Noaptea cea mai rece din această vară. După o perioadă cu nopți tropicale și zile toride, valul de aer rece s-a resimțit semnificativ. Temperaturile au coborât și la prag de îngheț în unele zone din țară, scrie alba24.ro.

Valul de aer rece se va resimți și luni, însă de marți temperaturile vor fi în creștere.

Potrivit Meteoplus, în noaptea de 24/25 august, respectiv luni dimineața, cel mai frig a fost la Miercurea Ciuc, Obârșia Lotrului, Poiana Stampei, Stâna de Vale, Iezer și Vf. Omu. În aceste locații, luni dimineața la ora 7 era -1 grad Celsius.

Zero grade au fost la Joseni și Călimani, iar 1 grad la Toplița și Bucin. 2 grade au fost la Târgu Lăpuș, Făgăraș, Întorsura Buzăului, Câmpeni (Alba).

A nins în luna august

În weekendul trecut a nins n munții Maramureșului. Imagini spectaculoase au fost postate pe rețelele de socializare. Au  fost filmate în Pietrosul Rodnei, la peste 1.700 de metri. altitudine.

În această zonă, în timpul nopții temperaturile au coborât sub zero grade.

Vremea luni, 25 august

Luni, 25 august, în Alba vor fi temperaturi maxime de 24 de grade (Alba Iulia), 23 grade (Sebeș), 22 grade (Aiud și Blaj), 20 de grade (Câmpeni și Abrud), 14 grade (Arieșeni), 11 grade (Oașa).

În Timiș vor fi 25 de grade, la București 27, în Iași 23, iar la Constanța 22 de grade.

Spre finalul săptămânii, în țară, temperaturile ajung iar la prag de caniculă: 35-37 de grade și minime de 18-20 de grade.

Proiectul „Traducători și scriitori în dialog”, lansat în 2024 sub auspiciile Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași (FILIT), este organizat în colaborare de către Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” și Muzeul Național al Literaturii Române Iași. În cadrul proiectului, un traducător din limba română într-o limbă străină are carte blanche pentru a găzdui și modera discuția cu un scriitor invitat de el, într-un dialog deschis şi dinamic, care abordează teme relevante pentru activitatea traducătorilor de literatura română, de la munca propriu-zisă pe text până la alegerea editurii adecvate și la promovarea textului publicat.

Până în prezent au dialogat Jan Cornelius şi Matei Vişniec („Ce traducem și de ce?”), Joanna Kornaś-Warwas şi Doris Mironescu („Mai merită să traducem clasicii?”), Roberto Merlo și Doris Mironescu („Traducerea clasicilor, azi“), Marian Ochoa de Eribe și Gabriela Adameșteanu („Parteneriat autor și traducător. Avantaje și riscuri”), Monica Cure și Liliana Corobca („Cum se promovează o traducere?”), Jan Willem Bos și George Cornilă („Țara arde și traducerile (mai) fac literatură”), Laure Hinckel și Marin Mălaicu-Hondrari („Scrisul și traducerea între act și intenție”).

Episodul al optulea al seriei va avea loc miercuri, 3 septembrie 2025, între orele 11:00 și 13:00, cu Steinar Lone și Lavinia Braniște, sub titlul „Traducătorul – un scriitor ratat?”. Întâlnirea face parte din programul „Atelierelor FILIT pentru traducători” la Ipotești (1-7 septembrie 2025) și va fi moderată de Monica Joița, ministru consilier la Ministerul Afacerilor Externe.

Steinar Lone s-a născut la Oslo, Norvegia, pe 23 august 1955. A studiat la universităţile din Oslo, Bucureşti, Lund şi Florenţa și a obținut gradul magister artium în filologie romanică la Universitatea din Oslo în 1982. Este în continuare activ ca traducător de literatură (ficţiune şi non-ficţiune), chiar dacă oficial a ieșit la pensie. A tradus Pe strada Mântuleasa (Mircea Eliade), Baltagul (Mihail Sadoveanu), Patul lui Procust (Camil Petrescu), Zenobia şi Vasco da Gama. Poeme alese (Gellu Naum), Sînt o babă comunistă (Dan Lungu), Cartea şoaptelor (Varujan Vosganian), iar de Mircea Cărtărescu: Travesti, Nostalgia, De ce iubim femeile, Europa are forma creierului meu (eseuri alese), şi întreaga trilogie Orbitor. A urmat în 2023, Solenoid, iar toamna 2024 Melancolia. În octombrie 2024, la FILIT Iași, traducerea romanului Solenoid a fost premiată de Institutul Cultural Român ca cea mai bună traducere din limba română într-o limbă străină pentru anul 2023.

Lavinia Braniște este autoarea romanelor Camping (Polirom, 2025), Mă găsești când vrei (2021), Sonia ridică mâna (2019) și Interior zero (2016), acesta din urmă tradus în germană, polonă și spaniolă și adaptat pentru scenă în România (Centrul Replika) și Germania (Freies Werkstatt Theater Köln). Lavinia a scris texte pentru două spectacole de teatru, Visând glasuri (r. Nicoleta Lefter) și Exeunt (r. Bobi Pricop), și pentru cel mai recent film regizat de Vlad Petri, Între revoluții, premiat în secțiunea Forum de la Berlinale cu premiul FIPRESCI, în 2023. Regizorul Eugen Jebeleanu a ecranizat o adaptare a romanului Interior zero, lansată în 2025. Lavinia a studiat Litere la Cluj-Napoca și are un masterat în traducerea textului literar la Universitatea București.

Seria de întâlniri „Traducători și scriitori în dialog” face parte dintre activitățile desfășurate în cadrul programului UNESCO „Iași. City of Literature”.

Întâlnirile sunt dedicate profesioniștilor din domeniu, iar cei interesați sunt invitați să se înscrie până marți, 2 septembrie 2025 folosind formularul atașat (AICI). Numărul de locuri este limitat. Înregistrarea va putea fi vizionată ulterior pe canalele de youtube ale organizatorilor.

În stepele nordice de la capătul României, un râu de legendă străbate un ținut binecuvântat, o adevărată „vale a laptelui și a mierii“, în care tradițiile gastronomice se îmbină cu frumusețea aparte a peisajului, iar istoria cu spiritualitatea, scrie ADEVĂRUL. 

Paradisul din inima naturii

Ca să fim mai concreți, acest ținut de poveste se află pe Valea Bașeului, fiind traversat de un râu care străbate județul Botoșani de la granița cu Ucraina (din comuna Cristinești) în partea de nord-vest și până către sud-est, vărsându-se în râul Prut (care formează granița naturală cu Republica Moldova). „Valea laptelui și a mierii“ se află exact în inima acestei văi a Bașeului, adică în partea sa mediană, incluzând comunele Știubieni, Vlăsinești, Hănești și orașul Săveni.

Metafora nu se referă, ca-n basme, la bogăția zonei și huzurul localnicilor, ci la lucruri cât se poate de concrete. În comunele acestui ținut, încă din Evul Mediu, a existat o tradiție a creșterii vacilor de lapte și a procesării acestuia. Ba mai mult, comuna Știubieni a avut o tradiție apicolă de invidiat – găseai miere peste tot. Această „Vale a laptelui“, cum este cunoscută mai ales în rândul botoșănenilor, este un adevărat paradis al celor care iubesc turismul rural și peisajele naturale idilice, imersiunile nestingherite în lumea satului și a naturii.

„Ținutul laptelui” FOTO Primăria Vlăsinești

Mai mult decât atât, locul este perfect condimentat cu crâmpeie savuroase de istorie, cu legende, schelete din alte vremuri și chiar cei mai mari fildeși de mamut din sud-estul Europei. „Valea laptelui“ nu este în niciun caz pentru amatorii de festivaluri fistichii, scofeturi sau facilități de patru stele, ci mai degrabă pentru turistul care caută experiențe autentice, să se mai bucure de o lume tot mai mult amenințată cu dispariția. Nu trebuie uitați nici pescarii: în Valea Bașeului au șansa să trăiască una dintre experiențele vieții, lansând firul la apă în iazul amenajat la dorința anume a lui Ștefan cel Mare.

Pe malurile Negreniului, locul unde timpul dispare

Pentru a ajunge în frumoasa „Vale a laptelui“ pornim la drum din municipiul Botoșani pe drumul național care duce către orașul Săveni. Străbatem 36 de kilometri cu peisaje câmpenești superbe și, înainte să intrăm în Săveni, urmăm un drumeag la stânga. De acolo, tot înainte șapte kilometri până în comuna Știubieni. Această comunitate este încărcată de istorie și este locul mierii din Valea Bașeului. Satul Știubieni a fost o veche așezare de răzeși din timpul lui Alexandru cel Bun. În timpul lui Ștefan cel Mare, satul este închinat Mănăstirii Putna.

Relaxare pe malurile Negreniului FOTO Cosmin Zamfirache

La istorie vom reveni după o vizită la principalul obiectiv turistic al zonei: iazul sau lacul Negreni. Situat în cătunul cu același nume, Negreniul este un lac de acumulare amenajat de comuniști, în anii ’70, pe cursul Bașeului, din motive multiple: de la regularizarea cursului și până la fondarea unei baze piscicole în zonă. Cert este că Negreniul, deși făcut de mâna omului, s-a transformat într-un habitat acvatic spectaculos. Iazul are aproape 300 de hectare și impresionează de la prima vedere, ascunzând locuri de un pitoresc aparte. Drumul până la lac este dificil și întortocheat, însă orice turist se poate descurca de minune doar cu indicațiile localnicilor, în cea mai mare parte oameni săritori și ospitalieri. Iazul trebuie înconjurat pe un drum de țară, pe lângă suprafața îngrădită, iar de pe dealurile din jur se poate admira frumoasa „mare“ nordică.

Iazuș Negreni FOTO Cosmin Zamfirache

Locul este ideal pentru o zi de relaxare. Puteți alege inclusiv frumoasele golfuri de la capătul iazului, acolo unde șezlongurile sau păturile pot fi amplasate ușor în liziera pădurii pentru un plus de umbră, dar și de aer curat. Malurile iazului au numeroase pâlcuri de arbori, ceea ce-l transformă într-un loc plăcut și în perioadele de caniculă. Desprins de civilizație, Negreni este locul unde timpul dispare, iar o moțăială lipsită de griji pe malurile sale poate vindeca lejer efectele stresului. Pescarii, cu permisul vizat regulamentar, își pot pune la încercare calitățile, mai ales că la Negreni peștele nu lipsește.

Bijuteria maramureșeană din vârful dealurilor moldovene

Terapia poate continua în comuna Știubieni, cu o vizită într-un loc dedicat spiritului. După o relaxare pe malurile Negreniului, în armonie totală cu natura, se poate ajunge, întorcându-ne pe drumul către Săveni și urcând dealul, către ceea ce se dorește a fi o mănăstire Putna a Botoșaniului. Este vorba despre „Sfânta Treime“ din Știubieni, un așezământ monahal înființat în anul 1996 pe frumoasele dealuri ale Știubienilor, totul începând cu o bisericuță maramureșeană așezată în mijlocul unei livezi superbe. Complexul monastic încă se află în construcție, dar peisagistica este impresionantă chiar și la acest nivel. De pe dealul mănăstirii poate fi admirată întreaga priveliște a unei frumoase lumi rurale. Nu mai vorbim de faptul că livada bisericuței maramureșene este un loc de meditație ideal.

Livada din curtea Mănăstirii Sfânta Treime FOTO Cosmin Zamfirache

„Am descoperit recent această mănăstire. Am fost cu soțul la Negreni și am auzit că este o mănăstire sus. Am zis să mergem. Și acolo am descoperit biserica din lemn și livada. Dacă am probleme, dacă mă apasă ceva, aici vin. Stau o oră, două și parcă mi se limpezește mintea, găsesc soluții. Este multă liniște și un mănunchi așa de arome și zgomote plăcute – mirosul florilor, zumzăit, păsărele. Un loc extraordinar“, mărturisește Adina, o botoșăneancă de 37 de ani.

În lumea boierilor, conacelor și artefactelor unicat

Dincolo de frumusețea naturii și de piritualitate, această inimă a Văii Bașeului abundă în istorie. Numele Știubieni provine de la regionalismul „știubei“, un stup primitiv. În Evul Mediu, zona era renumită pentru crescătorii de albine și produsele din miere deosebite, fiind înțesat cu prisăci (loc unde se află mai mulţi stupi, de obicei în zona unui câmp sau a unei păduri). Era ținutul mierii din „Valea laptelui“. Astăzi, prisăcile de altădată nu mai există, dar localnicii au păstrat obiceiul pentru consumul propriu, în mare parte.

Drumul către mănăstire FOTO Cosmin Zamfirache

De vremea marilor prisăci ale Știubienilor încă aduce aminte superbul conac Roznovanu-Kogălniceanu în care funcționează primăria comunei. Conacul a fost construit de Grigore Kogălniceanu, vărul faimosului prim-ministru al Principatelor Unite, Mihail Kogălniceanu. Grigore Kogălniceanu se căsătorise cu Adela Roznovanu, o frumoasă văduvă care deținea o avere impresionantă moștenită de la tatăl ei, boierul Pascaru. Grigore Kogălniceanu, îndrăgostit lulea de fata lui Pascaru și văduva lui Nicolae Rosetti-Roznovanu, se mută la Știubieni și schimbă fața comunității, ridicând școală, biserică, conac și multe altele, despre care bătrânii locului încă mai știu povești cu dichis, dornici să le spună trecătorilor.

Săveni, locul cu cașcaval IGP și fildeși de mamut

Un alt loc încărcat de istorie este Săveni, care, până în urmă cu 12 ani, își păstra în ruină fostul târg evreiesc. De curând, acesta însă se transformă într-un orășel cochet, care dorește să își valorifice trecutul. Străbătând frumosul pietonal, de la Săveni ajungem la Muzeul de Arheologie. Situat într-un fost han medieval, reabilitat, muzeul ascunde câteva comori arheologice unicat: în special, cei mai mari fildeși de mamut din sud-estul Europei. „La un moment dat, ne-au trecut pragul doi profesori universitari evrei care au predat la Iaşi. Când au văzut rămăşiţele de mamut şi, în special, fildeşul uriaş, au rămas uimiţi. Au spus că ei au fost şi la celebrul Mamoth Cave din Statele Unite ale Americii, unde este un adevărat muzeu al mamutului, dar nu au văzut un asemenea fildeş acolo“, preciza muzeograful Emil Caranica.

Cele mai mari defense de mamut din Europa de Sud-Est FOTO Cosmin Zamfirache

Tot la acest muzeu se află și „Măriuca“, scheletul complet in situ al unei adolescente care a trăit acum 1.600 de ani pe teritoriul de astăzi al României. Acestea sunt doar câteva dintre exponatele de valoare care alcătuiesc colecția muzeului botoșănean, printre ele remarcându-se, de asemenea, multe obiecte de paleofaunistică, dar și unelte sau arme preistorice.

Gust ca nicăieri

După atâta cultură și relaxare în mijlocul peisajelor pitorești, oricărui om i se face o foame de lup. Zona este renumite pentru belșugul produselor, de la legume savuroase, crescute în grădină, și până la carne din producția locală. Ceea ce nu trebuie ratat în tot arealul Săveniului, de la Havârna până la Coțușca și Hănești, sunt lactatele cu gust unicat care dau, de fapt, specificul zonei și îl transformă în acea „Vale a laptelui“. Să luăm exemplul comunei Vlăsinești, care se află chiar lângă orașul Săveni, la cel mult patru kilometri distanță. În această zonă pitorească, majoritatea localnicilor trăiesc din creșterea vacilor de lapte, ducând astfel mai departe o tradiție veche de sute de ani. „Noi, în Valea Bașeului, din asta trăim. Din vacile cu lapte. Aici sunt niște pășuni aparte și oamenii cu asta s-au ocupat. Suntem țara laptelui aici“, spune o săteancă din Vlăsinești. De altfel, numărul bovinelor în județul Botoșani depășea 100.000 de capete.

Renumitul Cașcavala de Săveni, în ceară FOTO Cosmin Zamfirache

Județul Botoșani se află pe locul doi la nivel național în privința șeptelului (totalitatea animalelor domestice sau numai a celor de o anumită specie dintr-o țară, regiune sau gospodărie). Însă laptele vacilor care pasc în Valea Bașeului are un gust aparte, unic. „În zona aceasta sunt păşuni bogate în flori şi plante medicinale. Este o abundenţă anume şi toată aroma lor se duce în lapte. De aici vine și gustul delicios. Are grăsime naturală“, spune Viorel Şvabu, unul dintre producătorii de lactate din zonă. Vestea acestui lapte deosebit s-a răspândit în toată țara, astfel că, în anii 1970, conducerea Partidului Comunist Român a hotărât deschiderea unei fabrici de cașcaval la Săveni. A fost adus un aromân, tocmai de la Constanța, Nicolae Caranica, pentru a găsi rețeta cea mai potrivită. După închiderea fabricii în anii ’90, vechile rețete au rămas, iar producătorii din zonă au reușit să le recreeze.

Brânzeturile de Săveni și Vlăsinești FOTO Cosmin Zamfirache

În timp, s-a format o simbioză perfectă a supraviețuirii și performanței. Oamenii cresc vaci de lapte ca strămoșii lor, hrănindu-le pe pajiștile deosebite din zonă, iar laptele ajunge la procesatorii locali, care, la rândul lor, îl transformă într-o gamă variată de brânzeturi, dar mai ales în cașcaval. „Există o cultură a produsului caşcaval. Şi este o colaborare foarte bună între ţăran şi procesator. Este o abundenţă a laptelui de calitate care ne bucură. Este bogăţia acestei zone“, spune Constantin Aniculăesă, un procesator din zona Vlăsinești. Așa a luat naștere faimosul cașcaval de Săveni, un brand tradițional recunoscut la nivel european și care a primit celebra recunoaștere de indicație geografică protejată (IGP).

Raiul pescăresc

După ce s-au săturat cu bunătățile din lapte din arealul Săveniului, mai ales faimosul său cașcaval, turiștii pasionați de pescuit pot găsi exact ceea ce-și doresc avansând pe Valea Bașeului. Mai precis, este vorba despre iazul de la Hănești, o întindere uriașă de apă, amenajată prin secolul al XV-lea, la ordinele lui Ștefan cel Mare. Iazul are peste 400 de hectare și este de o frumusețe rară – în plus, spun pescarii, este bogat în crap și caras. Se poate pescui o zi întreagă în schimbul unei taxe de câteva sute de lei. Ambianța este deosebit de pitorească, inclusiv cu o insulă frumoasă, către coada lacului. Pescuitul se poate practica și la Negreni sau Ibăneasa, în comuna Știubieni.

Iazul de la Hănești FOTO Cosmin Zamfirache

Pe toată această „Vale a laptelui și a mierii“ te poți afunda în lumea rurală, bucurându-te de peisaje deosebite. După o astfel de aventură, merită să reveniți în municipiul Botoșani pentru o altă incursiune în trecut și cultură. Municipiul reședință de județ este înțesat de clădiri istorice absolut superbe, are un centru istoric considerat un „mic Leipzig“, ctitorii ale Elenei Rareș din secolul al XVI-lea, dar și o mănăstire din vremea lui Ștefan cel Mare. Dacă vă nimeriți în weekend, puteți merge la un spectacol de teatru. Pentru a întregi experiența, nu trebuie ratat nici Cornișa, cel mai mare parc de agrement din Moldova, care are inclusiv un aqua park.

Sursa: ADEVĂRUL

Numărul persoanelor care au beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului a fost, în luna iulie 2025, de 149.204, în scădere cu 2.045 de beneficiari (minus 1,36%) față de luna precedentă, când 151.249 de persoane au primit acest tip de beneficiu, conform datelor publicate de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială (ANPIS).

Indemnizațiile pentru creșterea copilului plătite în luna iulie a.c. au însumat 542,516 milioane de lei, în scădere cu peste 1,4 milioane de lei față de iunie 2025, când au fost plătite indemnizații în valoare de 543,931 milioane de lei.

Suma medie plătită în iulie 2025 a fost de 3.636,07 lei, în creștere față de luna anterioară (3.596,27 lei).

Cei mai mulți beneficiari erau înregistrați în București, respectiv 18.587, precum și în județele Cluj – 7.946, Iași – 6.984, Timiș – 6.875, Suceava – 6.280 și Bihor -5.418.

Numărul cel mai mic de beneficiari era în Tulcea – 900, Mehedinți – 1.107, Covasna – 1.259, Brăila – 1.282, Ialomița – 1.327 și Caraș-Severin – 1.363 de beneficiari.

Cea mai mare valoare medie plătită s-a înregistrat în București (4.991 lei) și în județele Cluj (4.487,43 lei), Ilfov (4.307,01), Timiș (4.120,84 lei) și Iași (4.072,78 lei)

Actul normativ care reglementează, în prezent, concediul și indemnizația pentru creșterea copiilor este Ordonanța de urgență a Guvernului nr.111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor. După modificări și completări succesive, actul normativ menționat, reglementează următoarele: părinții care, în ultimii 2 ani, anteriori nașterii copilului au realizat timp de 12 luni venituri supuse impozitului pe venit potrivit Codului fiscal beneficiază de concediu și indemnizație pentru creșterea copiilor, până împlinesc vârsta de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu dizabilități.

Indemnizația acordată este de 85% din media veniturilor nete lunare realizate din ultimii 2 ani anteriori datei nașterii copilului, nu mai puțin de 2,5 ISR – Indicatorul Social de Referință (1.651 lei începând cu 1 martie 2024) și nici mai mult de 8.500 lei. AGERPRES