Preoții ortodocși spun că Spovedania este una dintre Sfintele Taine ale Bisericii, prin care credincioșii primesc iertarea păcatelor. Ea este comparată simbolic cu „o baie spirituală” care curăță sufletul de toate întinăciunile lăuntrice. În mod tradițional, spovedania are loc în cele patru posturi de peste an: Postul Crăciunului, al Sfinților Apostoli, al Adormirii Maicii Domnului și, în mod special, în Postul Paștelui.

Unii creștini, care sunt mai sârguincioși, se spovedesc mai des, de două-trei ori în Postul Mare, și în celelalte posturi tot așa.

Îndrumar de spovedanie – Cele 10 porunci

1.Porunca întâi: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alți dumnezei afară de Mine

2. Porunca a două: Să nu-ți faci chip cioplit, nici asemănarea vreunui lucru, din câte sunt în cer, pe pământ, în ape sau sub pământ, nici să te închini lor, nici să le slujești.

3. Porunca a treia: Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în deșert, că nu va lasă Domnul nepedepsit pe cel ce ia în deșert numele Lui.

4. Porunca a patra: Adu-ți aminte de ziua odihnei, că să o sfințești. Lucrează șase zile și fă în acelea toate treburile tale, iar ziua a șaptea este odihnă Domnului Dumnezeului tău: să nu faci în acea zi nici un lucru.

5. Porunca a cincea: Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, că să-ți fie bine și să trăiești ani mulți.

6. Porunca a șasea: Să nu ucizi.

7. Porunca a șaptea: Să nu fii desfrânat.

8. Porunca a opta: Să nu furi.

9. Porunca a noua: Să nu (minți) mărturisești strâmb împotriva aproapelui.

10. Porunca a zecea: Să nu dorești casa aproapelui tău; să nu doresti femeia aproapelui tău, nici ogorul lui și nimic din câte are aproapele tău!

Potrivit crestinortodox.ro la Spovedanie se mărturisesc păcatele care s-au mai întâmplat de când v-ați mărturisit ultima dată și cele care au rămas nemărturisite (fie le-ați uitat, fie nu ați știut că sunt păcate și între timp ați aflat).

Păcatele deja mărturisite nu se mai repetă. De asemenea nu se povestesc împrejurările în care s-au petrecut păcatele. Nu au decât foarte rar importanță și aceste povești nu vor face decât să consume din timpul de mărturisire al altor creștini și să împovăreze pe preotul duhovnic. Eventualele explicații vă vor fi cerute de duhovnic.

De asemenea, dacă nu sunteți hotărât (hotărâtă) să spuneți tot din diferite motive, mai bine nu va mărturisiți, pentru că nicidecum nu vi se vor ierta cele mărturisite, ci se zice chiar că se vor dubla.

Cele mai importante în privința Spovedaniei, sunt

Taina Spovedaniei: Condițiile iertării păcatelor mărturisite

– părerea de rău pentru aceste păcate

– hotărârea de a nu le mai repeta

– mărturisirea să fie sinceră și completă

– preotul duhovnic să dea dezlegarea păcatelor

– împlinirea canonului (epitimiei) primit de la duhovnic.

Preotul duhovnic se alege. ”Așa cum căutăm pentru bolile noastre cel mai iscusit doctor, tot așa trebuie și pentru păcatele noastre să căutăm cel mai iscusit duhovnic. Nu trebuie să schimbăm duhovnicul decât pentru motive întemeiate (ne-am mutat noi sau s-a mutat preotul, a murit preotul, este stăpânit de păcate mari etc.). Cu cât el ne cunoaște mai bine, cu atât ne poate sfătui mai bine”, mai scrie crestinortodox.ro.

Potrivit sursei citate, trebuie să spunem lui Dumnezeu, sub epitrahilul preotului: când ne-am spovedit ultima dată; dacă atunci am spus toate păcatele; dacă am primit vreun canon; dacă am primit dezlegare la Sfânta Împărtășanie.

”Dacă luăm Sfânta Împărtășanie fără spovedanie, riscăm să fim pedepsiți de Dumnezeu, pentru că am îndrăznit ca, în acest vas urat și murdar, care a devenit trupul nostru, să punem acest mărgăritar de mare preț, Sfânta Împărtășanie, Care este Trupul tainic al Domnului nostru Iisus Hristos”, mai scrie crestinortodox.ro.

LISTA DE PĂCATE – Îndreptar pentru spovedanie

1. Am deznădăjduit în ajutorul și mila lui Dumnezeu.

2. Am zis că nu mă mai iartă Dumnezeu, că sunt prea păcătos(păcătoasă) și tot în iad voi merge.

3. Am zis: dacă vrea Dumnezeu mă mântuiește, dacă nu, nu.

4. Am zis că nu-mi ajută Dumnezeu, că m-a uitat Dumnezeu.

5. Am crezut sau am zis că nu există Dumnezeu, rai, iad. Am îndoială că există Dumnezeu, rai, iad etc., pentru că nu le-am văzut.

6. Am socotit Sf. Scriptură mincinoasă. Nu cred în anumite minuni, întâmplări povestite în Sf. Scriptură.

7. Nu suport să se vorbească despre Dumnezeu.

8. Am avut prea mare încredere în mila lui Dumnezeu zicând: oricât aș păcătui, mă iartă Dumnezeu, că El e bun.

9. Am avut gând de sinucidere.

10. Am fumat. M-am drogat (fumatul și drogurile sunt sinucidere). Am vândut țigări și/sau droguri.

11. Am înjurat. Și de cele sfinte am zis (Grijanie, Biserica, icoană, candelă, Dumnezeu, Hristos, tămâie, morți etc.)

12. N-am plătit lucrătorii. Nu le-am dat cât trebuia, cât m-am împăcat cu ei. Nu i-am plătit la timp. Am cumpărat ceva și n-am plătit.

13. Am asuprit pe slugi, pe săraci, pe orfani, pe văduve, pe neputincioși. I-am batjocorit.

14. Mi-am dorit moartea la necaz.

15. Am ucis oameni, cu voie sau fără voie. Poate din și din cauza mea, a murit cineva.

16. Am cârtit la Dumnezeu la necazuri că prea mi-e greu, că de ce am pierdut tocmai eu, că de ce sunt prigonit eu și păcătoșii trăiesc bine, că nu-i bine, sau că e prea e frig, cald, prea plouă etc., în loc să am răbdare.

17. Am zis zău, să mor eu, să n-am parte de, să chiorăsc etc.

18. Am fost nemulțumit(ă) cu starea mea (mai bine era așa decât așa).

19. Am jurat strâmb. Am jurat că voi face ceva rău.

20. Am blestemat. Și pe mine însumi (însămi) m-am blestemat.

21. Am fost fățarnic(a), prefăcut(a), lingușitor(oare), viclean(a).

22. Am vorbit cu mai multe înțelesuri.

23. Am purtat vorba de colo-colo.

24. Am păgubit sufletește și trupește pe aproapele meu.

25. Am împiedicat pe aproapele meu să dobândească ceva bun, din invidie și răutate.

26. Am clevetit, discutat, bârfit, ținut contul altuia. Am clevetit pe părinți, pe preoți.

27. Am stricat numele bun al cuiva, bârfindu-l și discutându-l.

28. N-am înlăturat răul pe care l-am văzut venind peste aproapele meu pe cât mi-a stat în putință.

29. Am împrumutat cu camătă (dobânda) la persoane fizice.

30. Fiind scumpaci, am vândut cu preț prea mare.

31. Am fost la vrăjitoare, ghicitoare, spiritism. Am făcut farmece cuiva.

32. Știu să descânt de rău. Știu să fac farmece.

33. Am trecut pe cei vii pe pomelnic la morți, că să le fie rău. Am ”întors lumânările” pentru răul dușmanilor.

34. Am purtat ață roșie să nu mă deochi, am uns toate cu usturoi la Sf. Andrei, am purtat pelin la Rusalii, am purtat diferite obiecte de la vrăjitoare date ”ca să nu se mai prindă farmecele de mine”, am făcut focuri și am sărit peste ele și alte obiceiuri drăcești. Mi-am căutat norocul în zodii, cu papagalul.

35. Am crezut că sufletul, după ce iese din om, trece în diferite animale (reîncarnare).

36. Am batjocorit, lovit, bătut pe cineva. Pe părinți, pe preoți.

37. Am judecat pe alții ce fac, ce zic, de ce sunt așa și nu altfel etc.

38. Am presupus, bănuit pe alții.

39. Am fost iscoditor (iscoditoare).

40. Am luat ceea ce se cuvenea altuia.

41. Am păcălit, înșelat pe cineva. Am vândut marfă rea ca marfă bună.

42. Am nedreptățit pe cineva.

43. Am împrumutat ceva și n-am dat înapoi.

44. Am ascuns în casa mea lucruri străine.

45. Am găsit lucruri străine și, știind ale cui sunt, nu le-am dat înapoi.

46. Am furat ceva. De la stat (averea publică) sau de la om, de la biserică, de la străini sau de la părinți, de la rude. Păcatul acesta nu se iartă până nu înapoiem lucrurile. Dacă nu mai putem‚ să facem milostenie.

47. Am mutat hotarul ca să iau din terenul vecinului.

48. Am ascuns furtișagul altuia. Am în casă vreun lucru de furat.

49. Am vândut sau am cumpărat lucruri despre care bănuiam sau știam că sunt de furat.

50. Am adunat bani cu acte false și cu vicleșug.

51. N-am întors pagubă făcută aproapelui, chiar și fără voie.

52. Din răutate, am stricat avere străină (semănături, pomi, mașină etc.).

53. Am înșelat statul, depunând declarații de venit false.

54. Am moștenit cu bună știință avere agonisită prin păcate. N-am făcut milostenie multă din ea.

55. Am dat sau am luat șpagă (mită).

56. Am câștigat bani prin metode necinstite.

57. M-am lăcomit la avere, zgârcindu-mă la milostenie.

58. Sunt necumpătat(a) în cheltuieli. Dau bani pe lucruri de lux, care nu sunt strict necesare.

59. N-am ajutat biserica și pe săraci după putere.

60. Dacă mi-au venit în gând păcate, m-am îndulcit gândindu-mă la ele, în loc să le alung imediat.

61. Am căutat momentul potrivit pentru a face un păcat (exemplu: hoțul care caută să fure, curvarul care caută femeie etc.).

62. Am pârât pe cineva cu scopul de a-i face rău.

63. Am mințit împotriva cuiva cu scopul de a-i face rău (mărturie mincinoasă împotriva aproapelui).

64. Am mâniat sau am scârbit pe cineva cu vorbe sau fapte urâte. L-am făcut să mă urască.

65. Port ura pe cineva. Țin minte răul. Aș vrea să mă răzbun. M-am bucurat de răul altuia.

66. Doresc răul cuiva. Doresc altora boală, necazuri, moarte etc.

67. În timpul rugăciunii m-am gândit la altceva.

68. Am vorbit în timpul slujbei. M-am foit, m-am mișcat de colo-colo prin biserica.

69. Nu mi-a fost gândul la slujba. M-am uitat ce fac alții, cu ce sunt îmbrăcați.

70. Am mâncat, am băut ceva pe ascuns.

71. M-am lăcomit la mâncare. Am mâncat cu nesaț.

72. M-am amețit la cap cu băuturi alcoolice. M-am îmbătat. Am și vărsat după aceea.

73. Am vrut să fiu deasupra tuturor cu ceva anume dacă nu cu totul.

74. Am făcut din sărăcia sau din bogăția mea un motiv de laudă.

75. M-am mândrit, m-am fălit, m-am trufit, m-am dat mare, m-am îngâmfat, m-am înfumurat. M-am mândrit cu copiii mei.

76. M-am lăudat. Am o părere bună despre mine. Mă cred a fi cineva în comparație cu alții. Nu mai e nimeni ca mine.

77. Îmi place să mă laude alții. Când fac o fapta bună, aștept laude de la alții și nu plata de la Dumnezeu.

78. Am încredere mare în mine, în loc să am în Dumnezeu.

79. M-am crezut mai bun(ă), mai credincios(oasă) că alții, socotindu-i pe ei mai răi, proști, necredincioși etc.

80. Am râs de păcatele și defectele altora. Și de faptele lor bune am râs.

81. Am lăudat păcatele altora.

82. M-am lenevit a face rugăciune în fiecare dimineață, seară, la fiecare masă.

83. Am mâncat de dulce în vreo zi de miercuri sau vineri.

84. N-am ținut cele 4 posturi de peste an.

85. Am ținut post negru sâmbătă și duminică.

86. Am zis: mai păcat este să poftești mâncarea de dulce, decât să o mănânci.

87. Am postit când Biserica dezlega, exemplu miercuri și vineri când era harți sau sâmbătă și duminică când se mânca pește, socotind că nu sunt bune aceste rânduieli.

88. N-am păstrat curăție cu soțul (soția): miercuri, vineri, sâmbătă, duminică, luni; în cele 4 posturi de peste an; în timpul sarcinii și al ciclului lunar; 40 de zile după naștere.

89. N-am păstrat curăție cu soțul (soția) cu acordul lui (ei), ci fără, încât putea să cadă în păcatul preacurviei.

90. Am luat pastile anticoncepționale, am folosit spermicide, ca să nu fac copii.

91. Am făcut păcatul onaniei că să nu fac copii, adică: am folosit prezervativ sau am vărsat sămânța afară că bărbat, iar că femeie am folosit diafragmă.

92. Am făcut avort. Că bărbat, am dat voie soției să facă avort.

93. Am folosit sterilet ca să nu fac copii (steriletul provoacă avort).

94. M-am împreunat cu soțul (soția) de mai multe ori în 24 de ore.

95. M-am împreunat cu soțul (soția) în diferite poziții, ca animalele.

96. M-am împreunat cu soțul (soția) în văzul sau auzul copiilor mei, crezând că sunt mici și nu știu.

97. Am curvit. Am preacurvit.

98. Am gânduri de desfrânare cu persoane de sex opus sau de același sex. Când îmi vin aceste gânduri, nu le depărtez, ci mă îndulcesc cu ele, deși n-aș vrea să fac păcatul.

99. Am preacurvit cu rudă, fin, naș, văr, frate, fiu, fiică, nepot.

100. Am gândit să preacurvesc sau chiar am preacurvit cu preot, preoteasă, călugăr, călugăriță.

101. Am pipăit alt trup pentru a simți și provoca plăceri de desfrâu.

102. Am trăit necununat(ă), adică în concubinaj.

103. M-am căsătorit cu altă femeie, nefiind divorțat de prima.

104. M-am culcat cu femeia mea după ce am divorțat de ea.

105. M-am căsătorit cu rudenie de sânge, de cuscrie (nu se poate decât de la gradul al 8-lea în sus, altfel e păcatul amestecării de sânge).

106. Ca naș (nașă), m-am căsătorit cu fină (finul) sau am dat voie copiilor mei să se căsătorească cu copiii finilor mei.

107. Mi s-au făcut mai mult de trei cununii în biserică (cununia a 4-a este păcat).

108. Am făcut păcatul malahiei singur(ă) (adică atunci când o persoană își provoacă plăcere singură, masturbare). Acest păcat se numește curvia cu diavolul.

109. Am făcut păcatul malahiei cu altă persoană, unul la altul. Eu cu altul, altul cu mine, cu femeie, bărbat cu bărbat, femeie cu femeie, cu copii.

110. Am făcut păcatul sodomiei (bărbat cu bărbat, femeie cu femeie).

111. Am făcut păcatul gomoriei (prostii cu gură, sex oral).

112. Am preacurvit cu animale, păsări (zoofilie), cu copii (pedofilie)

113. Am privit filme, poze cu prostii. Am în casă poze, statui cu prostii.

114. Am vorbit prostii.

115. Am privit cu plăcere cum se împreunau animalele.

116. Am fost invidios (invidioasă). Mi-a părut rău de binele altuia. Îmi pare rău că altul are și eu nu. Invidia este aceeași cu zavistia și pizma.

117. M-am lăcomit la muncă. Am muncit peste puteri, încât poate chiar m-am și îmbolnăvit.

118. Am mințit. Am obiceiul să mint mereu.

119. Îmi place să ”înfloresc” lucrurile și poveștile.

120. Am drăcuit. Am dat naibii. Și pe mine însumi m-am dat dracului. Am zis: ”să fiu al naibii”, ”să mă ia”.

121. Am muncit în duminici și sărbători.

122. Am lipsit de la biserica în duminici și sărbători. În timpul slujbei nu m-am rugat, ci am dormit ori m-am ocupat cu lucruri deșarte, am fost la târg etc.

123. Dacă am fost la biserică, n-am dat pomelnic și n-am aprins lumânări.

124. Am stat în față la toți în biserica. I-am dat la o parte pe alții, zicându-le că stau pe locul meu.

125. Am adus daruri, jertfe și donații la biserică din ce era mai rău.

126. Am ucis animal, pasăre. Le-am chinuit, batjocorit, le-am împovărat peste puteri, le-am lăsat să moară deși puteam să le salvez.

127. Am mâncat eu sau am pus altora în mâncare spurcăciune (animal netăiat, carne de om, jertfe satanicești, necurăție etc.)

128. Am sfătuit și învățat pe alții să facă păcate.

129. Am fost la petreceri destrăbălate. În posturi, miercurea, vinerea, în duminici și sărbători.

130. Cred în superstiții: căldare goală, să nu mă întorc că-mi merge rău, dacă întâlnesc preot îmi merge rău etc.

131. N-am mulțumit lui Dumnezeu pentru binefaceri.

132. Am făcut glume, bancuri cu și despre cele sfinte.

133. M-am machiat, rujat, vopsit la păr, am dat unghiile cu ojă etc. Am purtat cercei, mărgele, inele, coliere, brățări, pantofi cu toc. Mi-am făcut părul.

134. Ca femeie, am purtat pantaloni sau fustă scurtă, n-am purtat capul acoperit, am mers sau am vorbit ca să atrag bărbații.

135. Am scuipat sau am vomitat în ziua în care m-am împărtășit.

136. M-am maniat și nu mi-a trecut îndată, ci am ținut mânie.

137. Am ambiție, încăpățânare, obrăznicie, nerușinare, iubire de sine.

138. Am făgăduit ceva și n-am împlinit. N-am ținut învoiala, promisiunea.

139. N-am tămâiat și stropit casă cu agheasmă cel puțin o dată pe lună.

140. N-am iertat pe cei care mi-au cerut iertare.

141. Nu mi-am cerut iertare pentru a depărta orice vrajbă, chiar dacă n-am fost vinovat(ă).

142. N-am aprins candelă la rugăciune, în duminici și sărbători.

143. N-am făcut semnul crucii cum trebuie, drept.

144. N-am făcut cruce când am trecut pe lângă biserica.

145. Am mers la mai mulți preoți și am zis la unul unele păcate, la altul altele.

146. Din pricina rușinii sau a altor motive, am ascuns cu bună știință la Spovedanie unele păcate. M-am și împărtășit după aceea.

147. M-am împărtășit la un preot, fiind legat de altul.

148. Ca femeie, m-am atins de lucruri sfinte din biserică, atunci când am avut ciclu.

149. Am venit târziu la biserică. Am plecat înainte de sfârșitul slujbei fără motive întemeiate. Am făcut din acestea o regulă.

150. N-am crescut copiii și finii în frică de Dumnezeu. Nu i-am învățat poruncile lui Dumnezeu. I-am învățat la rău, contribuind la uciderea lor sufletească.

151. Nu mi-am pedepsit copiii când i-am văzut că persistă în greșeli.

152. Nu am ascultat de părinți atunci când m-au învățat de bine.

153. Nu mi-am iubit la fel toți copiii. Am fost părtinitor (părtinitoare) cu unul sau mai mulți din copiii mei.

154. Am amânat Spovedania. Am zis să păcătuiesc, că mai e timp să fac pocăință și să mă spovedesc.

155. N-am făcut canonul pe care l-am primit după Spovedanie.

156. M-am împărtășit după ce am avut necurăție în vis.

157. Că femeie, m-am împărtășit când aveam ciclu.

158. Că femeie, n-am făcut molitfele la o zi, 8 zile și 40 de zile după naștere. Am intrat în biserica înainte de a trece 40 zile. Am citit molitfa înainte de a trece cele 40 de zile.

159. Am pierdut sarcina fără voia mea. Dacă mi s-a întâmplat așa, n-am venit la preot să-mi citească rugăciunea specială.

160. Am înăbușit copilul lângă mine, botezat sau nebotezat.

161. Din neglijență mea, mi-au murit copiii.

162. Am lăsat să-mi moară copilul nebotezat.

163. Am abandonat copiii vii pe drumuri, în orfelinate.

164. Am mustrat prea aspru. Am cicălit. Am stat cu gură și am fost prea băgăcios (băgăcioasă) pe altcineva.

165. Am lăsat nefăcută sfeștanie în casă mai mult de un an de zile.

166. Am făcut jocuri și râsete la priveghiurile de morți.

167. Nu mi-am făcut datoria față de rudele moarte. Nu le-am făcut tot ce trebuia.

168. N-am îngrijit mormintele. M-am zgârcit să plătesc sărindare, slujbe pentru sufletele celor adormiți.

169. Am jelit morții. Am pus bani pe crucea lor de pe piept sau în mâna. Am dat lucruri peste groapă lor. Am spart ceva când a fost scos mortul din casă.

170. Am în casă, am citit cărți sectare. Am fost la adunări de sectanți, i-am primit în casă.

171. Am ucis oameni, cu voie sau fără voie. Poate din și din cauza mea, a murit cineva.

172. M-am căsătorit cu evreu, turc, catolic, sectant etc.

173. Am dat anafora pe jos.

174. Cred în vise. Ceea ce fac a două zi este în funcție de cele ce visez.

175. Am cântat și am ascultat cântece lumești și sectare.

176. Am jucat și am mers la discoteci și alte petreceri anormale.

177. Am făcut nunți și petreceri cu mâncare de dulce și cu muzică în post.

178. Am smintit și l-am făcut să păcătuiască pe aproapele meu când a auzit ce zic și a văzut ce fac (astfel sunt răspunzător în fața lui Dumnezeu pentru păcatul aproapelui meu).

179. M-am mascat.

180. N-am plătit contribuția la Sfânta Biserică.

181. Am ascultat discuțiile altora, deși nu-mi folosea și îi deranjăm.

182. Am intrat în Sfântul Altar.

183. Am moștenire și n-am îngrijit pe cei care mi-au dat-o.

184. Nu mi-am căutat sănătatea după datorie.

185. Am luat anafora și agheasmă, deși mâncasem sau băusem apă după miezul nopții.

186. Am râvnă nesocotită, habotnicie (post mult încât poate m-am și îmbolnăvit, milostenie fără socoteală încât suferă cei din casă etc.).

187. Nu m-am rugat totdeauna cu fața către răsărit.

188. Am dat importantă mai mare celor trupești decât celor sufletești.

189. În loc de a mă împacă cu aproapele, l-am tras la judecată.

190. Nu mi-am iubit soțul (soția) ca pe mine însumi. Din pricina mea a făcut păcate.

191. Am făcut diferite pariuri diavolești, prin care mulți și-au pierdut sănătatea și viață.

192. N-am sfătuit pe cel care avea nevoie de sfat. N-am învățat pe cel nepriceput.

193. Am dat de pomană mâncare de dulce în zile de post.

Inspectoratul Școlar Județean Botoșani a transmis astăzi felicitări elevilor care au reprezentat județul Botoșani la Concursul Național „Istoria și Tradițiile Rromilor”, ediția a XVI-a, desfășurat în perioada 10-13 aprilie 2025, la Colegiul Național Pedagogic „Ștefan Velovan” din Craiova, un eveniment de referință în promovarea identității și valorilor culturale rrome.

Județul Botoșani a fost reprezentat de doi elevi: Sotir Maria, clasa a X-a, de la Liceul „Demostene Botez” Trușesti și Bălan Eduard Florin, clasa a VII-a, de la Școala Gimnazială Nr. 1 Albesti, care a obținut Premiul al II-lea.

Elevii au fost pregătiți și însoțiți la Craiova de domnul profesor Balasanu Nicolae.

„Acest concurs este o sărbătoare a identității și un gest de recunoaștere și respect pentru cultura rromă – o parte vie, vibrantă și valoroasă a patrimoniului nostru comun. Felicitări elevilor noștri pentru participare și pentru premiul obținut.” a declarat Bogdan Gheorghe SURUCIUC, inspector școlar general.

Cele mai bune ansambluri corale din cadrul etapei zonale a Olimpiadei Naționale Corale, desfășurate la Botoșani, au fost premiate aseară, la Casa de Cultură a Sindicatelor „Nicolae Iorga”.

Din cele 23 de ansambluri corale din zona Moldovei, 5 au fost desemnate să participe la etapa națională a olimpiadei, care va avea loc la Timișoara, în perioada 2 – 4 mai 2025:

• Corul „Armonia”, Colegiul Național de Artă „George Apostu” Bacău, Dirijor, prof. Anamaria Zodian;
• Corala de fete „Ciprian Porumbescu”, Colegiul Național „Ștefan cel Mare” Suceava, Dirijor, preot profesor Lucian Tablan – Popescu;
• Corala „Mitropolit Dosoftei”, Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei” Suceava, Dirijor, preot profesor Lucian Tablan – Popescu;
• Corul „George Holca”, Liceul de Artă „Ștefan Luchian” Botoșani, Dirijor, prof. Jenița Daniela Marcu;
• Corul „Waldorfia”, Liceul Teoretic „Waldorf” Iași, Dirijor, prof. Daniel Popa.

„Momentele de excepție oferite de cele mai bune ansambluri corale din zona Moldovei au transmis energia și frumusețea muzicii corale, marcând recunoașterea efortului și talentului elevilor participanți. Atmosfera a fost una plină de emoție și entuziasm, reflectând importanța acestui eveniment pentru comunitatea artistică și educațională botoșăneană.

Felicitări Corului „George Holca”, al Liceului de Artă „Ștefan Luchian” Botoșani, care ne va reprezenta județul la etapa națională!” a declarat Bogdan Gheorghe SURUCIUC, inspector școlar general.

Duminică, 13 aprilie, creștinii ortodocși și catolici celebrează împreună Duminica Floriilor, marcând astfel Intrarea Domnului în Ierusalim. Este un moment cu totul special, întrucât ambele confesiuni prăznuiesc această zi în aceeași dată – o coincidență rară în calendarul religios. Floriile reprezintă una dintre cele mai importante sărbători care preced Paștele, fiind celebrate cu o săptămână înaintea Învierii Domnului, care în acest an va avea loc pe 20 aprilie.

Denumirea populară, „Florii”, provine din vechile tradiții păgâne și este legată de zeița romană Flora, simbol al reînvierii naturii. De-a lungul timpului, aceste obiceiuri s-au contopit cu sărbătoarea religioasă a Intrării lui Iisus în Ierusalim, eveniment cunoscut în calendarul bisericesc și ca Duminica Stâlpărilor.

Potrivit relatărilor din Evanghelia după Ioan, Mântuitorul a intrat de trei ori în Ierusalim, această ultimă intrare fiind una cu o profundă semnificație spirituală.

Templul Domnului

Prima dintre ele a fost în anii 27-28. Atunci Iisus Hristos a mers la templul Domnului (Ioan 2, 13). În anul 29, la sărbătoarea Corturilor, când Mântuitorul S-a suit la templu, venind din Galileea, a avut loc a doua venire. Atunci Iisus Hristos a vorbit mulţimilor tulburate de prezenţa Sa (Ioan 7; 14). Ultima venire, aceasta pe care Biserica o sărbătoreşte astăzi, a avut loc în anul 30 („Dicţionarul de Teologie Ortodoxă”, pr. prof. dr. Ion Bria, 1994).

Templul din Ierusalim, în care se săvârşeau slujbele şi se citeau şi se explicau Legea şi prorocii, a fost ridicat de regele Solomon şi a fost distrus odată cu Cetatea Sfântă, iar poporul Israel a fost dus în robie de către regele Babilonului Nabucodonosor.

Au fost rezidite atât oraşul cât şi templul după întoarcerea din robia babiloniană în anul 538 î.Hr. La templu veneau israeliţii de pretutindeni cel puţin odată pe an pentru a se închina şi a aduce jertfe.

Cea din urmă construcţie a templului cuprindea în vremea Mântuitorului o suprafaţă de cinci hectare şi se situa pe o colină în trei trepte suprapuse.

La serviciul templului erau folosite douăzeci de mii de persoane. Toţi aceşti slujitori erau repartizaţi în douăzeci şi patru de grupe, fiecare dintre ele asigurând slujirea la templu timp de o săptămână („Dicţionarul Noului Testament”, pr. dr. Ioan Mircea, 1995).

„Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie”

La prima venire, Iisus Hristos a găsit la templu o parte a spaţiului care era destinat explicării şi citirii scrierilor sfinte ocupată de vânzătorii de animale şi de schimbătorii de bani.

În această situaţie, potrivit spuselor Evangheliei „Râvna casei tale mă mistuie” (Ioan 2, 17), Iisus cu un bici din ştreanguri i-a scos pe toţi afară din templu, schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele … „Şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie” (Ioan 2, 17).

Ultima venire a Domnului în Ierusalim

Ultima venire a Domnului în Ierusalim, cea pe care o sărbătorim în Duminica Floriilor, a avut loc cu câteva zile înainte de a suferi Jertfa de pe Golgota.

A fost o intrare triumfală a Mântuitorului Hristos în cetatea sfântă. Mulţimile L-au aclamat ca pe un împărat, a fost singurul moment din viaţa Sa pământească în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat, deşi nu purta nici hlamidă împărătească de purpură, nici coroană de aur pe cap, şi nu avea nici pază de oşti pământeşti, cum spune arhimandritul Ilie Cleopa, în vol. „Predici la Praznice Împărăteşti” (1996).

A venit Hristos la Ierusalim pentru a pătimi moarte pe cruce de bunăvoie

Două sunt motivele pentru care Mântuitorul şi-a făcut o astfel de intrare în vechea cetate a Ierusalimului, potrivit părintelui Cleopa.

A venit Hristos la Ierusalim pentru a pătimi moarte pe cruce de bunăvoie pentru mântuirea lumii. Şi, în al doilea rând, ca să fie recunoscut după Lege de neamul în care s-a născut că El este Mesia, cel aşteptat, Mântuitorul lumii, cel pe care L-au făcut cunoscut prorocii Vechiului Testament.

În această zi sunt împărţite ramuri de salcie binecuvântate

Poporul îl întâmpină pe Iisus cu ramuri de finic şi de măslin, strigând: „Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!” (Matei 21, 9).

„Intră astăzi Hristos cu slavă în Ierusalim, ca un Împărat, ca să împărăţească în veci peste îngeri şi peste oameni. Vine să arate lumii că El singur este adevăratul Împărat şi Mântuitor. Vine Hristos în Ierusalim să se dea de bunăvoie în mâinile cărturarilor şi fariseilor plini de zavistie şi răutate, care căutau să-L omoare.

Vine Mântuitorul spre patimă de bunăvoie, ca să fie vândut de ai Săi în mâinile dregătorilor, să fie răstignit pe cruce şi să moară pentru mântuirea noastră, iar a treia zi să învieze”, arată părintele Cleopa în Predica la Duminica Floriilor.

Pentru faptul că mulţimea din cetatea Ierusalimului l-a întâmpinat pe Mântuitor cu ramuri de finic, în Biserica Ortodoxă în această zi sunt împărţite credincioşilor ramuri de salcie binecuvântate.

Floriile sau Duminica Stâlpărilor, cea mai importantă sărbătoare care vesteşte Paştele

Duminica Floriilor sau a Stâlpărilor (după denumirea ramurilor de palmier sau finic cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim) este una dintre cele 12 sărbători împărăteşti din cursul anului bisericesc.

Menţionată pentru prima dată în secolul al IV-lea, sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim, oraşul unde a şi început să fie celebrată, a fost preluată, în scurt timp, de întreaga lume creştină.

Strâns legată de minunea învierii lui Lazăr din Betania, această duminică îi pregăteşte pe credincioşii ortodocşi pentru bucuria pe care o aduce biruinţa lui Hristos asupra morţii din duminica următoare, cea a Învierii.

Tradiții în Duminica Floriilor

Cea mai cunoscută tradiție a zilei de Florii este aceea a ramurilor de salcie, pe care credincioșii le duc dimineața la biserică, unde vor fi sfințite de către preot.

După terminarea slujbei fiecare participant va lua crenguțe de salcie acasă, pe care le va păstra într-un loc curat, de regulă lângă o icoană.

Această salcie se consideră că are puteri nebănuite și în vreme de necaz sau boală va fi de ajutor celui care o folosește.

O veche legendă ne spune că Maica Domnului, vrând să-și vadă Fiul ce tocmai fusese răstignit, nu a putut să-și continue drumul din cauză că o apă mare i s-a ivit în cale.

S-a rugat de toate buruienile s-o treacă apa, însă doar salcia a fost cea care a ajutat-o. Astfel, Maica Domnului a binecuvântat salcia ca oamenii să o ducă la biserică, iar preoții să o slujească.

Obiceiuri legate de ramurile de salcie

Pe de altă parte, ramurile de salcie amintesc de ramurile de finic și măslin cu care a fost întâmpinat Isus Hristos de mulțime, la intrarea în Ierusalim.

Ramul de salcie adus din biserică la Florii este bun de dragoste, și cei bătrâni ating cu ei copiii pentru a crește.

În unele zone ale țării se obișnuiește ca ramurile de salcie să fie puse și la mormintele rudelor, în acest mod aceștia vor ști că se apropie Paștele.

De asemenea, unele persoane folosesc crenguțele de salcie pentru a se lega cu ele în jurul taliei, să nu-i doară mijlocul și să fie rezistenți la muncile câmpului ce vor urma.

În ziua de Florii e bine să umbli încins cu o nuia de salcie de la biserică, să nu te doară șalele.

Totodată, în ziua de Florii, Biserica acordă dezlegare la pește, fiind a doua oară după Buna Vestire, în postul Paștelui, în care se poate consuma acest aliment.

Superstiții în Duminica Floriilor. Ce se spune despre vreme de Florii

Ziua de Florii aduce cu ea superstiții legate, în principal, de cum va fi vremea de Paște sau cum va fi timpul în vara ce va urma.

Se spune astfel că așa cum va fi vremea de Florii, așa va fi și de Paște. De asemenea, dacă până la Florii cântă broaștele, atunci vara va fi frumoasă.

O altă superstiție ne avertizează să nu plantăm pomi în săptămâna dinaintea Floriilor, deoarece aceștia vor face numai flori, nu și fructe.

Se spune, de altfel, că nu e bine să te speli pe cap de Florii, deoarece vei albi și vei încărunți prematur.

Nu se spală pe cap, ca să nu înflorească la fel ca pomii.

Începe Săptămâna Patimilor

Începând cu ziua de Florii se intră în ultima săptămână a Postului Paştilor, numită Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare, în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.

În această săptămână, de duminică şi până vineri, se săvârşesc slujbele Deniilor, slujbe de dimineaţă (Utrenie) făcute seara aşa cum se face în cadrul privegherilor.

Deniile diferă însă şi de slujbele de priveghere şi de Utrenii, prin faptul că aceste slujbe cuprind cântări şi rugăciuni specifice doar perioadei Sfintelor Paşti.

Deniile se săvârşesc numai în două săptămâni

În timpul unui an bisericesc, deniile se săvârşesc numai în două săptămâni, în timpul Postului Paştilor: miercuri şi vineri în săptămâna a cincea, miercuri fiind Canonul Sfântului Andrei, adică o slujbă de dimineaţă, o Utrenie, în care se cuprinde un canon mare.

La fel vineri seara, este slujba Acatistului Bunei Vestiri al Maicii Domnului, încadrat în slujba de dimineaţă, în slujba Utreniei, care se face seara.

Tot Denii se numesc şi slujbele din ultima săptămână din Post, Săptămâna Mare. Slujbele care încep în seara din Duminica Floriilor şi continuă în serile de luni, marţi, miercuri, joi şi vineri din Săptămâna Sfintelor Patimi sunt Utrenii, adică slujbe de dimineaţa, făcute seara.