Sfântul Gherasim din Kefalonia (1506-1579), prin aspre nevoințe, post îndelungat și rugăciuni nesfârșite a dobândit prin harul ceresc darul vindecării de boli și al alungării duhurilor necurate, ajungând în timpul acestei vieți pământești pe treptele celor mai înalte virtuți: smerenie, blândețe, răbdare. Sfântul Gherasim din Kefalonia, sau cum mai este numit, „Noul Pustnic al Kefaloniei”, s-a născut în satul Trikkala din peninsula Peloponez la începutul secolului al XVI-lea.

Provenea din nobila și cunoscuta familie Notara, părinții săi numindu-se Dimitrie și Kali, iar bunicul său, Luca Notara a fost prim ministru al Imperiului Bizantin. Deși ar fi putut duce evident o viață fără griji materiale datorită descendenței sale nobile, Sfântul Gherasim a refuzat un astfel de trai al plăcerilor trecătoare, urmând calea nevoinței întru Hristos.

De tânăr s-a călugărit cu numele de Gherasim (după Sfântul Gherasim de la Iordan, care a trăit în secolul al V-lea) în insula Zakintos. A urmat drumul Muntelui Athos, unde a primit Schima Mare, trăind ca pustnic într-o peșteră din zona pustie Kapsala. Primind binecuvântarea starețului, a simțit chemarea locurilor sfinte, plecând astfel la Ierusalim ca pelerin, unde a trăit timp de 12 ani, închinându-se la Mormântul Mântuitorului. Aici, a fost hirotonit preot de către Patriarhul Gherman al Ierusalimului (1537-1579), cu care era înrudit. Tot în această perioadă a vizitat locurile sfinte din Egipt (Muntele Sinai, Alexandria) și Siria (Antiohia, Damasc).

Când simțea nevoia, se retrăgea în pustiul Iordanului, singur, în liniște, unde postea zile în șir. Necesitatea de a se retrage în rugăciune îl va determina să părăsească Ierusalimul în jurul anului 1548 și va călători în insula Creta, unde va rămâne timp de doi ani. În zona Zakyntos va trăi o perioadă de cinci ani în post aspru, hrănindu-se numai cu ierburi: „…ca unul fără de trup în trup se lupta și întărit de puterea dumnezeiască jumătate de săptămână mânca dovleac fără sare, iar în cealaltă vreme rămasă lintea era hrana lui, și acestea fără pâine înmuiată” – (ieromonahul Mitrofan).

În anul 1555 revine pe meleagurile natale din Kefalonia unde, primii cinci ani i-a petrecut într-o peșteră din regiunea Lassi. Apoi, în jurul anul 1560, Sfântul Gherasim din Kefalonia s-a mutat în Omala, o regiune centrală a Kefaloniei, în zona muntoasă de lângă Valsamata (la 20 km la Est de Argostolion), unde a restaurat o veche biserică închinată „Adormirii Maicii Domnului” și înființează o mănăstire de maici pe care a numit-o „Noul Ierusalim”. Prin purtarea sa de grijă și a maicilor mănăstirii, locașul sfânt devine un important centru de binefacere, fiind un loc de salvare al celor nevoiași, Sfântul Gherasim din Kefalonia dobândind aici renumele de vindecător de boli și izgonito de duhuri necurate.

Tot ieromonahul Mitrofan îl descria pe Sfântul Gherasim astfel: „Mari lupte a săvârșit prin postire și chinuindu-și trupul și prin privegheri de toată noaptea.” Prin harul Duhului Sfânt, Sfântul Gherasim din Kefalonia și-a prevăzut sfârșitul și simțindu-l aproape, le-a binecuvântat pe maici, trecând la cele veșnice în data de 15 august 1579 de marele hram al Adormirii Maicii Domnului, hramul propriei mănăstiri. Ultimele clipe din viața pământească i-au fost vegheate de părinții Ioanichie și Gherman și de stareța Laurentia iar, după o noapte de priveghi, a fost îngropat în apropierea zidului sudic al bisericii. Se pare că ultimele cuvinte ale Sfântului Gherasim ar fi fost: „Τεκνία ειρηνεύετε εν εαυτοίς και μη τα υψηλά φρονείτε” („Trăiește în pace cu tine însuți, ca un copil și nu te gândi la lucruri înalte”). După împlinirea a doi ani de la adormirea sa, mormântul său a fost deschis în 1581, trupul Cuviosului Gherasim fiind aflat neputrezit.

În acele timpuri, insula Kefalonia se afla sub stăpânirea Republicii Venețiene încă din anul 1500. În acele împrejurări, autoritățile catolice venețiene, care erau sceptice cu privire la sfințenia Sfântului Gherasim ca urmare a dezgropării sale înainte de trecerea a trei ani, au dispus îngroparea trupului și apoi deshumarea lui după alte șase luni, în 1582. Și la cea de-a doua deshumare trupul Sfântului a fost găsit intact, bine mirositor și vindecător de boli cum fusese încă din timpul vieții.

Sfântul Gherasim din Kefalonia a fost canonizat în iulie 1622 de către Patriarhia Constantinopolului, care era condusă atunci de patriarhul Chiril Lukaris. Moaștele Sfântului au fost păstrate într-o raclă din sticlă îmbrăcată în argint, într-o bisericuță a mănăstirii de maici de pe insula Kefalonia, construită lângă un platan înalt care ar fi fost sădit chiar de Sfântul Cuvios Gherasim din Kefalonia. Chiar și astăzi este întreg și poartă veșmintele preoțești cu care a fost îngropat.

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 19 octombrie 2025, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 19 octombrie 2025:

Loto 6/49: 14, 11, 21,16, 5, 10

Loto 5/40: 17, 34, 25, 18, 26, 31

Noroc: 8 8 6 6 0 8 4

Noroc Plus: 5 5 1 6 5 3

Super Noroc: 6 6 7 1 1 0

Joker: 13, 28, 14, 15, 11, +19

Județul Botoșani se numără printre zonele cu cele mai multe cazuri de consum fraudulos de energie electrică și gaze naturale descoperite în primele nouă luni ale anului 2025, potrivit unui raport al companiei Delgaz Grid.

În total, compania a identificat aproape 1000 de cazuri de potențial consum fraudulos în 18 dintre cele 20 de județe în care operează. Dintre acestea, 618 au vizat sustrageri de energie electrică, majoritatea în regiunea Moldovei – în județele Botoșani, Iași, Vaslui, Suceava, Neamț și Bacău. Alte 364 de cazuri au fost descoperite la rețeaua de gaze naturale, inclusiv în județul Botoșani.

Cantitatea totală de energie furată depășește 14 milioane kWh, dintre care circa 8,9 milioane kWh energie electrică și 5,2 milioane kWh gaze naturale. Prejudiciul estimat este de peste 11,5 milioane de lei.

Pericol pentru locuințe și vieți omenești

Reprezentanții Delgaz Grid atrag atenția că intervențiile neautorizate asupra contoarelor și instalațiilor electrice pot duce la incendii, explozii, intoxicații sau electrocutări, cu consecințe tragice.

„Reducerea facturii prin evitarea înregistrării consumului real nu este o soluție. Riscurile la care se expun cei care recurg la astfel de metode depășesc cu mult sumele «economisite». Nicio economie nu merită pusă mai presus de siguranța familiei”, avertizează compania.

Sesizările cetățenilor, esențiale

Delgaz Grid anunță că a formulat plângeri penale în toate cazurile depistate și încurajează populația să raporteze suspiciunile de furt de energie. Sesizările pot fi transmise prin e-mail la adresa raporteazafrauda@delgaz-grid.ro, prin apel gratuit la 031 782 9807 (PIN 1838) sau direct la cea mai apropiată secție de poliție.

„Fiecare caz de consum fraudulos eliminat reprezintă o situație cu potențial periculos neutralizată. Toate sesizările sunt verificate cu respectarea confidențialității identității celor care le transmit”, precizează compania.

Rețea extinsă și investiții în județ

Delgaz Grid, parte a grupului german E.ON, administrează în județul Botoșani rețele de energie electrică și gaze naturale, deservind zeci de mii de clienți casnici și instituționali.

Compania operează o rețea de 82.000 km de electricitate în cele șase județe ale Moldovei – Bacău, Botoșani, Iași, Neamț, Suceava și Vaslui – și o rețea de 26.000 km de gaze naturale în 20 de județe din nordul și vestul țării. De la intrarea pe piața românească, în 2005, E.ON a investit peste 2,4 miliarde de euro în modernizarea infrastructurii energetice și a virat către stat taxe și impozite de peste 3,8 miliarde de euro.

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

DUMITRU MONACU ȘI MANIA REÎNTOARCERII ÎN TIMP

Finalizând de citit  volumul lui Dumitru Monacu, „Culegere de… soluții” (Editura „Axa”, Botoșani, 2011),  un fel de antologie a întâmplărilor  care l-au vizat, mă simt obligat  să mă întreb: câte sunt adevărate?  Mă salvează  Răzvan Voncu printr-o recentă explicație găsită în revista  „Apostrof”: „Conceptul de „verosimilitate”  nu se suprapune decât parțial celui de „adevăr”. Verosimilul este ceea ce POATE fi crezut, oricând și de către oricine, într-un cod narativ de tip realist, iar nu ceea ce TREBUIE crezut, pe baza evidenței că s-a întâmplat. Verosimilitatea este un concept deopotrivă mai restrâns și mai larg decât cel de adevăr.  Mai restrâns pentru că tinde să excludă „extravaganțele” și extremele, faptele imposibil de acceptat într-o logică obișnuită, și mai larg deoarece, paradoxal, chiar într-un cod realist poate fi făcut credibil, de către prozator, ceva care nu s-a întâmplat niciodată în realitate. Verosimilitatea tinde către tip și tipizare și se bazează nu pe totalitatea faptelor care s-au petrecut vreodată în realitate, ci pe anumite tipare evenimențiale și psihologice, pe care logica obișnuită le cunoaște aprioric.” N-or fi toate întâmplările narate în acest volum  adevărate, dar sunt verosimile. Cele șase capitole care întregesc arhitectura volumului („Acasă”, „Ani de liceu”, „Militar, milităraș”, „Ecouri”, „Iași” și „Botoșani”)  se vor a pune în evidență o frescă socială, însă eu cred că, de fapt,  prin apartenența la autobiografic, relevă o frescă sufletească care asigură bucuria scrierii..  Autorul o face dintr-o mare iubire față de cei cu care s-a intersectat în periplurile sale.  Multitudinea secvențelor  pline de incizii realiste sunt verosimile  prin priceperea lui Dumitru Monacu de a asigura fluiditatea  descrierilor: copilăria petrecută într-un sat, anii de liceu cu profesorii, colegii, practica agricolă, chiulul de la școală. Acestora li se adaugă anii de militărie, viața de student la Iași și anii de serviciu la Botoșani care vizează repartiția, delegațiile și popasurile prin hoteluri, colegii de muncă, șefii dintre care îl veți recunoaște , cei mai în vârstă, pe celebrul Răcnea. E o carte care merită citită de toate vârstele. Mai ales că demersul narativ este salvat, în plus, și de ochiul ironic, din fiecare întâmplare extrăgându-se și acea doză de umor, unul cu un timbru mansuet. De aceea, Dumitru Monacu adaugă titlului volumului și sintagma „Schițe vesele”.  Verosimilitatea de care vorbeam este asigurată  și de  lipsa confabulațiilor ramificate,  în sensul că autorul face distincție între adevăr și fabulație, accentul fiind pus pe cele trăite cu adevărat.

Dacă e să fim realiști, opera lui Dumitru Monacu, exceptând-o pe cea epigramatică,  este un rezultat al maniei de a se reîntoarce în timp, aceste popasuri constituind romanele de mai târziu.  Să mai reținem un aspect: autorul pune în fiecare frază  doze mari de echilibru spiritual, mai ales în secvențele în care îi recuperează  pe cei cu care s-a intersectat. Volumul lui Dumitru Monacu se termină cu un „Final… așteptat”: „Se spune că un om își desăvârșește cu adevărat menirea pe pământ numai după ce a plantat un copac, a crescut un copil și a clădit o casă. Două dintre aceste nobile misiuni le îndeplinisem bine până în acest an (2011, n,n,). Fetele mele și uriașul nuc rotat din spatele casei de la Cotu Băii sunt adevărurile frumoase, vii și scumpe din viața mea. Cum o casă nu am ajuns să clădesc, am solicitat divinității o derogare pentru altceva. O carte”. „Culegere de … soluții” este o carte în care găsești, adeseori, secvențe  rezultate din obsesia reîntoarcerii în timp pe care o au autorii români și nu numai.