Connect with us

Actualitate

Puterea tradițiilor de la Botoșani: Tezaurul țărănesc, dus mai departe de o mână de femei inimoase, renumite în toată lumea

Publicat

Publicitate

Un grup de țesătoare din Botoșani, dintr-un sat renumit pentru tradițiile sale, reușește să păstreze obiceiuri și meșteșuguri arhaice, inclusiv adevărate comori ale artei populare. Drept recunoaștere, o artizană, unul dintre cei mai vechi meșteri populari din zonă, a primit titlul de Tezaur Uman Viu, relatează adevărul.ro.

Satul Mihai Viteazul, din comuna Ungureni, este o veche vatră sătească din județul Botoșani, unde tradițiile etnografice din mai multe zone se îmbină într-un mod armonios.

În Evul Mediu aici au poposit bacii ardeleni veniți în transhumanță către malurile Prutului, de unde vine și numele comunei, amestecându-se cu autohtonii moldoveni. În plus, în Mihai Viteazul s-au contopit, în acest creuzet cultural și etnografic, și refugiații din Bucovina de Nord, creând un melanj extraordinar și unic. Tocmai de aceea satul este renumit pentru tradițiile și comorile artei populare dezvoltate de generații întregi, cu simboluri, culori și forme aparte.

În ultimele decenii, lumea modernă a început să risipească această bogăție etnografică. Casele tradiționale au fost înlocuite cu cele moderne, la fel și portul sau obiectele casnice. Doar o mână de femei inimoase și pasionate de cultura tradițională, coordonate de artizana Aurica Cojocaru și de profesoara pensionară Maria Zoițanu, și-au dedicat viața salvării acestui patrimoniu autentic.

De altfel, datorită priceperii și eforturilor sale de a crea în continuare artă populară arhaică și autentică, Aurica Cojocaru a fost distinsă de Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, în baza ordinului Ministrului Culturii nr. 2491 din 27.11.2009, cu titlul de Tezaur Uman Viu. În plus, Aurica Cojocaru reușește să școlească în tehnicile vechi, de făurire a costumelor tradiționale, covoarelor și pânzeturilor, numeroase tinere din sat.

Tradiția salvată de la marginea focului

Publicitate

Maria Zoițanu este un personaj exponențial al culturii tradiționale în zona Ungureniului. Fostă profesoară de română, pensionară de câțiva ani, ea este dedicată total salvării de la dispariție a tezaurului cultural țărănesc din comuna natală. A descoperit vatra de țesătoare și unicitatea expresiei artei populare din satul Mihai Viteazul. A reușit să strângă câteva sătence care încă mai lucrează la război de țesut, la suveică și stative și împreună s-au transformat într-o adevărată „ambulanță“ a patrimoniului folcloric din zonă.

Ele au salvat de la distrugere cămăși foarte vechi, utilaje folosite la țesut sau de pregătit lâna, cufere, ștergare, lăicere și tot ceea ce era de valoare și era pe cale să fie aruncat ca pe ceva vechi și nefolositor.

„Împreună cu gospodinele de aici am început ceva pentru salvarea și promovarea artei populare. Sunt femei pricepute și era păcat să nu scoatem în evidență îndemânarea lor și mai ales zestrea tradițională. Țineau obiectele acoperite cu pături, ziceau ele, că râde lumea, că sunt învechite. Și le-am încurajat să le lase la vedere, să le arate și altora. Când erau renovate casele sau dărâmate cele bătrânești, am salvat multe lucruri de la marginea focului“, spune Maria Zoițanu pentru „Weekend Adevărul“.

Mai mult decât atât, le-a încurajat pe femeile care mai știau încă să țeasă tradițional și aveau și utilajele necesare, să continue să creeze, asemenea țărăncilor de acum două sute de ani. Lucrând de la covoare de cordele la frumoasele pânzeturi țărănești și chiar costume populare, femeile din Mihai Viteazul au refăcut vechea vatră de țesătoare a Ungureniului.

„Să le arate și altora și, mai ales, să le arate și celor mici cum se lucrează tradițional. Din moment ce sunt stative prin case, putem spune că este o vatră de țesătoare aici. Chinezăriile și turcismele nouă nu ne plac și căutăm să spunem că ceea ce este autentic, al nostru, ne reprezintă și nu trebuie să lăsăm să se piardă“, punctează Maria Zoițanu.

Tanti Aurica care a îmbrăcat un sat întreg

În centrul acestei mișcări de salvare și revigorare a culturii tradiționale țărănești, din satul Mihai Viteazul, se află Aurica Cojocaru, declarată Tezaur Uman Viu. Tanti Aurica a trecut de 70 de ani și este una dintre cele mai pricepute țesătoare tradiționale din țară. Coase și țese de la vârsta de 9 ani și decenii întregi și-a perfecționat tehnica, fără să renunțe o clipă la metodele de lucru și la simbolistica tradițională.

„De la 9 ani am început să țes, să torc. Și de atunci, fără oprire, am continuat să lucrez respectând cu sfințenie meșteșugul așa cum l-am învățat de la strămoși. Am învățat de la mama, dar și de la femeile bătrâne din sat. Mi-a plăcut, pentru mine este viața întreagă meșteșugul acesta. Numai aici mă relaxez cu adevărat pentru că fac ceea ce mi-a plăcut toată viața și pot să duc înainte tradiția“, spune Aurica Cojocaru.

Botoșăneanca face tot ce era de trebuință într-o casă țărănească de altădată. Adică lăicere, macaturi, șervete, straie populare și cămăși. „Fac ce trebuie: șervete,macaturi, lăicere, catrințe, brâie, costume populare făcute de mine integral, cămăși. N-aș putea alege ce-mi place mai mult. Ziua lucrez la război, seara mă duc și croșetez, împletesc ciorapi de lână. Mai cos apoi la ie. Relaxare este pentru mine. Noi așa am crescut: am țesut, am făcut totul în casă“, adaugă tanti Aurica.

Tot ceea ce iese din mâinile meșterului popular din Mihai Viteazul este făcut cu obiecte vechi. Războiul de țesut are în jur de un secol, alte stative au peste șapte decenii. De altfel, tanti Aurica și le repară singură sau construiește componentele de care are nevoie. Ca ea nu mai știe nimeni. „Merg mai mereu cu ciocan și șurubelniță prin ogradă. Mai repar, mai fac părți noi, unde se strică“, spune bătrâna.

Interesant este că tanti Aurica reușește să facă fie un lăicer, fie o cămașă, de la zero. Ea face pânzeturile, toarce lâna, o pregătește întocmai. Nici măcar nu mai știe câte cămăși sau covoare tradiționale a lucrat. Multe cămăși le-a dat de pomană – până la 70 de ani, tanti Aurica a îmbrăcat un sat întreg.

„Sunt sute, chiar mii de coți lucrați. Cămăși populare sunt la fel foarte multe, lucrate de mine. Le-am vândut sau le-am dat de pomană. Am îmbrăcat un sat întreg. Le dau cu drag celor care le place. Portul popular ne reprezintă, să se vadă că ești țăran este o mândrie, pentru că din mânuțele noastre au mâncat toți domnii. În timpul verii, la Colectivă, trăgeam prașă de două ori, pe patru hectare. Și de aici au mâncat toți, iar noi am rămas cei mai necăjiți“, mărturisește cu tristețe botoșăneanca.

„Dacă se pierde tradiția, murim”

Unul dintre principalele obiective ale țesătoarelor de la Mihai Viteazul este să transmită tradiția mai departe, către fetele tinere din sat. „Dacă se pierde tradiția, murim. Dacă nu mai este țăranul, lumea noastră moare. La noi în sat, cămin cultural nu este și nu am putut expune ceea ce lucrăm sau obiectele valoroase strânse și salvate. Numai ce am putut face noi, pe chelea noastră, cu puterile noastre să învățăm pe cele tinere, pe copile cum să practice acest meșteșug al țesutului, al cusutului, dragostea pentru lucrul tradițional“, spune Aurica Cojocaru.

Tanti Aurica este fericită că a găsit câteva ucenice și inclusiv tinerelor din familia sa a reușit să le insufle această dragoste pentru meșteșugul tradițional.

Ecaterina, de doar 13 ani, este una dintre ucenice. Este o elevă silitoare, care-și dorește să devină medic, dar care s-a îndrăgostit iremediabil de cusut și croșetat în atelierul Auricăi.

„Venisem în vacanță la bunica și mă plictiseam. Am cunoscut-o pe tanti Aurica și am zis să încercăm. Mi-am dat seama că-mi place foarte mult. De atunci cos și croșetez destul de des. Sunt mândră când iese ceva frumos din mâinile mele, mai ales cu pânza de casă și motivele tradiționale“, spune Ecaterina. Este decisă să continue acest meșteșug chiar și când va deveni medic. „Cu siguranță în timpul liber voi coase, este deja o pasiune care nu te mai lasă“, zâmbește copila.

Arta populară din Botoșani, celebră în Franța

Meșteșugul țesătoarelor din Mihai Viteazul a ajuns renumit în toată țara, mai ales că au început să-și prezinte creațiile la târguri ale meșterilor populari din România. Artistele au ajuns să fie căutate de oameni de pretutindeni, interesați de modul în care se realizează aceste obiecte autentice.

În plus, botoșănencele au fost implicate în tot felul de proiecte educaționale și științifice. „Avem ucenici și dintre tinerii de aici, din sat, dar avem și ucenici din alte părți. Să vedeți cum ne asaltează la târgurile de meșteri populari, persoane din Iași, de la Baia Sprie, care au venit la noi și au stat câte o săptămână-două, să învețe meșteșugul țesutului. Și o doamnă de la Brașov a fost interesată să învețe. Am avut colaborări cu Școala Normală din Iași, atunci când am fost la o tabără pentru copii organizată la Copou. Am avut o colaborare și cu un profesor doctor inginer de la Facultatea de Industrie Ușoară din cadrul Universității «Petre Andrei» din Iași, care a avut o lucrare de transpunere a motivelor din cultura Cucuteni în țesătură“, spune Maria Zoițanu.

Faima autenticității tradițiilor de la Mihai Viteazul a ajuns până în Franța. În urmă cu aproximativ 12 ani, un grup de păstrătoare ale tradițiilor din comuna Ungureni au fost invitate în Franța în cadrul unui proiect cu localitățile înfrățite Tossiat, Revonnas, Montagnat, Saint-Martin du Mont şi Druillat. Francezii au fost impresionați de lucrăturile tradiționale, de simbolistică, dar și de bucatele realizate după rețete vechi ale sătencelor.

Visul țesătoarelor

Sătencele din Mihai Viteazul și-au îndeplinit o bună parte din planul lor de a păstra și salva cultura autentică. Adică reușesc să continue să lucreze tradițional, să găsească ucenice, dar și să salveze obiecte prețioase, de patrimoniu popular. Singurul lor vis, rămas încă neîmplinit, este amenajarea unui muzeu dedicat culturii tradiționale, unice, din satul Mihai Viteazul. Ar avea o expoziție pe cinste, spun țesătoarele, cu obiecte vechi, cămăși așijderea și multe alte lucruri care merită văzute. Nu au însă un spațiu unde să le expună.

„Vrem să facem un muzeu, am adunat lucrurile, dar nu avem deocamdată o locație. Avem lucruri încă de la începutul satului“, precizează Maria Zoițanu.

Deocamdată, însă, cu sprijinul regretatei etnografe Margareta Mihalache, țesătoarele au reușit să editeze un album despre cămășile vechi și simbolistica folosită de generațiile întregi de țesătoare de la Mihai Viteazul, o adevărată lucrare științifică, care confirmă vechimea acestei tradiții.

„Nu știm cu exactitate cât de vechi sunt aceste modele pentru că fiecare generație și fiecare țesătoare le-a îmbunătățit, a pus propriile adaosuri. Dar modelele în general sunt foarte, foarte vechi și fiecare diferă de la casă la casă și de la gospodărie la gospodărie“, conchide artista.

Sursa: Adevărul.ro

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Teatrul „Mihai Eminescu” Botoșani marchează un an de la reinaugurare cu deschiderea Sălii Studio

Publicat

Publicitate

La exact un an de la momentul reinaugurării clădirii Teatrului „Mihai Eminescu”, instituția de cultură din Botoșani pregătește un nou eveniment de referință: deschiderea oficială a Sălii Studio cu premiera spectacolului „Tipografic majuscul”, adaptare după un text de Gianina Cărbunariu.

Evenimentul va avea loc în data de 21 decembrie 2025, la exact un an distanță de la marea reinaugurare, la care partener oficial și sponsor principal a fost Grup Eta Botoșani.

Ne dorim ca Sala Studio să devină un laborator de emoții, idei și întâlniri memorabile, iar fiecare spectacol să fie o punte între scena noastră și sufletul dumneavoastră.

Succesul și dezvoltarea continuă a Teatrului „Mihai Eminescu” Botoșani nu ar fi posibile fără sprijinul partenerilor de încredere.

Grup Eta Botoșani își reconfirmă statutul de partener fidel și sponsor al teatrului, susținând, la fel ca la marea reinaugurare a clădirii, și acest nou capitol.

De această dată, partenerilor li se alătură și Restaurantul NOD House, contribuind la reușita acestui eveniment cultural major.

Publicitate

               „Deschiderea Sălii Studio, la un an de la revenirea acasă, înseamnă nu doar o nouă scenă, ci și o promisiune pentru viitorul teatrului botoșănean: acela de a oferi o diversitate de experiențe artistice. Le mulțumim partenerilor noștri, Grup Eta Botoșani și Restaurantului NOD House, pentru că ne sunt alături în demersul de a aduce arta mai aproape de comunitate,” a declarat Alexandru Vasilachi, managerul Teatrului „Mihai Eminescu”.

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (413)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

DICȚIONAR SPECIAL

„ADEVĂRATA POEZIE!”: Exclamaţia aparţine lui Delavrancea, iar contextul în care a fost pronunţată este descris de criticul literar Constantin Cubleşan în revista „Cafeneaua literară” nr. 1 din 2023: „Tânărul Delavrancea a scris şi el versuri, pe care le-a adunat într-o plachetă: „Poiana lungă”. În zilele când volumul a ajuns în vitrina unei librării din Bucureşti, în „Convorbiri literare” au apărut câteva poezii de Eminescu. Citindu-le, Delavrancea a exclamat: ACEASTA E ADEVĂRATA POEZIE. Şi s-a dus şi şi-a retras volumul de peste tot. Aşa că, doamna Emilia Şt. Milicescu, care a îngrijit ediţia de „Opere” Delavrancea, a umblat ani de zile ca să poată găsi placheta. A găsit, în fine un exemplar, pe undeva, singurul care există acum în Biblioteca Academiei”.

 

MANGAFAUA: Scrie Ioan Holban (vezi „România literară” nr. 12 – 13 din 2023) într-o cronică la volumul lui Horia Gârbea „Zuliari şi mangafale. Viaţa fascinantă a personajelor” (Editura „Neuma”, Cluj-Napoca, 2023): „Mangafaua, aflăm de la Horia Gârbea, nu e doar în „indementicabilul bilet” al Miţei din „D`ale carnavalului”, ci un personaj frecvent în literatura română, „plină de mangafale care îşi suportă condiţia cu înţelepciune”. La Camil Petrescu, de exemplu, la Mateiu I. Caragiale, Bacalbaşa, G. Călinescu, Ionel Teodoreanu, Petru Dumitriu, G. Brăiescu şi Al. Cazaban: mangafalele sunt fixate în umor, care e şi „la qualite maîtresse” a scrisului lui Horia Gârbea, prin simpla evocare a înţelesului originar al termenului: turcescul MANKAFA, adică greu de cap, lipsit de inteligenţă.”

 

Publicitate

INVAZIA NISIPULUI: Concept artistic ce aparţine regizorului Dragoş Golgoţiu bazat pe credinţa sa că: 1. „peste toate o lopată de ţărână se depune”; 2. „imaginarul, obiectele, emoţiile… toate sunt supuse fanării invaziei nisipului”. El realizează, în 2018, la 40 de ani de la debut, în foaierul Teatrului Odeon, expoziţia „Camera de nisip – spectacole, desene, obiecte, prieteni”. Dana Pocea, în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 6 din 2023, explică: „Nisipul, în accepţiunea sa, este perceput şi interpretat ca echivalent al obliterării”.

 

ESTETICA GOTICĂ: Concept asociat subculturii care a proliferat peste tot. L-am găsit descris de Alexandru Călinescu în articolul „Vampiri şi strigoi în Rusia lui Putin” din „România literară nr. 23 – 24 din 2 iunie 2023: „Fiinţa umană este devalorizată, apare ca insignifiantă. Binele şi răul se echivalează, absenţa judecăţii morale face loc cultului forţei. Toate acestea sunt simptome clare ale crizei raţionalismului şi ale neîncrederii în valorile civilizaţiei. Situaţia nu este specifică doar Rusiei şi o serie de autori (printre ei, Umberto Eco), au arătat că e vorba de un fenomen global, observabil în literatură, în cinema, în serialele de televiziune, în jocurile video etc. Monstrul a ajuns să fie eroul timpului nostru, iar vampirul noul ideal estetic. Vampirii de azi sunt frumoşi, atrăgători, eleganţi, rafinaţi, au puteri magice care îi fac invulnerabili şi, mai ales, încarnează visul cel mai îndrăzneţ şi mai fascinant al omenirii: sunt nemuritori. În universul gotic, omul este o simplă pradă pentru creaturile non-umane”.

 

 

METAFORA CARULUI PENTRU SUFLET: Aparţine lui Platon şi am găsit-o reluată de Nicuşor Deciu în eseul său „Originalitatea concepţiei despre suflet în ortodoxie” din „Lumina” nr. 104(5319) din 9 iunie 2023. Reprezintă un mit platonician şi înfăţişează originea şi constituţia sufletului. Spune Platon: „Sufletul se aseamănă unui car înaripat tras de doi cai şi conduşi de un vizitiu. Unul dintre cai este de soi ales şi bun şi, de aceea, urmează ascultător îndemnurile vizitiului, pentru a trage carul înaripat spre spaţiul ceresc al ideilor eterne, unde sălăşluiesc Adevărul şi Frumosul în sine. Al doilea bidiviu este opusul celui dintâi, este neascultător şi de neam prost, drept care vizitiul se străduieşte să-l facă cu de-a sila să meargă pe calea ce duce în sus. Vizitiul este MINTEA (NOUS), partea aleasă a laturii raţionale care îndreaptă carul cu cai spre contemplaţiile de deasupra bolţii cereşti. Însă se întâmplă uneori ca vizitiul să nu izbutească să strunească bidivii carului (MÂNIA şi POFTA) şi atunci sufletul îşi pierde aripile, cade într-un trup muritor şi ia chip de vieţuitor pământesc”.

 

PARADOXUL LENEŞULUI PRODUCTIV: Aparţine scriitorului britanic Tom Hodgkinson (vezi „Ghidul leneşului. Mic tratat pentru leneşi rafinaţi”). Filosofia lui, în cărţile şi articolele sale publicate, este a unei abordări relaxate a vieţii. L-am găsit explicat de Ciprian Măceşaru în eseul său „Munca leneşului” din „Dilema veche” nr. 1004 din 6-12 iulie 2023: „Dulcea leneveală a gânditorului este în fond felul în care acesta munceşte, căci „răgazul” – scrie Andrei Pleşu – e valorificarea intensă a nonactivităţii, fiindcă „individul invizibil” poate fi pus la treabă doar dacă „individul vizibil” leneveşte”. Continuă Ciprian Măceşaru: 1. „dar pentru a putea lenevi productiv, individul trebuie să fie singur”; 2. „singurătatea acţionează în două direcţii, te îndepărtează de ceilalţi, dar te şi apropie de tine însuţi”.

 

MIRABILA CLEPSIDRĂ: Metafora aparţine lui Valeriu Stoica şi am întâlnit-o în eseul său „Mirabila clepsidră” din „Dilema veche” nr. 1005 din 13-19 iulie 2023. Ea pleacă de la constatarea că elemente din viaţa juridică şi chiar teme de drept au fost reflectate în operele literare. Explică autorul: „Ceea ce se scurge prin fanta care desparte cele două spaţii ale clepsidrei este altceva decât materia fragmentată în cristale de nisip. Este însăşi viaţa. Adunată în materia vie a cuvintelor, care-şi schimbă veşmintele în trecerea dintr-un spaţiu în altul. Măsură a timpului, trecerea este şi un proces de metamorfoză. Veşmintele literare se transformă în veşminte juridice, iar acestea devin din nou veşminte literare odată cu fiecare întoarcere a clepsidrei. Sămânţa vieţii încolţeşte când în cuvintele literaturii, când în cuvintele dreptului. Sintagmele LITERATURA DREPTULUI şi DREPTUL LITERATURII exprimă tocmai această metamorfoză, care i-a fascinat atât pe scriitori cât şi pe jurişti. Mirabila clepsidră a literaturii şi a dreptului îşi dezvăluie astfel legătura de rudenie cu MIRABILA SĂMÂNŢĂ a lui Lucian Blaga”.

 

 

 

Citeste mai mult

Eveniment

Botoșănenii de la Asociația „Arlechin” Săveni duc spiritul Crăciunului tradițional la Ankara. Festivalul „Datini din Străbuni”, pe 20 și 21 decembrie

Publicat

Publicitate

Spiritul Crăciunului tradițional din nordul Moldovei trece granițele României și ajunge, zilele acestea, în inima Turciei. Artiștii din județul Botoșani au plecat astăzi spre Ankara, unde vor reprezenta România în cadrul Festivalului „Datini din Străbuni – România”, programat pentru 20 și 21 decembrie 2025.

Evenimentul este realizat de Asociația de Prietenie Interculturală Româno–Turcă Ankara (ARKADD), în parteneriat cu Asociația Societatea Cultural-Artistică „Arlechin” – Săveni, cu sprijinul Ambasada României în Republica Turcia. Festivalul va avea loc la Muzeul și Parcul de Istorie al Turciei, în zona Bağlıca – Etimesgut, Ankara, între orele 13:00 și 19:00, cu acces gratuit pentru public.

Publicul turc și comunitatea românească din Turcia vor avea ocazia să descopere o veritabilă panoramă a tradițiilor de iarnă din județul Botoșani: colinde autentice, dansuri ritualice, jocuri cu măști, teatru popular și muzică folclorică. Artiștii provin din Săveni, George Enescu, Dorohoi, Curtești, Coșula, Havârna și Darabani, alături de invitați din alte zone ale României.

Momentele centrale ale programului vor fi susținute de Ansamblul „Vlăstarele lui Enescu” din Dorohoi, coordonat artistic de Alin Chiorescu, Grupul vocal Săveni, coordonat de Eftime Ionel, precum și Grupul de colindători „Curteștenii”. Lor li se alătură soliștii invitați Marian Moroșanu, Miruna Văcăreanu, Elena Isabela Strachinariu, Ioana State, Mihai Zancanu și Alina Sîrbu.

Programul artistic cuprinde Urătura tradițională, colinde românești, Jocul Ursului, Jocul Caprei, Dansul Căiuților, Dansul Căpitaniilor și al Domnișoarelor, Dansul Măștilor și Sorcova, într-un spectacol care reconstituie simbolic trecerea dintre ani, ideea de reînnoire, belșug și solidaritate comunitară. Coordonatorul artistic al delegației este Bianca Chiorescu, director al Departamentului Artele Spectacolului din cadrul Asociației Arlechin Botoșani.

Directorul executiv ARKADD, Adina Vasilica Çelik, subliniază emoția cu care este așteptat acest eveniment: „An de an așteptăm cu emoție colindătorii României, pentru că ei aduc cu ei nu doar cântece și obiceiuri, ci sufletul și lumina Crăciunului românesc. Ne dorim ca «Datini din Străbuni – România» să devină o tradiție anuală și un reper al prieteniei româno–turce.”

Publicitate

La rândul său, directorul executiv al Asociației Arlechin Botoșani, Damean Flavius Alin, a explicat cât de important este acdest schimb cultural care este evidențiat prin acest proiect: „Pentru Asociația Arlechin, cultura este un instrument de dialog și dezvoltare comunitară. Aducerea tradițiilor românești de Crăciun la Ankara este rezultatul unui parteneriat construit pe încredere și respect reciproc.”

Festivalul „Datini din Străbuni – România” pare să fie mai mult decât un spectacol folcloric: este un demers de diplomație culturală și de promovare a patrimoniului cultural imaterial românesc, prin care Botoșaniul devine încă o dată ambasador al tradițiilor autentice pe scena internațională.

Citeste mai mult

Administratie

Moș Crăciun a ajuns în școlile din Roma. Primarul Cosmin Cîșlariu a adus bucurie și daruri pentru aproximativ 400 de copii

Publicat

Publicitate

Atmosferă de sărbătoare, emoție sinceră și multe zâmbete în unitățile de învățământ din comuna Roma, acolo unde Moș Crăciun a ajuns în mijlocul copiilor prin grija primarului Cosmin Cîșlariu, a Consiliului Local și a Primăriei Roma.

Aproximativ 400 de copii, de la școlile și grădinițele din comună, au primit cadouri și s-au bucurat de momente speciale dedicate Crăciunului. Fiecare clasă a organizat propria serbare, iar la final, elevii din mai multe clase s-au reunit pentru colinde, fotografii și întâlnirea mult așteptată cu Moș Crăciun.

Primarul comunei Roma, Cosmin Cîșlariu, a transmis că aceste moment sunt foarte importante pentru întreaga comună, dar mai ales pentru cei mici.

„Toți cei care au primit cadouri de la Moș Crăciun sunt de la școala Roma, din diverse structuri, școli și grădinițe, aproximativ 400 de copii. Fiecare a avut serbare la fiecare clasă în parte, iar la final au venit din mai multe clase pentru colinde și poze cu Moș Crăciun. Toți au primit cu drag aceste cadouri”, a mai adăugat primarul comunei Roma, Cosmin Cîșlariu.

Gestul administrației locale a fost primit cu emoție atât de copii, cât și de cadrele didactice și părinți. Pentru cei mici, întâlnirea cu Moș Crăciun a fost mai mult decât o surpriză – a fost o lecție de generozitate, grijă și apropiere, exact în spiritul sărbătorilor de iarnă. Cosmin Cîșlariu a mai adăugat că în comuna Roma, Crăciunul înseamnă comunitate, atenție față de copii și bucuria lucrurilor făcute din suflet.

Publicitate

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending