LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 13 aprilie 2025, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 13 aprilie 2025:

Loto 6/49: 11, 29, 20, 3, 43, 16

Loto 5/40: 13, 22, 7, 3, 6, 5

Joker: 16, 40, 18, 32, 29 + 8

Noroc: 7 2 7 5 6 9 0

Noroc Plus: 2 5 1 9 2 6

Super Noroc: 1 3 0 9 8 1

În perioada 7–13 aprilie 2025, la Alba Iulia, s-a desfășurat etapa națională a Olimpiadei de Limba Germană Modernă, eveniment organizat de Ministerul Educației și Inspectoratul Școlar Județean Alba, în colaborare cu Institutul Goethe din București.

Județul Botoșani a fost reprezentat de două eleve extraordinare, pasionate de limba germană: Zaharia Denisa Ioana, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Mihai Eminescu” Botoșani și Apopei Ecaterina-Maria, elevă în clasa a VIII-a la Școala Gimnazială „Elena Rareș” Botoșani.

Domnul profesor Cezar Ciobîcă, de la Școala Gimnazială „Elena Rareș” Botoșani, a fost cel care, cu implicare, dăruire și profesionalism, a pregătit cele două eleve.

Premiată la etapa națională a Olimpiadei de Limba germană modernă a fost eleva Apopei Ecaterina-Maria, care a obținut Premiul al II-lea la proba scrisă și Premiul al III-lea la proba de proiect.

Profesorul însoțitor de lot la această etapă a fost domnul Ovidiu Doctorescu de la Liceul Teoretic „Grigore Antipa” Botoșani.

„Suntem mândri de performanța excepțională obținută de eleva noastră. Acest rezultat remarcabil reflectă atât talentul și determinarea elevilor din județul Botoșani, cât și efortul susținut al profesorilor care îi ghidează spre excelență.” a declarat Bogdan Gheorghe SURUCIUC, inspector școlar general ISJ Botoșani.

Săptămâna Mare a Sfintelor și Mântuitoarelor Patimi ale lui Hristos începe în Duminica Intrării în Ierusalim a Domnului, în acest an în ziua de 13 aprilie, relatează agerpres.ro.

Caracteristica liturgică a Săptămânii Mari este reprezentată de Denii. Prin felul și conținutul lor, deniile sunt slujbe unicat în cultul divin ortodox. Cuvântul denie vine de la slavonescul ‘vdenie ‘ și înseamnă priveghere sau slujbă nocturnă.

Deniile sunt slujbe de dimineață (utrenie) care se săvârșesc în seara zilei precedente ca o formă de priveghere prelungită a zilei, ca umplere a serii cu lumina duhovnicească a rugăciunii și a cântării. (‘Deniile din Postul Mare’, Ed. Trinitas, 1999)

Cu alte cuvinte, denia face ca seara să fie ziuă și lumină de priveghere. Deniile sunt specifice zilelor de joi și sâmbătă din săptămâna a cincea din Postul Paștilor, precum și întregii săptămâni a Sfintelor Patimi, care precede sărbătoarea Învierii Domnului.

Deniile din Săptămâna Patimilor încep, de fapt, duminică seara cu Denia de luni și se termină cu vinerea patimilor seara, când are loc slujba Deniei de sâmbătă, în care se cântă și Prohodul Domnului.

Săptămâna Patimilor se mai numește și Săptămâna Mare, pentru că în aceste zile s-au săvârșit niște lucruri cât se poate de mari: patimile și moartea Dumnezeu-Omului pentru neamul omenesc.

‘Aceste lucruri sunt atât de mari și au atât de multă însemnătate încât de nu s-ar fi săvârșit, lumea și neamul omenesc ar fi pierit precum Sodoma și Gomora sau precum lumea dintru început, cea nimicită prin potop. Lumea dăinuie fiindcă există Sămânța Sfântă. Sămânța Sfântă e dăinuirea lumii. Lumea dăinuie fiindcă se află în lume aleși și sfinți, care se roagă pentru lume. Lumea dăinuie fiindcă în Cer nu s-a împlinit numărul celor aleși’. (‘Despre tulburările lumii de astăzi’, Sfântul Ioan de Kronstadt)

Ce conțin Deniile?

Ele conțin multă lumină și multă hrană duhovnicească pentru urcușul interior al sufletului spre marea și sfânta sărbătoare a Învierii Domnului.

Deniile din Săptămâna Sfintelor Patimi sau Pătimiri ale Domnului nostru Iisus Hristos au în centrul lor taina suferințelor sufletești și trupești ale Mântuitorului ca urmare a păcatelor oamenilor, arătate în invidie, ură, lăcomie și trădare.

Pe de altă parte slujbele deniilor arată și puterea pocăinței.

Patima iubirii de arginți a ucenicului Iuda Iscarioteanul este pusă în contrast cu pocăința și dărnicia femeii păcătoase, care a folosit fără zgârcenie mirul de mare preț pentru a prevesti și pentru a cinsti taina morții lui Hristos.

Frica prea mare a ucenicului Petru în fața unei slujnice când s-a lepădat de Hristos este pusă în contrast cu pocăința tâlharului de pe cruce, care în ultima clipă a vieții sale a câștigat raiul tocmai pentru că s-a pocăit și L-a rugat pe Hristos, zicând: ‘Pomenește-mă, Doamne, când vei veni întru împărăția Ta!’ (Luca 23, 42).

La prima denie, cea din Duminica Floriilor, se va citi Evanghelia cu smochinul blestemat, pentru că nu avea roade întru el. ‘Să ne silim și noi a face roadele faptelor bune, ca să nu avem aceeași soartă cu smochinul din evanghelie, în ziua cea mare a dării de răspuns’, spune părintele Cleopa. (‘Predici la praznice împărătești și la sfinții de peste an’, Arhimandrit Cleopa Ilie)

În sfânta și marea Luni se citește Evanghelia de la Matei despre sfârșitul lumii, ‘ca să fim mereu gata și în așteptarea venirii Domnului ca să judece vii și morții (Matei 24, 3-35)’, spune Părintele Cleopa. La denia de luni seară se va citi Evanghelia despre dajdia Cezarului (Matei 22, 17-22) și despre fățărnicia fariseilor (Matei 23, 1-39).

Marți seară, la denie, se va citi Evanghelia de la Ioan, în care se spune: ‘Puțină vreme mai este Lumina cu voi. Umblați până când aveți lumină, ca să nu vă cuprindă întunericul. Că cel ce umblă în întuneric nu știe unde merge’ (Ioan 12, 35).

În sfânta și marea zi de Miercuri se citește Evanghelia cu femeia păcătoasă care a uns capul Lui Hristos cu mir de mare preț. Tot acum Iuda vânzătorul s-a înțeles cu iudeii să-l vândă pe Mântuitorul lumii pe treizeci de arginți (Matei 26, 6-16). Miercuri seară la denie se citește Evanghelia pregătirii Cinei de Taină (Luca 22, 1-39).

La denia din seara zilei de Joia Mare se citesc cele douăsprezece evanghelii despre patimile, răstignirea și moartea pe cruce a Mântuitorului Hristos. Este o seară de priveghere, de rugăciune și de simțire, împreună cu Mântuitorul, a înfricoșătoarelor Sale patimi.

În Vinerea Mare, la Vecernie, se scoate în mijlocul bisericii Sfântul Aer (Sfântul Epitaf), ce are pictat pe el punerea Domnului în mormânt. În seara din Sfânta și Marea Vineri se cântă slujba prohodului Domnului, apoi se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf cu lumânări aprinse în mâini, acum este înmormântat Domnul și este petrecut de la Golgota la Mormânt.

‘La utrenia din Sâmbăta Mare se cântă șederea lui Hristos cu trupul în mormânt și coborârea Lui cu sufletul la iad, care a zdruncinat temeliile iadului și a slobozit sufletele chinuite, aflate în așteptarea lui Hristos. Durerea pentru moartea Mântuitorului se unește, deja, cu bucuria triumfătoare a nimicirii iadului de către Hristos și a pregustării biruinței asupra morții. Procesiunea (prohodul) de la sfârșitul utreniei, după slavoslovia mare, închipuie tocmai coborârea biruitoare în iad și aducerea sufletelor eliberate în împărăția Cerească, unde Hristos nu a încetat să șadă pe tronul Său, împreună cu Tatăl și cu Duhul; fapt pentru care, după înconjurarea bisericii cu sfântul epitaf, acesta este adus la ușile împărătești, cu strigarea: ‘înțelepciune, drepți!’ și prohodul se încheie.

Având doar o oarecare asemănare exterioară cu o înmormântare, acest înconjur cu sfântul epitaf, ca și toată rânduiala utreniei din Sâmbăta Mare nu este, de fapt, deloc așa ceva’, spune Sfântul Ioan Maximovici. (surse: ‘Deniile din Postul Mare’ – prefața ‘Lumină spre Lumina Învierii. Înțelesul și folosul postului’, semnată de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Ed. Trinitas, 1999; ‘Despre tulburările lumii de astăzi’, Sfântul Ioan de Kronstadt, Editura Sophia, 2011 – https://doxologia.ro; ‘Predici și îndrumări duhovnicești’, Sfântul Ioan Maximovici, București, 2001 – ediție electronică, Apologeticum, 2006)

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI 

Cristina Ştefan, în „Dilema veche” nr. 800 din 2019, publică un interviu cu regizorul Nadav Lapid, proaspăt laureat al premiului „Ursul de Aur”  cu filmul „Sinonime”. Reţin:

1. a) „Cred că atunci când vezi diavolul nu doar afară, ci şi înăuntru, e un moment bun să fugi. Cu toate că, ajuns în acest punct, de obicei, fuga nu mai ajută, căci aduci cu tine exact lucrurile de care fugi”;
2. b) „…scopul meu ultim este să arăt adevărul profund al momentului, materialul existenţei”;
3. c) „Eu nu sunt interesat să lupt pentru soluţii, pentru că nu ştiu care sunt acelea. După cum ştim, soluţiile nasc noi probleme”;
4. d) „Dacă vrei să faci o schimbare punctuală, mai bine intri în politică”;
5. e) „…oamenii simt politic – atunci când sunt cel mai personali, sunt şicel mai politici, iar când sunt politici, sunt şi cel mai personali, lucrurile se amestecă aici”;

 Reţin, din „România literară nr. 27-28 din 2019, un poem semnat de Andrei Mocuţa intitulat „Pis, pis, pis”:

gândul pur e ca argintul viu

mi-a zis tata

îţi scapă chiar şi atunci

când crezi că l-ai luat în stăpânire

câte versuri am ratat

din cauza lenei sau nepăsării

Queneau a surprins perfect

acest moment –

îl aseamănă cu un pisoi străin

pe care încearcă să-l ademenească:

„Pis, pis, pis”

se adresează el inspiraţiei

apoi adaugă cu umor:

„Hmm, porcul, a şters-o!” 

Ion Simuţ, în “Observator cultural”  nr. 975 din 2019, despre revistele literare de azi (continuare):

1. d) “Revistele noastre de cultură sunt făcute, în marea lor majoritate, de pensionari, ca şi cum ar juca şah sau table în parc, fără să fie conectaţi la marea cultură şi la tendinţele europene sau universale”;
2. e) “De aici derivă şi al cincilea viciu major – provincialismul: facem revista noastră pentru noi şi ai nostril sau o facem cu plecăciuni faţă de centru, faţă de Uniune, ca să se vadă că avem busolă”;

Andrei Pleşu, în „Dilema veche” nr. 800 din 2019, publică articolul „Înzestrări (ideale) ale omului politic”. În fapt, Pleşu preia atributele unui bun om politic de la Lee Hamilton, jurist american: 1. „să fie un bun comunicator”; 2. „să aibă conştiinţa că u este instalat pe viaţă în postul cu pricina”; 3. „să renunţe, măcar strategic, dar dacă se poate şi sincer, la ideea că are întotdeauna dreptate”; 4. „să-şi cunoască limitele proprii”; 5. „să aibă ca virtuţi obligatorii onestitatea, credibilitatea, motivaţia profesională autentică”; 6. „când intră în politică, să aibă deja în spate un inventar de isprăvi durabile”; 7. „să aibă înclinaţia de a face bine altora”; 8. „să pornească la drum cu o viziune”; 

Alexandru Ojică, în „Ziarul Lumina” din 21 iunie 2019, publică articolul „Cioran şi dorul de Răşinari”. Bine garnisit cu citate din Emil Cioran, reţin câteva: 1. „sunt scepticul de serviciu al unei lumi în declin, nu filosof”; 2. „când ai trăit la munte, restul îţi seamănă o mediocritate fără nume”; 3. „aş da toate peisajele din lume pentru cel al copilăriei mele”; 4. „prin orice lacrimă ne priveşte Dumnezeu”; 4. „la urma urmei, nu mi-am irosit timpul, şi eu am tresăltat, ca oricine altcineva, în acest univers aberant”;

Cristian Pătrăşconiu, în „Orizont” nr. 5 din 2019, publică un interviu cu Gabriela Adameşteanu. Întrebată care este personajul din romanele sale care îi place cel mai mult, răspunde: „Personajul în care am pus cel mai mult din mine nu este o femeie, aşa cum probabil vă aşteptaţi, ci un bărbat: profesorul Mironescu. Preocuparea pentru destinele României, pentru apropierea de Europa, obser4vaţiile despre relele  acestei ţări, pe care le deplângem, dar le trecem, identice, de la o generaţie la alta, profeţia  că acest popor, neobişnuit cu democraţia, poate fi subjugat de o dictatură, implicarea idealistă în politică etc., – pe scurt. Discursurile sale, neadecvate într-un salon, sunt ale mele.  Şi neadecvarea lui este tot a mea:felul în care este privit şi neînţeles de către ceilalţi, generozitatea faţă de cei apropiaţi, care îl împinge să nu vadă trădarea Sophiei şi a lui Titi Ialomiţeanu, modul în care îşi cenzurează gelozia etc. sunt ale mele din acel moment al vieţii mele. Nu doar ideile, ci şi sentimentele lui Ştefan Mironescu (de exemplu, suferinţa adolescentului la moartea unui părinte), ori de caracter (perseverenţa profesională „într-o lume care arde”) sunt ale mele. Boala, aspectul fizic, sexul au fost măştile cu care am încercat (şi am reuşit să ascund) faptul că „Profesorul Mironescu c`est moi”;

Călin-Andrei Mihăilescu: „…poeţii citesc cu o clipă mai repede decât ceilalţi” (vezi „Orizont” nr. 5 din 2019);

Ultimul număr, 800, al revistei „Dilema veche”, are un dosar / supliment cu titlul „Negoţ şi negustori”. Reţin din citatele  la temă, extrase de redacţie: Octavian Goga: „Ziua e pentru negustor, noaptea pentru poeţi”; George Herbert: „Cumpărătorului îi trebuie o sută de ochi, vânzătorului nici unul”; Gustave Flaubert: „Concurenţa e sufletul comerţului”; Alex Zanottelli: „Votezi de fiecare dată când faci cumpărături”; Bertolt Brecht: „Fără cultură, cum să înflorească comerţul”;Teodor Mazilu: „Germania nu este o ţară, e un magazin”; Vauvenargues: „Negoţul este şcoala înşelătoriei”; Balzac: „negustorul care nu se gândeşte la faliment e ca un general care crede că nu va fi niciodată înfrânt; e numai pe jumătate negustor”; proverb armenesc: „Cine nu face negoţ, nici nu pierde, nici nu câştigă”; Gustave Flaubert: „Importul e viermele care roade comerţul”;