În inima satului Tocileni, acolo unde clopotele au fost martore tăcute ale rugăciunilor, bucuriilor și durerilor unei comunități statornice în credință, se apropie un moment cu totul special: hramul bisericii, prăznuit în ziua Înălțării Domnului.

Anul acesta, sărbătoarea poartă o greutate aparte în inimile credincioșilor. Este primul hram fără părintele paroh care, cu doar câteva luni în urmă, a fost chemat la cele veșnice. Absența sa a lăsat un gol adânc în sufletele celor pe care i-a păstorit ani la rând, dar, în același timp, a lăsat și o pildă vie: că biserica nu moare odată cu păstorul ei. Ea trăiește prin rugăciune, prin credința nestrămutată a oamenilor și prin preoții care, în dragoste frățească, au continuat slujirea sfântă în cadrul cercului misionar din care face parte Parohia Tocileni.

Miercuri seară, în ajunul praznicului, la ora 17.00, clopotele vor bate din nou, chemând la Vecernia unită cu Litia. Este o slujbă adâncă, cu o simbolistică bogată: Mulțumim lui Dumnezeu pentru timpul care s-a scurs, Îl rugăm să ne ocrotească în noaptea care vine, dar mai ales ne pregătim pentru ceea ce urmează. Odată cu Vecernia, începe ziua liturgică a Praznicului Înălțării, iar noi intrăm în taina bucuriei cerești.

În cadrul Litiei, preoții vor binecuvânta pâinile, grâul, vinul și untdelemnul, simboluri ale grijii dumnezeiești și daruri aduse cu recunoștință. Rugăciunea va răsuna din nou: „Să le înmulțească în sfânt locașul acesta, în satul acesta, în țara aceasta și în toată lumea Sa”. Este o binecuvântare care trece dincolo de ziduri, dincolo de timp.

Joi dimineață, chiar în ziua Înălțării Domnului, un sobor de preoți va oficia, începând cu ora 07:00,  Utrenia, Acatistul Înălțării Domnului, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie si Pomenirea eroilor neamului şi a tuturor celor adormiţi. Va fi o slujbă cu lacrimă și lumină, în care întreaga comunitate este chemată să-și înalțe inima spre cer, după îndemnul liturgic: „Sus să avem inimile!”.

În această zi de sărbătoare, suntem îndemnați să lăsăm în urmă grijile lumești și să venim împreună, ca o familie, în jurul bisericii care ne leagă pe toți, vii și adormiți, într-o singură nădejde. Creștinii sunt chemați să fie împreună în rugăciune.

Biserica din Tocileni vă așteaptă. Cu lumina candelei aprinsă, cu rugăciunea vie și cu brațele deschise.

„Prin slujba Vecerniei unită cu Litia, pe de o parte aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru timpul ce a trecut și mai cu seamă pentru ziua care se termină, rânduiala Vecerniei săvârșindu-se seara, apoi îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne ajute să trecem cu bine peste noaptea care urmează. Simbolismul Vecerniei este și acela de pregătire pentru ziua ce urmează, așa cum lumea Vechiului Testament a fost o pregătire pentru Venirea Domnului nostru Iisus Hristos.
În cadrul Litiei, se binecuvintează ofrandele aduse dinainte: pâinile, care simbolizează cele 5 pâini pe care Mântuitorul le-a binecuvântat, săturându-se cu ele 5000 de bărbați; grâul, vinul și untdelemnul, rugându-L iarăși pe Dumnezeu să le înmulțească în „sfânt locașul acesta, în satul/orașul acesta, în țara aceasta și în toată lumea Sa” (după cum spune formula de binecuvântare din rugăciunea de la Litie).

Odată cu slujba Vecerniei începe Ziua Liturgică care urmează. În cazul nostru, odată cu Vecernia de miercuri seară intrăm efectiv în ziua Praznicului Înălțării Domnului. De aceea se cuvine ca, odată cu tragerea clopotelor pentru Vecernie, să lăsăm deoparte toate treburile, pentru a ne pregăti trupește, dar mai ales sufletește pentru sărbătoare”, a explicat preotul Bogdan Azamfirei, responsabil  Birou Cateheză în cadrul Protopopiatului Botoșani.

După plecarea la Domnul a fostului paroh, inimile credincioșilor din Tocileni nu au rămas nemângâiate, pentru că Dumnezeu a rânduit ca lumina slujirii să fie purtată mai departe cu grijă și dragoste de către părintele Bogdan Azamfirei, paroh al bisericii ctitorite de Preafericitul Părinte Teoctist Arăpașu din satul Victoria, aflat în vecinătatea Tocilenilor.

Misiunea sa, împlinită cu dăruire, blândețe și discernământ pastoral, va continua, împreună cu ceilalți preoți din cercul misionar, până când Mitropolia Moldovei și Bucovinei va rândui un nou păstor care să-i călăuzească pe acești credincioși însetați de Hristos și dornici să aprofundeze cuvântul adevărului și al mântuirii.