Ce înseamnă gradele I, II și III de invaliditate
Invaliditatea este o noțiune medico-juridică care exprimă statutul particular al unei persoane asigurate în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, care beneficiază de drepturi conform legii. Invaliditatea este cuantificată în raport cu posibilitatea desfășurării activităților legate de viață profesională și/sau cotidiană, astfel:
1. invaliditate de gradul I, înseamnă pierderea totală a capacității de muncă, cât și a capacității de autoservire, necesitând asistență permanentă din partea altei persoane;
2. invaliditate de gradul II, înseamnă pierderea totală a capacității de muncă, dar cu conservarea capacității de autoservire;
3. invaliditate de gradul III, înseamnă pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă, acest statut fiind compatibil cu prestarea unei activități profesionale cu program redus și in conditii adecvate de solicitare.
Gradele de deficiențe funcționale
– Fără deficiență funcțională
Fără limitarea activităților. Pot fi efectuate activități profesionale organizate, zilnice,cu implicare în toate aspectele muncii, cu finalizarea acestora, independent și în grup, corespunzătoare lucrului cu normă întreagă.
Fără restricții de participare la viață socială. Necesită servicii de sănătate pentru tratament și de investigare a unor posibile recidive. Pot fi necesare servicii de educație și formare, consiliere vocațională și de angajare în muncă.
– Deficiență funcțională ușoară
Fără limitare sau limitarea ușoară a activităților. Pot fi efectuate activități profesionale organizate, zilnice,cu implicare în toate aspectele muncii, cu finalizarea acestora, independent și în grup, corespunzătoare lucrului cu normă întreagă.
Fără restricții de participare la viață socială. Necesită servicii de sănătate pentru tratament și prevenirea unor posibile complicații și recidive. Pot fi necesare servicii de educație și formare, consiliere vocațională și de angajare în muncă.
– Deficiență funcțională medie
Limitarea moderată a activităților fizice. Pot fi efectuate activități profesionale organizate, zilnice, cu implicare în unele aspectele ale muncii, cu finalizarea acestora, independent și în grup, cu jumătate de normă, dacă acestea presupun solicitări energetice medii și dacă se desfășoară în mediu fără noxe, și în condiții corespunzătoare de microclimat. În unele cazuri activitatea profesională se poate desfășura doar în condiții speciale în funcție de natură afectării și tipul de raport de muncă.
Fără restricții sau restricții ușoare de participare la viață socială. Necesită servicii de sănătate pentru tratament curativ și recuperator. Pot fi necesare servicii de educație și formare, de consiliere vocațională și de angajare în muncă.
– Deficiență funcțională accentuată
Limitarea moderată/severă a activităților. Pot fi efectuate activități fizice ușoare/sedentare. În general nu pot fi efectuate activități profesionale; este păstrată capacitatea de autoservire. În unele cazuri activitatea profesională se poate desfășura doar în condiții speciale în funcție de natură afectării și tipul de raport de muncă.
Restricții moderate de participare la viață socială. Necesită servicii de sănătate pentru tratament curativ și al complicațiilor, servicii de îngrijire și reabilitare pe termen lung. Pot fi necesare și unele servicii generale de suport social.
– Deficiență funcțională gravă
Limitarea severă/completă a activităților: capacitate de muncă și capacitate de autoservire pierdute.
Restricții complete de participare la viață socială. Necesită servicii de sănătate pentru tratament, eventual furnizarea de tehnologii ajutătoare și a altor echipamente adaptate. Pot fi necesare servicii de asistență socială pentru activitățile instrumentale ale vieții cotidiene, eventual de îngrijire personală pentru activitățile de baza.
Relația deficiență funcțională-incapacitate adaptativă-capacitate de muncă/ autoservire și gradele de invaliditate corespunzătoare.
Sursa : dcbusiness.ro
Google News
