Connect with us

Actualitate

Puterea tradițiilor de la Botoșani: Tezaurul țărănesc, dus mai departe de o mână de femei inimoase, renumite în toată lumea

Publicat

Publicitate

Un grup de țesătoare din Botoșani, dintr-un sat renumit pentru tradițiile sale, reușește să păstreze obiceiuri și meșteșuguri arhaice, inclusiv adevărate comori ale artei populare. Drept recunoaștere, o artizană, unul dintre cei mai vechi meșteri populari din zonă, a primit titlul de Tezaur Uman Viu, relatează adevărul.ro.

Satul Mihai Viteazul, din comuna Ungureni, este o veche vatră sătească din județul Botoșani, unde tradițiile etnografice din mai multe zone se îmbină într-un mod armonios.

În Evul Mediu aici au poposit bacii ardeleni veniți în transhumanță către malurile Prutului, de unde vine și numele comunei, amestecându-se cu autohtonii moldoveni. În plus, în Mihai Viteazul s-au contopit, în acest creuzet cultural și etnografic, și refugiații din Bucovina de Nord, creând un melanj extraordinar și unic. Tocmai de aceea satul este renumit pentru tradițiile și comorile artei populare dezvoltate de generații întregi, cu simboluri, culori și forme aparte.

În ultimele decenii, lumea modernă a început să risipească această bogăție etnografică. Casele tradiționale au fost înlocuite cu cele moderne, la fel și portul sau obiectele casnice. Doar o mână de femei inimoase și pasionate de cultura tradițională, coordonate de artizana Aurica Cojocaru și de profesoara pensionară Maria Zoițanu, și-au dedicat viața salvării acestui patrimoniu autentic.

De altfel, datorită priceperii și eforturilor sale de a crea în continuare artă populară arhaică și autentică, Aurica Cojocaru a fost distinsă de Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, în baza ordinului Ministrului Culturii nr. 2491 din 27.11.2009, cu titlul de Tezaur Uman Viu. În plus, Aurica Cojocaru reușește să școlească în tehnicile vechi, de făurire a costumelor tradiționale, covoarelor și pânzeturilor, numeroase tinere din sat.

Tradiția salvată de la marginea focului

Publicitate

Maria Zoițanu este un personaj exponențial al culturii tradiționale în zona Ungureniului. Fostă profesoară de română, pensionară de câțiva ani, ea este dedicată total salvării de la dispariție a tezaurului cultural țărănesc din comuna natală. A descoperit vatra de țesătoare și unicitatea expresiei artei populare din satul Mihai Viteazul. A reușit să strângă câteva sătence care încă mai lucrează la război de țesut, la suveică și stative și împreună s-au transformat într-o adevărată „ambulanță“ a patrimoniului folcloric din zonă.

Ele au salvat de la distrugere cămăși foarte vechi, utilaje folosite la țesut sau de pregătit lâna, cufere, ștergare, lăicere și tot ceea ce era de valoare și era pe cale să fie aruncat ca pe ceva vechi și nefolositor.

„Împreună cu gospodinele de aici am început ceva pentru salvarea și promovarea artei populare. Sunt femei pricepute și era păcat să nu scoatem în evidență îndemânarea lor și mai ales zestrea tradițională. Țineau obiectele acoperite cu pături, ziceau ele, că râde lumea, că sunt învechite. Și le-am încurajat să le lase la vedere, să le arate și altora. Când erau renovate casele sau dărâmate cele bătrânești, am salvat multe lucruri de la marginea focului“, spune Maria Zoițanu pentru „Weekend Adevărul“.

Mai mult decât atât, le-a încurajat pe femeile care mai știau încă să țeasă tradițional și aveau și utilajele necesare, să continue să creeze, asemenea țărăncilor de acum două sute de ani. Lucrând de la covoare de cordele la frumoasele pânzeturi țărănești și chiar costume populare, femeile din Mihai Viteazul au refăcut vechea vatră de țesătoare a Ungureniului.

„Să le arate și altora și, mai ales, să le arate și celor mici cum se lucrează tradițional. Din moment ce sunt stative prin case, putem spune că este o vatră de țesătoare aici. Chinezăriile și turcismele nouă nu ne plac și căutăm să spunem că ceea ce este autentic, al nostru, ne reprezintă și nu trebuie să lăsăm să se piardă“, punctează Maria Zoițanu.

Tanti Aurica care a îmbrăcat un sat întreg

În centrul acestei mișcări de salvare și revigorare a culturii tradiționale țărănești, din satul Mihai Viteazul, se află Aurica Cojocaru, declarată Tezaur Uman Viu. Tanti Aurica a trecut de 70 de ani și este una dintre cele mai pricepute țesătoare tradiționale din țară. Coase și țese de la vârsta de 9 ani și decenii întregi și-a perfecționat tehnica, fără să renunțe o clipă la metodele de lucru și la simbolistica tradițională.

„De la 9 ani am început să țes, să torc. Și de atunci, fără oprire, am continuat să lucrez respectând cu sfințenie meșteșugul așa cum l-am învățat de la strămoși. Am învățat de la mama, dar și de la femeile bătrâne din sat. Mi-a plăcut, pentru mine este viața întreagă meșteșugul acesta. Numai aici mă relaxez cu adevărat pentru că fac ceea ce mi-a plăcut toată viața și pot să duc înainte tradiția“, spune Aurica Cojocaru.

Botoșăneanca face tot ce era de trebuință într-o casă țărănească de altădată. Adică lăicere, macaturi, șervete, straie populare și cămăși. „Fac ce trebuie: șervete,macaturi, lăicere, catrințe, brâie, costume populare făcute de mine integral, cămăși. N-aș putea alege ce-mi place mai mult. Ziua lucrez la război, seara mă duc și croșetez, împletesc ciorapi de lână. Mai cos apoi la ie. Relaxare este pentru mine. Noi așa am crescut: am țesut, am făcut totul în casă“, adaugă tanti Aurica.

Tot ceea ce iese din mâinile meșterului popular din Mihai Viteazul este făcut cu obiecte vechi. Războiul de țesut are în jur de un secol, alte stative au peste șapte decenii. De altfel, tanti Aurica și le repară singură sau construiește componentele de care are nevoie. Ca ea nu mai știe nimeni. „Merg mai mereu cu ciocan și șurubelniță prin ogradă. Mai repar, mai fac părți noi, unde se strică“, spune bătrâna.

Interesant este că tanti Aurica reușește să facă fie un lăicer, fie o cămașă, de la zero. Ea face pânzeturile, toarce lâna, o pregătește întocmai. Nici măcar nu mai știe câte cămăși sau covoare tradiționale a lucrat. Multe cămăși le-a dat de pomană – până la 70 de ani, tanti Aurica a îmbrăcat un sat întreg.

„Sunt sute, chiar mii de coți lucrați. Cămăși populare sunt la fel foarte multe, lucrate de mine. Le-am vândut sau le-am dat de pomană. Am îmbrăcat un sat întreg. Le dau cu drag celor care le place. Portul popular ne reprezintă, să se vadă că ești țăran este o mândrie, pentru că din mânuțele noastre au mâncat toți domnii. În timpul verii, la Colectivă, trăgeam prașă de două ori, pe patru hectare. Și de aici au mâncat toți, iar noi am rămas cei mai necăjiți“, mărturisește cu tristețe botoșăneanca.

„Dacă se pierde tradiția, murim”

Unul dintre principalele obiective ale țesătoarelor de la Mihai Viteazul este să transmită tradiția mai departe, către fetele tinere din sat. „Dacă se pierde tradiția, murim. Dacă nu mai este țăranul, lumea noastră moare. La noi în sat, cămin cultural nu este și nu am putut expune ceea ce lucrăm sau obiectele valoroase strânse și salvate. Numai ce am putut face noi, pe chelea noastră, cu puterile noastre să învățăm pe cele tinere, pe copile cum să practice acest meșteșug al țesutului, al cusutului, dragostea pentru lucrul tradițional“, spune Aurica Cojocaru.

Tanti Aurica este fericită că a găsit câteva ucenice și inclusiv tinerelor din familia sa a reușit să le insufle această dragoste pentru meșteșugul tradițional.

Ecaterina, de doar 13 ani, este una dintre ucenice. Este o elevă silitoare, care-și dorește să devină medic, dar care s-a îndrăgostit iremediabil de cusut și croșetat în atelierul Auricăi.

„Venisem în vacanță la bunica și mă plictiseam. Am cunoscut-o pe tanti Aurica și am zis să încercăm. Mi-am dat seama că-mi place foarte mult. De atunci cos și croșetez destul de des. Sunt mândră când iese ceva frumos din mâinile mele, mai ales cu pânza de casă și motivele tradiționale“, spune Ecaterina. Este decisă să continue acest meșteșug chiar și când va deveni medic. „Cu siguranță în timpul liber voi coase, este deja o pasiune care nu te mai lasă“, zâmbește copila.

Arta populară din Botoșani, celebră în Franța

Meșteșugul țesătoarelor din Mihai Viteazul a ajuns renumit în toată țara, mai ales că au început să-și prezinte creațiile la târguri ale meșterilor populari din România. Artistele au ajuns să fie căutate de oameni de pretutindeni, interesați de modul în care se realizează aceste obiecte autentice.

În plus, botoșănencele au fost implicate în tot felul de proiecte educaționale și științifice. „Avem ucenici și dintre tinerii de aici, din sat, dar avem și ucenici din alte părți. Să vedeți cum ne asaltează la târgurile de meșteri populari, persoane din Iași, de la Baia Sprie, care au venit la noi și au stat câte o săptămână-două, să învețe meșteșugul țesutului. Și o doamnă de la Brașov a fost interesată să învețe. Am avut colaborări cu Școala Normală din Iași, atunci când am fost la o tabără pentru copii organizată la Copou. Am avut o colaborare și cu un profesor doctor inginer de la Facultatea de Industrie Ușoară din cadrul Universității «Petre Andrei» din Iași, care a avut o lucrare de transpunere a motivelor din cultura Cucuteni în țesătură“, spune Maria Zoițanu.

Faima autenticității tradițiilor de la Mihai Viteazul a ajuns până în Franța. În urmă cu aproximativ 12 ani, un grup de păstrătoare ale tradițiilor din comuna Ungureni au fost invitate în Franța în cadrul unui proiect cu localitățile înfrățite Tossiat, Revonnas, Montagnat, Saint-Martin du Mont şi Druillat. Francezii au fost impresionați de lucrăturile tradiționale, de simbolistică, dar și de bucatele realizate după rețete vechi ale sătencelor.

Visul țesătoarelor

Sătencele din Mihai Viteazul și-au îndeplinit o bună parte din planul lor de a păstra și salva cultura autentică. Adică reușesc să continue să lucreze tradițional, să găsească ucenice, dar și să salveze obiecte prețioase, de patrimoniu popular. Singurul lor vis, rămas încă neîmplinit, este amenajarea unui muzeu dedicat culturii tradiționale, unice, din satul Mihai Viteazul. Ar avea o expoziție pe cinste, spun țesătoarele, cu obiecte vechi, cămăși așijderea și multe alte lucruri care merită văzute. Nu au însă un spațiu unde să le expună.

„Vrem să facem un muzeu, am adunat lucrurile, dar nu avem deocamdată o locație. Avem lucruri încă de la începutul satului“, precizează Maria Zoițanu.

Deocamdată, însă, cu sprijinul regretatei etnografe Margareta Mihalache, țesătoarele au reușit să editeze un album despre cămășile vechi și simbolistica folosită de generațiile întregi de țesătoare de la Mihai Viteazul, o adevărată lucrare științifică, care confirmă vechimea acestei tradiții.

„Nu știm cu exactitate cât de vechi sunt aceste modele pentru că fiecare generație și fiecare țesătoare le-a îmbunătățit, a pus propriile adaosuri. Dar modelele în general sunt foarte, foarte vechi și fiecare diferă de la casă la casă și de la gospodărie la gospodărie“, conchide artista.

Sursa: Adevărul.ro

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Administratie

COMUNA DÂNGENI – ANUNȚ DE INTERES PUBLIC: Licitație publică

Publicat

Publicitate

Unitatea administrativ-teritorială Dângeni, județul Botoșani organizează în data de 16.04.2025 ora 10:00 licitație publică pentru închirierea pe o durată de 10 ani a unui spațiu care poate fi folosit ca și farmacie cu o suprafață de 45,44 mp la care se mai adaugă o suprafață de 39,55 mp care este folosit ca și spațiu comun.

Documentele necesare se pot ridica de la sediul Primăriei Comunei Dângeni începând cu data de 7.04.2025, costul și condițiile de plată pentru obținerea documentelor potrivit prevederilor OUG nr. 57/2019 este de 50 lei ce se achită la casieria Primăriei.

Ofertele se pot depune la sediul Primăriei începând cu data de 09.04.2025 până pe data de 15.04.2025.

Relațiile suplimentare se pot obține telefonic la: 0742856793 sau la sediul Primăriei.

Citeste mai mult

Eveniment

Salariu majorat la cerere! Când și cum să ceri o mărire de salariu la orice firmă din România, ca să nu fii refuzat niciodată

Publicat

Publicitate

Ai ajuns în punctul în care știi că meriți mai mulți bani. Muncești din greu, ai rezultate bune, colegii te respectă, șefii se bazează pe tine, dar… salariul tău a rămas același. Nu-i așa că e frustrant? Asta pentru că mărirea de salariu nu vine de la sine. Trebuie să o ceri, dar să știi exact când și cum să o faci, ca să nu fii refuzat. Nu e vorba doar de noroc, ci de strategie. Dacă ai abordarea potrivită, vei pleca din biroul șefului cu un zâmbet larg și un salariu mai mare, scrie playtech.ro.

Momentul perfect: când să ceri o mărire?

Nu te duci la șef într-o zi haotică, când e stresat și are alte probleme. Nici după o perioadă în care firma merge prost sau s-a tăiat din bugete. Cel mai bun moment să ceri o mărire de salariu este după ce ai demonstrat că aduci valoare. Dacă tocmai ai finalizat un proiect de succes, ai adus economii companiei, ai crescut vânzările sau ai îmbunătățit ceva semnificativ, acum e momentul. Efectul e mai puternic dacă cererea vine imediat după ce ai făcut ceva impresionant.

Mai există și alte momente strategice: la final de an, când se fac evaluările de performanță, sau după un an de muncă în firmă, dacă ai dovedit că ești indispensabil. Dacă firma are rezultate financiare bune și se fac angajări, e clar că există bani. De ce să nu fie și pentru tine?

Cum pregătești terenul?

Nu intri în birou pur și simplu și spui „Vreau mai mulți bani!”. Asta e rețeta sigură pentru un refuz. În schimb, trebuie să ai un „dosar” în minte cu toate motivele pentru care meriți mai mult. Fă o listă clară cu realizările tale, economiile pe care le-ai adus companiei, responsabilitățile în plus pe care le-ai preluat. Ai crescut vânzările? Ai adus un client nou? Ai eficientizat procesele? Ai învățat ceva nou care te face mai valoros? Fiecare detaliu contează.

Publicitate

Un alt truc este să cercetezi piața. Vezi cât se plătește pentru poziția ta în alte companii. Dacă descoperi că angajații cu aceleași competențe ca tine câștigă cu 20-30% mai mult, e un argument solid. Nimeni nu vrea să piardă un angajat bun doar pentru că nu i-a oferit salariul corect.

Cum formulezi cererea ca să primești un „DA” rapid?

Tonul face diferența între succes și eșec. Nu te plângi că ai nevoie de bani, nu aduci în discuție probleme personale. Șefii vor rezultate, nu emoții. Abordarea corectă este una profesionistă: „În ultimul an am contribuit la X și Y, am crescut eficiența echipei, am adus clienți noi și am preluat responsabilități suplimentare. Cred că este momentul să discutăm o ajustare a salariului care să reflecte aceste contribuții.”

Dacă ești pregătit cu argumente solide și ai încredere în tine, răspunsul va fi mult mai greu de refuzat. Important este să eviți să ceri o sumă anume din prima. Mai bine îl lași pe angajator să vină cu o ofertă. Dacă e sub așteptările tale, poți negocia elegant spunând: „Mă așteptam la o valoare mai aproape de X, având în vedere impactul pe care l-am avut.”

Ce faci dacă totuși ești refuzat?

Se poate întâmpla, chiar dacă ai făcut totul bine. Uneori, compania nu are buget sau politica salarială nu permite măriri în acel moment. Dacă primești un „nu”, nu pleca cu capul plecat. Întreabă ce ai putea face pentru a merita o mărire în viitor și cere un termen clar: „Ce ar trebui să îndeplinesc ca să discutăm din nou peste trei luni?”

Dacă nu primești un răspuns clar sau dacă simți că nu există interes să fii recompensat corect, poate e timpul să îți reevaluezi opțiunile. Piața muncii e dinamică, iar dacă ai competențe valoroase, vei găsi un angajator care să te plătească pe măsura muncii tale.

Banii nu vin la cei care așteaptă, ci la cei care cer!

Dacă nu ceri, nu primești. E simplu. Angajatorii nu îți vor crește salariul din proprie inițiativă, pentru că e mai convenabil pentru ei să te plătească la nivelul actual. Dar dacă vii cu argumente solide, îți alegi momentul perfect și îți formulezi cererea inteligent, ai toate șansele să obții o mărire fără emoții.

Acum știi ce ai de făcut. E timpul să îți iei inima în dinți și să ceri ceea ce meriți!

Citeste mai mult

Eveniment

O nouă regulă pentru obținerea vizelor SUA, anunțate de ambasada de la București. Intră în vigoare în 7 aprilie

Publicat

Publicitate

O nouă regulă pentru obținerea vizelor SUA: Ambasada americană în România a anunțat, miercuri că, începând din 7 aprilie, persoanele care solicită viză temporară trebuie să prezinte o copie tipărită a paginii de confirmare cu codul de bare, pentru a demonstra că au utilizat acelaşi formular de cerere pentru a-şi programa interviul, scrie alba24.ro.

„Începând cu 7 aprilie 2025, toţi solicitanţii de viză temporară trebuie să prezinte o copie tipărită a paginii de confirmare cu codul de bare, pentru a demonstra că au utilizat acelaşi formular de cerere DS-160 pentru a-şi programa interviul”, au scris reprezentanții Ambasadei SUA în România, într-o postare pe Facebook.

Înainte de interviu, solicitanții trebuie să verifice dacă au completat și trimis formularul DS-160 online și să se asigure că numărul codului de bare de pe pagina de confirmare DS-160 corespunde cu cel utilizat pentru programarea întâlnirii.

În cazul în care numerele nu corespund, solicitanților care și-au programat întâlnirea folosind un formular incomplet sau incorect nu li se va permite să susțină un interviu și li se va solicita să își reprogrameze întâlnirea prin intermediul USTravelDocs.com, folosind numărul de cod de bare DS-160 corespunzător.

Ambasada transmite că secția consulară nu poate modifica sau actualiza numerele codului de bare DS-160 în numele solicitanților.

O nouă regulă pentru obținerea vizelor SUA: Formularul DS- 160

Publicitate

Formularul DS-160 („Online Nonimmigrant Visa Application”) este o cerere online utilizată pentru a solicita toate vizele de neimigrant în SUA, inclusiv vizele de vizitator B-1/B-2, vizele K (logodnic), vizele de student F-1 și vizele de muncă, precum H-1B, O-1 și altele.

În esență, pentru orice tip de viză temporară necesară pentru a intra în Statele Unite, va trebui completat și trimis online formularul DS-160.

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (339)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

 

Daniel Sur, în „Apostrof” nr. 5 din 2019, reluând o idee a lui Yuval Noah Harari despre viitorul omului: „…crede că principala boală de care va suferi omul într-un viitor imediat este irelevanţa. Că omul va deveni inutil…”;

 

Publicitate

Constantin Cubleşan definind poezia: „O emoţie care se materializează în cântec”;

 

Vă rog să vă opriţi asupra unui poem scris de Alexandru Florin Rădulea şi care  se intitulează „a cumpăra un zbor”:

„a venit îngerul şi mi-a spus:

– nu vrei să-ţi dai bocancii jos şi să zbori?

eu nu am fost în stare să-i răspund;

cuvintele pe care le-aş fi putut răspunde

se ridicau spre văzduh, precum sufletul unui muribund.

 

a venit îngerul şi mi-a spus:

– nu vrei să te descalţi şi să zbori cât mai sus?

– cum să zbor? am întrebat ulterior

– să zbori, aşa, în mintea ta de vinecior

că, oricum, ai acolo spaţiu din belşug;

îmi spuse îngerul cu un oarecare prieteşug.

 

iar eu, naiv şi curios din fire, am întrebat

– şi unde să zbor, mă rog?

– spre binele tău

mi-a răspuns îngerul, înălţându-se uşor.

(vezi „Apostrof” nr. 5 din 2019)

 

Scriitorul, jurnalistul şi scenaristul Didier Decoin, secretarul general al Academiei Goncourt,  acordă un interviu Despinei Jderu (vezi „Observator cultural nr. 975 din 2019). La un moment dat, Didier Decoin ne recomandă doi scriitori francezi clasici: „Cei doi scriitori clasici la care mă întorc mereu sunt Proust şi Malraux. Revin la observaţiile lui Proust şi la umorul lui, la reuniunile organizate la Madame Verdurin, care mă amuză cumplit. Fraza lui Proust nu mi se pare dificilă. Trebuie să te arunci în ea şi apoi să înoţi. Un alt scriitor pe care îl recitesc este Alexandre Dumas. Este formidabil. Singurul care a reuşit tot ceea ce a făcut. I-am cerut lui Jacques Chirac să-l primească în Pantheon. Preşedintele m-a chemat la Elysee şi m-a întrebat: „Chiar credeţi că este un scriitor enorm şi merită să fie în Pantheon?” „Domnule preşedinte, chiar cred”, i-am răspuns. Pe lângă tot ceea ce a scris, a fost un om desăvârşit. A luptat împotriva pedepsei cu moartea, a rasismului, a misoginismului, toate sunt problemele societăţii de astăzi. Dacă cineva merită să intre în Pantheon nu doar ca scriitor, ci şi ca om, este Dumas. Cortegiul funerar a fost urmat de o femeie de culoare, într-o ceremonie extraordinară dedicată primirii lui Alexandre Dumas la Pantheon.”;

 

Ion Simuţ, în „Familia” nr. 5 din 2019, publică eseul (mai mult un articol de opinie) intitulat „Elegie pentru revistele literare”. Articolul este dur şi merită citit pentru obiectivitatea opiniilor. Menţionăm că a fost reluat şi în„Observator cultural nr. 975 din 2019. Reţinem concluzia mare: „…avem o presă literară inflaţionistă, şablonardă, uniformizată, rubricardă, îmbătrînită, inerţială, nejurnalistică, indiferentă la public, nevandabilă, sectară, provincială. Soluţii sau remedii există pentru fiecare dintre aceste defecte, dar mai întâi ele trebuie asumate. Un pacient care nu-şi recunoaşte boala şi simptomele ei nu are cum să fie tratat eficient”;

Ion Simuţ, în “Observator cultural”  nr. 975 din 2019, despre revistele literare de azi:

  1. a) “Revistele de cultură, (cu cele trei excepţii: “România literară”, “Dilema veche” şi “Observator cultural”) nu au difuzare, nu au vizibilitate pe piaţă, nu au public, din nefericire, şi nu fac nimic pentru a-l identifica şi a-l câştiga; aproape tot tirajul se dă colaboratorilor, celorlalte reviste şi prietenilor;
  2. b)Revistele de cultură nu au orizont şi spirit jurnalistic: adună literatură şi recenzii uşurele, complezente, pe care le împachetează neatractiv şi neproblematic; revistele noastre nu au întrebări, nu au nelinişti, nu fac investigaţii, nu ridică problem în domeniul culturii”;
  3. c) “Revistele de cultură sunt făcute predominant de poeţi, rămăşiţe de mentalitate ale vechii epoci, dar poeţi buni, care burduşesc sumarul cu poezie şi îşi închipuie că au dat lovitura; poezia a căzut din rangul comunist în această epocă de piaţă, dar nimeni nu vrea să vadă, se iluzionează că tot genul liric se poartă; din păcate, nu se mai poartă, iar la recitalurile USR elevii aduşi cu forţa râd pe înfundate şi se distrează”;

 

Deschid „România literară” nr. 27 – 28 din 2019. La „poemul săptămânii” e prezent Gellu Dorian cu „Literatura”.  Reţin câteva versuri: „întâi de toate priveşti prin gaura cheii din pagină / şi deodată sânge, şi deodată iubire, şi deodată ură / şi deodată totul, / apoi închizi uşa, între coperte e linişte ca în rai, / în afara lor e ca în iad, dar fără iad nu poţi alege raiul, / fiecare pagină e o ţară în care emigrezi…”;

 

Preşedintele ARACIP, Şerban Iosifescu, în „Ziarul Lumina” din 8 iunie 2019, declară: „Sistemul de învăţământ nu este nici echitabil şi nici just, nu este just inclusiv în repartiţia resurselor, pentru că, pe de o parte, cei care au – au şi mai mult, iar cei care nu au – au mai puţin şi se produce chiar un transfer invers de resurse de la cei care nu au la cei care au”;

 

La editura „Baroque Books & Artsdin Bucureşti a apărut volumul „Citeşte! Te rog, citeşte!”  semnat de Felicitas von Lovenberg. Simona Preda, în „România literară” nr. 27 – 28 din 2019, publică o cronică în care include şi „cele zece drepturi inviolabile ale cititorului” în propunerea scriitorului francez Daniel Pennac:

  1. a) „dreptul de a nu citi”;
  2. b) „dreptul de a sări pagini”;
  3. c) „dreptul de a nu citi o carte până la capăt”;
  4. d) „dreptul de a reciti”;
  5. e) „dreptul de a citi orice”;
  6. f) „dreptul la bovarism (adică dreptul de a interpreta romanul ca pe o realitate);
  7. g) „dreptul de a citi oriunde”;
  8. h) „dreptul de a răsfoi”;
  9. i) „dreptul de a citi cu voce tare”;
  10. j) „dreptul de a tăcea”;

 

 

 

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending