Clipe emoționante pentru credincioșii în Parohia „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” Răchiți, unde duminică după-amiază s-a săvârșit Paraclisul Maicii Domnului, de către părintele protopop și părintele paroh Popa Marcel. Nu au lipsit de la slujbă primarul comunei, Florin Bulgaru, secretarul, numeroși elevi, profesori.
Răspunsurile la strană au fost date de Corul misionar „Sfântul Ioan Botezătorul” Botoșani, care nu este la prima misiune de acest gen, de fiecare dată reușind să creeze un liant între Altar și sufletele credincioșilor peste care se revarsă iubirea lui Dumnezeu.
La finalul popasului duhovnicesc, părintele protopop Petru Fercal a citit o rugăciune de dezlegare credincioșilor prezenți, extrem de binevenită în contextul în care, peste două zile, creștin-ortodocșii intră în Postul Crăciunului.
După slujbă, toți cei prezenți au fost invitați la o agapă frățească pregătită de enoriașii Parohiei Răchiți, timp în care Corul misionar venit de la Botoșani a intrat din nou în inimile credincioșilor printr-un buchet de cântări patriotice.
Părintele protopop Petru Fercal a ținut un cuvânt emoționant în care a amintit de pericopa evanghelică din ziua de duminică, al cărei conținut îl regăsim în zilele noastre mai actual ca niciodată. „Astăzi, societatea noastră trăiește și astfel de realități și atunci ce am putea face ca oamenii să fie buni, ca oamenii să fie smeriți, milostivi, pentru Dumnezeu este milostiv. Am putea spune că sunt trei izvoare importante în educație. Copilul trebuie educat, dacă vrem să aducă roade bune. Primul izvor este familia. Mai târziu apare al doilea izvor, școala, unde copilul are posibilitate să se desăvârșească sub aspect cultural. Apoi urmează biserica și alte instituții ale statului, care ar putea contribui. Ne rugăm Bunului Dumnezeu ca să dăm importanță și să luam aminte, dacă vrem un popor binecuvântat, dacă vrem să avem copii miloși, buni la suflet. Și mai cu seamă să îi creștem cu dragoste de țară. De aceea , trebuie să lucrăm în echipă ca să formăm oameni plini de milă. Dacă vom avea fapte bune, izvorâte din milă, cu drag Dumnezeu ne va primi în slava Sa. Iată de ce trebuie să ne rugă, să postim, să facem fapte bune”, a spus celor prezenți protopopul Petru Fercal.
Cuvântul său a fost întărit de o scurtă intervenție a primarului Florin Bulgaru, care a promis că se va dedica întotdeauna vieții religioase din comună. „Într-adevăr, evanghelia de astăzi ne vorbește despre noi toți, pentru că toți avem nevoie și de ajutor, dar și să oferim ajutor. Îmi trec prin minte cuvintele bunicilor noștri. Bunica avea o vorbă foarte înțeleaptă: Cu ce pahar dai, cu acela primești. Încă o țâră mai plin. Câtă înțelepciune în cuvintele ei. DE aceea trebuie să ne implicăm cu toții să facem bine, de multe ori cu o vorbă, de multe ori cu o faptă, fiecare cu ce are la îndemână. Trebuie să ne dăm mână cu mână să ne fie bine, pentru că dacă noi între noi ne-am ajuta mai mult, ne-am ierta mai mult, poate nu ar mai fi războaie în lume. Eu cred că am fost alături de biserică de câte ori mi s-a cerut ajutorul și voi fi, promit tuturor, atât cât voi fi și nu voi mai fi la primărie, alături de biserică”, a spus primarul Florin Bulgaru.
Publicitate
„O zi frumoasă, un balsam duhovnicesc prin săvârșirea acestei sfinte slujbe a paraclisului. Avem nădejde, așa cum Maica Domnului se pregătește să meargă în Betleem ca să nască pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ne vom pregăti și noi în perioada care urmează”, a spus și părintele Marcel Popa.
Istoricul bisericii cu hramul „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din Răchiți
În partea nordică estică a oraşului Botoşani se află satul Răchiţi, cu o vechime de aproximativ 300 de ani. Numele i se trage de la numeroasele răchiţi ce creşteu odinioară pe malurile iazurilor de peşte din imediata apropiere a satului. Primii locuitori au fost de origine slavă la care s-a adăugat apoi populaţia autohtonă moldoveni. În prezent satul numără 285 capi de familie din care 253 de religie ortodoxă.
Biserica parohială din acest sat cu hramul „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” se află situată în partea de nord-est a satului, pe un loc mai ridicat. Biserica are împrejur o curte de 1610 m.p. care probabil a ţinut şi loc de cimitir atunci când a luat fiinţă satul. În imediata apropiere a bisericii, în partea de apus, se află casa parohială, construită din daniile credincioşilor la îndrumarea preotului Gr. Hatman, prin anul 1924. Aceasta a fost reparată integral în anul 1996 în timpul părintelui Ştefan Grădinaru, an în care a fost şi acoperită cu tablă nouă, zincată. În anul 1997 s-a construit o clădire anexă a acesteia, în curtea ei ce cuprinde bucătărie, baie, magazie şi alte facilităţi. În ceea ce priveşte ctitorii bisericii, precum şi data precisă a zidirii ei, nu se află nici un document, nici o inscripţie. Mărturii tradiţionale, ce au fost transmise din generaţie în generaţie, atestă că biserica ar fi fost în jurul anului 1800, de către enoriaşi la îndemnul şi stăruinţa preotului Toader Maxim. Biserica este zidită din cărămidă pe fundaţie de piatră, acoperită cu tablă zincată, având forma de navă, în stil neo-bizantin. Suprafaţa clădită a bisericii este de 100 m.p., iar turnul clopotniţei atinge 20 m. Acesta, turnul clopotniţei, se presupune a fi fost construit ulterior restului bisericii, întrucât nu se leagă prin zidărie de zidul bisericii şi nu numai; la capătul naosului, spre clopotniţă există un toc puternic de uşă, din stejar, o uşă mare care a fost iniţial uşa bisericii, până la construirea turlei. Biserica are aşadar trei încăperi: pridvor, naos şi altar, iar clopotniţa prin alipire, face parte din corpul bisericii, deasupra pridvorului. Ferestrele sunt de formă dreptunghiulară, în număr de şase. Uşa de la intrarea în pridvor este în două canate, din stejar, precedată de o uşă de siguranţă, metalică. Pridvorul este de formă pătrată cu plafonul drept, din scândură. Din pridvor o scară de lemn urcă spre clopotniţă. Printr-o uşă în două canate, din lemn şi sticlă, se intră în naosul bisericii., care este de formă dreptunghiulară. În anul 1997, pereţii au fost decopertaţi până la cărămidă, retencuiţi, pregătiţi pentru pictură în frescă. În faţa catapetesmei, tavanul este boltit semicircular, iar altarul este în formă semicirculară cu plafonul drept. Catapeteasma cu toate icoanele par să fie făcute odată cu biserica, deci în jurul anului 1800. Icoanele de pe catapeteasmă sunt foarte frumos executate, cu stil neo-bizantin şi păstrate bine. Numele pictorului care le-a executat nu se cunoaşte, dar din felul executării lor se deduce că au fost executate de un pictor de valoare. Obiectele de valoare istorică sau artistică biserica nu posedă. Biserica a fost reparată în decursul vremii de mai multe ori, bătrânii satului îşi amintesc de reparaţia din 1900, pe când era paroh preotul Gheorghe Gaşparş dar foarte probabil că de la anul 1800 până la anul 1900 a mai fost reparată de enoriaşi. Alte reparaţii consemnate în interiorul bisericii sunt acelea din 1931 şi 1940 pe când era paroh preotul Grigore Hatman. Mai recent biserica a fost reparată în anul 1954, fiind paroh preotul Ilie Avasiloaie şi epitrop Petru Bulgaru şi în anul 1966 fiind paroh preotul Mihai Ciobanu iar epitrop Ilie Luchian. Cum am amintit, în anul 1997 interiorul bisericii a fost retencuit pentru pictură în frescă. Dintre preoţii ce au slujit s-a făcut referire la preotul Gheorghe Gaşpar, anii 1900, preotul Grigore Hatman, de numele cărora se leagă ctitoria casei parohiale, preotul Ilie Avasiloaie ce a păstorit 25 ani până în anul 1964 când a urmat preotul Mihai Ciobanu până în anul 1991. Pentru o perioadă scurtă 1991-1993 a păstorit parohia preotul Gicu Busuioc, iar din 1994, septembrie este preotul Ştefan Grădinaru, ce face această consemnare.
Din 11 decembrie 2002 este instalat ca preot paroh Popa Marcel, absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă Iași.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
Ziua Forțelor Terestre este marcată la 23 aprilie, odată cu sărbătoarea creștină a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință, patronul spiritual și ocrotitorul acestei categorii de forțe ale armatei.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, reprezentat în iconografie călare pe un cal și străpungând cu sulița un balaur, a rămas peste veacuri model de curaj în lupta cu diavolul. A fost ocrotitorul Armatei lui Ștefan cel Mare, icoana sa fiind pictată sau cusută pe steagurile de luptă ale domnitorului Moldovei. Un astfel de exemplu este Steagul Sfântului Ștefan cel Mare, unul dintre cele mai valoroase obiecte istorice și liturgice păstrate până în zilele noastre. Acesta îl înfățișează, pe o parte, pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul soldaților și al armatei, șezând pe un tron domnesc și având la picioare un balaur cu trei capete. Deasupra, se află doi îngeri ai Domnului, care țin în mâini o sabie și o coroană, încununându-l, astfel, pe sfânt cu o cunună mucenicească veșnică, conform www.crestinortodox.ro.
Forțele Terestre reprezintă o componentă importantă a sistemului național de apărare a securității României, având capacitatea de a acționa în toată gama operațiunilor militare. Armata de uscat reunește armele și specialitățile care au compus-o și care se regăsesc și în prezent în componența sa: infanteria, vânătorii de munte, tancurile, artileria, geniul, apărarea NBC etc, potrivit volumului ‘Calendarului Tradițiilor Militare’ (2010).
Bazele moderne ale Forțelor Terestre datează din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca urmare a Revoluției de la 1848, a întemeierii statului român modern prin Unirea de la 1859 și a înfăptuirii politicii militare a lui Alexandru Ioan Cuza, principalele arme și specialități componente existând încă din anii 1859-1860.
Cu prilejul Zilei Forțelor Terestre, sunt organizate manifestări în toate garnizoanele din țară, ceremonii militare de depuneri de coroane și jerbe de flori la monumentele eroilor, prezentări de tehnică militară, armament și echipamente, concerte ale muzicilor militare și spectacole artistice susținute de formațiile cercurilor militare, potrivit www.forter.ro. AGERPRES
Peste 1 milion de români își sărbătoresc miercuri onomastica de Sfântul Mucenic Gheorghe.
Potrivit Direcției Generale de Evidența Persoanelor, cel mai des întâlnite nume de bărbați sunt: Gheorghe (402.099); George (159.761); Georgian (29.408); Gheorghiță (21.434); Georgel (12.285); Gigi (8.659); Gigel (5.821); Georgică (5.116).
Dintre femeile care își serbează onomastica de Sf. Gheorghe, cele mai multe poartă numele de: Georgiana (155.949); Georgeta (114.809); Gheorghița (24.212); Gina (21.167); Geta (14.489); Gherghina (14.293); Giorgiana (10.374); Gica (5.843). AGERPRES
APIA a plătit aproape 40 de milioane de euro, sprijin financiar de urgență pentru crescătorii de oi și capre. Sunt peste 8000 de beneficiari.
Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) a anunțat, marți, că începând 17 aprilie 2025 efectuează plata sprijinului financiar de urgență în agricultură pentru sectorul de creștere a ovinelor/caprinelor, afectat de fenomene climatice nefavorabile.
Suma totală plătită până în 22 aprilie este de 39.515.923,14 euro (196.587.766,01) lei, pentru 8.080 beneficiari eligibili, din care:
21.561.836,35 euro (107.267.979,64 lei) din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA)
17.954.086,79 euro (89.319.786,37 lei) de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) pe anul 2025.
Plata sumelor reprezentând sprijinul de urgență se efectuează până în 30 aprilie 2025, la cursul valutar de 4,9749 lei pentru un euro.
Această schemă de sprijin financiar compensează producătorii agricoli din sectorul creșterii ovinelor/caprinelor pentru pierderile economice, ca urmare a secetei pedologice din agricultură manifestată în perioada septembrie 2023 și august 2024, potrivit APIA.
Sfântul Marele Mucenic Gheorghe a trăit pe vremea împăratului Dioclețian (284-305), s-a născut în Capadocia, într-o familie creștină de origine greacă și a fost învățat din tinerețe în dreapta credință. Când tatăl său a trecut la cele veșnice, Sfântul s-a mutat cu mama sa din Capadocia în Palestina, unde se aflau originile familiei sale și unde mai aveau moșteniri.
Ajuns la vârsta desăvârșirii și fiind frumos la chip și viteaz în luptă, prin osteneală, pricepere și destoinicie, tânărul Gheorghe s-a făcut remarcat și prețuit și în scurtă vreme a cucerit cele mai mari cinstiri, până la dregătoria de conducător de oaste, în garda împăratului. Se știe că, deși era păgân, împăratul Dioclețian nu a luat nici o măsură împotriva creștinilor până la anul 303.
Acest lucru a îngăduit creștinilor vrednici să urce până la cele mai înalte slujbe în împărăție. În anul 303 însă, din îndemnul ginerelui său Galeriu pe care Dioclețian l-a luat ca însoțitor la domnie (tetrarh), a aprins prigoana împotriva creștinilor. Istoria creștinătății stă martoră că, din anul 303 și până la 313 (anul Edictului de la Milan, prin care Sfântul împărat Constantin cel Mare garanta tratarea creștinilor cu bunăvoință), Biserica a trecut printr-o cutremurătoare încercare și o sângeroasă probă: creștinii au fost siliți să aleagă, cu prețul vieții lor, între zeii păgâni și Iisus Hristos.
Cunoscând decretul de prigonire împotriva creștinilor, îndată Gheorghe s-a înfățișat singur înaintea împăratului Dioclețian și, înaintea întregii curți împărățești, a mărturisit deschis că este creștin și că înțelege să slujească în oastea împăratului ca ucenic al lui Hristos. Uimit de această mărturisire și îndemnat de Galeriu, Dioclețian a dat poruncă să fie dus în temniță și supus la chinuri, ca să se lepede de credință.
Și a fost trecut prin toate vămile muceniciei: loviri cu sulița, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, chinul la roată, groapă cu var, încălțăminte cu cuie, băutură otrăvită, bătaia cu vine de bou. Toate acestea și altele asemenea le-a îndurat cu bărbăție Sfântul Mucenic Gheorghe rămânând tare în credință. Mucenicii sunt creștini aleși, luminați de Dumnezeu pentru a duce lupta împotriva păgânătății și a diavolului. Drept aceea, în toiul prigonirilor și în clipele când sunt puși la încercările cele mai sângeroase, Mântuitorul îi luminează cu puteri dumnezeiești care le ocrotesc trupul împotriva suferințelor. Deci, mulți dintre cei de față, văzând chinurile de moarte prin care trecea Sfântul Marele Mucenic Gheorghe și că rămâne viu și nevătămat, s-au lepădat de idoli și au venit la credința în Hristos, slăvind într-un glas pe Dumnezeul creștinilor.
Mai mult, în vremea ținerii lui în temniță, Sfântul Gheorghe a înviat un mort, doar atingându-se de el. Însăși împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian, văzând acestea, a mărturisit credința în Hristos, fiind și ea trecută în rândul sfinților mucenici. În cele din urmă, împăratul a încercat să-l înduplece cu onoruri și cu făgăduințe, dar Sfântul a ales să rămână pentru totdeauna cu Hristos. În fața acestei mărturisiri și, văzând că toate încercările lui sunt zadarnice, Dioclețian a dat porunca să li se taie capetele, și Mucenicului și împărătesei Alexandra. Așadar, ostașii i-au scos afară din cetate, dar, pe drum, înainte de a ajunge la locul de tăiere, împărăteasa, slăbind cu trupul, și-a dat duhul. Iar, când au ajuns la locul hotărât, Sfântul și-a ridicat glasul și s-a rugat cu căldură, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite.
Publicitate
Astfel, rugându-se, cu bucurie și-a plecat capul sub sabie în ziua de 23 aprilie, păzind până la capăt credința fără prihană și luând cununa cea neveștejită din mâna lui Hristos, Domnul său. Trupul său a fost aruncat în groapa comună a sclavilor, iar mai târziu a fost luat de creștini și dus în orașul Lida din Palestina.