Pe lângă zonele de pescuit consacrate, arhicunoscute de pescarii împătimiți și chiar de cei amatori, în România există și paradisuri pescărești mai puțin mediatizate, dar cu un farmec aparte. Pe lângă costurile reduse, acestea oferă peisaje de vis, dar și captură pe măsură, scrie ADEVĂRUL.

Vara este un anotimp bun pentru pescuit. Mai ales fiindcă este o perioadă de concedii iar pescarii își pot lua suficient timp pentru a da la pește în voie. Vestea bună este că în România până și cei mai exigenți și pretențioși pescari amatori sau profesioniști pot găsi apele ideale. Dincolo de locurile foarte cunoscute și renumite în rândul pescarilor, cum ar fi Delta Dunării, mai sunt și paradisuri pescărești puțin cunoscute publicului larg. Sunt mai degrabă bijuterii ale naturii cunoscute mai ales de localnici. Unii mai că nici nu le-ar dezvălui, de frică să nu se înmulțească vizitatorii.

Paradisul din „țara iazurilor”

Unul dintre aceste locuri binecuvântate de Dumnezeu, inclusiv pentru pescari, este județul Botoșani. Acest ținut are peste 150 de iazuri și două mari râuri, bogate în pește. Botoșaniul este al doilea județ din România, după Tulcea, ca suprafață a luciului de apă. Pentru un pescar, Botoșaniul este un adevărat paradis. Găsește cam tot ce vrea. Fie merge pe iazurile liniștite, pline de pește, fie trage la malurile Prutului, într-un ambient sălbatic și pitoresc. Renumite sunt iazurile de la Dracșani, Hănești, Negreni și Rogojești. Sunt un soi de mări în mijlocul câmpiei. Aici ai parte până și de briză. „La Botoșani vin pescari din toate judeţele învecinate. Și asta pentru că locuri minunate de pescuit, inclusiv cu capturi record”, mărturisește Cosmin Humelnicu, directorul Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Botoşani. Fiecare iaz are specificul său, cu o multitudine de alegeri. De exemplu, cine vrea crap, roșioară sau caras, ar fi bine să meargă la iazurile de la Dragalina sau Costești. La Hănești, un iaz cu dimensiuni impresionante pescarii pot găsi șalău, somn, crap, plătică, novac și caras. La Rogojești și Dracșani, găsești cam orice. Pescuitul pe Prut oferă senzații deosebite.

Este o zonă foarte pitorească cu un curs al apei care se desparte în brațe, se strecoară pe după mici insulițe și oferă un spațiu paradiasiac pentru orice pescar. Amatorii acestui obicei ancestral se pot adăposti în mici golfuri sau se pot relaxa pe plajele extraordinare create de râul care ne desparte de Republica Moldova. La Prut se poate sta la cort, în mijlocul sălbăticiei. Condiția este să deții un permis vizat de pescar, dar și documentele de identitate în cazul unui control. Să nu uităm că Prutul este patria somnului, iar capturile sunt record. În cazul iazurilor, majoritatea sunt private și trebuie achitată și o taxă de pescuit. Tarifele variază între 70 și 150 de lei, cu perioade de pescuit de la 10 la 24 de ore. „Ca şi diversitate a speciilor stăm foarte bine. Începând de la caras, crap, ten, avat, somn şalău, ştiucă. În afară de sturioni cam avem toate speciile de peşte întâlnite în România”, adaugă Cosmin Humelnicu.

Țara celor 100 de iazuri 

O altă locație ideală pentru pescari este județul Galați. Este vorba despre un teritoriu străbătut de două mari râuri și un fluviu. Pe o lungime de 300 de kilometri, județul este străbătut de Dunăre, dar și de râurile care vin tocmai din nordul Moldovei, Siretul și Prutul. Pe lângă aceste mari cursuri de apă se află numeroase iazuri. Adică în jur de 100.

Majoritatea sunt iazuri de câmpie, de o frumusețe liniștitoare și unde te poți bizui că ai să găsești pește. Faimos printre localnici este lacul Zătun, situat pe malul Dunării, la numai opt kilometri de municipiul Galați. Aici se poate prinde crap, caras, amur, plătică, roșioară. Nu lipsesc nici răpitorii, precum știuca. Bălțile Movila, situate la doar opt kilometri de municipiul Galați și Potcova, de lângă localitatea Braniștea, au și ele farmecul lor. Dar mai ales sunt bogate în pește.

Un alt loc, puțin cunoscut la nivel național, dar deosebit de apreciat de localnici, este Lacul Strachina, din județul Ialomița. Este situat la 130 de kilometri de București și ar trebui vizitat măcar odată în viață de pescarii pasionați. Acesta face parte dintr-o arie naturală protejată, întinsă pe 1050 de hectare. În acest loc în care civilizația se pierde pescarii pot găsi liniștea, dar și captura ideală. În lacul ce se întinde pe o suprafață de 1000 de hectare, în mijlocul Bărăganului, se găsesc pești de toate felurile.

Dar mai ales crap, caras, somn și fitofag. În timpul pescuitului, amatorii de drumeții în zone pitorești și liniște pot admira numeroasele specii de păsări protejate care-și fac veacul în această arie protejată. Sezonul de pescuit, pe Strachina, începe primăvara și se termină toamna târziu. Pescarii au la dispoziție trei bazine, iar pescuitul este contra-cost.

Colegiul Medicilor Stomatologi introduce reguli stricte privind publicitatea în domeniu: va fi interzisă denigrarea colegilor, utilizarea superlativelor, promisiunile nerealiste și ofertele agresive. De asemenea, nu vor mai fi permise comentariile referitoare la lucrările altor stomatologi.

Colegiul Medicilor Stomatologi din România (CMS) a oficializat recent un Ghid de bune practici pentru publicitatea medicilor stomatologi, potrivit avocat.net.

Este vorba despre un document care stabilește un cadru strict și clar privind promovarea serviciilor stomatologice în spațiul public.

Măsura vine ca răspuns la proliferarea mesajelor comerciale agresive și a promisiunilor înșelătoare din domeniu.

Potrivit ghidului, medicii stomatologi nu mai pot folosi în promovare comparații superlative, afirmații denigratoare, promisiuni privind rezultatele tratamentelor sau oferte comerciale de tip promoțional, considerate înșelătoare sau neconforme cu etica medicală.

De asemenea, se subliniază că obligația medicului este una de diligență, nu de garantare a unui rezultat.

Ce devine interzis:

Exemple concrete de expresii care nu mai pot fi utilizate în publicitate:

• „Implant fără tăieturi”
• „Dinți ficși în 24 de ore”
• „Obturație laser, fără freză, fără durere”
• „Rată de succes de 99%”
• „Tratamente 100% eficiente”
• „Garanție pe viață”

Sunt interzise și superlativele absolute precum „cel mai bun”, „numărul unu”, „top”, „excelență”, precum și expresii de tipul „tehnologie de ultimă oră” sau „cele mai performante echipamente”, dacă acestea nu pot fi dovedite cu date obiective, și chiar și atunci sunt descurajate.

Mai mult, interdicția se extinde și asupra numelelor de domenii web sau adreselor de e-mail care conțin termeni de superioritate, precum: www.celmaibunmedic.ro, mediculperfect@gmail.com și altele.

Denigrarea colegilor stomatologi va fi interzisă: Etica medicală înainte de marketing

Colegiul interzice explicit și afirmațiile care pun în discuție calitatea tratamentelor oferite de alți medici, de tipul: „tratamentul este prost făcut”, ”cine v-a lucrat aici” sau „un singur medic nu are cum să facă totul bine, trebuie o echipă”.

Scopul este prevenirea concurenței neloiale și păstrarea respectului între profesioniști.

Ghidul reglementează și modul de utilizare a titlurilor profesionale, interzicând:

• folosirea cuvântului „expert”;
• atribuirea titlului de „specialist” în lipsa unei recunoașteri oficiale în nomenclatorul specialităților medicale;
• redenumirea arbitrară a unei specialități legale deținute.

Demersul CMS vine într-un context în care tot mai multe cabinete stomatologice folosesc tehnici de marketing, punând presiune pe pacient și cultivând așteptări nerealiste.

Ghidul oficializează acum principiul conform căruia publicitatea medicală trebuie să fie informativă, obiectivă și lipsită de conținut comercial speculativ.

Românii care aleg să meargă cu mașina în Grecia, în această vară, trebuie să respecte cu strictețe regulile de circulație, atât pe teritoriul elen, cât și pe parcursul călătoriei până la destinație.

Pentru a ajunge în Grecia cu mașina, românii pot alege între două rute principale: una prin Bulgaria și alta prin Serbia și Macedonia de Nord.

Ruta prin Bulgaria

Odată intrați în Bulgaria, șoferii trebuie să adapteze viteza la limitele locale:

• 50 km/h în localitate,
• 90 km/h în afara localităților,
• 120 km/h pe drumuri expres,
• 130 km/h pe autostrăzi.

Autoritățile bulgare folosesc radare fixe și mobile frecvent, iar amenzile se plătesc rapid, uneori chiar pe loc.

Începând cu anul 2025, limita de viteză pe autostrăzile din Bulgaria a fost redusă de la 140 km/h la 130 km/h, ca parte a unor reforme legislative menite să îmbunătățească siguranța rutieră.

Ruta prin Serbia și Macedonia de Nord

Dacă traseul include Serbia, limitele sunt:

• 50 km/h în localitate,
• 80 km/h în afara localităților,
• 100 km/h pe drumuri expres,
• 130 km/h pe autostrăzi.

În Serbia, toleranța față de încălcările regulilor de circulație este scăzută, iar sancțiunile pot include suspendarea permisului sau chiar reținerea vehiculului în unele cazuri grave.

Pentru cei care trec prin Macedonia de Nord, regulile sunt similare:

• 50 km/h în localitate,
• 80 km/h în afara localităților,
• 110 km/h pe drumuri expres,
• 130 km/h pe autostrăzi.

În Grecia, destinația de vacanță pentru mulți turiști români, legislația rutieră prevede limite de:

• 50 km/h în localitate,
• 90 km/h în afara localităților,
• 110 km/h pe drumuri expres,
• 130 km/h pe autostrăzi.

Grecia aplică sancțiuni severe pentru încălcarea acestor limite, iar amenzile pot ajunge la câteva sute de euro, mai ales dacă viteza este depășită cu peste 30 km/h.

Potrivit Playtech, amenzile pentru depășirea vitezei legale sunt următoarele, în funcție de cât de mult este depășită limita:

• Până la 20 km/h peste limită – amendă de 100 euro
• Între 21 și 30 km/h peste limită – amendă de 350 euro, plus suspendarea permisului pentru 60 de zile
• Peste 30 km/h – amendă de 700 euro, suspendarea permisului pentru 90 de zile și reținerea certificatului de înmatriculare

În plus, amenzile trebuie plătite în termen de 10 zile lucrătoare pentru a beneficia de o reducere de 50%. După această perioadă, se achită suma integrală.

Tot ceea ce știm despre Sfântul Onufrie cel Mare se datorează mărturiei unui alt monah numit Pafnutie care l-a întâlnit pe marele ascet și i-a cunoscut viața și petrecerea. Pafnutie, el însuși un monah îmbunătățit, dorind să cunoască mai desăvârșit tainele vieții de rugăciune în singurătate, și-a părăsit mânăstirea unde era monah și s-a îndepărtat în pustie.

Aici a întâlnit pe Sfântul Onufrie, un pustnic înfricoșător la vedere, acoperit doar cu părul bărbii sale lungi care cobora până la pământ. Speriindu-se în primă instanță, a cunoscut apoi bunătatea lui Onufrie și a început să-l întrebe despre viața sa. Onufrie se afla în deșert în singurătate aproape totală de șaptezeci de ani. Nevoile de hrană și le astâmpăra cu plantele din jur.

Se odihnea în funcție de vreme pe coline, în văile dimprejurul său sau în peșteri. Însă Onufrie nu se nevoise așa tot timpul de când se lepădase de lume. La începutul viețuirii sale monahale a stat într-o mânăstire a Tebaidei, la Hermopolis. Aici, în viața de obște, a învățat pentru prima dată rigorile vieții monastice. Auzind tot timpul de exemplul lui Ilie sau al Sfântului Ioan Botezătorul, a hotărât să se îndrepte spre pustiul adânc pentru a se dedica nevoinței în singurătate. Îndepărtându-se mult a dat peste o peșteră locuită de un pustnic numit Hermes căruia i-a cerut să îl învețe cum se trăiește în pustie și să îl inițieze în tainele acestei viețuiri. După câteva zile de sfat, acel pustnic a plecat împreună cu Onufrie să îi găsească loc de nevoință.

Ajungând în locul ales, Hermes a mai stat aproape o lună cu Onufrie pentru a-l învăța în continuare și apoi s-a înapoiat. În fiecare an îl vizita o dată pe Onufrie până când, la ultima vizită l-a anunțat că va trece la Domnul. Onufrie i-a îngropat cinstitul trup undeva în apropiere. Fiind întrebat cum se împărtășește cu Sfintele Taine, Onufrie a răspuns că îi sunt aduse de un înger al Domnului. Viața sa era înconjurată de fapte minunate. Minunat de cele ce se întâmpla cu el lui Pafnutie i-a fost dat să audă și profeția lui Onufrie, care l-a anunțat că motivul pentru care se afla acolo era să îngroape trupul lui Onufrie a cărui viață se apropia de sfârșit. Așa a făcut.

Însă Pafnutie ne-a transmis și viața Sfântului Onufrie cel Mare, un sfânt aflat la mare cinste în rândul monahilor și laicilor deopotrivă. Antonie, arhiepiscopul Novgorodului, în cartea sa de pelerinaj, atestă faptul că în vremea sa, adică pe la anul 1200, parte din sfintele moaște ale Sfântului Onufrie se aflau la Constantinopol.