată cu Vecernia de miercuri seară intrăm efectiv în ziua Praznicului Înălțării Domnului. De aceea se cuvine ca, odată cu tragerea clopotelor pentru Vecernie, să lăsăm deoparte toate treburile, pentru a ne pregăti trupește, dar mai ales sufletește pentru sărbătoare”, a explicat preotul Bogdan Azamfirei, responsabil  Birou Cateheză în cadrul Protopopiatului Botoșani.

După plecarea la Domnul a fostului paroh, inimile credincioșilor din Tocileni nu au rămas nemângâiate, pentru că Dumnezeu a rânduit ca lumina slujirii să fie purtată mai departe cu grijă și dragoste de către părintele Bogdan Azamfirei, paroh al bisericii ctitorite de Preafericitul Părinte Teoctist Arăpașu din satul Victoria, aflat în vecinătatea Tocilenilor.

Misiunea sa, împlinită cu dăruire, blândețe și discernământ pastoral, va continua, împreună cu ceilalți preoți din cercul misionar, până când Mitropolia Moldovei și Bucovinei va rândui un nou păstor care să-i călăuzească pe acești credincioși însetați de Hristos și dornici să aprofundeze cuvântul adevărului și al mântuirii.

 

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Administratie

Nu mai sunt bani pentru a uni cu o autostradă Moldova de Transilvania: Două loturi din Autostrada A8, scoase din finanțarea PNRR

Publicat

Publicitate

Două dintre loturile Autostrăzii A8, aflate deja în execuție și incluse inițial în finanțarea prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) finanțat de Uniunea Europeană, au fost scoase din acest program, după ce nu au mai apărut în simularea de plată a Comisiei Europene.

Este vorba despre tronsoanele Târgu Mureș–Miercurea Nirajului și Vânători Neamț–Moțca. Confirmarea oficială a venit prin vocea ministrului Investițiilor și Fondurilor Europene, Dragoș Pîslaru, într-o intervenție la Digi24, unde a explicat că aceste loturi nu mai sunt eligibile pentru decontare prin PNRR.

Decizia Comisiei Europene este motivată de întârzieri care fac imposibilă finalizarea lucrărilor până în termenul-limită impus de PNRR, anul 2026. În aceste condiții, guvernul trebuie să identifice o sursă alternativă de finanțare pentru a continua proiectele deja începute.

Cătălin Urtoi, reprezentant al societății civile implicat în susținerea proiectelor de infrastructură din Moldova, a explicat într-o postare că soluția luată în calcul este transferarea acestor loturi pe Programul Transporturi 2021–2027 (PT), finanțat tot din fonduri europene. Totuși, acesta atrage atenția că și acel program este supraîncărcat, cu cereri de finanțare care depășesc de câteva ori bugetul disponibil.

„În aceste condiții, fără apariția altor oportunități de finanțare și în contextul actual al bugetului și economiei românești, situația investițiilor în autostrăzi se va complica”, a avertizat Urtoi.

El a reluat apelul pentru prioritizarea clară a proiectelor strategice care leagă regiunile istorice ale României, precum A1, A3+A8, A7 și inelul A0 al Bucureștiului.

Publicitate

Mai mult, acesta susține că în lipsa unor decizii ferme, există riscul ca regiunea Moldovei să rămână izolată, cu un A7 care să se oprească la Pașcani și un A8 blocat pe hârtie.

Situația financiară a marilor proiecte de infrastructură va necesita decizii rapide și claritate în prioritizarea investițiilor, avertizează reprezentanții societății civile, a mai transmis acesta.

Citeste mai mult

Eveniment

Rezultatele tragerilor la LOTO de duminică, 29 iunie 2025

Publicat

Publicitate

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 29 iunie 2025, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 29 iunie 2025:

Loto 6/49: 19, 7, 6, 2, 23, 48

Loto 5/40: 8, 6, 16, 12, 9, 39

Joker: 16, 26, 35, 18, 21 +19

Noroc: 4, 7, 3, 8, 4, 3, 8

Publicitate

Noroc Plus: 3, 5, 3, 7, 6, 4

Super Noroc: 4, 7, 2, 9, 3, 1

Citeste mai mult

Cultura

Cuplurile de aur ale comunei Tudora, sărbătorite cu emoție la Ziua Satului. Lansări de carte și spectacol folcloric în aer liber

Publicat

Publicitate

Comuna Tudora a fost astăzi în sărbătoare, găzduind cea de-a XXXVII-a ediție a Zilei Satului – un eveniment devenit tradiție și reper de suflet pentru întreaga zonă. Localnicii, fii ai satului și invitați de onoare s-au adunat într-un cadru festiv unde tradiția, cultura și comunitatea s-au împletit armonios.

Momentul cel mai emoționant al zilei a fost dedicat celor 8 cupluri de aur – familii care au sărbătorit 50 de ani de căsnicie. Prin dragostea, răbdarea și devotamentul lor, acești oameni au oferit comunității un adevărat model de viață și familie. În fața aplauzelor și a aprecierii generale, au fost felicitați pentru exemplul de statornicie și respect reciproc care inspiră noile generații.

„Ați demonstrat că iubirea adevărată înseamnă sprijin, încredere și răbdare. Vă mulțumim pentru tot ce ați construit împreună și pentru ce însemnați pentru comuna noastră”, au transmis organizatorii în timpul festivității.

Sărbătoarea a inclus și un moment cultural special: două lansări de carte care pun în valoare patrimoniul spiritual al locului. Vasile Ungureanu a prezentat ediția a II-a, revăzută și adăugită, a lucrării „Tudora – file rupte dintr-o monografie etnofolclorică”, iar Angela Paveliuc Olaru a lansat volumul „Ratoșele din Moldova” – file de monografie. Aceste lucrări reușesc să surprindă tradițiile, poveștile și identitatea culturală a comunei și a întregului județ.

Atmosfera de sărbătoare a fost întregită de muzică populară, ansambluri folclorice și formații locale. Pe scenă au urcat artiști îndrăgiți care au adus emoție și energie, demonstrând că spiritul satului rămâne viu prin cântec, dans și bucuria de a fi împreună.

Primarul Constantin Cocoreanu a fost felicitat pentru organizarea impecabilă a evenimentului și pentru grija constantă față de valorile și oamenii comunei. „Atunci când administrația locală crede în oameni și în cultura lor, satul trăiește, crește și se dezvoltă”, a subliniat acesta în discursul său.

Publicitate

Prezentă la această manifestare, senatorul și liderul PSD Botoșani, Doina Federovici a transmis felicitări organizatorilor. „Felicitări domnule primar Constantin Cocoreanu pentru organizarea impecabilă și pentru toată munca depusă în slujba comunității. Este o dovadă în plus că, atunci când administrația locală crede în oameni, satul trăiește, crește și se dezvoltă!”, a transmis Doina Federovici .

Ziua Satului Tudora rămâne astfel nu doar o sărbătoare anuală, ci o declarație de iubire față de comunitate, tradiții și față de oamenii care dau sens și continuitate vieții la sat.

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (364)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI 

Ce  mai zic poeţii: Alexandru Sfârlea: „Ca să nu urmeze după duminică, ziua de luni s-a ascuns în locul gol lăsat de ziua de sâmbătă, ca o gaură neagră în plămâni”; Alexandru Sfârlea: „Am timpanele fisurate de la auzul ştirilor TV”; Alexandru Sfârlea: „Un căpeţel de smotocită sfoară este echivalentul situării tale  în lumea literară”; Marcel Vişa: „Poeţii iubesc doar băncile din  parcurile unde hrănesc porumbeii cu litere”; Marcel Vişa: „Poeţii nu poartă verighetă, cei care o au o ţin veşnic la amanet”; Vasile Igna: „Când moare un poet se face întuneric, dar silabele luminează inima unui astru vecin”;

Preotul Ciprian Florin Apetrei, în „Ziarul Lumina” din 11 martie 2020,  explică forma cifrei opt în care sunt făcuţi mucenicii în zona Moldovei: „…are un înţeles teologic şi ne arată influenţa monahală isihastă din mănăstirile moldave în viaţa credincioşilor din această zonă. Cifra 8 semnifică ziua a opta. În acest sens, în teologia Sfinţilor Părinţi, veşnicia creaţie9i transfigurate prin Hristos Domnul este redată de expresia „ziua a opta a creaţiei”. În opoziţie cu săptămâna de şapte zile, care măsoară timpul finit, ziua a opta arată modul existenţei mai presus de materie şi de timp” (Sfântul Maxim Mărturisitorul), defineşte un nou început şio altă stare care nu va mai fi supusă schimbării, pentru că „ziua a opta” nu va sfârşi niciodată şi nici nu va fi măsurată cu perioade trecătoare ale timpului, ci „va fi un timp format nu din succesiuni de momente trecătoare, pieritoare, ci din relaţia de dragoste plenară, care se săvârşeşte neîncetat într-o transfigurare dinamică din slavă în slavă” (Christos Yannaras). Ziua a opta este caracterizată de desfiinţarea distanţei fizice dintre Dumnezeu şi om, înseamnă unirea lui Dumnezeu cu Adam cel universal, fără să atingă sau să forţeze libertatea fiecărei persoane”;

Alex Ştefănescu, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 2 din 2020, prezintă câteva tendinţe caracteristice literaturii de după 1989:

  1. „cărţile cu o problematică politică încep să aibă un caracter explicit, renunţându-se treptat la stilul aluziv în utilizarea căruia scriitorii români ajunseseră în timpul comunismului la o adevărată virtuozitate”;
  2. „literatura pe teme erotice ia forme agresive şi sfidătoare, devenind frecvent licenţioasă, în replică la puritanismul impus de cenzura comunistă. Această defulare se asociază cu tentaţia de a scrie o literatură comercială, care să se vândă repede şi să asigure câştiguri mari, în stil americănesc”;
  3. „în mod numai aparent paradoxal, în paralel cu literatura erotică lipsită de prejudecăţi, se afirmă rapid şi o literatură de inspiraţie religioasă. Explicaţia este aceeaşi. Şi religiozitatea fusese îndelung reprimată în timpul comunismului”; 

Nicolae Georgescu, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 2 din 2020, publică eseul „Actualitatea lui Maiorescu”. Reţin două aspecte care îl vizează pe Eminescu: 1. „Se spune (ziarele) că la cenaclul său din strada Mercur se citea (şi se comenta) „Luceafărul”, fără ca autorul să fie de faţă, după-amiaza sau seara. Momentul era înscris, oarecum, între evenimentele mondene ale Bucureştilor. Volumul de „Poesii” al lui Eminescu, foarte elegant, foarte scump, nu-i era dedicat publicului larg, tinerilor de pildă. „Managerul” său, Titu Maiorescu, l-a gândit pentru înalta societate, mai ales cea a doamnelor sau întreţinută de ele. În saloanele bucureştene, care înfloresc după ridicarea României la rangul de regat, se stabileşte notorietatea poetică a lui Eminescu”; 2. „Discutând atât de intens cu textul eminescian, Titu Maiorescu este, de fapt, întemeietorul eminescologiei ca ştiinţă, pentru că schimbările pe care le face el au motivaţie şi, mai ales, pentru că asta le permite editorilor de după el să schimbe, adică să şi-l apropie pe poet ca text. A merge din comparaţie în comparaţie, apoi cu manuscrisele, apoi cu primele tipărituri: asta înseamnă chiar eminescologie – şi se naşte din marea, imensa pasiune a Mentorului Junimii pentru poezie în sine.  Iată că, prin simplificarea textului, el transmite ceva saloanelor bucureştene întreţinute de doamne respectabile din înalta societate…”; 

Publicitate

Ce mai zic poeţii: Felix Sima: „Umblă poezie tot cu capul spart / Umblă poezia ca un ameţit / Umblă poezia ca un hoţ de fete / Umblă poezia ca o fată mare / Umblă poezia căutând poeţi”; Gabriela Chiran: „…să dau pe gât / jumătatea plină a cuvântului / jumătatea plină a inimii /  jumătatea plină a frumuseţii / jumătatea plină a adevărului”; Ovidiu Genaru: „Frigul îi suflă prin oase ca vântul prin tuburi de orgă”; Octavian Doclin: „…astăzi când reciteşte / poemul sub cuvintele lui / vede cum zac putrezite / cuvintele la care a renunţat / chiar de la început”; Ioan Baba: „Poetul îşi căleşte cuvintele ca fierarul / Ce-i potcoveşte numai / Pe cei care nu  se potcovesc singuri / Întrebarea bizară este / Dacă poetul-potcovarul / Se potcoveşte pe sine sau nu”; Gela Enea: „…ne-am lipit buzele în ultimul sărut / cum se lipeşte pana unei păsări în sângele / de pe botul animalului de pradă”; Gela Enea: „…lupta cu sinele este un fel de prescură / câte puţin câte puţin / până te-nghiţi şi devii un dumicat frenetic de lut”;

Dan Stanca, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 2 din 2020, scrie despre o temă care îmi place: „Din când în când e bine să ne amintim că literatura unui popor nu e formată doar din vârfuri, din scriitori excepţionali şi din capodoperele pe care ei le produc. Literatura ţării este formată şi din nivelele care se află dedesubtul vârfurilor. E vorba aşadar de un relief complex, în care, cum ar veni spus, fiecare pietricică îşi are locul ei. Spun aceasta deoarece de multe ori mi-am dat seama că prea suntem obsedaţi de cotele maxime şi că textele care nu se află la acest nivel cad deci într-un con de umbră la care nimeni nu se uită. Nimic mai fals! O literatură cuprinde şi autori de mâna a doua – sintagma nu are nimic peiorativ – care dovedesc hărnicie, cultură şi, ceea ce e mai important, respect pentru cuvântul scris. Literatură nu poate face acela care ia în zeflemea literatura, o desconsideră, o consideră ceva fără importanţă. Oricum ai fi, cu mai mult sau mai puţin talent, ai datoria să crezi în ceea ce faci”;

Gabriela Rusu-Păsărin, în „Ramuri” nr. 2 din 2020,  face o scurtă prezentare a maniheismului, decodând simbolistica mărţişorului: „În viziunea maniheistă, omul este privit ca un nesfârşit câmp de luptă al principiului dualităţii. Partea binelui este reprezentată de suflet, format din lumină, partea negativă este apanajul trupului, compus din pământ negru. Sufletul nu poate fi corupt, susţine această concepţie, el defineşte persoana.  Filozoful persan Mani propovăduia că, încă de la începuturile creaţiei, au coexistat două naturi opuse: întunericul şi lumina. Pacea şi liniştea erau apanajul luminii, pe când în întuneric existau constante frământări. În aceeaşi cheie de decodare trebuie înţeleasă şi simbolistica mărţişorului din spaţiul românesc: şnurul roşu simbolizează viaţa, speranţa, şnurul alb (sau negru), întunericul, moartea, forţa răului.  Din lupta contrariilor rezultă bucuria clipei, triumful vieţii, trecerea ireversibilă a vieţii care este atenuată ca trăire prin lumina clipei ce domină întunericul îndoielii, al tristeţii.”; 

În „Orizont” nr. 2 din 2020, Cristian Pătrăşconiu propune ancheta „În ce raporturi vă aflaţi cu nostalgia?”. Reţin câteva răspunsuri: Liana Alexandru: „aveam un fel, pe care nu l-am desluşit nici până azi, de aşezare în spaţiile dragi când eram copil”; Ana Barton: „Duc tot ce am cu mine. Trecutul meu e în prezentul meu şi amândouă mă poartă către clipa ce va să vie”; Roxana Dumitrache: „când eram foarte mică, îmi imaginam că nostalgia e boala oamenilor mari. Ca durerea de oase sau certurile şoptite în limba germană ale bunicilor”; Alina Gherasim: „aş prefera un tip de nostalgie inversată, a întâmplării sau a locului către persoană, să simtă şi el abisul melancoliei. Sau un tip de nostalgie pentru un timp  viitor”; Episcopul Ignatie al Huşilor: „Fără a fi idealist, pot spune cu maximală certitudine că am o singură nostalgie: nostalgia unei libertăţi interioare profunde şi nesincopate”; Martin S. Martin: „Şi-i dăm dreptate lui Siddhartha Mukherjee: „amintirile fac trecutul mai viu, realitatea este cea care se descompune”; Monica Pillat: „nostalgia face prezent absentul şi atât timp cât ne e dor de „altceva” nu ne putem rătăci”; Ariana Rosser Macarie: „Pentru mine, e o hoaţă notorie. Vicleană, învăluitoare, măsluitoare, îi fură eului meu care trăieşte bunul lui vital cel mai preţios: clipa, timpul prezent, şi-mi dă la schimb un eu care îşi aminteşte. Îşi aminteşte ce? Trecutul, căruia cu cât mai mult îi curtez substanţa, cu atât atribui mai multă valoare unor crâmpeie preferate: amintiri-bărci rătăcitoare abandonate în ceaţa tăcută”; Ioan Stanomir: „Nostalgia este asemenea unei porţi: în spatele ei se află largul domeniu al visului”; Ioana Scoruş: „Nostalgia? Mi-ar fi uşor să vorbesc despre cum aş vrea să ningă mult, fabulos, interminabil, ca-ntr-un poem de Cărtărescu sau ca într-o nuvelă rusească şi zăpada să acopere totul, albă, strălucitoare şi caldă, pâlpâind în albastru când noaptea se aşează peste ea, să stau dindărătul ferestrei şi aburii respiraţiei să acopere  geamul pe care, cu degetul tremurat, să desenez o inimă. Ca în copilărie. Şi apoi să ningă iar”; Tatiana Ţîbuleac: „Chiar dacă vine din trecut, nostalgia mea trăieşte astăzi, ca o prietenă din copilărie care se mută cu mine ori de câte ori e nevoie, în altă ţară, în alt cartier, la alt balcon”;

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending