de Cătălin Borangic, istoric:

Incidentul din Parlament, respectiv traducerea amatoristică și defectuoasă a discursului lui Zelenski, ne pune din nou în fața oglinzii.

Căpușarea cu rubedenii incompetente a tuturor țâțelor de supt banul public.

N-am să admit că a fost un accident. Nu că nu ar fi fost posibil, ci pentru că este cea mai firavă explicație posibilă și veșnica scuză a loazelor.

Când ai o tradiție în a instala nepoți în toate posturile, când ai drept cutumă un nivel de inteligență profesională minimă în aproape orice post bugetar, nu ai cum îți explica altfel un astfel de incident.

Nu din vina cârcotașilor, ci din a ta, organizatorul.

La un așa nivel înalt, gazda trebuia să fie perfect pregătită și să anticipeze orice situație prevăzută sau neprevăzută.

Nu vorbea Gigel de la Cocărăști, ci un președinte de țară se adresa țării noastre.

Ca gazdă și destinatar prim al alocuțiunii, era de datoria României, prin autoritățile și decidenții ei bine plătiți, să se asigure că totul funcționează la standarde.

Incidentul ne arată simplu ce obținem atunci când este treabă serioasă de făcut și noi ne bazăm pe autorități incompetente, mediocre și/sau dezinteresate.

Nu, n-a fost accident, a fost nenoroc.

N-am avut noroc să funcționeze ce trebuia să funcționeze. N-a mers instalația, translatorul știa ucraineană de la bunică-sa și numai cuvintele de bază, nu și gramatica, transmisia avea întârziere, foaia cu discursul tradus era scrisă fără diacritice și cu cuvinte lipsă, Zelenski vorbea ucraineană prea repede, noi ne-am așteptat să vorbească în engleză, că pe asta o știm și lista de probleme poate fi mult mai lungă. Cu același răspuns: nenoroc.

Un nenoroc fatidic care a mai dus la incendii în discoteci unde nu trebuia să ardă nimic, că se verificase scriptic anterior că nu sunt materiale inflamabile acolo, un nenoroc care a trimis pompierii fără scară să salveze oameni de la etajele de sus, un nenoroc care a adus ceața și vremea rea taman când zboară elicopterele și avioanele cu treabă și în general destinul nostru este jalonat de antiteza noroc-nenoroc.

Plutim în derivă sperând că vânturile și curenții ne duc încotro sunt țărmurile prielnice, incapabili să vâslim când trebuie să luăm curba ori să montăm și să manevrăm velatura. Că nu se știe ca pământul, din ce parte bate vântul. Trebuie, cel mult, să fii atent, să schimbi barca la momentul oportun, să cunoști pe cineva.

Pentru că la noi este știut: trebuie să ai mai mult noroc, decât minte ca să reușești. Prea multă carte te prostește. Din bătrâni se zice că „decât multă minte e mai bine să ai totdeauna un dram de noroc”.

Acestea fiind spuse, nici de data asta n-am avut noroc. Și ne-am făcut de băcănie.

Dar, unde a mers mia, merge și suta. O zi, două, de rușinică și proștii uită că avem tot felul de necalificați prin aproape toate locurile de unde, dacă nu curge, măcar picură ceva. Treaba merge, leafa vine.

Nu e vina noastră că din cauza ploilor nu s-au copt sarmalele.

Data viitoare vom avea noroc. Precis. Indiferent cât de mare va fi problema.

Ne descurcăm.

Altfel, cum a zis un cunoscător, e ghinion.

Ptiu, ptiu, ptiu! Doamne ajută!

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Sursa foto: Agerpres