Clipe emoționante pentru credincioșii în Parohia „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” Răchiți, unde duminică după-amiază s-a săvârșit Paraclisul Maicii Domnului, de către părintele protopop și părintele paroh Popa Marcel. Nu au lipsit de la slujbă primarul comunei, Florin Bulgaru, secretarul, numeroși elevi, profesori.
Răspunsurile la strană au fost date de Corul misionar „Sfântul Ioan Botezătorul” Botoșani, care nu este la prima misiune de acest gen, de fiecare dată reușind să creeze un liant între Altar și sufletele credincioșilor peste care se revarsă iubirea lui Dumnezeu.
La finalul popasului duhovnicesc, părintele protopop Petru Fercal a citit o rugăciune de dezlegare credincioșilor prezenți, extrem de binevenită în contextul în care, peste două zile, creștin-ortodocșii intră în Postul Crăciunului.
După slujbă, toți cei prezenți au fost invitați la o agapă frățească pregătită de enoriașii Parohiei Răchiți, timp în care Corul misionar venit de la Botoșani a intrat din nou în inimile credincioșilor printr-un buchet de cântări patriotice.
Părintele protopop Petru Fercal a ținut un cuvânt emoționant în care a amintit de pericopa evanghelică din ziua de duminică, al cărei conținut îl regăsim în zilele noastre mai actual ca niciodată. „Astăzi, societatea noastră trăiește și astfel de realități și atunci ce am putea face ca oamenii să fie buni, ca oamenii să fie smeriți, milostivi, pentru Dumnezeu este milostiv. Am putea spune că sunt trei izvoare importante în educație. Copilul trebuie educat, dacă vrem să aducă roade bune. Primul izvor este familia. Mai târziu apare al doilea izvor, școala, unde copilul are posibilitate să se desăvârșească sub aspect cultural. Apoi urmează biserica și alte instituții ale statului, care ar putea contribui. Ne rugăm Bunului Dumnezeu ca să dăm importanță și să luam aminte, dacă vrem un popor binecuvântat, dacă vrem să avem copii miloși, buni la suflet. Și mai cu seamă să îi creștem cu dragoste de țară. De aceea , trebuie să lucrăm în echipă ca să formăm oameni plini de milă. Dacă vom avea fapte bune, izvorâte din milă, cu drag Dumnezeu ne va primi în slava Sa. Iată de ce trebuie să ne rugă, să postim, să facem fapte bune”, a spus celor prezenți protopopul Petru Fercal.
Cuvântul său a fost întărit de o scurtă intervenție a primarului Florin Bulgaru, care a promis că se va dedica întotdeauna vieții religioase din comună. „Într-adevăr, evanghelia de astăzi ne vorbește despre noi toți, pentru că toți avem nevoie și de ajutor, dar și să oferim ajutor. Îmi trec prin minte cuvintele bunicilor noștri. Bunica avea o vorbă foarte înțeleaptă: Cu ce pahar dai, cu acela primești. Încă o țâră mai plin. Câtă înțelepciune în cuvintele ei. DE aceea trebuie să ne implicăm cu toții să facem bine, de multe ori cu o vorbă, de multe ori cu o faptă, fiecare cu ce are la îndemână. Trebuie să ne dăm mână cu mână să ne fie bine, pentru că dacă noi între noi ne-am ajuta mai mult, ne-am ierta mai mult, poate nu ar mai fi războaie în lume. Eu cred că am fost alături de biserică de câte ori mi s-a cerut ajutorul și voi fi, promit tuturor, atât cât voi fi și nu voi mai fi la primărie, alături de biserică”, a spus primarul Florin Bulgaru.
Publicitate
„O zi frumoasă, un balsam duhovnicesc prin săvârșirea acestei sfinte slujbe a paraclisului. Avem nădejde, așa cum Maica Domnului se pregătește să meargă în Betleem ca să nască pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ne vom pregăti și noi în perioada care urmează”, a spus și părintele Marcel Popa.
Istoricul bisericii cu hramul „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din Răchiți
În partea nordică estică a oraşului Botoşani se află satul Răchiţi, cu o vechime de aproximativ 300 de ani. Numele i se trage de la numeroasele răchiţi ce creşteu odinioară pe malurile iazurilor de peşte din imediata apropiere a satului. Primii locuitori au fost de origine slavă la care s-a adăugat apoi populaţia autohtonă moldoveni. În prezent satul numără 285 capi de familie din care 253 de religie ortodoxă.
Biserica parohială din acest sat cu hramul „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” se află situată în partea de nord-est a satului, pe un loc mai ridicat. Biserica are împrejur o curte de 1610 m.p. care probabil a ţinut şi loc de cimitir atunci când a luat fiinţă satul. În imediata apropiere a bisericii, în partea de apus, se află casa parohială, construită din daniile credincioşilor la îndrumarea preotului Gr. Hatman, prin anul 1924. Aceasta a fost reparată integral în anul 1996 în timpul părintelui Ştefan Grădinaru, an în care a fost şi acoperită cu tablă nouă, zincată. În anul 1997 s-a construit o clădire anexă a acesteia, în curtea ei ce cuprinde bucătărie, baie, magazie şi alte facilităţi. În ceea ce priveşte ctitorii bisericii, precum şi data precisă a zidirii ei, nu se află nici un document, nici o inscripţie. Mărturii tradiţionale, ce au fost transmise din generaţie în generaţie, atestă că biserica ar fi fost în jurul anului 1800, de către enoriaşi la îndemnul şi stăruinţa preotului Toader Maxim. Biserica este zidită din cărămidă pe fundaţie de piatră, acoperită cu tablă zincată, având forma de navă, în stil neo-bizantin. Suprafaţa clădită a bisericii este de 100 m.p., iar turnul clopotniţei atinge 20 m. Acesta, turnul clopotniţei, se presupune a fi fost construit ulterior restului bisericii, întrucât nu se leagă prin zidărie de zidul bisericii şi nu numai; la capătul naosului, spre clopotniţă există un toc puternic de uşă, din stejar, o uşă mare care a fost iniţial uşa bisericii, până la construirea turlei. Biserica are aşadar trei încăperi: pridvor, naos şi altar, iar clopotniţa prin alipire, face parte din corpul bisericii, deasupra pridvorului. Ferestrele sunt de formă dreptunghiulară, în număr de şase. Uşa de la intrarea în pridvor este în două canate, din stejar, precedată de o uşă de siguranţă, metalică. Pridvorul este de formă pătrată cu plafonul drept, din scândură. Din pridvor o scară de lemn urcă spre clopotniţă. Printr-o uşă în două canate, din lemn şi sticlă, se intră în naosul bisericii., care este de formă dreptunghiulară. În anul 1997, pereţii au fost decopertaţi până la cărămidă, retencuiţi, pregătiţi pentru pictură în frescă. În faţa catapetesmei, tavanul este boltit semicircular, iar altarul este în formă semicirculară cu plafonul drept. Catapeteasma cu toate icoanele par să fie făcute odată cu biserica, deci în jurul anului 1800. Icoanele de pe catapeteasmă sunt foarte frumos executate, cu stil neo-bizantin şi păstrate bine. Numele pictorului care le-a executat nu se cunoaşte, dar din felul executării lor se deduce că au fost executate de un pictor de valoare. Obiectele de valoare istorică sau artistică biserica nu posedă. Biserica a fost reparată în decursul vremii de mai multe ori, bătrânii satului îşi amintesc de reparaţia din 1900, pe când era paroh preotul Gheorghe Gaşparş dar foarte probabil că de la anul 1800 până la anul 1900 a mai fost reparată de enoriaşi. Alte reparaţii consemnate în interiorul bisericii sunt acelea din 1931 şi 1940 pe când era paroh preotul Grigore Hatman. Mai recent biserica a fost reparată în anul 1954, fiind paroh preotul Ilie Avasiloaie şi epitrop Petru Bulgaru şi în anul 1966 fiind paroh preotul Mihai Ciobanu iar epitrop Ilie Luchian. Cum am amintit, în anul 1997 interiorul bisericii a fost retencuit pentru pictură în frescă. Dintre preoţii ce au slujit s-a făcut referire la preotul Gheorghe Gaşpar, anii 1900, preotul Grigore Hatman, de numele cărora se leagă ctitoria casei parohiale, preotul Ilie Avasiloaie ce a păstorit 25 ani până în anul 1964 când a urmat preotul Mihai Ciobanu până în anul 1991. Pentru o perioadă scurtă 1991-1993 a păstorit parohia preotul Gicu Busuioc, iar din 1994, septembrie este preotul Ştefan Grădinaru, ce face această consemnare.
Din 11 decembrie 2002 este instalat ca preot paroh Popa Marcel, absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă Iași.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
Meteorologii au actualizat prognoza și au emis o atenționare tip cod galben de instabilitate atmosferică accentuată pentru județul Botoșani valabilă, de vineri, de la 08:00, până sâmbătă, la ora 02:00.
În intervalul menționat se vor semnala, local, intensificări ale vântului cu viteze la rafală de 60…70 km/h, averse torențiale care vor acumula 20…25 l/mp, iar pe arii restrânse vor depăși 40 l/mp, descărcări electrice și grindină.
Publicitate
Evoluţia fenomenelor meteorologice prognozate este permanent monitorizată prin Centrul Operaţional al ISU Botoșani.
Echipajele de pompieri de la toate subunitățile din județ sunt pregătite să intervină, în cel mai scurt timp, în sprijinul cetățenilor.
Pentru a preveni situațiile de urgență, recomandăm cetățenilor respectarea următoarelor măsuri:
– fiți prudenți atunci când vă aflați pe stradă și evitați deplasarea în zone cu panouri publicitare, copaci sau stâlpi de electricitate care ar putea fi doborâți;
– nu treceți prin dreptul clădirilor aflate în construcție sau care prezintă elemente arhitectonice ce pot fi smulse de vânt;
– parcați autoturismele la distanță sigură față de copaci sau stâlpi de electricitate;
– îndepărtați copacii sau ramurile uscate care, pe timpul unei furtuni, ar putea cădea şi provoca victime sau pagube materiale;
– nu atingeți firele căzute la pământ;
– curățați șanțurile și rigolele de scurgere, pentru a permite evacuarea apelor pluviale;
– nu aruncați gunoaiele menajere sau resturile vegetale în albiile apelor curgătoare sau în șanțurile / canalele de colectare a apei.
Informații despre modul de comportare în cazul producerii unor situații de urgență sau alte date utile despre manifestarea fenomenelor meteorologice periculoase pot fi obținute prin accesarea portalului fiipregatit.ro sau prin intermediul aplicației DSU, care poate fi descărcată gratuit din Google Play Store și AppStore.
Intervenție pentru înlăturarea pericolului de explozie în municipiul Botoșani
Pompierii din cadrul Detașamentului Botoșani au fost solicitați să intervină, în urmă cu puțin timp, pe strada I.C. Brătianu, în municipiul Botoșani, acolo unde un autoturism a părăsit partea carosabilă, a intrat într-o gospodărie și a avariat o conductă de gaze.
La fața locului s-au deplasat pompierii din cadrul Detașamentului Botoșani, cu o autospecială de stingere și modul de descarcerare.
Publicitate
Din fericire, nu au fost persoane rănite.
Pompierii au constatat faptul că în zonă se simțea un miros puternic de gaz și au acționat imediat pentru asigurarea perimetrului și prevenirea producerii unui incident major. Două persoane care locuiesc într-o casă din apropiere au fost evacuate, preventiv.
În sprijin au fost chemate echipaje specializate ale societății de distribuție a gazelor naturale pentru remedierea avariei și înlăturarea pericolului.
Polițiștii rutieri au acționat pentru restricționarea circulație în zonă.
Problemele de vedere pot fi un semnal timpuriu al declinului cognitiv. Potrivit unui nou studiu, pierderea sensibilității vizuale ar putea prezice apariția demenței chiar cu 12 ani înainte de diagnostic, scrie alba24.ro.
Acesta a fost realizat pe un eșantion de 8.623 de persoane sănătoase din Norfolk, Anglia, potrivit Mediafax, care citează Science Alert.
Până la sfârșitul studiului, 537 de participanți au dezvoltat demență, iar cercetătorii au putut vedea ce factori ar fi putut preceda acest diagnostic.
La începutul studiului, cercetătorii le-au cerut participanților să facă un test de sensibilitate vizuală. Pentru acest test, ei trebuiau să apese un buton imediat ce vedeau un triunghi formându-se într-un câmp de puncte în mișcare.
Persoanele care au dezvoltat demență au văzut mult mai lent acest triunghi pe ecran decât celelalte.
Potrivit sursei citate, problemele de vedere pot fi un indicator timpuriu al declinului cognitiv, deoarece plăcile amiloide toxice asociate cu boala Alzheimer pot afecta mai întâi zonele creierului asociate cu vederea, părțile creierului asociate cu memoria fiind afectate pe măsură ce boala progresează, spun cercetătorii. Prin urmare, testele de vedere pot descoperi deficite înainte de testele de memorie.
Publicitate
Există mai multe alte aspecte ale procesării vizuale care sunt afectate în boala Alzheimer, cum ar fi capacitatea de a vedea conturul obiectelor (sensibilitatea la contrast) și de a discerne între anumite culori (capacitatea de a vedea spectrul albastru-verde este afectată la începutul demenței). Acestea pot afecta viața oamenilor fără ca aceștia să fie imediat conștienți.
Ziua Drapelului Național este celebrată în fiecare an pe 26 iunie, fiind un moment de cinstire a unuia dintre cele mai puternice simboluri ale identității noastre naționale – tricolorul românesc. Instituită prin Legea nr. 96/1998, această zi marchează amintirea anului 1848, când guvernul revoluționar a adoptat oficial drapelul tricolor, alături de deviza „Dreptate și Frăție”, ca simbol al națiunii române, scrie alba24.ro.
Drapelul României este tricolor: roşu vermillon, galben crom şi albastru cobalt, plasate vertical, albastrul fiind aşezat la lance, galben la mijloc şi roşu în exterior.
Acest tricolor este identic ca structură cu cel adoptat în timpul Revoluției de la 1848, potrivit unui documentar realizat de Rador.
Stema naţională actuală a României a fost realizată după Revoluţia din Decembrie 1989. Ea este constituită din:
Vulturul de aur cruciat – ca element central care simbolizează dinastia întemeietoare a Basarabilor, nucleul în jurul căruia a fost organizată Ţara Românească, una dintre cele trei provincii din Evul Mediu (Ţara Românească, Moldova şi Transilvania).
Scutul pe care stă este azuriu şi simbolizează cerul. Vulturul ţine în gheare însemnele suveranităţii: un sceptru şi o sabie, care reamintesc de domnitorul Moldovei, Ştefan cel Mare şi Sfânt şi de domnitorul Ţării Româneşti, Mihai Viteazul, primul unificator al celor trei Ţări Române.
Publicitate
Un blazon împărţit în câmpuri heraldice prezintă simbolurile provinciilor istorice româneşti de la stânga la dreapta:
Ţara Românească pe azur: un vultur ţinând în cioc o cruce ortodoxă de aur
Moldova: un bour negru cu o stea între coarne.
Banatul şi Oltenia, un pod galben cu două arce de boltă (simbolizând podul peste Dunăre al împăratului roman Traian) şi un leu de aur.
Transilvania: deasupra se află un vultur negru cu gheare de aur; dedesubt se găsesc şapte turnuri crenelate simbolizând cele şapte oraşe principale ale Transilvaniei.
Teritoriile adiacente Mării Negre (provincia istorică Dobrogea) sunt reprezentate de doi delfini afrontaţi.
Imnul României
Imnul naţional al României – are la origini poemul „Un răsunet“ al lui Andrei Mureşanu, scris şi publicat în timpul Revoluţiei de la 1848 şi cântat pentru prima oară în iulie 1848. Ulterior poemul a devenit imn, sub titlul „Deşteaptă-te, române!“, pe muzica lui Anton Pann (1796-1854), poet şi autor de manuale de muzică.
După 1848, „Deşteaptă-te, române!“ a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curajul atât în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), cât şi în luptele din Primul şi cel de-al Doilea Război Mondial.
La 22 Decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, cântecul s-a auzit spontan pe străzi, ca un simbol al libertăţii câştigate, devenind oficial imn naţional.
Potrivit unor mărturii, împăratul bizantin Justinian a înfinţat în anul 535 d.H., două cetăţi dunărene, Recidava şi Literatta, locuite de luptători descendenţi ai dacilor care şi-au păstrat emblema stindard de luptă a strămoşilor, în culorile roşu, galben şi albastru, aceasta fiind prima atestare a folosirii celor trei culori pe teritoriul actual al României.
O altă prezenţă a celor trei culori datează din anul 1185, când fraţii valahi Petru, Asan şi Caloian, au condus o armată contra bizantinilor, ai cărei oşteni aveau pe suliţe flamuri cu reproducerea dragonului-lup al dacilor, plus cele trei culori.
Albastrul, galbenul şi roşul se regăsesc mai târziu şi pe diplomele de înnobilare emise de Mihai Viteazul, apoi, în anul 1821, celetrei culori se regăseau pe drapelul de luptă al lui Tudor Vladimirescu.
Tot de atunci moştenim semnificaţia celor trei culori: Libertate (albastrul cerului), Dreptate (galbenul ogoarelor) şi Frăție (roșul sângelui).
Când Revoluţia a fost înăbuşită, căpitanii lui Tudor au hotărât arderea steagului. Însă în anul 1882, steagul a fost găsit, recondiţionat şi adus la Bucureşti, capitala ţării, fiind depus, în urma unei ceremonii speciale, la Casa Armatei, Cercul Militar Central de astăzi.
Ziua Drapelului Național
În anul 1834, tricolorul a fost adoptat întâi în Țara Românească, ca drapel de luptă, după ce domnitorul reformator Alexandru D. Ghica a supus aprobării sultanului Mahmud al II-lea modelul drapelelor și pavilioanelor navale de luptă.
Acesta era un steag cu fața roșie, albastră și galbenă, având și stele și o pasăre cu cap în mijloc, ulterior ordinea culorilor fiind schimbată, astfel încât galbenul să se afle în centru – în 1840, iar ca să diferențieze drapelul de luptă de cel de război, domnitorul Ghica a adoptat un nou model, cu roșul în partea superioară și lățimi egale ale benzilor, iar în centru se afla un scut alb bordat cu aur și mobilat cu acvila valahă, încoronată princiar și cruciată.
Steagul a fost adoptat de revoluţionarii de la 1848, apărând în aceeaşi perioadă şi în Moldova – la 27 martie 1848 la hotelul Petersburg din Iași, la Adunarea constituantă prezidată de Vasile Alecsandri -, în Ardeal, la Adunarea de la Blaj – 3/15 mai – 5/17 mai 1848 – și la Paris, unde a fost arborat pentru prima dată la la 26 aprilie 1848.
Apoi, Guvernul provizoriu al Ţării Româneşti stabilea, prin Decretul nr. 1 din 14/26 iunie 1848, că steagul naţional are trei culori – albastru, galben, roşu, iar pe flamuri este înscrisă deviza “Libertate, Dreptate, Frăţie”.
Deşi la început poziţionarea culorilor era pe orizontală, cu albastrul în partea superioară, în scurt timp s-a trecut la dispunerea culorilor pe verticală, în forma cunoscută astăzi.
În anul 1849 domnitorul Barbu Știrbei a adoptat un nou model pentru drapelele de luptă, păstrând însă aşezarea orizontală a culorilor și schimbând doar elementele decorative, model care se va păstra până în anul 1856.
După Unirea Principatelor, la 6 februarie 1859, în primul său drum către București de când fusese ales domnitor al Țării Românești, Alexandru Ioan Cuza a fost întâmpinat la marginea orașului Buzău de către comandantul dorobanților, care purta un steag tricolor.
În anul 1861, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a decretat tricolorul ca drapel oficial al Principatelor Unite, afirmând că: „Steagul este familia, ogorul fiecăruia, casa în care s-au născut părinţii şi unde se vor naşte copiii voştri. Steagul este, încă, simbolul devotamentului, credinţei, ordinei şi al disciplinei ce reprezintă oastea”.
În 1866, imediat după detronarea lui Alexandru Ioan Cuza, drapelele de luptă ale unităților militare au fost schimbate cu unele noi, pe stindard apărând, în loc de stemă, numele companiei, acvila fiiind păstrată, totuși, în vârful hampelor.
În anul 1867 este adoptat drapelul cu forma pe care o are şi astăzi, în timpul domniei lui Carol I. Astfel albastrul apare lângă hampă, galben în mijloc, roşu în partea exterioară, culorile fiind aşezate pe verticală, în cele patru colţuri se aflau ghirlande din frunze de laur, cifrul domnitorului Carol I, iar în centru era aşezată stema ţării.
În timpul Războiului de Independență din 1877-78, eroismul ostașilor români a fost stimulat permanent de drapelul românesc, în Primul Război Mondial au avut loc jertfe pentru apărarea drapelului de luptă, ca simbol al datoriei de apărare a pământului țării și al onoarei militare, iar în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, drapelele unităților evidențiate în luptă au fost decorate la rândul lor, pentru acțiunile de pe frontul de vest.
În 9 ianuarie 1948, comuniştii au interzis însemnele regatului şi au aşezat pe steag noua stemă a republicii, cu elemente sovietice, fără nicio legătură cu tradiţia stemelor sau cu heraldica.
În timpul Revoluției de la Timișoara, încă din 17 decembrie 1989, stema Republicii Socialiste România a fost îndepărtată de pe drapele prin decupare, gest simbolic privit ca rupere de regimul dictatorial al lui Nicolae Ceaușescu.
La sfârşitul anului Revoluţiei, Decretul-Lege nr. 2 din 27 decembrie 1989 privind constituirea, organizarea și funcționarea Consiliului Frontului Salvării Naționale și a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării Naționale prevedea, la articolul 1, între altele, faptul că „drapelul țării este tricolorul tradițional al României, având culorile așezate vertical, în următoarea ordine, pornind de la lance: albastru, galben, roșu.”
Conform legii, drapelul României are formă dreptunghiulară, laţimea lui fiind egală cu 2/3 din lungimea acestuia, iar dimensiunile fîşiilor culorilor sunt egale.
Drapelul României se arborează în mod permanent pe edificiile şi în sediile autorităţilor şi instituţiilor publice, la sediul partidelor politice, al sindicatelor, al instituţiilor de învăţământ şi cultură, la punctele pentru trecerea frontierei, precum şi la aeroporturile cu trafic internaţional şi ca pavilion pentru navele de orice fel şi alte ambarcaţiuni ce navighează sub pavilion românesc.
Drapelul României se arboreaza temporar cu prilejul zilei naţionale a României şi al altor sărbători naţionale, cu ocazia festivităţilor şi ceremoniilor oficiale cu caracter local, naţional şi internaţional, cu prilejul vizitelor oficiale întreprinse în România de şefi de stat şi de guvern, sau de alte înalte personalităţi politice, sau în cazul unor ceremonii militare, competiţii sportive, ori în timpul campaniilor electorale.
Drapelul României se arborează, de asemenea, la sediul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale statului român din străinătate.
Tododată, drapelul României în bernă se arborează în zilele de doliu naţional, stabilite de Guvern.
Dacă drapelul României se arborează alături de unul sau mai multe drapele de stat străine – neapărat toate de aceleaşi dimensiuni şi la aceeaşi înălţime – , drapelul României se arborează în stânga, privind drapelele din faţă (dacă se arborează două drapele) sau în mijloc (dacă se arborează mai multe drapele).
Ziua Drapelului Național: Simbolistica culorilor tricolorului
Culorile drapelului nu sunt alese întâmplător, fiecare având o semnificație profundă care reflectă valorile și istoria poporului român:
Albastrul simbolizează cerul, adevărul și loialitatea.
Galbenul reprezintă câmpurile roditoare ale țării, dar și dreptatea.
Roșul evocă sângele vărsat pentru libertate, curajul și dragostea de țară.
Această interpretare este adânc înrădăcinată în conștiința națională și este transmisă de-a lungul generațiilor ca parte a educației patriotice.
Ziua Drapelului Național este o zi în care fiecare român poate privi spre tricolor cu respect, recunoștință și speranță.
Este un simbol care ne unește dincolo de diferențe, ne amintește de sacrificiile strămoșilor și ne inspiră să păstrăm demnitatea și valorile poporului nostru.