Maria are 51 de ani. A muncit o viață întreagă ca femeie de serviciu. A crescut singură copiii, s-a zbătut să le pună o pâine pe masă, iar când greutățile au fost prea multe, a continuat să lupte, în tăcere. A plâns singură, s-a ridicat singură, dar acum nu mai poate.

În urmă cu câteva zile, disperarea a împins-o să facă un gest extrem: s-a aruncat în fața mașinilor, pe o stradă din Botoșani. Imaginile cu Maria, cuprinsă de deznădejde, au devenit virale. Mulți au judecat-o, alții au compătimit-o, dar puțini i-au întins o mână de ajutor.

Maria nu vrea nimic altceva decât o cameră modestă unde să doarmă, un loc de muncă, o speranță că ziua de mâine nu va însemna din nou străzi pustii și lacrimi amare.

O viață întreagă de suferință

Maria a fost abandonată de mică în orfelinat. Nu și-a cunoscut familia. A fost dată afară din centrul de plasament când a terminat școala, direct în stradă, fără niciun sprijin. A muncit ani întregi, și-a crescut copiii cum a putut, dar destinul a lovit-o din nou și din nou: lipsuri, pierderea locuinței, moartea fetiței de doar o lună și jumătate.

Fiul ei cel mare, pe care l-a crescut cu atâta sacrificiu, este student la Iași. O iubește, o caută, dar nu are unde să vină să o vadă. „Vreau doar să-i pot face o plăcintă, o mâncare caldă, să vină copilul meu la mine… atât îmi doresc.”, spune Maria, cu lacrimi în ochi.

Astăzi, Maria locuiește într-un centru de noapte. Dimineața, la ora 8:00, este nevoită să iasă pe străzi, indiferent de vreme. Nu mai are nici casă, nici loc de muncă, nici speranță.

Apelul a fost făcut de preoteasa Ana MAria Macuc, de la Parohia Pacea:

„Putem oferi O ȘANȘA UNEI MAME SINGURE care A AJUNS LA CAPĂTUL PUTERILOR și A AVUT O TENTATIVĂ DE SUICID?

❗️Putem ajuta SĂ PLĂTIM O CHIRIE câteva luni de zile ( 750 lei/ lună) pentru ca această mamă disperată să găsească puterea de a lupta mai departe?

😊De asemenea, ar fi minunat dacă am putea să îi găsim și UN LOC DE MUNCĂ ( ca femeie de serviciu) !

„Nu mai pot! Nu mai am nici o nădejde!” este strigătul ei sfâșietor…

😢În urmă cu câteva zile Maria a ajuns să facă un gest necugetat. A avut o tentativă de suicid, aruncându-se în fața mașinilor, pe o stradă din Botoșani.

Imaginile cu ea s-au răspândit rapid pe rețelele de socializare. Mulți au compătimit-o, iar unii au judecat-o…

Eu am văzut un om disperat, de care-mi este milă și-n situația căreia nu mi-aș dori să mai ajungă nimeni, niciodată!

M-am gândit la ce am putea face noi, ca să o AJUTĂM CONCRET să iasă cât de puțin din acest impas și să lupte mai departe…

Ar fi frumos ca ÎMPREUNĂ CU DUMNEAVOASTRĂ să încercăm SĂ-I OFERIM O ȘANSĂ, să simtă că cineva se gândește la ea, că nu este singură, să simtă că apare o mică rază de lumină și-n viața ei…

Maria a avut O VIAȚA FOARTE GREA …

A fost abandonată de mică în orfelinat, a crescut fără să-și cunoască vreodată familia (și-a întâlnit doar mama o singură dată când avea 14 ani și atât) și a luptat singură cu greutățile vieții atât cât a putut și cât a știut…
Și-a dorit mult o familie, dar, din păcate, bunicii copiilor ei nu au acceptat-o pentru că este „fată săracă și de la cămin”.
Astfel a ajuns să-și crească singură copiii pentru care a luptat cât de mult a putut pentru a le oferi cele necesare, cu unul stând și-n centru maternal, dar din păcate, la un moment dat, din cauza lipsurilor, copiii au ajuns în grija statului (unul dintre ei avea 13 ani când a ajuns la centru la Dorohoi – acum este student în anul I la Iași), iar fetița i-a murit la doar o lună și jumătate de viață.
Ține legătură cu fiul ei, doar că suferă că nu-i poate oferi altceva, decât dragostea ei.

DUREREA EI CEA MAI MARE este că nu are o locuință, nu are ” un loc al ei” și nu mai are un loc de muncă.

De peste un an de zile a ajuns să locuiască în CENTRUL DE NOAPTE , din Botoșani. Începând de la ora 8:00 dimineața, timp de căteva ore pe zi, trebuie să părăsească incinta centrului și să stea pe străzi pe străzi, sub cerul liber, indiferent dacă-i caniculă sau ger.

❗️M-am gândit că ASIGURAREA UNEI LOCUINȚE timp de câteva luni de zile și găsirea unui LOC DE MUNCĂ (a lucrat ca FEMEIE DE SERVICIU peste 24 ani, din care 17 ani cu carte de muncă), i-ar da puterea de a lupta în continuare cu greutățile vieții.

❗️Am găsit pe cineva care ÎI ÎNCHIRIAZĂ locuința cu 750 lei/ lună + cheltuieli. Chiria fiind singura soluție pentru ea în acest moment, întrucât nu cunosc pe cineva care ar primi un om străin în casă…

🤝 CUM O PUTEȚI AJUTA?

1. O puteti contacta direct pe Maria la NR DE TELEFON: +40757175914 și să o ajutați financiar sau cu o încurajare.

2. O puteti ajuta financiar în NR DE CONT:
RO88BTRL00701201U74749XX deschis la Banca Transilvania, pe numele Manole Elena Oana
(care-i va închiria locuința și este un voluntar de-al nostru de încredere).
(care-i va închiria locuința și este un voluntar de-al nostru de încredere).
Maria, din cauza datoriilor, are contul blocat.

3. Sau puteți lăsa orice ajutor pentru Maria la Casa ” Sfânta Irina”, de la Biserica Pacea , Botoșani cu rugămintea de a scrie pe pachet ” MARIA”.

4. Puteți DISTRIBUI să mărim șansele de a primi ajutor la timp

5. Puteți să spuneți O RUGĂCIJNE SCURTĂ pentru Maria

….

Pe Maria am cunoscut-o în urmă cu vreo 15 ani, când am vizitat-o de câteva ori și i-am dus câte ceva pentru copii. Trăia într-o locuință socială și se zbătea să-și crească singură copiii ce erau mici pe atunci și să le asigure cele necesare. Țin minte că era foarte curat în casă. În general este foarte atentă cu lucrurile.

Anii au trecut și m-am mai întâlnit cu ea ocazional pe stradă și de ceva timp vine la Biserica la noi, la Pacea . M-a rugat de mai multe ori să o ajut să-și găsească o căsuță la țară sau oriunde un loc să stea, că nu mai rezistă să stea în centru de noapte și ziua pe străzi. I-am explicat că este foarte greu de găsit o locuință, că oamenii ajută foarte ușor cu haine pe care nu le mai folosesc, apoi mai greu cu medicamente și bani, dar aproape nimeni nu te primește la el în casă sau să-ți pună casa la dispoziție gratuit și a înțeles cumva și nu mi-a mai cerut nimic…

După incidentul de pe stradă a ajuns la Psihiatrie unde a stat căteva zile internată și a fost externata cu DIAGNOSTICUL „Tulburare de personalitate de tip instabil emoțional cu decompensări depresive” cu mențiunea ” Tentativă de suicid.”

Nu este ceva obișnuit pentru ea să ajungă la psihiatrie, a mai ajuns de două ori. Prima dată după ce a absolvit Școala Postliceală și terminând studiile a fost „DATĂ AFARĂ” DIN CENTRU DE PLASAMENT și a ajuns deodată ” pe stradă” fiind nevoită de la o vârstă fragedă să se descurce singură: să-și caute un loc de muncă pentru a-și asigura cazarea, masă pentru a nu dormi sub cerul liber. Și a două oară după MOARTEA FETIȚEI DE DOAR O LUNĂ ȘI JUMĂTATE.

Maria are 51 de ani și a muncit o viață întreagă, a crescut singură copiii așa cum a putut, a făcut sacrificii pe care doar mamele le pot înțelege — și le-a făcut în tăcere, fără să ceară nimănui nimic.
Astăzi, Maria locuiește într-un centru de noapte. Nu mai are casă. Nu mai are serviciu. Nu mai are nici speranță. În urmă cu câteva zile, în urma unei lungi suferințe și a nenumăratelor uși închise, Maria a încercat să își curme viața — aruncându-se în fața unei mașini.
Este un strigăt de disperare al unei femei epuizate de luptă.

Un strigăt al unei mame care nu vrea decât o locuință cu chirie și un loc de muncă.
Să poată pune o masă caldă pe masă. Să își strângă băiatul în brațe. Să nu mai fie nevoită să-și plângă fiul pe străzi, care a intrat anul acesta la o facultate bună din Iași.

„Vreau doar să am o căsuță mică, să vină băiatul la mine. Să-i fac o plăcintă, o mâncare gătită de mama lui”, spune Maria, printre lacrimi.

Toată viața a lucrat ca femeie de serviciu, dar salariul era mic și nu-i ajungea. Pentru a-și susține copiii la școală, a făcut rate peste rate — pentru tablete, rechizite, utilități. S-a împrumutat ca să nu le lipsească cele necesare. Dar datoriile și cheltuielile la locuință s-au tot adunat și când nu a mai putut face față, a renunțat la locul de muncă și a plecat să muncească în străinătate.
Însă nici acolo nu a fost ușor. La întoarcere, și-a găsit viața făcută țăndări: penalitățile uriașe la utilități i-au adus evacuarea din locuința socială, a ajuns să schimbe mai multe chirii și la scurt timp fiul de 13 ani a ajuns la un centru din Dorohoi.

Apoi și-a pierdut locul de muncă și a ajuns să stea la Centrul de Noapte.

NU MAI ARE NIMIC, decât câteva haine și doarme într-un loc care nu este „acasă”. Locuință socială nu mai poate avea pentru că este prea învărstă pentru a mai primi.

Maria spune deznădăjduită:
„M-am săturat să mai stau la centru de noapte. Strig din toți rărunchii că nu mai pot. NU MAI POT… mi-am pierdut orice nădejde”.

De asemenea Maria mi-a spus:

” Încerc sa uit trecutul meu…. Dacă eu aveam pe cineva lângă mine, să mă pot lupta cu viața, poate viața mea ar fi fost altfel. N-am avut o viață bună, cum au alții. Eu nu am fost dorită de mică. Eu pe mama am cunoscut-o când aveam 14 ani și mi-a spus că nu are ce să-mi ofere, având o soartă grea și ea.De atunci nu am mai văzut-o. Am suferit enorm. Nu mi-am cunoscut niciodată restul familiei. Nu-mi găsesc liniștea pe pământul asta. Uneori mă gândesc de ce m-am mai născut… Atâta știu, unde m-am dus, am tot luptat de una singură. N-am avut o soartă bună. Viața a fost crudă pentru mine! Nu a avut cine să mă îndrume. Când am ieșit de pe băncile școlii pur și simplu mi-au fost închise toate ușile și am ajuns în stradă (nemaiavând dreptul să stau în centru de plasament) , fiind obligată să mă descurc singură cu toate. Am făcut multe greșeli la viața mea, din neștiință, din neputință, de singurătate. Am luptat singură, m-am încurajat singură, am plâns singură, mi-am șters lacrimile și tot înainte am mers, știam că nu pot să dau înapoi. Asta mi a fost soarta! L-am luat pe Dumnezeu înainte și pe Maica Domnului! Nu mai am încredere în oameni, am fost dezamăgită toată viața mea…”

Anul acesta fiul ei a fost admis la o facultate bună din Iași. O iubește, o caută, o ține de mână prin oraș. Se plimbă ore în șir, până când oboseala învinge și fiecare merge spre drumul lui. El spre Complexul de la Dorohoi. Ea spre patul din centrul de noapte. Iar lacrimile îi curg din nou.

A ajuns să își dorească doar atât: un mic loc al ei, o cameră și un loc de muncă. O șansă mică, dar reală, să-și adune viața. Dacă va avea acestea poate spera din nou, poate trăi.
Dar timpul nu mai are răbdare.
Sufletul ei este la capăt.
Era cât pe ce să nu mai fie…

✳️ Cum poate fi ajutată?
📌 Dacă puteți dona, sprijini sau distribui povestea Mariei,
📌 Dacă o puteți îndruma spre un loc de muncă

Maria nu este doar un caz. Este o mamă. Este o femeie care a muncit, a iubit, a sperat — și care astăzi mai are nevoie doar de un gram de umanitate ca să nu se piardă de tot.
Haideți să-i oferim o șansă Mariei!

Vă mulțumim mult!”, este conținutul posstării de pe facebook.