de Cătălin Borangic, istoric:

Încrederea în clasa politică este aproape nulă.

Nici nu-i de mirare, clasa noastră politică este compusă din indivizi grosieri și țoape mediocre, toți constituind de fapt o constelație de familii și clanuri transpartinice puse pe căpătuială. Nici vorbă de talent politic, de viziune sau dedicare. Totul este despre bani. Ăia publici. Dacă nu se poate fura nimic, afacerea nu contează și nu se aprobă. Nu vă puneți nădejdea în opoziție. Ați văzut cum s-au dedulcit de rapid când s-au văzut la masa domnească.

Încrederea în președinție este abisală.

A trecut de aproape un mandat de fundul sacului. O dezamăgire mai mare am văzut doar pe timpul fanarioților, când murea câte unul fără să apuce să se pricopsească. Președintele este atât de hulit că am auzit oameni zdraveni la cap  vorbind nostalgic de Viorica.

Încrederea în sistemul sistemul sanitar nu există.

După cruciada din pandemie, când cu vânătoarea de oameni, încrederea, atâta câtă mai era, a luat niște torpile care i-au pus cruce roșie definitiv. S-a dovedit științific că oricât de mare e leafa, lăcomia este și mai mare. Mită de la bolnavi în stadii terminale, profanări de cadavre sunt doar expectorații ale unui sistem de sănătate mai bolnav decât societatea în sine. Nu mă luați cu „sunt și buni”. Peste tot sunt și buni, dar sufocați de haitele de javre din jurul lor. Amintim doar că s-au strâns cu zecile în apărarea uneia prinsă jefuind muribunzii? Sau că reputatul doctor avea o rețea internă bine pusă la punct care preleva stimulatoare de la decedați? Să ne amintim de marele spital care când a pornit pandemia a trebuit pus sub comandă militară ca să funcționeze cât de cât?

Puteți să vă zburliți a negație cât vreți, dar în melanjul ăsta general de nosocomiale cu nemernicie umană vă mor cu zile rudele. După aia și voi, când o fi.

Televiziunile?

În toate țările spălate pe dinți, televiziunea națională are o reputație  aproape legendară. La noi, TVR are reputația unei târfe pensionate și structura internă unui azil de vârstnici cu boli mintale. Când v-ați uitat cu plăcere la ceva transmis din producția proprie a studiourilor din Dorobanți?

Apoi, cred că avem printre cele mai multe televiziuni private din Europa. Ai zice că diversitate, dacă n-ai ști că fiecare nemernic ajuns nu și-a făcut propria portavoce studio. Practic nu există vreun fel de schizofrenic care să nu-și găsească legitimitate la vreun post tv dedicat celor ca el. Nu există studio unde să nu peroreze tâmpenii îngrozitoare minimum un scelerat sau un ticălos simultan. Carnavalul nebunilor continuă zilnic să emită.

Încrederea în Educație?

Școli fetide și fizic și cultural. Programă lemnoasă, capabilă să scoată rebuturi pe bandă rulantă în societate. Profesori care nu iau nota 5 la examene. Circulă pe net, la vedere, lista cu prețurile percepute la examenele dintr-o facultate din Timișoara. Unele tarife sar de 2500 de euro/examen. La UBB, citadela învățământului universitar românesc, un profesor care preda Etica, a fost reținut de DNA, în flagrant pentru luare de mită. Culcați-vă pe o ureche cum că ar fi niște accidente, dar vă spun că sistemul universitar este proprietatea unor clanuri și familii. Adevărate fabrici de diplome și exportatoare de cohorte de absolvenți analfabeți-funcțional.

Justiția?

Justiția este coșmarul omului simplu și limanul nemernicului bine situat social și politic. Procesele trenează ani și, în cazurile subțiri, faptele nu există sau se prescriu. O femeie bătută de șoferul unui microbuz, proaspăt pensionat din Poliție, a fost condamnată definitiv pentru tulburarea liniștii publice. Avea copilul în brațe. Asta așa, ca indicator al stării de fapt de la firul ierbii. Sus, deasupra muritorilor, ministrul Justiției știa ce decizie va lua o instanță luna următoare, înaintea judecătorilor care se osteneau din greu să împartă dreptatea. Întrebați, dacă ați avut norocul să nu aveți de-a face cu tribunalele, pe careva care a trecut pe acolo fără proptele. Sevil Shhaideh a fost achitată, apropo, sub cuvânt că insula Belina și Brațul Pavel nu sunt bogății ale statului. Acum numai sunt, așa este.

Nu-mi veniți cu încrederea în Armată sau BOR.

Statisticile nu fac decât să identifice ce cred oamenii, nu care este realitatea. Gândiți-vă la pleiada de generali care ne-ar conduce în caz de război. Năstase ar da ordine în timp ce se piaptănă pe Coasta de Azur, iar Ciucă ar lansa un lung ăăăăă, pe post de antiaeriană. Care aveți capacitatea de a privi în viitor, faceți o comparație cu frontul ucrainean. Pe de altă parte, și istoria mai ține minte când armata nu era cu noi. Era doar de partea cealaltă a puștilor și asculta atentă ordinele venite de sus.

BOR e sastisită de personaje dubioase, și le știți, caracterizate de un medievalism de obadă, dedate la giumbușlucuri sau mai hrăpărețe ca oricine.  Și violențe cât cuprinde. Iar afacerile prosperă.

Asigurările nu sunt sigure deloc.

Companiile de profil dau faliment și/sau țepe răsunătoare periodic. Mai puțin asigurările de sănătate, care merg brici la încasare și deloc la nevoie, căci trebuie să plătești totul ca și cum n-ai contribuit zeci de ani la întreținerea unui sistem mafiot.

Despre pensii vă las să visați umed cum că va fi bine.

Consiliile de Onoare, Colegiul medicilor sau Sindicatele au ca țel fierbinte punerea batistelor pe țambal, albirea dosarelor și absolvirea  pârâților, nu alte prostii, cum ar fi malpraxisul sau asanarea internă.

Pe fondul ăsta, nici nu mă mir că a crescut exponențial antipatia pentru Ucraina, care de fapt este dragostea pentru un tătuc sovietic, unul care să vină să ne dea, să facă dreptate, să-i ardă pe nemernicii care ne împilează poporul nostru bimilenar. Ah, de trăia Ceaușescu! Cum plătea el datoriile, la virgulă! Cum aveam toți de muncă, aveam de toate., mai puțin ce avem acum.

N-am nici o concluzie.

Mă uit doar să văd ce copil sau ce femeie au mai fost sfâșiați de câini de luptă lăsați liberi prin parcuri sau pe la vreo periferie de aia plină de vile de neam prost, cu butelia îngropată în gazon și bidoane de apă în pod. Vile scumpe, de om care a muncit din greu.

Vă las să vă bucurați de libertate, că suntem liberi, desigur. Pentru libertatea asta s-a murit la Revoluție, nu pentru că au tras ca idioții unii în alții după cum auzeau la televizor unde sunt dușmanii.