Părintele Ioan Alupoaiei, fostul paroh al Bisericii „Izvorul Tămăduirii” din Botoșani își va dormi somnul de veci în curtea bisericii pe care a ctitorit-o, potrivit unor surse din cadrul familiei.
Slujba de înmormântare va oficiată de un sobor de preoți, luni, 16 septembrie, de ziua de naștere a preotesei sale.
„Un loc unde se întâmplă minuni”
Publicitate
Biserica Izvorul Tămăduirii din municipiul Botoșani a fost ridicată cu cu „bănuțul văduvei” și este binecunoscută povestea „bisericii din tramvai”. Lăcașul de cult, ridicat în zona săracă de la marginea orașul, cu oameni care însă tânjesc după Dumnezeu, a devenit acum un loc căutat de cei cu probleme mari și patimi grele care dau mărturie că li s-au împlinit rugăciunile.
Oameni bolnavi, bătrâni, femei cu probleme în familiile lor, cu toții au găsit alinare la părintele duhovnic Ioan Alupoaiei care este recunoscut pentru blândețea cu care i-a ascultat pe cei care i0au cerut ajutor, de multe ori cu lacrimi grele pe obraz. Și mulți dintre cei ajutați se întorc să mulțumească. „Cunoșteai, să știți, când plătești slujbe la el. Odată i-am povestit problemele mele din familie și am plâns de nu mă puteam opri. După ce m-a spovedit, mi-a dat o putere…și parcă eram ușoară ca un fulg. Și n-a trecut 40 de zile și problema mea s-a rezolvat”, a povestit Ramona.
Părintele era smerit, rar accepta să vorbească despre lucrarea sa, dar pe fiecare îl îndruma la icoana Maicii Domnului Portărița, primită de la preoții din Muntele Athos. „Am primit-o de la părinții de acolo, am adus-o aici, am sfințit-o și mi-aș dori să devină o tradiție procesiunea cu această icoană, în fiecare an”, a spus părintele Ionică după ce a așezat-o spre închinare.
Publicitate
Mulți credincioși au simțit ajutorul Maicii Domnului, odată cu venirea Sfintei icoane Portărița la Biserica Izvorul Tămăduirii.
Cu toate că este situată în Parcul Tineretului, biserica a fost mereu plină la toate slujbele oficiate de părintele Ionică. Unii dintre fiii săi duhovnicești străbat jumătate de oraș ca să fie prezenți la Sfânta Liturghie, atrași de profunzimea rugăciunii și de cuvântul de învățătură rostit de părinte într-un stil unic. În predicile sale, îndrăgitul duhovnic știa să atingă coarda sensibilă a conștiinței cu stilul tranșant, dar îmbinat cu iubire și cu nădejdea că nimic nu rămâne neiertat de Dumnezeu dacă omul se întoarce.
Preotul Ioan Alupoaiei, care a păstorit cea mai săracă parohie din municipiul Botoșani, s-a născut la 5 septembrie 1962 în localitatea Costești. Este licențiat al Facultății de Teologie „Dumitru Stăniloae” Iași din 1998, cu teza „Relația botez-convertire din perspectivă ortodoxă și neoprotestantă”. A fost hirotonit diacon și preot în anul 1998. A fost preot în localitățile Mihălășeni și Cătămărăști Vale. De la 1 decembrie 2001 este preot paroh la Biserica „Izvorul Tămăduirii” din municipiul Botoșani.
Publicitate
Parohia a fost înfiinţată în anul 1997 în baza Proiectului de reorganizare a parohiilor iniţiat de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, parohia se află în partea de N-E a municipiului Botoşani. Căi de acces: rutieră şi feroviară (staţia fiind la 4 km). Număr de locuinţe: 49 blocuri şi 50 de case; 1200 de familii. Situată în cea mai săracă zonă a municipiului, parohia are o populaţie cu situaţie economică scăzută. Nu sunt firme, activităţile economice de bază sunt comerţul cu amănuntul, produse alimentare şi nealimentare. În parohie locuiesc 200 familii de rromi cu o situaţie materială precară şi probleme de sănătate.
Primul lăcaş de rugăciune
Cu fonduri obţinute prin colectă de la enoriaşi, de la societăţi comerciale şi de la persoane colaboratoare s-a amenajat un loc de rugăciune format dintr-un tramvai dezafectat şi un altar construit din lemn în prelungirea acestuia. „Biserica din tramvai”, cum s-a numit acest loc de rugăciune, a funcţionat între 13 martie – 25 noiembrie 2003.
P.S. Episcop Vicar Calinic Botoşăneanul a recomandat în urma unei vizite canonice, construirea unei capele mai mari din scândura. Pe locul tramvaiului s-a prelungit construcţia de la altar şi în data de 25 noiembrie 2003 s-a realizat un locaş mare pentru rugăciune. Această capelă a fost împodobită în interior cu icoane şi dotată cu obiecte de cult, cărţi, alte obiecte şi accesorii pentru a se putea săvârşi toate slujbele bisericeşti. Timp de aproape 6 ani, în acest locaş s-au săvârşit botezuri, cununii, înmormântări, Sfânta Liturghie, Utrenia, Vecernia, Sfântul Maslu şi alte slujbe bisericeşti precum şi cateheze pentru copii şi credincioşi. În data de 1 aprilie 2009, capela a fost incendiată de o mână criminală şi a ars în totalitate, nemaiputându-se recupera nimic.
Biserica de zid
În data de 28 iulie 2004 s-au început săpăturile la fundaţia bisericii, iar la 15 noiembrie 2004 s-a turnat betonul. Sfinţirea temeliei din data de 29 iunie 2006, s-a săvârşit de către P.S. Episcop Vicar Calinic Botoşăneanul. Zidirea bisericii s-a efectuat în următoarele perioade: 13 mai – 23 noiembrie 2007, 3 martie – 10 octombrie 2008, 27 aprilie – 15 octombrie 2009. Acoperişul bisericii s-a realizat în următoarele perioade: 19 octombrie -18 decembrie 2009, 1 martie – 7 iunie 2010. În data de 8 iunie 2010, acoperişul a fost mistuit de un incendiu, nemaiputându-se recupera nimic.
Turnul actual al bisericii, zidit în formă octogonală şi acoperit cu tablă de cupru, s-a executat în perioada 11 iunie – 30 septembrie 2012.
Acoperişul actual s-a realizat în perioada 2 aprilie – 12 noiembrie 2012, iar învelirea cu tablă de cupru s-a finalizat în data de 8 septembrie 2013.
Fațada bisericii, însemnând tencuială drișcuită, profiluri la brâuri, solbancuri, cornișe și ancadramente, s-a realizat în perioada 2 – 17 mai 2015.
La această dată, obiectivele principale ale Bisericii „Izvorul Tămăduirii” sunt: pictura în interior, precum şi construirea complexului parohial (casa parohială, camera mortuară şi casa socială).
Preoteasa din spatele unui duhovnic bun
În spatele îndrăgitului duhovnic a stat de ani și ani preoteasa Eusebia, absolventă de Școală postliceală sanitară, hărăzită cu calități deosebite, printre acestea regăsindu-se prezența distinsă și o candoare pe care rar o mai întâlnim în astfel de vremuri. Sensibilă și totuși hotărâtă, prezbitera Eusebia a știut să-l ridice pe păstorul de suflete de fiecare dată când era îngenuncheat de ispite, de răutățile oamenilor, rugându-se și jertfindu-se, pentru ca astfel să rămână în urma părintelui Ionică un lăcaș de rugăciune construit cu lacrimile și devotamentul credincioșilor care au format biserica vie pe care duhovnicul s-a sprijinit întotdeauna.
În urma părintelui Ioan Alupoaiei a rămas o fiică adorabilă, Teofana, care s-a căsătorit de curând cu un băiat providențial, Ovidiu Costea. Nunta ca în povești a fost ultimul lucru pe care părintele Ioan l-a făcut bucurie pentru fetița sa, fiindu-i alături toți prietenii.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
Cândva considerată o perlă a economiei locale, industria textilelor din județul Botoșani a devenit o relicvă. Sute de oameni și-au pierdut locul de muncă pentru că politicile fiscale au falimentat fabricile cu tradiție. Șansa redresării este reducerea drastică a contribuțiilor de pe umerii firmelor și angajaților, o măsură majoră pe care doar Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) are voința și capacitatea să o implementeze.
Cătălin Silegeanu, prim-vicepreședintele AUR Botoșani, a ajuns miercuri în mijlocul lucrătorilor unei fabrici din Botoșani, cărora le-a prezentat planul de guvernare al liderului George Simion pentru reducerea taxelor pe muncă. Planul prevede diminuarea tuturor contribuțiilor, de la sistemul de pensii până la cel de asigurări sociale și de sănătate, astfel încât dările la stat să nu depășească 25% pentru primii 5.000 de lei din salariul brut.
„România a ajuns o țară în care munca a devenit cel mai scump produs: peste 40% din munca românilor intră în vistieriile statului, iar în schimb serviciile acestuia pentru cetățean au fie calitate îndoielnică, fie lipsesc cu desăvârșire. Statul a ajuns o povară pe spatele contribuabilului și nu un sprijin pentru acesta”, a atras atenția Cătălin Silegeanu, candidat AUR la Senat.
Publicitate
Statisticile confirmă dezechilibrul dintre munca prestată de români și banii cu care rămân în buzunar, un raport care, mai departe, afectează companiile care încearcă să asigure salarii atractive. Salariul mediu net în România este de aproximativ 5.200 de lei, iar salariul mediu brut este de aproximativ 8.400 de lei, iar diferența este compusă numai din taxe și impozite.
Dintr-un salariu minim brut, adică 3.700 de lei, un angajat plătește la stat 1.340 de lei și rămâne în buzunar cu 2360 de lei, o sumă echivalentă cu condamnarea la sărăcie. De asemenea, statisticile arată că România are aproximativ 5,7 milioane de angajați, din care circa 1,3 milioane lucrează în administrația publică. Din totalul de angajați, aproximativ 1 milion de români primesc salariul minim.
Însă realitatea este ușor diferită de cifrele oficiale, pentru că suprataxarea muncii a determinat antreprenorii să găsească alternative pentru a supraviețui pe o piață distorsionată.
Publicitate
„Taxarea ridicată a muncii, corelată cu puterea redusă de cumpărare, determină mulți antreprenori să declare angajații cu salariul minim pe economie, preferând să plătească taxe și impozite mici și să scoată banii sub formă de dividende. Există de multe ori o casierie fictivă, pe care nu o pot niciodată închide în mod real, dacă vor ca firma lor să supraviețuiască. Prin politica fiscală a partidului AUR, aceste practici vor înceta de la sine”, a mai explicat Cătălin Silegeanu.
Pentru ca forța de muncă să nu mai plece în străinătate, pentru ca angajații să simtă rostul muncii în țara lor și pentru ca statul să nu mai fie inamicul mediului de afaceri, AUR trebuie să guverneze și să facă dreptate pentru fiecare cetățean.
CÂŞTIGUL SALARIAL MEDIU BRUT*) PE ECONOMIE ÎN LUNA
SEPTEMBRIE 2024 A FOST 8553 LEI ŞI CEL NET 5228 LEI
▪ În luna septembrie 2024, câştigul salarial mediu brut a fost 8553 lei, cu 110 lei (+1,3%) mai mare decât în
luna august 2024.
▪ Câştigul salarial mediu net a fost 5228 lei, în creştere cu 70 lei (+1,4%) față de luna august 2024.
▪ Valorile cele mai mari ale câştigului salarial mediu net s-au înregistrat în activităţi de servicii în
tehnologia informaţiei (inclusiv activităţi de servicii informatice) (11626 lei), iar cele mai mici în
fabricarea articolelor de îmbrăcăminte (3016 lei).
Septembrie 2024 comparativ cu Septembrie 2023
▪ Comparativ cu luna septembrie a anului precedent, câştigul salarial mediu net a crescut cu 13,8%**)
.
Câştigul salarial în raport cu evoluţia preţurilor de consum
▪ Indicele câştigului salarial real1 a fost 108,8% în luna septembrie 2024 față de luna septembrie 2023.
▪ Indicele câştigului salarial real a fost 101,1% în septembrie 2024 față de luna august 2024.
▪ Faţă de luna octombrie 1990, indicele câştigului salarial real a fost 251,2%, cu 2,5 puncte procentuale mai
mare decât cel înregistrat în luna august 2024.
Evoluţia indicilor preţurilor de consum şi a indicilor câştigurilor salariale medii nete,
în perioada septembrie 2022 – septembrie 2024
În cursul anului se înregistrează fluctuații ale câştigului salarial determinate, în principal, de acordarea premiilor
anuale şi a primelor de sărbători, în special în lunile luate ca bază de comparaţie (decembrie, martie/aprilie).
Acestea influenţează creșterile sau scăderile în funcţie de perioada în care sunt acordate, conducând, în cele din
urmă, la estomparea fluctuațiilor câştigului salarial lunar la nivelul întregului an.
Evoluția câștigului salarial real depinde, atât de fluctuațiile câștigului salarial mediu net, cât și de rata inflației.
Septembrie 2024 comparativ cu August 2024
În luna septembrie 2024, în majoritatea activităţilor din sectorul economic2
, nivelul câştigului salarial mediu net a
crescut comparativ cu luna august 2024, ca urmare a acordării de prime ocazionale (prime trimestriale, anuale,
pentru performanțe deosebite sau pentru „Ziua petrolistului”), drepturi în natură şi ajutoare băneşti, sume din
profitul net şi din alte fonduri (inclusiv bilete de valoare). De asemenea, creșterile câştigului salarial mediu net s-au
datorat realizărilor de producţie ori încasărilor mai mari (în funcţie de contracte/proiecte).
Cele mai semnificative creşteri ale câştigului salarial mediu net la nivel de secțiuni/diviziuni CAEN Rev.2 s-au
înregistrat după cum urmează:
• cu 13,3% în extracţia petrolului brut şi a gazelor naturale, respectiv cu 12,7% în fabricarea produselor de cocserie şi
a produselor obţinute din prelucrarea țițeiului;
• între 4,0% și 8,5% în activităţi de servicii anexe extracţiei, industria metalurgică, tăbăcirea şi finisarea pieilor
Publicitate
(inclusiv fabricarea articolelor de voiaj şi marochinărie, harnașamentelor şi încălțămintei; prepararea şi vopsirea
blănurilor), fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor şi semiremorcilor, fabricarea altor mijloace
de transport, tipărirea şi reproducerea pe suporturi a înregistrărilor, depozitare şi activităţi auxiliare pentru
transport, telecomunicaţii;
• între 1,5% și 4,0% în activităţi de servicii în tehnologia informaţiei (inclusiv activităţi de servicii informatice),
fabricarea substanţelor şi a produselor chimice, alte activităţi industriale n.c.a., fabricarea produselor farmaceutice
de bază şi a preparatelor farmaceutice, alte activităţi de servicii, industria construcţiilor metalice şi a produselor
din metal (exclusiv maşini, utilaje şi instalaţii), activităţi de editare, fabricarea echipamentelor electrice, fabricarea
calculatoarelor şi a produselor electronice şi optice, fabricarea de mobilă, fabricarea produselor textile, fabricarea
articolelor de îmbrăcăminte, prelucrarea lemnului, fabricarea produselor din lemn şi plută (cu excepţia mobilei,
inclusiv fabricarea articolelor din paie şi din alte materiale vegetale împletite), fabricarea produselor din cauciuc şi
mase plastice.
Scăderile câștigului salarial mediu net faţă de luna august 2024 au fost determinate de acordarea în lunile
precedente de prime ocazionale, drepturi în natură şi ajutoare băneşti, sume din profitul net şi din alte fonduri
(inclusiv bilete de valoare). De asemenea, scăderile câştigului salarial mediu net au fost determinate de nerealizările
de producție ori de încasările mai mici (în funcție de contracte/proiecte).
Cele mai semnificative scăderi ale câştigului salarial mediu net la nivel de secțiuni/diviziuni CAEN Rev.2 s-au înregistrat
după cum urmează:
• 11,6% în activităţi auxiliare pentru intermedieri financiare, activităţi de asigurare şi fonduri de pensii;
• între 4,5% și 9,5% în extracţia minereurilor metalifere, intermedieri financiare (cu excepţia activităţilor de asigurări
şi ale fondurilor de pensii), fabricarea produselor din tutun;
• între 1,0% și 3,5% în transporturi pe apă, activităţi de asigurări, reasigurări şi ale fondurilor de pensii (cu excepţia
celor din sistemul public de asigurări sociale), colectarea şi epurarea apelor uzate, extracţia cărbunelui superior şi
inferior, fabricarea băuturilor, fabricarea altor produse din minerale nemetalice, transporturi aeriene.
În sectorul bugetar3 s-au înregistrat creşteri ale câştigului salarial mediu net comparativ cu luna precedentă în
învăţământ (+4,7%, ca urmare a reluării plății cu ora a cadrelor didactice), respectiv în administraţia publică.
După ce, vorba aia, și-au văzut sacii în căruță, nu i-a mai interesat de botoșăneni. Așa arată strada Bucium din Botoșani în secolul 21, sub conducerea celor care se lăudau că sunt profesioniști în administrație și știu ce înseamnă dezvoltarea. Da? Așa arată dezvoltarea? Să ne mai mire oare că oamenii nu mai au încredere în politicieni? Cu așa indiferență arătată după alegeri, cred și eu că botoșănenii privesc orice promisiune cu scepticism. Pe bună dreptate!
Pentru că eu nu pot să îi las pe oameni fără un răspuns, l-am sunat pe domnul primar să ne lămurească puțin cu situația în care se află strada și vedeți și voi care e atitudinea. “Fiecare cu treaba lui”, ne zice domnul primar. Dacă mie îmi spune să îmi văd de treaba mea, mă întreb ce le spune botoșănenilor când vin cu o sesizare…
Ceea ce nu înțelege primarul nostru „deranjat” este că o stradă care nu are rețea de apă și canalizare este exclusiv treaba Primăriei, adică a investitorului. Compania de apă intervine după ce aceste rețele sunt făcute. În cazul de față nu este nici apă, nici canalizare, iar dezastrul pe care îl vedeți pe strada Bucium este în sarcina Primăriei.
Publicitate
Nu mă mai miră nimic, însă un lucru este cert: nu voi lăsa sub nicio formă lucrurile la voia întâmplării, cum a făcut-o PSD! Voi face tot ce îmi stă în putință să îmbunătățim situația de pe strada Bucium, la fel cum îmi propun cu orice problemă pe care mi-o veți semnala de acum înainte!
O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist
DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI
Publicitate
Citesc jurnalul Cameliei Răileanu, „Întoarcerea din Iad” (ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Florentina Toniţă, Editura „Eikon”, Bucureşti, 2018). Reţin de la pagina 32: „Astăzi citesc în pagina culturală a ziarului local despre o altă carte a lui Cristi B. Lucrarea lui de doctorat la Sorbona: „Călugărul şi moartea”. El e un viitor Eliade, se spune. Prin iarnă am aflat că el şi Smaranda sunt studenţi la indianistică, doctoranzi la Sorbona. Pe Cristi l-am cunoscut în adolescenţă. Era brunet, demonic, trăznea a ţigări proaste şi făcea pe haimanaua. Părea trist şi sensibil. Şi negrul îl prindea bine. Deşi singuratic, era curtat de toate fetele şi-l priveam ca, mai târziu, pe Andru. Învăţa franceza purtând în buzunar un mic dicţionar din care rupea câte o foaie când considera că terminase de memorat tot. Scria poezii, iar în lucrarea de olimpiadă îmi spunea că a făcut numai nişte „speculaţii”. Într-o noapte de întorceam de la Operă toţi „olimpicii” şi profesorul nostru s-a oprit ca străluminat în mijlocul străzii, să exclame: „Ce frumos scrii tu, Carmen!” Entuziasm de poet în miez de noapte. Un sâmbure de lumină în miezul adolescenţei mele. O adolescenţă marcată de spaimă şi de violenţă. Eu n-am fost un „copil teribil”, cum a fost Cristi, dar am avut părinţi teribili şi, ca-n piesa omonimă a lui Cocteau, îmi numeam adesea casa: harabaua blestemată. Viitorul Eliade avea un scris infect: mărunt, de tipar, îngrămădit. Mi-a scris o poezie pe o banchetă, în tren, când ne întorceam de la „naţionala” de română. Am şi acum peticul acela de hârtie. Versurile sunau ciudat de delicat pentru un „dur” ca el: „Când macii înfloresc / prin păr şi prin buzunare / Îmi cer smerit semenilor şi Timpului / iertare”;
Adrian Romilă, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 1 din 2006, despre „cititorul profesionist”:1. „are mereu timp pentru lectură”; 2. „când nu are timp şi-l procură sacrificând somnul de noapte, întâlniri cu prietenii, privitul la televizor”; 3. „posedă acel organ special capabil să reacţioneze puternic la claritatea de cristal a unei formulări, la atingerea catifelată a unei metafore, la intensitatea culorilor dintr-o imagine sau la eşafodajul complicat al ideilor”; 4. „lumea e multidimensională, cu deschideri şi treceri, labirintică încrucişare de staţii şi parcursuri”; 5. „EU-l său are conturul în mişcare, trece prin alţii pentru a ajunge la sine mai bogat, încărcat de experienţa oglindirii prin sinele tuturor celor pe care i-a cunoscut şi i-a asimilat printr-un fascinant act de iubire: lectura”;
Publicitate
Psihologul Ana Muntean consideră că atunci când se naşte un copil, acesta se naşte de două ori:1. „în primul rând BIOLOGIC (aducând pe lume încă o fiinţă); 2. „în al doilea rând PSIHOLOGIC (aducând pe lume încă un om a cărui caracteristică dominantă este aceea de a fi fiinţă socială);
D. Zeletin, în „Ateneu” nr. 1 din 2006, face o paralelă între Sadoveanu şi Vasile Voiculescu. Reţinem: 1. SADOVEANU: „preocupat de epic şi de ideea istoriei ca sumă de eroi şi de viteji” – VOICULESCU: „consumă din plin experienţa medicului dăruit”; 2. SADOVEANU: „are plăcerea naturii” – VOICULESCU: „are plăcerea naturalului”; 3. SADOVEANU: „a început prin naturalism” – VOICULESCU: „a sfârşit prin naturalism”; 4. SADOVEANU: „are înclinaţia de a contempla natura” – VOICULESCU: „are înclinaţia de a experimenta natura”; 5. SADOVEANU: „păstrează distanţa faţă de mister” – VOICULESCU: „”percută misterul lumii”; 6. SADOVEANU: „e detaşat” –VOICULESCU: „e implicat”; 6. SADOVEANU: „se opreşte la om” – VOICULESCU: „trece dincolo de om”; 7. SADOVEANU: „izvorăşte din semnul exclamării” – VOICULESCU: „izvorăşte din semnul întrebării”; 8. SADOVEANU: „încifrează iniţierea până la semn”- VOICULESCU: „divulgă iniţierea până la destrămare”; 9. SADOVEANU: „e resemnat în faţa inaccesibilului”- VOICULESCU: „se lasă provocat de inaccesibil până la obsesiv”; 10. SADOVEANU: „ipostaza de MAG” – VOICULESCU: „ipostaza de APOSTOL”;11. SADOVEANU: „suferinţa e problema celorlalţi” – VOICULESCU: „suferinţa e problemă personală”; 12. SADOVEANU: „măreţia sa e o indiferenţă ataractică şi cu nimb în faţa misterului lumii” – VOICULESCU: „rămâne veşnic ispitit să intre în jertfelnicul galeriilor unei lumi care nu se dezvăluie perfect ori se arată numai prin semne, spaţiu strâmt, neprielnic desfacerii aripilor, impropriu măreţiei”; 13. SADOVEANU: „lasă misterul acolo unde se află şi-l cântă într-o continuă stare de graţie” – VOICULESCU: „forţează misterul şi îl iscodeşte ritualic”; 14. SADOVEANU: aşterne ireal peste real, de unde impresia de levitaţie” – VOICULESCU: „scotoceşte realul din imaginar, de unde impresia de arheolog în căutarea arhetipurilor”; 15. SADOVEANU: „zări exterioare” – VOICULESCU: „zări lăuntrice”;
Andrei Pleşu, în „Dilema veche” nr. 780 din 2019, despre vanitate:„Nu scapă nimeni. Sau aproape nimeni. Loveşte în proşti (care devin fuduli) ca şi în deştepţi (care devin proşti). Sminteşte, în egală măsură, pe urâţi şi pe frumoşi, pe talentaţi şi pe netalentaţi, pe credincioşi şi pe atei, pe politicieni şi pe „simplii cetăţeni”, pe laici ca şi pe aparţinătorii clerului. Reuşeşte să transforme complexele de inferioritate în complexe de superioritate, încurajează impostura, amputează simţul ridicolului, inhibă orice urmă de umor, de decenţă, de generozitate. Eul propriu pârjoleşte totul în jur: realitatea devine materie primă a unor ambiţii private, ceilalţi devin adversari sau unelte, viaţa nu mai e trăită decât ca o mare ocazie pentru un cult egolatru. Cazurile de vindecare sunt rare.”;
Publicitate
Continui să citesc jurnalul Cameliei Răileanu, „Întoarcerea din Iad” (ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Florentina Toniţă, Editura „Eikon”, Bucureşti, 2018). Reţin de la pagina 52 despre Nichita Stănescu (decedat în ziua de 13 decembrie 1983): „Nichita Stănescu a intrat în poezia românească ca un Făt – Frumos în basm. Înalt, zvelt… Aşa scria Paul Georgescu. Nichita Stănescu a ieşit din viaţă ca din basm, spun eu acum cu gândul la gerurile din acea zi de 13. Despre moartea poetului n-am aflat de la şcoală, nici de la Radio sau TV, ci de la vânzătorul de ziare din centru, vânzător pe lângă care treceam zilnic, fără să-i dau importanţă. Pe atunci vânzătorii nu aveau ştiri senzaţionale cu care să-şi vândă ziarele. Ce ştiri să fi avut? Că-n judeţul Dolj s-au recoltat atâtea şi atâtea tone de grâu la hectar? Dar „Scânteia” din acea zi avea, în pagina de mică publicitate, la capitolul decese, un anunţ pe care vânzătorul l-a făcut public, strigând: Luaţi „Scânteia”! A murit Nichita Stănescu! A murit poetul! Şi arătând tuturor anunţul pe pagină. Tinerii liceeni, ieşind de la şcoală, se îmbulzeau ca atunci când se primea revista „Flacăra” a lui Adrian Păunescu. Tinerii se îmbulzeau şi repetau: A murit poetul! Poetul Stănescu! I s-a făcut o troiţă de lemn. Au plâns câţiva adolescenţi bucureşteni. A plâns şi Gheorghe Tomozei, care a scos imediat un album memorial. N-am avut bani să-l cumpăr. Eram o adolescentă fără bani, doar cu lacrimi. Păream patetică şi singulară”;