Ca să fie în pas cu vremurile în materie de investiții, autoritățile locale de la țară construiesc săli de sport pe bandă rulantă, fără să ia însă în calcul utilitatea lor sau costurile ulterioare. S-a ajuns astfel la situația în care milioane de euro au fost aruncați pe apa sâmbetei, scrie ADEVĂRUL.

Județul Botoșani este considerat, mai ales în zonele rurale, unul dintre cele mai sărace din România. Încă sunt probleme serioase în privința alimentării cu apă și canalizare, gazul lipsește în majoritatea comunelor, iar satele sunt tot mai îmbătrânite. La toate acestea se adaugă un sistem sanitar rural la pământ. Comunități întregi nu au nici măcar medic de familie sau farmacie în satul lor.

Cu toate acestea, edilii investesc masiv în săli de sport ultramoderne. Culmea, inclusiv în comunități în care sporul demografic este negativ, iar investiția aproape că nu se justifică. Febra construirii sălilor de sport, mai ales cu bani guvernamentali, a cuprins aproape toate unitățile administrativ-teritoriale din mediul rural. În unele cazuri însă, autoritățile locale nu au luat în calcul nici costurile de întreținere al acestor obiective, și nici rentabilitatea lor.

Publicitate

Sport la țară pe milioane de euro

Majoritatea sălilor de sport de la țară din județul Botoșani au fost ridicate cu fonduri de la Compania Națională de Investiții. Multe dintre acestea au proiecte asemănătoare, adică parcă sunt trase la indigo. Aproape toate poartă denumirea pompoasă de „sala sporturilor”, în fapt, o clădire în formă de patrulater, cu pereți de sticlă securizată, un teren central care poate fi utilizat pentru fotbal și handbal în special, dar și pentru baschet, cu o tribună generoasă și vestiare. Plus sisteme moderne de încălzire.

Nu mai puțin de 16 comune au construit astfel de săli de sport moderne prin satele din Botoșani. În total, numai în săli de sport, în ultimii ani s-au investit în jur de 18 milioane de euro, cu aproximativ un milion de euro dați pentru fiecare facilitate sportivă în parte. În comunele care încă mai au copii la școlile sătești, investițiile sunt utile, mai ales că iarna nu există condiții pentru desfășurarea orelor de educație fizică.

Publicitate

De exemplu, la Vlăsinești, unde elevii din toată comuna folosesc cu succes sala de sport. La Stăuceni, o comună aflată în apropierea municipiului Botoșani, în sală, pe lângă orele de sport, au loc și atrenamente la arte marțiale.

”Numai 30.000 de lei mă costă antigelul”
Există însă și comune în care banii au fost aruncați pe fereastră. Și asta fiindcă sălile de sport nu pot fi folosite așa cum trebuie.

Sala de sport din comuna Cândești este unul dintre cele mai bune exemple. Autoritățile locale au construit o sală a sporturilor ultramodernă cu aproximativ un milion de euro, în satul Cândești, tocmai pentru ca elevii să aibă unde face sport iarna, scrie ADEVĂRUL.

Publicitate

„Nouă ne trebuia o sală de sport pentru că efectiv făceau elevii sportul doar în sala de clasă. Și nu numai iarna dar și vara, când plouă”, precizează Elena Cobzaru, director la Școala numărul 1 din Cândești.

După inaugurarea sălii, bucuria elevilor a fost de scurtă durată, pentru că abia după ce au tăiat panglica autoritățile locale și-au dat seama că nu au bani ca să încălzească respectiva clădire. Numai antigelul necesar pornirii centralei termice costa enorm, iar la acesta se adăuga și combustibilul necesar, respectiv lemnele.

„Numai 30.000 de lei mă costă antigelul. Nu avem de unde. Și pe lângă, mai trebuie și lemnele. Trebuie să găsim o altă soluție, poate tunuri de căldură. Dar sala este funcțională”, precizează Ștefan Coțofrec, primarul din Cândești.

Publicitate

Cu alte cuvinte, elevii îngheață de frig iarna, așa că, decât să răcească, mai bine nu o folosesc. Doar vara, atunci când s-ar putea juca oriunde afară, au posibilitatea să beneficieze de ea, însă atunci nu este neapărat necesar

Sală de sport în mijlocul câmpului
O altă sală de sport care a stârnit dispute, inclusiv în Consiliul Local din comună, este cea de la Broscăuți. Sala, care a costat tot aproximativ un milion de euro, prin Compania Națională de Investiții, se află în afara satului, pe un câmp. Pentru a ajunge la sală, elevii de la școală ar trebui să parcurgă pe jos în jur de 20-25 de minute doar dus. Altfel spus, toată ora de sport ar face-o mergând și întorcându-se de la sală. Tocmai de aceea, profesorii preferă un teren de lângă școală.

Autoritățile locale din Broscăuți spun însă că închiriază sala celor care vor să joace fotbal, cu 120 de lei ora.

„Organizăm și competiții sportive acolo”, precizează edilul din Broscăuți, Aurel Agheorghițoaie.

Un alt caz strigător la cer de bani aruncați pe apa sâmbetei este cel de la Adășeni, unde autoritățile se chinuie să facă o bază sportivă cu 150.000 de euro, în condițiile în care majoritatea populației este trecută de 70 de ani.

Sursa:  ADEVĂRUL

IASMINA, TÂNĂRA CU CEA MAI MARE MEDIE DE ABSOLVIRE A ȘCOLII DE POLIȚIE, DIN BOTOȘANI

Printre absolvenții școlilor de poliție proaspăt încadrați la Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani s-a remarcat Iasmina Pascariu, o tânără de 20 de ani, care a avut cea mai mare medie dintre colegii săi.

Aceasta a absolvit școala de poliție cu media generală 9,71, fiind pe locul III la nivelul celor două instituții de învățământ și prima între colegii care au fost repartizați la Inspectoratul de Poliție Județean Botoșani.

Publicitate

Acest lucru i-a oferit avantajul de a alege, dintre locurile vacante existente, pe cel în care dorește să-și desfășoare activitatea profesională. Astfel, tânăra absolventă va fi colegă cu polițiștii din cadrul Poliției Municipiului Dorohoi – Biroul de Ordine Publică.

Iasmina este din comuna Hilișeu Horia și a absolvit Colegiul Național ”Grigore Ghica”, din Dorohoi.

Nu lăsați aragazul nesupravegheat atunci când gătiți. Noaptea trecută, o oală cu mâncare uitată pe foc a pus în pericol locatarii unui bloc de pe strada Gheorghe Filipescu, din municipiul Botoșani. Alarma a fost dată de vecinii care au văzut că iese fum din apartamentul de la etajul I.

Două echipaje aparținând Detașamentului de Pompieri Botoșani a ajuns, în cel mai scurt timp, la fața locului, cu o autospecială de stingere cu apă și spumă, una de descarcerare. La caz s-a deplasat și o ambulanță aparținând Serviciului Județean de Ambulanță Botoșani. Aceștia au constatat că proprietarul era în apartamentul plin de fum și l-au evacuat. Bărbatul, în vârstă de 73 de ani, nu a avut de suferit în urma acestei întâmplări. Pompierii au aerisit spațiul și s-au asigurat că pericolul a fost înlăturat.

Respectarea unor reguli simple poate preveni producerea unui incendiu cauzat de lăsarea nesupravegheată a aparatelor de gătit. De aceea, vă recomandăm:

Publicitate

✔ să nu lăsaţi mâncarea pe foc, nesupravegheată;

✔ după ce aţi terminat de gătit asiguraţi-vă că aţi oprit cuptorul, aragazul și butelia;

✔ curăţaţi şi îndepărtaţi depunerile de grăsime şi resturile de mâncare de pe aragazurile, plitele şi grătarele din bucătărie, deoarece acestea pot lua foc uşor;

Publicitate

✔ nu lăsaţi copiii singuri în bucătărie. Păstraţi chibriturile şi brichetele acolo unde aceștia nu pot ajunge şi amplasaţi un dispozitiv de siguranţă la uşa de la cuptor.

Dacă ia foc uleiul sau conținutul dintr-o tigaie:

✔ opriţi alimentarea cu gaz/energie electrică a aragazului/maşinii de gătit pe care este tigaia (dacă puteţi să o faceţi în siguranţă) şi lăsaţi-o să se răcească;

Publicitate

✔ nu aruncaţi tigaia pe jos sau pe mobilierul de bucătărie şi nu turnaţi apă peste aceasta;

✔ stingeţi tigăile care sunt în flăcări acoperindu-le cu un capac sau punând un prosop ud peste acestea.

Limitarea aportului de oxigen necesar arderii duce la stingerea focului.

Publicitate

Sfântul Ignatie Briancianinov – 30 aprilie

Sfântul Ignatie Briancianinov s-a născut în anul 1807, într-o familie de nobili ruși, în provincia Vologda. Din botez s-a numit Dimitrie. De mic se arăta foarte înțelept și evlavios, iubind mai ales liniștea, rugăciunea, slujbele Bisericii și citirea cărților sfinte. Dotat cu o inteligență de excepție, tânărul Dimitrie este remarcat în scurtă vreme de marele duce Nicolae, viitorul țar, și este luat sub protecția acestuia. Totuși, succesul său în cercurile înalte ale societății nu îi dădea împlinire sufletească. Mângâierea sa o găsea doar în slujbele Bisericii și în scrierile Sfinților Părinți, în care afla îndrumări sigure spre mântuire. În cele din urmă, demisionând din funcția de ofițer în armata țarului, părăsește lumea și în anul 1827 intră împreună cu un prieten în nevoința monahală, la Mănăstirea „Sfântul Alexandru Svirski”, sub povățuirea Sfântului Leonid, viitorul stareț de la Optina. La început a făcut ascultare la bucătărie, sub porunca unui fost iobag al tatălui său, gustând pentru prima oară din roadele adevăratei smerenii. Fiind supus întru totul tuturor, tânărul ucenic era iubit de toți părinții din mănăstire pentru smerenia și ascultarea sa. În anul 1829 se stabilește, împreună cu starețul său, în obștea Mănăstirii Optina, o vestită sihăstrie a Rusiei pravoslavnice. Este nevoit apoi să treacă prin mai multe mănăstiri, suferind de boli, de foame, de frig, însă fără să cadă în deznădejde. În anul 1832 a primit tunderea monahală sub numele de Ignatie și a fost numit egumen la Mănăstirea Lopotov. Apoi, în 1834, este numit stareț la Mănăstirea „Sfântul Serghie”, aproape de Petersburg, unde a înnoit în întregime viața duhovnicească și a crescut mai mulți fii sufletești. Lucrarea sa nu a fost lipsită de multe osteneli, necazuri, ispite și dușmani – o cruce pe care arhimandritul Ignatie a purtat-o cu multă răbdare și despre care avea să scrie mai apoi: „Acolo m-a învrednicit Domnul Cel Milostiv să cunosc această bucurie și această pace a sufletului, pe care cuvintele nu pot să o exprime. Acolo m-a învrednicit să gust iubirea și dulceața duhovnicească, chiar în momentul în care îmi întâlneam dușmanul care voia să-mi ia viața și fața dușmanului se făcea în ochii mei ca fața unui înger luminat… Ce privilegiu să fii jertfă, asemenea lui Hristos, sau mai degrabă, ce privilegiu să fii răstignit lângă Mântuitorul…”. Dobândind darul lacrimilor, al smereniei și al sfintei rugăciuni cea din inimă, Cuviosul Ignatie a adunat în jurul său multe suflete cu viață aleasă, arzând ca o făclie nestinsă în mijlocul lor, fiind căutat de toți ca un mare dascăl al rugăciunii lui Iisus. Încă a scris cu mare înțelepciune și câteva cărți de zidire duhovnicească, arătând tuturor calea dobândirii sfintei rugăciuni a inimii. În anul 1857 a fost hirotonit episcop de Stavropol, un oraș din Caucaz. Însă după patru ani, din cauza bolii se retrage iarăși la liniște, devenind doctor iscusit de suflete, căutat de mulți fii. La 30 Aprilie 1867 își dă duhul în mâinile Domnului, lăsând în urmă numeroși ucenici. După sfârșitul său fericit, Sfântul Ignatie a apărut în mijlocul unei lumini orbitoare unuia dintre fiii săi duhovnicești, spunându-i: „Tot ce am scris în cărțile mele este adevărat!”. Pentru sfințenia vieții lui, Sfântul Ierarh Ignatie a fost canonizat în anul 1988 de Biserica Ortodoxă Rusă, cu zi de prăznuire la 30 Aprilie.