Părintele Ioan Alupoaiei, fostul paroh al Bisericii „Izvorul Tămăduirii” din Botoșani își va dormi somnul de veci în curtea bisericii pe care a ctitorit-o, potrivit unor surse din cadrul familiei.

Slujba de înmormântare va oficiată de un sobor de preoți, luni, 16 septembrie, de ziua de naștere a preotesei sale.

„Un loc unde se întâmplă minuni”

Biserica Izvorul Tămăduirii din municipiul Botoșani a fost ridicată cu cu „bănuțul văduvei” și este binecunoscută povestea „bisericii din tramvai”. Lăcașul de cult, ridicat în zona săracă de la marginea orașul, cu oameni care însă tânjesc după Dumnezeu, a devenit acum un loc căutat de cei cu probleme mari și patimi grele care dau mărturie că li s-au împlinit rugăciunile.

Oameni bolnavi, bătrâni, femei cu probleme în familiile lor, cu toții au găsit alinare la părintele duhovnic Ioan Alupoaiei care este recunoscut pentru blândețea cu care i-a ascultat pe cei care i0au cerut ajutor, de multe ori cu lacrimi grele pe obraz. Și mulți dintre cei ajutați se întorc să mulțumească. „Cunoșteai, să știți, când plătești slujbe la el. Odată i-am povestit problemele mele din familie și am plâns de nu mă puteam opri. După ce m-a spovedit, mi-a dat o putere…și parcă eram ușoară ca un fulg. Și n-a trecut 40 de zile și problema mea s-a rezolvat”, a povestit Ramona.

Părintele era smerit, rar accepta să vorbească despre lucrarea sa, dar pe fiecare îl îndruma la icoana Maicii Domnului Portărița, primită de la preoții din Muntele Athos.  „Am primit-o de la părinții de acolo, am adus-o aici, am sfințit-o și mi-aș dori să devină o tradiție procesiunea cu această icoană, în fiecare an”, a spus părintele Ionică după ce a așezat-o spre închinare.

Mulți credincioși au simțit ajutorul Maicii Domnului, odată cu venirea Sfintei icoane Portărița la Biserica Izvorul Tămăduirii.

Cu toate că este situată în Parcul Tineretului, biserica a fost mereu plină la toate slujbele oficiate de părintele Ionică. Unii dintre fiii săi duhovnicești străbat jumătate de oraș ca să fie prezenți la Sfânta Liturghie, atrași de profunzimea rugăciunii și de cuvântul de învățătură rostit de părinte într-un stil unic. În predicile sale, îndrăgitul duhovnic știa să atingă coarda sensibilă a conștiinței cu stilul tranșant, dar îmbinat cu iubire și cu nădejdea că nimic nu rămâne neiertat de Dumnezeu dacă omul se întoarce.

Preotul Ioan Alupoaiei, care a păstorit cea mai săracă parohie din municipiul Botoșani, s-a născut la 5 septembrie 1962 în localitatea Costești. Este licențiat al Facultății de Teologie „Dumitru Stăniloae” Iași din 1998, cu teza „Relația botez-convertire din perspectivă ortodoxă și neoprotestantă”. A fost hirotonit diacon și preot în anul 1998. A fost preot în localitățile Mihălășeni și Cătămărăști Vale. De la 1 decembrie 2001 este preot paroh la Biserica „Izvorul Tămăduirii” din municipiul Botoșani.

Parohia a fost înfiinţată în anul 1997 în baza Proiectului de reorganizare a parohiilor iniţiat de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, parohia se află în partea de N-E a municipiului Botoşani. Căi de acces: rutieră şi feroviară (staţia fiind la 4 km). Număr de locuinţe: 49 blocuri şi 50 de case; 1200 de familii. Situată în cea mai săracă zonă a municipiului, parohia are o populaţie cu situaţie economică scăzută. Nu sunt firme, activităţile economice de bază sunt comerţul cu amănuntul, produse alimentare şi nealimentare. În parohie locuiesc 200 familii de rromi cu o situaţie materială precară şi probleme de sănătate.

Primul lăcaş de rugăciune

Cu fonduri obţinute prin colectă de la enoriaşi, de la societăţi comerciale şi de la persoane colaboratoare s-a amenajat un loc de rugăciune format dintr-un tramvai dezafectat şi un altar construit din lemn în prelungirea acestuia. „Biserica din tramvai”, cum s-a numit acest loc de rugăciune, a funcţionat între 13 martie – 25 noiembrie 2003.

P.S. Episcop Vicar Calinic Botoşăneanul a recomandat în urma unei vizite canonice, construirea unei capele mai mari din scândura. Pe locul tramvaiului s-a prelungit construcţia de la altar şi în data de 25 noiembrie 2003 s-a realizat un locaş mare pentru rugăciune. Această capelă a fost împodobită în interior cu icoane şi dotată cu obiecte de cult, cărţi, alte obiecte şi accesorii pentru a se putea săvârşi toate slujbele bisericeşti. Timp de aproape 6 ani, în acest locaş s-au săvârşit botezuri, cununii, înmormântări, Sfânta Liturghie, Utrenia, Vecernia, Sfântul Maslu şi alte slujbe bisericeşti precum şi cateheze pentru copii şi credincioşi. În data de 1 aprilie 2009, capela a fost incendiată de o mână criminală şi a ars în totalitate, nemaiputându-se recupera nimic.

Biserica de zid

În data de 28 iulie 2004 s-au început săpăturile la fundaţia bisericii, iar la 15 noiembrie 2004 s-a turnat betonul. Sfinţirea temeliei din data de 29 iunie 2006, s-a săvârşit de către P.S. Episcop Vicar Calinic Botoşăneanul. Zidirea bisericii s-a efectuat în următoarele perioade: 13 mai – 23 noiembrie 2007, 3 martie – 10 octombrie 2008, 27 aprilie – 15 octombrie 2009. Acoperişul bisericii s-a realizat în următoarele perioade: 19 octombrie -18 decembrie 2009, 1 martie – 7 iunie 2010. În data de 8 iunie 2010, acoperişul a fost mistuit de un incendiu, nemaiputându-se recupera nimic.

Turnul actual al bisericii, zidit în formă octogonală şi acoperit cu tablă de cupru, s-a executat în perioada 11 iunie – 30 septembrie 2012.

Acoperişul actual s-a realizat în perioada 2 aprilie – 12 noiembrie 2012, iar învelirea cu tablă de cupru s-a finalizat în data de 8 septembrie 2013.

Fațada bisericii, însemnând tencuială drișcuită, profiluri la brâuri, solbancuri, cornișe și ancadramente, s-a realizat în perioada 2 – 17 mai 2015.
La această dată, obiectivele principale ale Bisericii „Izvorul Tămăduirii” sunt: pictura în interior, precum şi construirea complexului parohial (casa parohială, camera mortuară şi casa socială).

Preoteasa din spatele unui duhovnic bun

În spatele îndrăgitului duhovnic a stat de ani și ani preoteasa Eusebia, absolventă de Școală postliceală sanitară, hărăzită cu calități deosebite, printre acestea regăsindu-se prezența distinsă și o candoare pe care rar o mai întâlnim în astfel de vremuri. Sensibilă și totuși hotărâtă, prezbitera Eusebia a știut să-l ridice pe păstorul de suflete de fiecare dată când era îngenuncheat de  ispite, de răutățile oamenilor, rugându-se și jertfindu-se, pentru ca astfel să rămână în urma părintelui Ionică un lăcaș de rugăciune construit cu lacrimile și devotamentul credincioșilor care au format biserica vie pe care duhovnicul s-a sprijinit întotdeauna.

În urma părintelui Ioan Alupoaiei a rămas o fiică adorabilă, Teofana, care s-a căsătorit de curând cu un băiat providențial, Ovidiu Costea. Nunta ca în povești a fost ultimul lucru pe care părintele Ioan l-a făcut bucurie pentru fetița sa, fiindu-i alături toți prietenii.