Sfântul cuvios Chiriac Sihastrul a trăit în timpul împăratului Teodosie cel Mare (379-395). Era fiul preotului Ioan de la Biserica din Corint și nepotul episcopului Petru din același oraș. La vârsta de 18 ani s-a dus la Ierusalim și de aici la Mănăstirea Sfântului Eftimie cel Mare, care călugărindu-l l-a trimis la Mănăstirea Sfântului Gherasim de la Iordan.

A stat în pustie împreună cu Sfântul Gherasim timp de nouă ani, până când Sfântul Gherasim a trecut la Domnul, iar Chiriac s-a întors în Mănăstirea Sfântului Eftimie, unde stareț era acum Ilie. Aici a stat timp de zece ani, după care, datorită neînțelegerilor dintre călugării Mănăstirii Sfântului Eftimie și cei ai Mănăstirii lui Teodosie, s-a retrase la Mănăstirea Suchiei, întemeiată de cuviosul Hariton.

Aici a petrecut 30 de ani, iar la vârsta de 70 de ani, dorind o viață mai aspră s-a retras în pustiul Hutafa. Din acest moment Sfântul Chiriac a primit darul facerii de minuni de la Bunul Dumnezeu, însă după ce numărul credincioșilor care veneau la el pentru folos duhovnicesc s-a înmulțit, s-a retras în pustia Susachim.

La vârsta de 107 ani, călugării de la Mănăstirea Hariton au venit la Sfântul Chiriac rugându-l și convingându-l să vină într-o peșteră mai aproape de mănăstire pentru a ști când va muri.

A mai trăit încă doi ani, iar la vârsta de 109 ani a trecut la Domnul în peștera de lângă Mănăstirea Hariton.

Incendiu în această seară, într-o casă din orașul Ștefănești. Două aspiratoare lăsate lângă o sobă încinsă s-au aprins și au generat un fum dens, observat la timp de o rudă a proprietarei. Aceasta a dat alarma la 112, evitând astfel un dezastru.

La fața locului au ajuns pompierii militari din cadrul Gărzii de Intervenție Ștefănești, însoțiți de o autospecială de stingere și o ambulanță SMURD. Lor li s-au alăturat și voluntarii Serviciului pentru Situații de Urgență Ștefănești.

Când au pătruns în locuință, salvatorii au constatat că cele două aspiratoare ardeau cu flacără, degajând o cantitate mare de fum. Pericolul era uriaș, focul putând să se extindă în câteva clipe la mobilier și la restul casei.

Pompierii au acționat rapid și au lichidat incendiul înainte ca acesta să se transforme într-o tragedie. Prin intervenția promptă, bunurile din interiorul casei au fost salvate, iar focul nu a mai apucat să cuprindă încăperile.

Proprietara, o femeie în vârstă de 76 de ani, a trecut prin clipe de groază. Aceasta a suferit un atac de panică și a avut nevoie de îngrijiri medicale acordate de echipajul SMURD. După ce s-a stabilizat, femeia a refuzat transportul la spital, alegând să rămână acasă.

Vecinii au privit îngroziți intervenția și au recunoscut că totul putea fi mult mai grav dacă fumul nu ar fi fost observat la timp.

Specialiștii reamintesc că sobele încise nu trebuie folosite ca spații de depozitare. Orice obiect combustibil aflat în apropierea lor se poate aprinde instantaneu și poate provoca incendii cu urmări dramatice.

Pentru evitarea unor astfel de evenimente, ISU Botoșani vă recomandă:

▪️nu puneți materiale combustibile sau haine la uscat pe sobe ori în imediata lor apropiere;
▪️nu lăsați sobele și alte mijloace de încălzire nesupravegheate pe timpul funcţionării;
▪️nu introduceți în sobă lemne cu lungimea mai mare decât vatra focarului;
▪️nu lăsați ușa sobei deschisă;
▪️nu supraîncălziți soba;
✔️ montați pe pardoseală, în fața ușii de alimentare cu combustibil a mijlocului de încălzire, o bucată de tablă cu dimensiuni de 0,50 x 0,70 metri;
✔️stingeți focul pe timpul nopții;
▪️nu lăsați, niciodată, copiii singuri în casă, mai ales într-o încăpere unde este în funcțiune un mijloc de încălzire.

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 28 septembrie 2025, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 28 septembrie 2025:

Loto 6/49: 9, 25, 14, 36, 6, 8

Loto 5/40: 10, 20, 6, 8, 1, 34

Noroc: 6, 3, 5, 1, 8, 8, 4

Noroc Plus:  0, 1, 5, 8, 2, 8

Super Noroc:  9, 4, 3, 0, 1, 2

Joker: 31, 19, 17, 26, 3 +2

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Răzvan Voncu, în „România literară” nr.  23 din 2020,  ne îndeamnă să renunţăm numai  la clişeul de „ poet-filosof” al lui Lucian Blaga, spre a-l cunoaşte şi pe cel plin de pasiune, plin de sevă, care preferă materia în spirit. Scrie eseul „Lucian Blaga marele degustător” din care reţinem: 1. „Lui Lucian Blaga îi place, întâi de toate, via, ca privelişte a preaplinului naturii, şi viţa, ca plantă ce simbolizează rezistenţa şi regenerarea”; 2. „dacă via are mai degrabă o dimensiune feminină, a senzualităţii şi fertilităţii, poetul îi atribuie vinului frumuseţea prieteniei şi extazul”;

Ştefan Borbely, în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 6 din 2020, despre viaţa literară de azi: „saturată de experimentalisme dintre cele mai năstruşnice, zgomotoase, de poeme suprasexualizate exacerbat, sau infuzate de un sarcasm apter, adolescentin, de joasă calitate”;

Din „Luceafărul de dimineaţă” nr. 4 din 2020,  poemul „Secret” de poeta croată Ana Brnardic: „Mi-am forjat un secret de o mare gravitate / din faptul că mă duc uneori, pe-ascuns, să trăiesc / într-o altă ţară / curăţ usturoi şi-mi fac o cafea în bucătăria altcuiva / mă duc până  la mănăstire şi aprind o lumânare / dincolo de gard o congregaţie de mesteceni vorbeşte / într-o limbă mută. / în oglindă chipul meu e dublu / trist şi rotund o cântare de aur îl acoperă // noaptea, îmi las deoparte trupul, degetele, îmi smulg / scoarţa / în dormitorul rece ne-nveleşte cu barba lui lungă / de dimineaţă sunt un copac tânăr sădit în faţa casei / un os descărnat care se crapă de ziuă.” Cu siguranţă că aţi recunoscut ţara în care pleacă poeta, „pe-ascuns”, să trăiască;

Dan Stanca, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 4 din 2020,  despre poeţii de azi: „În general, autorii, mai ales cei cu pretenţii, sunt blazaţi, afişează un jemanfişism toxic, fug de vorbe mari, se închid într-un orgoliu sumbru. Dar ei sunt poeţii pe care-i respectăm. La naivi nu prea ne uităm. Nu-i vorbă că mulţi dintre ei scriu prost, sunt patetici până la a fi stridenţi, nu au cultură poetică şi nu ştiu care sunt tendinţele actuale.”;

Martin S. Martin, în „Ramuri” nr. 4 din 2020, prezintă punctele nodale, marile „vertrebe” ale sistemului de educaţie din SUA: 1. „infrastructura (clădiri, autobuze şcolare, materiale educative, laboratoare şi biblioteci dotate, aparatură digitală, manuale) – foarte dependentă de bani”; 2. „profesorii de calitate şi devotaţi, metodele de predare şi curricula  aduse la zi, sistemele de control. Şi această componentă depinde de resursele financiare, dar nu integral. Valoarea profesională şi dedicaţia corpului profesoral primează”; 3.”implicarea activă, devotată şi constantă a familiei”;

Mihaela Helmis, în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 6 din 2020, publică un interviu cu Eugen Simion. Reţinem: 1. „Am debutat cu o carte despre proza lui Eminescu, pe care n-am mai citit-o din 1964. S-a găsit, totuşi, un grup în frunte cu Mihai Cimpoi, să reimprime această carte, şi am mers pe mâna lui şi a celor de la Chişinău”; 2. „Cea dintâi carte a mea care mă reprezintă este „Lovinescu, scepticul mântuit”. A fost o confruntare cu un mare critic, cu creatorul modernităţii”; 3. „Dumnezeu nu pune talentul întotdeauna într-o bibliotecă, în conac. Poate să-l pună şi într-o casă părăsită din Câmpia Dunării, cum se întâmpla cu Preda, cu Creangă…”; 4. „De mulţi ani am părerea că a dispărut ca instituţie intelectuală critica literară. Critica literară nu mai este instituţia pe care a fondat-o Saint-Beuve la jumătatea secolului al XIX-lea, devenit un gen al literaturii”; 5. „Cultura noastră se bazează pe marii poeţi şi marii critici. Este absolut miraculos să ai un critic precum Lovinescu, care să-şi consacre viaţa creării modernităţii, să ai un critic genial cum este Călinescu; 6. „Critica literară şi literatura  au doi piloni dintre cei mai importanţi. Primul e pilonul naţional. O literatură nu se naşte în neant, se naşte undeva, unde printre rădăcini, are un sol, un spaţiu, ceea ce înseamnă o istorie, o tradiţie spirituală, mentalităţi specifice, un mod de a fi.  Stâlpul al doilea este autonomia estetică. Un roman poate să aibă o ideologie extraordinară, să fie o carte morală: dacă nu are valoare estetică, nimic nu e”;  7. „După Revoluţie a dispărut critica literară ca instituţie, şi anume instituţia literară şi intelectuală, care face selecţia, care dă o justificare estetică operei literare, care pune opera într-o ierarhie, care stabileşte câteva modele literare”;

Cătălin Prisacariu, în Dilema veche” nr. 843 din 2020, publică articolul „Infodemia „salvează” România”.  Autorul pleacă de la metoda lui Tristan Tzara pentru a compune un poem: „Luaţi un ziar. Luaţi nişte foarfeci. Alegeţi din acest ziar un articol de lungimea pe care intenţionaţi s-o daţi poemului dumneavoastră, Decupaţi articolul. Decupaţi apoi cu grijă fiecare dintre cuvintele care alcătuiesc acel articol şi puneţi-le într-un sac.  Scuturaţi uşor. Scoateţi apoi fiecare tăietură una după alta.  Copiaţi cu conştiinciozitate în ordinea în care au ieşit din sac. Poemul o să semene cu dumneavoastră. Şi iată-vă: un scriitor nesfârşit de original şi de o sensibilitate fermecătoare, deşi neînţeleasă de vulg”. Aceasta este reţeta lui Tristan Tzara pentru a compune un poem dadaist.  Pentru a compune un articol infodadaist, se procedează cam la fel. Doar că toate operaţiunile de cut, copy şi paste se fac electronic”;

Adrian Majuru, în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 6 din 2020, reţine câteva pasaje din I. D. Sârbu. Reiau aici trei din ele: 1, „Prostia socială are propria-i elită, structurată pe măsură ce turma se alcătuieşte: măgarul îşi ia doctoratul şi devine gânditor, câinii îşi iau licenţa în drept, primesc pistoale şi dreptul de a se considera lupi: lupi geto-daci.  Limba devine limbaj şi limbajul lătrătură. Aplauzele şi uralele înlocuiesc opinia publică şi liberul arbitru”; 2. „Prostia socială nu este altceva decât o boală politică pe care popoarele mici o primesc obligatoriu de la marile popoare, după eliberare, război sau revoluţie prin corespondenţă”; 3. „Până vom ajunge să realizăm cei 6-7 oameni mari (sau cele 22 de genii pe care le visa Noica), trebuie să ne îngrijoreze degradarea, prostirea şi căderea spre mai jos a masei celor utili-mediocri, care duc lumea înainte şi care ar fi putut fi salvaţi şi săltaţi”;

Suplimentul ultimului număr (843 din 2020)  al revistei „Dilema veche”  are ca temă „Plictiseala”.  Reţinem câteva citate din conţinutul paginilor: J. P. Sartre: „Dumnezeu este ceea ce fac oamenii din singurătatea lor”; Emil Cioran: „Un popor intră în decadenţă când începe să se plictisească”; J. P. Sartre prin vocea personajului său Roquentin: „Ştiu foarte bine că nu vreau să fac nimic: a face ceva înseamnă a crea existenţă, or e şi aşa prea destulă existenţă”; Jules Renard: „Teama că ne  vom plictisi este unica scuză că muncim”; Emil Cioran: „Plictiseala este singurul argument serios împotriva nemuririi”; A. Scopenhauer: „Viaţa e o oscilaţie mai mică sau mai mare între durere şi plictiseală”; Emil Cioran: „Oamenii care suferă nu se plictisesc. În scara stărilor negative, care începe de la plictiseală şi sfârşeşte în disperare, trecând prin melancolie şi tristeţe, omul care suferă încearcă atât de rar plictiseala, încât pentru el prima treaptă este melancolia”; M. Heidegger: „Plictiseala profundă rătăcind ici şi acolo în abisurile existenţei noastre, ca o ceaţă înăbuşitoare, smulge şi duce cu ea toate lucrurile şi oamenii, într-o remarcabilă indiferenţă. Această plictiseală descoperă fiinţa ca întreg”; Emil Cioran: „Plictiseala o cunosc numai oamenii care n-au un conţinut lăuntric mai adânc şi care nu se pot menţine vii decât prin stimulente exterioare”; Adrian Cioroianu: Plictisul e un răsfăţ pe care puţini şi-l mai permit”; Lucia Terzea-Ofrim: „Plictiseala e cioclul discret al lucrurilor care au murit”; Lucia Terzea-Ofrim: „Există un timp pentru toate. Marea plictiseală trebuie trăită în copilărie”; Adrian Cioroianu: „Acesta este cuvântul cheie: sfânta curiozitate. Antidotul pentru plictiseală, lehamite şi splin nu e alergătura, agitaţia sau dinamismul”; Cătălina Dumitrescu: „A te plictisi este o alegere, la fel cum este o alegere şi a-ţi construi o stare de pace a minţii” etc.;