Connect with us

Actualitate

Povești la gura sobei: Imperiul lui Gugoașă, botoșăneanul ajuns regele mezelurilor din România

Publicat

Publicitate

Unul dintre cei mai renumiți mezelari din istoria României a fost Ștefan ”Gugoașă” Gheorghiu, un botoșănean care a trăit în perioada interbelică și a învățat meserie de la armeni. Producea, anual zeci de mii de kilograme de mezeluri de cea mai bună calitate, relatează adevărul.ro.

În anul 1930, în orașul Botoșani trăia un adevărat „rege al mezelurilor”. Se numea Ștefan Gheorghiu, dar era cunoscut de toată lumea prin porecla lui: „Gugoașă”.

Acesta avea la aceea dată 48 de ani și deținea una dintre cele mai moderne și profitabile fabrici de mezeluri din România interbelică. Era de altfel singurul care mai cunoștea secretele deliciilor armenești preparate din carne, foarte apreciate în acele vremuri.

Conform unor calcule, Gugoașă producea, la apogeu, adică în anii 30, peste 60.000 de kilograme de mezeluri pe care le vindea în marile orașe ale Moldovei. Erau de altfel, cele mai căutate bunătăți din acest colț de țară, mai scrie adevărul.ro.

De la copilul durduliu pasionat de mezeluri, la tânărul om de afaceri

Ștefan Gheorghiu și era copilul lui Vasile și Anica Gheorghiu, doi români din târgul Botoșaniului. S-a născut în anul 1882, într-un colț de mahala.

Publicitate

Pe vremea aceea Botoșaniul era un adevărat „hub economic” din nordul României. Un oraș cosmopolit în care viețuiau românii, armenii, evreii și lipovenii. „Motorul” economic al târgului în reprezentau armenii și evreii cu afacerile lor atât în domeniul alimentar cât și industrial.

De la jumătatea secolului al XIX-lea, în târgul Botoșaniului s-a dezvoltat o puternică elită burgheză, formată mai ales din cei care dețineau diferite afaceri și companii, în domeniul morăritului, farmaceutic, dar și al serviciilor.

Botoșaniul era renumit și pentru casele sale superbe ridicate fie de marii moșieri, de aristocrație sau de puternicii oameni de afaceri armeni și evrei. Pe ulițele frumosului târg al Botoșaniului a crescut și Ștefan Gheorghiu. Era poreclit „Gugoașă” fiindcă era un copil dolofan, mai relatează adevărul.ro.

Era de altfel foarte interesat de mezelurile armenești care aduceau faimă orașului. Marii mezelari precum cei din familia Ustur sau Surș era renumiți în toată țara, dar și peste hotare. Văzându-i pasiunea pentru măcelărie și mezelărit, armenii l-au luat ucenic pe Gugoașă. A fost prima dată băiat de prăvălie, ajutor pe la măcelărie și mai apoi ucenic mezelar. Așa a reușit să deprindă secretele rețetelor armenești. Mai ales de ghiudem, un produs extraordinar realizat de armeni.

„Pastramagiii armeni fabricau mezeluri de tot felul nu numai pentru consumul oraşului lor, ci şi pentru celelalte oraşe, ba chiar şi pentru export“, se arată în monografia lui Tiberiu Crudu, scrisă în perioada interbelică, „Botoşanii în 1932“.

Când mezelarul a ajuns pe la vârsta de 30 de ani, comerțul armenesc erau în declin, la fel și celebrele lor ateliere de mezelărie. Evreii care ajunseseră forța economică dominantă, le luaseră locul și le cumpărau afacerile. Gugoașă a reușit să salveze vechile rețete armenești și pe la 38 de ani, după ce a strâns ceva capital a intrat în afaceri. A profitat de acest gol lăsat de armeni și în 1920 și-a deschis propria fabrică de mezeluri.

„Regele Gugoașă”

Pe vremea când Gugoașă își deschisese un mic atelier de mezelărie, nu prea mai existau măcelării de calitate. Totul se rezuma la carne proaspătă vândută în halele proiectate de Anghel Saligny, în piața centrală a orașului. Tocmai de aceea, fiind deosebit de priceput, cu peste 20 de ani de experiență în măcelăriile armenești, dar și pasionat, meșterul mezelar a dat loviturile, iar mezelurile sale au devenit un adevărat fenomen.

Atelierul său a devenit în scurt timp fabrică, iar în 1930, la 48 de ani,  era milionar. În fața magazinului său din Piața Carol, astăzi Centrul Istoric al Botoșaniului, oamenii stăteau la cozi uriașe doar-doar mai prind ceva „bunătăți de la Gugoașă”, mai scrie adevărul.ro.

Magazinul se numea sugestiv, „Marele magazin de mezeluri Ștefan Gheorghiu Gugoașă”. Comerțul la bucată nu era însă adevărata forță a lui Gugoașă. Era doar pentru prestigiul său în fața concetățenilor. Mare parte din producția lui Ștefan Gheorghiu era distribuită pe la restaurante, crâșme, dar și în toate marile orașe ale Moldovei.

Turme întregi de oi, vite sau porci intrau pe poarta fabricii sale. Era una dintre cele mai moderne fabrici de mezeluri din România interbelică. Zeci de angajați munceau la făcut mezeluri. Alte zeci, sacrificau animalele pe bandă rulantă. Localuri precum „Luther” sau berăria lui Bucă Weinstein se lăudau că servesc clienții cu produse „de la Gugoașă”.

În anii 30, Ștefan Gheorghiu producea peste 60.000 de kilograme de mezeluri pe an, pe care le vindea în Iași, Suceava, Hârlău, dar și alte orașe mai îndepărtate. Era adevărat „rege al mezelurilor” din Moldova. Devenise, de altfel un personaj foarte influent.

„Graţie prestigiului şi rolului deosebit pe care-l deţinea în viaţa economică, Ştefan Gheorghiu a fost ales membru în Consiliului Comunal Botoşani. Îl regăsim în această ipostază, alături de alte personalităţi de vază, între care avocatul I. Iacovlov, Christian Ciomac, fost primar al oraşului în anul 1929, dr. Goldhamer, preşedintele Comunităţii Evreilor din Botoşani, şi profesoara Lucia Oprescu“, preciza istoricul botoșănean Gheorghe Median, citat de adevărul.ro.

Bunătățile lui Gugoașă

Fabrica de mezeluri a lui Gugoașă producea numai delicii din carne. În special ghiudemul armenesc, făcut după o rețeta originală cu secrete bine păstrate. Acest ghiudem era de fapt un soi de cârnat uscat făcut din carne de oaie și vită, bine condimentat, chiar picant. Era servit mai ales la bere și vin.

Tiberiu Crudu, un erudit botoșănean a lăsat totuși o rețetă de ghiudem armenesc în monografia sa din anii 30, dedicată Botoșaniului.

„Adevăratul ghiudem se face dintr-un amestec de carne de oaie, vacă şi de porc. Carnea de oaie predomină, apoi cea de vacă şi la urmă cea de porc, din care nu se pune prea multă, pentru că-i dulce. Şi pentru carnea de oaie se caută anumiţi batali (n.r. – berbeci castraţi), căci miroasă mai puţin. Carnea de vacă nu trebuie să fie de vită îngrăşată cu borhot că nu-i bună, ci de vită crescută pe câmp şi tânără. Carnea de porc şi ea nu trebuie să fie grasă. După ce se aleg cărnurile, se toacă împreună, se pune piper, zamă de usturoi, chimion şi se frământă până se face o alifie. După frământare, aluatul cărnos se lasă o noapte ca să-şi ieie tot sarea şi mirosul. A doua zi se umplu în fundacuri (n.r. – intestine) mai mari sau mai mici, se dau cu sucitorul pentru a se lăţi şi se anină la svântat subt ştreaşine la umbră, nu la soare. Svântatul ţine o săptămână. Dimineaţa, fundacurile se dau cu sucitorul, ziua stau la vânt, sara se pun la teasc. După svântare, fundacurile se pun la fum rece în pod, unde ele tot fermentează puţin şi cresc. Se coboară din când în când şi se dau cu sucitorul. Uneori trec şi trei-patru luni până sunt gata. Un ghiudem în adevărat bun, trebuie să fie lucios la tăiere şi cuţitul cu care tai să n-arunce miros greu când îl pui la nas. Carnea trebuie să aibă culoarea roşcată, gust plăcut de mirodenii multe“, scria Tiberiu Crudu, mai notează adevărul.ro.

Pe lângă ghiudem, fabrica lui Gugoașă producea și mezeluri fine, inclusiv salamuri de Sibiu, sugiuc, păstrămuri de toate felurile, cârnați de toate soiurile, tobă, jambon armenesc dar și slănină armenească. Imperiul lui Gugoașă s-a prăbușit după 1945. Trecut de 60 de ani, Gugoașă și-a văzut toată munca făcută praf de comuniști. A murit  la scurtă vreme.

  Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Sursa: Adevărul.ro

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Prognoza meteo pentru iarna 2025-2026: Primele ninsori vin din noiembrie

Publicat

Publicitate

Prognoza meteo pentru iarna 2025-2026: primele ninsori vin din noiembrie. Meteorologii anunță o iarnă ușor mai blândă, dar cu episoade de ger și viscol

Iarna 2025–2026 ar putea aduce în România primele ninsori încă din luna noiembrie, inclusiv în zonele de deal și câmpie. Meteorologii estimează că, deși temperaturile vor fi în general ușor peste normele climatologice, nu vor lipsi perioadele cu ger și viscol.

Estimările au fost prezentate de Florinela Georgescu, directoarea de prognoză a Administrației Naționale de Meteorologie (ANM), în cadrul conferinței Focus Energetic, unde au fost analizate tendințele meteo pentru sezonul rece pe baza datelor furnizate de Observatorul European Copernicus.

Tendințe generale: iarnă peste media ultimelor decenii

„În medie, există clar tendința unei abateri pozitive de temperatură. Pentru zona României, estimările arată o probabilitate mare ca temperaturile să fie peste norma ultimelor trei decenii. Precipitațiile, însă, se vor menține în jurul mediilor climatologice”, a explicat Florinela Georgescu.

Specialiștii subliniază că o iarnă „peste normă” nu înseamnă lipsa frigului, ci mai degrabă o alternanță între perioade blânde și scurte episoade severe, cu viscol sau ger.

Publicitate

Noiembrie 2025: primele ninsori la câmpie și temperaturi negative

Pentru luna noiembrie, ANM estimează temperaturi maxime între 2 și 8 grade Celsius, iar cantitățile de precipitații vor fi ușor peste medie în vestul și sudul țării, în jur de 40 litri/mp.

„Este posibil ca primele ninsori să apară și în zonele joase, nu doar la munte. În nopțile cele mai reci, temperaturile pot coborî sub -10 grade, deci să vorbim deja despre ger”, a menționat reprezentanta ANM.

Decembrie 2025: început de iarnă adevărată și posibil viscol

Luna decembrie aduce, în medie, temperaturi maxime între -1 și 6 grade și minime între -8 și 0 grade.

„Această lună este cea în care pot apărea primele episoade de viscol, chiar dacă în ultimii ani acestea au fost rare”, a precizat Florinela Georgescu.

Forma precipitațiilor va fi predominant sub formă de lapoviță și ninsoare, iar influența aerului mediteranean ar putea genera perioade cu cantități mai mari de precipitații, de până la 60 litri/mp.

Sud-estul Europei, inclusiv România, se află în zona cu probabilitate ridicată de temperaturi ușor peste normele climatologice, dar cu riscul apariției unor episoade scurte de vreme severă.

Ianuarie – februarie 2026: vârf de iarnă, cu ger și posibile viscole

Luna ianuarie rămâne cea mai rece din an, cu maxime medii între -3 și 4 grade și minime între -12 și -3 grade, dar pot apărea episoade cu temperaturi chiar sub -20 de grade Celsius.

„În ianuarie și februarie sunt posibile temperaturi de -10 grade pe arii extinse, cu probabilitate de viscol. În Marea Mediterană se estimează un excedent de precipitații, ceea ce poate influența și regimul meteo din România”, a explicat Georgescu.

Pentru luna februarie, media temperaturilor maxime se va situa între 0 și 7 grade, iar a celor minime între -10 și 0 grade, cu precipitații apropiate de media ultimelor trei decenii — 30-40 litri/mp.

„Regimul temperaturilor va fi ușor peste normă, dar nu putem exclude episoade scurte cu ninsori abundente și ger”, a mai precizat directoarea ANM.

Iarna 2025–2026 se anunță, așadar, una relativ blândă, dar alternativă — cu perioade liniștite și momente scurte de vreme severă. Primele ninsori ar putea apărea chiar din noiembrie, iar în lunile ianuarie și februarie sunt posibile episoade de ger și viscol, mai ales în zonele de sud și est ale țării.

Românii ar trebui, spun meteorologii, să se aștepte la o iarnă schimbătoare, în care vremea poate trece rapid de la ploi la ninsoare, de la blândețe la asprime — o iarnă „mai aproape de normal”, dar cu momente autentice de frig și zăpadă.

Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Sfântul Mare Mucenic Mina, ocrotitorul celor păgubiți

Publicat

Publicitate

Sfântul Mare Mucenic Mina era egiptean de neam, de loc din cetatea Nichios, aproape de Memfis. El a trăit în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian (284-305). Tatăl său se numea Eudoxie şi era fiul guvernatorului Pludianes. Deşi era fiu de guvernator, Eudoxie era cunoscut pentru virtutea şi bunătatea sa.

Mama Sfântului Mina se numea Eufimia, femeie credincioasă care-şi petrecea timpul în rugăciune şi fapte bune. Adesea postea până seara. Găsea mereu prilejul să facă milostenie celor sărmani: bolnavilor, orfanilor, văduvelor şi străinilor. Era însă stearpă, şi de aceea se ruga adesea cu multă osârdie pentru naşterea unui fiu. Odată, cu ochii plini de lacrimi s-a rugat mai stăruitor să aibă măcar un copil.

Ajungând în faţa icoanei Maicii Domnului, şi continuându-şi cu umilinţă rugăciunea pentru naşterea de fii, a auzit vocea Pruncului Iisus spunând: „Amin”. Într-adevăr, Dumnezeu le-a împlinit rugăciunea şi aşa au avut un fiu care s-a născut în anul 285, primind numele de Mina. Ziua naşterii Sfântului Mucenic Mina a fost o zi de mare bucurie. Atunci, tatăl său a poruncit eliberarea unora dintre cei robiţi şi a sporit milostenia faţă de orfani şi de văduve. Sfântul Mina a avut parte de o aleasă educaţie, iar părinţii au avut grijă să-l îndrume şi în dobândirea virtuţilor creştine. De mic, dorea să se roage, să meargă la biserică; îi plăcea să citească Sfânta Scriptură şi, ca un dar deosebit de la Dumnezeu, se ruga continuu. Avea mereu în minte cuvintele din Sfânta Scriptură: „Rugaţi-vă neîncetat!” (1 Tesaloniceni 5, 17).

Dar, pe când avea 11 ani, tatăl său a murit departe de casă, trimis ca guvernator într-o provincie africană. În anul 299 a murit şi mama sa, însă, datorită credinţei în Hristos, Sfântul se mângâia cu gândul că ei sunt la Dumnezeu şi că se roagă pentru el. Moştenise de la părinţi nu doar o mare avere, ci şi o mare bogăţie duhovnicească. Aşadar, şi el urma milostenia părinţilor cu aceiaşi dărnicie, deşi era foarte tânăr. După anul 300, în urmă unui decret imperial, prin care tinerii din provincii erau recrutaţi pentru serviciul militar, şi tânărul Mina a mers ca ostaş în armata romană, în cohorta tribunului Firmilian. Mina era un ostaş puternic, curajos dar şi plin de har. Datorită bunătăţii sale, era iubit de toţi. În scurtă vreme tribunul Firmilian îl numeşte adjunctul său, aflându-se cu armata în ţinutul Cotieon din provincia Frigia, în Asia Mică.

În acea vreme, însă, împăraţii de la Roma au dat legi împotriva creştinilor, decrete de persecuţie şi mai aspre, în toate provinciile imperiului creştinii fiind siliţi să se închine zeilor păgâni. În asemenea împrejurări, ofiţerul Mina s-a hotărât să-şi împartă averea şi să se retragă în pustiu. Aici, a vieţuit în post şi în rugăciune cinci ani, primind har de la Dumnezeu şi puterea de a face minuni. El îmblânzea fiarele sălbatice cu puterea rugăciunii şi se apropia de şerpii veninoşi fără teamă de moarte. Primind vestire de la Dumnezeu să meargă la propovăduire şi la mucenicie, Sfântul Mina s-a rugat Domnului să-l întărească, să-l lumineze şi să-l ocrotească. De atunci, s-a întărit cu gândul că Dumnezeu îl doreşte ca mărturisitor şi Mucenic.

Odată, în rugăciune, a auzit un glas ceresc zicându-i: „Binecuvântat eşti Mina, că ai fost chemat din tinereţe la dreapta credinţă. Vei primi în numele Sfintei Treimi pentru Care te lupţi, trei cununi veşnice: una pentru feciorie, una pentru pustnicie şi a treia pentru mucenicie. Oameni din toate popoarele te vor cinsti, iar tu vei primi mărirea veşnică în Împărăţia Mea”. La auzul acestor cuvinte, Sfântul Mina a fost însufleţit de Duhul Sfânt şi o mare bucurie l-a cuprins. Dragostea de Dumnezeu l-a făcut să părăsească pustiul şi să meargă în lume, propovăduind legea lui Hristos din loc în loc, şi curăţindu-şi sufletul cu postul şi rugăciunea. Aşa a revenit şi în cetatea Cotieon din Frigia, unde altădată avea cinstea şi rangul de ofiţer roman.

Publicitate

Pe atunci, oastea era condusă de dregătorul Arghirisc, iar căpetenie a cetăţii era un anume Pir. Ivindu-se prilejul unui mare praznic în cetate, la care era adunat mult popor, pentru jocurile care se desfăşurau în cinstea zeilor, Sfântul Mina, aprins fiind de râvnă pentru Hristos, a stat la loc înalt, de unde putea fi văzut, şi de acolo propovăduia cu multă îndrăzneală pe Hristos, singurul, adevăratul Dumnezeu. Chiar a grăit către cei adunaţi: „Aflatu-m-am celor care nu mă caută, arătatu-m-am celor care nu întreabă de mine”. Toţi priveau către el, deoarece faţa îi strălucea şi curajul lui era nemăsurat. Câţiva ostaşi l-au recunoscut pe fostul ofiţer Mina din oastea condusă de tribunul Firmilian. Conducătorul cetăţii l-a chemat şi l-a întrebat pentru ce părăsise oastea, şi mai ales, pentru ce mărturisea credinţa în Hristos, ştiind de asprele pedepse pentru cei care nu li se închină zeilor.

Atunci, Sfântul i-a răspuns că este robul al lui Iisus Hristos, ostaş al Dumnezeului Celui adevărat, Care împărăţeşte în cer şi pe pământ. Auzind acestea, mai-marele cetăţii a poruncit ca Sfântul să fie pus în lanţuri şi închis în temniţă. A fost apoi îndemnat să se lepede de Hristos, dar Sfântul a rămas statornic în mărturisirea credinţei, deşi l-au supus la chinuri groaznice: a fost bătut crunt cu vine de bou şi strujit cu unghii de fier, i-au fost frecate rănile cu păr aspru; a fost apoi ars cu torţe până când i s-au ivit oasele.

Un anume Eliodor, care privea la chinurile Sfântului, a strigat către călăi: „Aceşti creştini se bucură să fie chinuiţi, că moartea pentru ei este mai de preţ decât viaţa”. Atunci, cei care l-au chinuit, văzând că toate felurile de chinuri nu folosesc la nimic, l-au trimis la guvernator. Acesta supunându-l la alte multe chinuri, a poruncit să fie tăiat cu un fierăstrău. Dar fierăstrăul s-a îndoit ca ceara încălzită. Şi aici, Sfântul Mina a simţit mâna ocrotitoare a Mântuitorului Hristos, Care i Se arătase în temniţă şi Care l-a întărit şi i-a tămăduit rănile. În cele din urmă, guvernatorul şi căpeteniile au hotărât să i se taie capul. Aşa s-a încheiat mucenicia Sfântului, în timpul domniei celor mai cruzi împăraţi persecutori, Diocleţian şi Maximian, luând de la Dumnezeu cununa muceniciei, în anul 309. Soldaţii au aprins un foc mare pentru a fi ars trupul Sfântului, dar acesta a rămas neatins de foc. Câţiva credincioşi au reuşit apoi să ia trupul Sfântului, l-au înfăşurat într-un giulgiu, l-au dus în Egipt şi l-au îngropat cu multă grijă şi evlavie.

Sfântul Mina – protectorul celor păgubiți

Deși nu este un sfânt marcat cu cruce roșie, în Calendarul Ortodox, este un sfânt mult iubit de către români. Ca atare, în ziua praznicului său, la 11 noiembrie, mii de oameni vin să se închine sfântului Mina, la biserica cu același nume, din București, din evlavie sau pentru a „recupera” ceva: un obiect pierdut, o sumă de bani sau alte bunuri materiale. Această tradiție s-a născut în urma unei minuni pe care, conform Tradiției, Sfântul Mina a înfăptuit-o.
Se spune că, mergând un creștin spre biserica Sfântului Mina spre a se închina, a fost găzduit într-o casă oarecare. Din păcate, în timpul nopții, stăpânul acelei case l-a ucis pe creștin, pentru a îi lua banii. Tăindu-l în bucăți, l-a ascuns într-un cufăr. A doua zi, pe când se gândea ce să facă cu acel cufăr, Sfântul Mina, călare pe un cal, i-a apărut acelui om, în chip de ostaș, cercetând ce s-a întâmplat cu cel ce se cazase acolo, cu o noapte înainte. Prefăcându-se că nu știe nimic, criminalul a căzut la picioare sfântului, atunci când acesta s-a dus la locul în care creștinul era ascuns și l-a înviat. Atunci, Sf. Mina i-a înapoiat acestuia banii, pe gazdă a pedepsit-o, a iertat-o, a înălțat rugăciune pentru ea și a dispărut.
Plecând de la această istorioară, oamenii îl cunosc pe Sf. Mina ca pe un „recuperator”, însă Sf. Mina nu este „directorul” unei firme miraculoase de recuperări. Sfântul Mina este un făcător de dreptate.
„Sfântul Mina nu poate să facă mai mult decât voia Domnului. În primul rând, Sfântul Mina a redat viața acelui om, care mergea să i se închine. Abia pe urmă i-a înapoiat și banii. Să nu ne rugăm pentru bunuri materiale, înainte de a ne ruga pentru bunătatea sufletească. Să nu cerem hrana trupului înainte de a o dori, cu toată ființa, pe cea a sufletului și să nu dorim să recuperăm orice altceva înainte de a Îl recupera pe Dumnezeu în viața noastră. Să ne rugăm, fraților, în primul rând, pentru DESPĂGUBIREA SUFLETEASCĂ.”, ne transmite, în anonimat, un credincios.

Credincioșii se pot închina la moaștele Sfântului Mucenic Mina în București, Iași și Suceava.
Începând din anul 1874, în biserica „Sfântul Mucenic Mina” din București sunt păstrate fragmente din moaștele Sfântului Mina, aduse de la Sf. Munte Athos și de la Mănăstirea „Sfântul Mina” din Egipt.
Deasemenea, locuri de închinăciune la moaștele Sfântului Mina, în România sunt și Catedrala mitropolitană din Iași și Biserica „Sfântul Mina” din cartierul Obcini, din orașul Suceava.

Citeste mai mult

Actualitate

„Bursa Sfântului Nectarie”, un dar pentru tinerii credincioși ai Botoșaniului oferit de părintele Marius Ciobanu, parohul Bisericii „Sf. Apostol Andrei și Sf. Ierarh Nectarie”

Publicat

Publicitate

Biserica „Sfântul Apostol Andrei și Sfântul Ierarh Nectarie”, din curtea Spitalului de Copii Botoșani, a devenit locul unei frumoase inițiative menite să sprijine tinerii care îmbină credința cu dăruirea pentru învățătură.

Părintele Marius Ciobanu, parohul bisericii, sprijinit de oameni de bine, a lansat „Bursa Sfântului Nectarie”, un proiect cu profund caracter duhovnicesc și educativ.

„Știut fiind că Sfântul Nectarie și-a dorit foarte mult să învețe, pentru a-L putea propovădui mai bine pe Dumnezeu, ne-am gândit să creăm această bursă pentru tinerii care se implică cu adevărat în viața Bisericii”, a spus părintele Ciobanu în cuvântul său de la finalul Vecerniei unite cu Litia, oficiată în ajunul hramului din 8 noiembrie.

Cu acest prilej, părintele a anunțat numele primei beneficiare a bursei: Daria-Gabriela Ursan , elevă în clasa a X-a la Liceul Teoretic „Grigore Antipa” din Botoșani.

Tânăra este câștigătoarea premiului special la Olimpiada Națională de Religie și s-a făcut remarcată printr-o bogată activitate de voluntariat în cadrul bisericii și printr-o conduită morală și duhovnicească exemplară.

„Bursa Sfântului Nectarie” are o valoare de 500 de lei lunar și va fi acordată tinerilor care dau mărturie, prin viața lor, despre frumusețea credinței lucrătoare.

Publicitate

Prin această inițiativă, parohia din curtea Spitalului de Copii oferă nu doar sprijin material, ci și o încurajare luminoasă pentru tinerii care doresc să trăiască frumos, sub semnul credinței.

„Să avem parte de binecuvântarea Sfântului Nectarie, făcătorul de minuni și ocrotitorul celor ce caută lumina lui Hristos prin învățătură și slujire”, a binecuvântat părintele Marius Ciobanu.

Citeste mai mult

Actualitate

Deficitul comercial al României a urcat la 24,5 miliarde de euro după primele nouă luni din 2025. Țara noastră importă mult mai mult decât exportă

Publicat

Publicitate

Ce deficit are România: Deficitul balanței comerciale (FOB/CIF) a urcat la aproape 24,5 miliarde de euro, după primele nouă luni ale acestui an, fiind mai mare peste un miliard de euro (+4,3%) decât cel înregistrat în perioada similară a anului trecut, potrivit datelor publicate luni de Institutul Național de Statistică (INS).

Deficitul balanței comerciale apare atunci când un stat importă mai multe bunuri și servicii decât exportă.

Adică cheltuiește mai mult pe produse din străinătate decât câștigă din vânzarea propriilor produse în exterior.

În perioada menționată, exporturile FOB au însumat 72,2 miliarde de euro, iar importurile CIF au însumat 96,7 miliarde de euro, ambele consemnând creșteri de 4,2%, potrivit Agerpres.

Ponderi importante în structura exporturilor și importurilor sunt deținute de grupele de produse: mașini și echipamente de transport (46,4% la export și 36,4% la import) și alte produse manufacturate (27% la export și 28,3% la import).

Valoarea schimburilor intra-UE27 de bunuri în perioada ianuarie – septembrie 2025 a fost de 51,6 miliarde de euro la expedieri și de 69,7 miliarde de euro la introduceri, reprezentând 71,5% din total exporturi și 72,1% din total importuri.

Publicitate

Valoarea schimburilor extra-UE27 de bunuri a fost de 20,6 miliarde de euro la exporturi și de 27 miliarde de euro la importuri, reprezentând 28,5% din total exporturi și 27,9% din total importuri.

În luna septembrie 2025, exporturile FOB au însumat aproape 8,9 miliarde de euro, iar importurile CIF 11,4 miliarde de euro, rezultând un deficit de 2,5 miliarde de euro. Față de luna septembrie 2024, exporturile au crescut cu 9,2%, iar importurile au crescut cu 6,2%.

Prețul FOB (Free on Board/Liber la bord) reprezintă prețul la frontiera țării exportatoare, care include valoarea bunului, toate cheltuielile de transport până la punctul de îmbarcare, precum și toate taxele pe care bunul trebuie să le suporte pentru a fi încărcat la bord.

Prețul CIF (Cost, Insurance, Freight/Cost, Asigurare, Navlu) reprezintă prețul la frontiera țării importatoare, care cuprinde atât elementele componente ale prețului FOB, cât și costul asigurării și transportului internațional.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending