Începe cursa cadourilor, iar primarii nu ratează ocazia de a-și face reclamă pe banii cetățenilor. Perfidia atinge cote maxime când aleșii își asumă pe persoană fizică merite necuvenite, simulând generozitate și grijă față de comunitate.
Un comunicat emis recent de Teatrul „Vasilache” din municipiul Botoșani, condus de consilierul PSD Marius Rogojinschi, anunță susținerea a două spectacole cu intrare gratuită pentru copii, despre care precizează că sunt „cadou de Moș Nicolae din partea domnului primar Cosmin Andrei”. De câtă perversitate e nevoie pentru a vinde publicului o astfel de minciună? Instituția de cultură există și funcționează exclusiv datorită contribuabililor, care merită din bun simț evenimente libere în preajma sărbătorilor. Spectacolele ar fi fost „un cadou” din partea primarului doar dacă domnia sa ar fi plătit din propriul buzunar contravaloarea tuturor locurilor disponibile. Ar fi fost „un cadou” dacă ar fi contribuit personal la finanțarea instituției. Iar acesta este doar un exemplu.
Probabil că tot la categoria „cadourilor” se va încadra și prima piesă jucată la Teatrul „Eminescu”, dacă lucrările se vor finaliza în decembrie 2023. Entuziasmul de a-și asuma meritele pentru un proiect care a bătut recordul așteptării se poate observa din toate unghiurile în care s-a pozat edilul printre betoane.
Astfel de oameni se lăfăiesc ani la rând pe cheltuiala comunității și insinuează apoi pomeni din bani publici, în scopul mârșav de a câștiga voturile amăgiților. Dezgustător!
În curând, se vor umple toate rețelele de „cadouri” înmânate cu trâmbițe de primari plătiți regește din taxele și impozitele unor oameni care abia mai au ce pune pe masă. Prezența aleșilor în mijlocul oamenilor este normală în momente importante, dar discursul și conduita lor în preajma sărbătorilor sunt o adevărată anomalie. Toți își asumă în nume propriu cheltuieli suportate din bugetul public și așteaptă lauri, pângărind astfel virtutea dăruirii. Aleșii confiscă și capitalizează electoral întreaga semnificație a sărbătorilor.
Publicitate
Îi voi oferi domnului Cosmin Andrei o oglindă. Să își privească egoismul monstruos de fiecare dată când minte oamenii.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
După 14 ani fără modificări, Ministerul Sănătății pregătește o actualizare a indicatorilor de performanță pentru spitale și introducerea feedback-ului pacienților în evaluarea unităților medicale, a managerilor și a medicilor. Măsura face parte din al doilea pachet de reforme anunțat de ministrul Alexandru Rogobete, care promite o schimbare profundă în modul în care sunt evaluate serviciile medicale publice, scrie alba24.ro.
Indicatorii de performanță, actualizați pentru prima dată din 2011
Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a declarat la Digi24 că în pachetul 2 de reforme pentru sistemul sanitar vor fi introduși indicatori de performanță modernizați, „pentru prima dată după 14 ani”.
„În pachetul doi introducem indicatorii de performanță. Aceștia există și acum, dar nu s-au mai schimbat de 14 ani”, a spus Rogobete.
Noii indicatori vor fi aprobați la nivelul Ministerului Sănătății și se vor aplica uniform tuturor spitalelor, indiferent de forma de organizare sau de subordonare (locală, județeană sau ministerială). Indicatorii minimali vor fi stabiliți centralizat de minister, iar fiecare spital va trebui să îi raporteze periodic.
Evaluarea făcută de pacienți, introdusă în sistemul de notare al spitalelor
Publicitate
Noutatea absolută este introducerea feedback-ului pacienților ca parte din sistemul de evaluare a performanței spitalelor. Impresia pacientului despre serviciile medicale primite va fi transformată într-un indicator numeric, care va conta în analiza anuală a performanței.
„Impresia pacientului va fi cuantificată într-un indicator numeric”, a explicat Rogobete. „Rezultatul va avea o pondere importantă în evaluarea spitalului, a managerului și a șefului de secție.”
Pacienții vor putea completa formulare de evaluare online, prin SMS sau în format tipărit. Acestea vor fi transmise centralizat către Ministerul Sănătății, iar rezultatele vor fi integrate în raportările anuale ale fiecărui spital.
Transparență mai mare și raportare publică a performanței
Reforma pregătită de Ministerul Sănătății include și măsuri de transparență. Din 1 octombrie 2025, managerii de spitale vor fi obligați să publice pe site-urile instituțiilor date despre activitatea medicală, financiară și administrativă, inclusiv indicatorii de performanță și nivelul de satisfacție al pacienților.
Printre indicatorii care vor fi urmăriți se vor număra:
rata infecțiilor asociate asistenței medicale,
procentul de reinternări în 48 de ore de la externare,
numărul de transferuri între spitale,
timpii de așteptare pentru consultații și intervenții,
gradul de satisfacție exprimat de pacienți.
Evaluări anuale pentru manageri și șefii de secție
Rogobete a precizat că sistemul va fi aplicat nu doar pentru managerii de spital, ci și pentru șefii de secție, care vor fi evaluați anual în funcție de indicatorii stabiliți.
„Platforma pentru indicatorii de performanță va fi gata anul acesta, dar evaluările vor începe anul viitor, pentru că avem nevoie de 12 luni de implementare”, a precizat ministrul.
Contractele managerilor vor avea o durată de maximum 4 ani, iar performanța lor va fi analizată anual. În cazul în care nu ating obiectivele stabilite, contractele nu vor mai fi reînnoite.
Reformă, după scandaluri și disfuncționalități din sistem
Pachetul de reforme este prezentat într-un context în care Ministerul Sănătății a fost nevoit să reacționeze la mai multe scandaluri din spitale, inclusiv la cazul centrului de arși de la Spitalul Floreasca. Rogobete a explicat că lipsa unei evaluări clare a performanței secțiilor a permis perpetuarea unor situații inacceptabile și că reforma este menită să aducă responsabilitate și competiție bazată pe rezultate.
„Respect pentru pacienți, demnitate pentru personalul medical și responsabilitate pe baza performanței — aceasta este direcția în care trebuie să mergem”, a transmis ministrul.
Când vor apărea primele rezultate
Potrivit calendarului anunțat de Ministerul Sănătății:
platforma digitală pentru colectarea indicatorilor va fi lansată până la sfârșitul anului 2025,
evaluările pe baza noilor criterii vor începe în 2026,
la finalul fiecărui an, spitalele vor primi un raport oficial de performanță care va include și scorul obținut din feedback-ul pacienților.
Acești sfinți mucenici ai lui Hristos au trăit pe vremea împăratului Deciu (249-251) și a lui Valerian, proconsulul Asiei și au pătimit în cetatea Pergam. Sfântul Mucenic Carp a fost episcopul Tiatirei iar Sfântul Papil a fost diaconul lui Carp. Au fost prinși și îndemnați să aducă ofrande zeilor. Refuzând să jertfească zeilor, au fost supuși la multe chinuri.
Au fost legați de cai și târâți de la Tiatira până la Sardia, însă un înger al Domnului le-a vindecat rănile. Agatodor, servitorul lui Carp a mărturisit că și el este creștin și a fost supus și el torturii. Au fost legați din nou și târâți de cai. Sfântul Carp a fost atât de rău bătut, încât tot trupul îi era o rană. Cu toate acestea el zâmbea, mărturisind că face acest lucru pentru că a văzut cerurile deschise și pe Domnul șezând pe tron, înconjurat de heruvimi și serafimi. Sfântul Papil, deși era supus chinurilor, a vindecat un orb, minune care i-a făcut pe mulți să primească credință în Hristos. Aceștia au fost aruncați la fiare, dar au ieșit nevătămați. Apoi au fost puși într-un cuptor de foc.
În flăcări a sărit și Agatonica, sora Sfântului Carp, însă, focul nu s-a atins de ei. După multe alte chinuri, toți cei patru mucenici au fost decapitați cu sabia.
O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
GHEORGHE MEDIAN, UN OM CU UN DESTIN EXEMPLAR
Gheorghe Median s-a născut pe 11 octombrie 1949 în localitatea Rîncezi (azi Nucşoara de Jos, comuna Poseşti) din judeţul Prahova. După absolvirea Facultăţii de Istorie – Filosofie a Universităţii din Iaşi, Gheorghe Median s-a ataşat cu toată fiinţa sa spaţiului botoşănean, remarcându-se ca istoric, eseist şi publicist. Pasionat de istorie, profesia pe care a îmbrăţişat-o a fost cea de muzeograf la Muzeul de Istorie din Botoşani.
Într-un interviu pe care mi l-a acordat cu ceva timp în urmă făcea următoarele precizări privind activitatea sa: „Oprindu-mă asupra câtorva lucruri cu care mă mândresc, aş începe cu contribuţia adusă la realizarea Muzeului Judeţean de Istorie. Am făcut parte din colectivul de muzeografi care între anii 1974 -1977, a realizat expoziţia de bază a muzeului, partea care mi-a fost repartizată, pe care am conceput-o, transpus-o în practică şi de care m-am ocupat până la pensionare, fiind cea afectată istoriei contemporane. Mă consider, forţând puţin termenul, unul dintre ctitorii celei mai importante instituţii muzeale din judeţ. Vreau să amintesc aici faptul că, în anul 1974, în patrimoniul muzeului nu se aflau decât câteva zeci de documente şi obiecte relative la istoria contemporană, iar acum, numărul lor trece de 8000. Dintre realizările mele, alături de cele peste 150 de expoziţii temporare pe care le-am conceput şi oferit publicului, îmi sunt foarte aproape cărţile pe care le-am publicat. Acestea au fost o continuare firească a activităţii de cercetare pe care o implică munca de muzeograf, şi cred că prin ele, mi-am adus o mică contribuţie la mai buna cunoaştere a fabulosului trecut istoric şi cultural al judeţului şi oraşului Botoşani. Prima, în ordinea apariţiei lor, intitulată „Armenii în istoria şi viaţa oraşului Botoşani”, scrisă în colaborare cu profesorul Ştefan Iovanesian, în anul 2001, este cea dintâi carte dedicată exclusiv armenilor botoşăneni, apărută la Botoşani. Trei dintre cărţile pe care le-am îngrijit, apărute la Editura „Agata”, valorifică documente asupra cărora, până la mine, nici un botoşănean nu s-a oprit în mod deosebit. Este vorba de corespondenţa primită de Nicolae Iorga din partea botoşănenilor între anii 1907 – 1938, corespondenţa primită de profesoara Ileana Turuşancu din partea unor importanţi oameni de cultură botoşăneni, stabiliţi în ţară şi străinătate, dintre anii 1957 – 1992 şi corespondenţa, din anii studenţiei şi studiilor pentru doctorat (1911 – 1922), trimisă de matematicianul Octav Onicescu prietenei şi viitoarei sale soţii, botoşăneanca Luigia Zorio. Cartea referitoare la Nicolae Iorga, apărută în anul 2006, sub titlul „Nicolae Iorga şi Botoşanii – legături epistolare”, a fost distinsă, în anul 2007, cu Premiul Naţional de Istorie „Nicolae Iorga”. În sfârşit, sunt mândru de faptul că, deşi nu sunt botoşănean, am scris textele celor trei albume de prezentare a judeţului Botoşani apărute până acum, şi al ultimului album dedicat municipiului Botoşani. Dacă despre ceva din cele amintite mai sus se va considera că am „îmbogăţit” judeţul, mă pot considera onorat”.
Fiind evidentă apropierea de Nicolae Iorga şi opera sa, Gheorghe Median explică în acelaşi interviu pe care mi l-a acordat: “Numele lui Nicolae Iorga îmi este cunoscut încă din copilărie, el fiind adesea rostit, cu respect, de consătenii mei. Localitatea în care m-am născut, Rîncezi, (azi Nucşoara de Jos, comuna Poseşti), din judeţul Prahova, se află la 12 kilometri de Vălenii de Munte, oraşul în care Nicolae Iorga s-a stabilit în anul 1908 şi unde a pus bazele unui important număr de instituţii, între care celebra Universitate Populară, care i-a purtat numele. Era firesc, prin urmare, ca marele savant să fie cunoscut în toată zona care gravita în jurul Vălenilor de Munte, iar întâmplările legate de numele său să fie comentate de cei care-l cunoscuseră, îl ascultaseră sau îi citiseră cărţile. Mulţi dintre consătenii mei l-au cunoscut direct, pentru că, în mai multe rânduri, trăsurile transportându-i pe cursanţii Universităţii Populare spre Starchiojd, o localitate inclusă pe lista celor în care istoricul obişnuia să organizeze excursii de documentare, treceau şi prin Rîncezi. De fiecare dată, povesteau cei mai în vârstă, excursioniştii se opreau şi în satul meu, iar Nicolae Iorga discuta cu sătenii, îndemnându-i să fie harnici şi gospodari, să-şi dea copiii la şcoală şi să nu uite că în satul lor nu este unul oarecare, pentru că aici s-a născut unul dintre cei mai luminaţi oameni ai ţării, Eufrosin Poteca. În anii liceului, am înţeles adevărata dimensiune a personalităţii lui NicolaeIorga, vizitele făcute la Casa Memorială din Vălenii de Munte, oferindu-mi prilejul să văd cărţile pe care le-a scris, şi să aflu, din povestirile custodelui, amănunte nebănuite din viaţa şi activitatea sa. Tot în acei ani am citit pentru prima oară o carte scrisă de Nicolae Iorga, „Istoria lui Ştefan ce Mare”, al cărei text l-am parcurs într-o singură zi. Cu opera lui Nicolae Iorga, m-am întâlnit în anii facultăţii, biblioteca Facultăţii de Istorie şi mai cu seamă Biblioteca Universitară, oferindu-mi posibilitatea să găsesc multe din cărţile care completau bibliografia necesară pregătirii examenelor. Nu–mi mai amintesc ce cărţi scrise de Nicolae Iorga am citit, dar una dintre ele, „Istoria lui Mihai Viteazul”, mi-a fost de un mare ajutor la realizarea lucrării de licenţă, care privea relaţiile voievodului muntean cu habsburgii şi polonii. La terminarea facultăţii, destinul a făcut să mă reîntâlnesc cu Nicolae Iorga, primul meu loc de muncă fiind Casa Memorială care-i poartă numele, din Botoşani. În cei doi ani petrecuţi aici, am avut răgazul necesar să citesc multe din scrierile sale, de la cele istorice şi memorialistice la poezie şi teatru, să-i cunosc activitatea de gazetar, profesor, om politic, animator cultural, ctitor de instituţii de cultură, ambasador al culturii româneşti în lume şi să-i dau seama de cât de puţin este cunoscut încă. De aici, şi dintr-un sentiment de datorie pe care am simţit că o am pentru marele istoric, al cărui nume m-a însoţit din copilărie, am decis să fac ceva, ce nu se făcuse încă, pentru a-l apropia de Botoşani. Am ales să mă ocup de corespondenţa lui Nicolae Iorga cu botoşănenii, aproape necunoscută prin anii 80, şi mi-au trebuit mai mult de 20 ani să o lecturez şi să o pregătesc pentru tipar. Cartea cuprinzând corespondenţa primită de Nicolae Iorga de la botoşăneni, cuprinzând 180 de scrisori, alese dintr-un număr de aproape 100 000, păstrate în Fondul „Nicolae Iorga” de la Biblioteca Academiei Române, este modalitatea prin care mi-am plătit „datoria” de care vorbeam”.
Întreaga activitate a lui Gheorghe Median prefigurează modul cum se poate pune în practică un ţel. Cercetarea istorică precum şi punerea în evidenţă a persoanelor cu merite evidente, au fost şi au rămas aspiraţii obsedante. Imperiul în care şi-a desfăşurat activitatea a fost unul al exactităţii, corectitudinii şi eticii.
VIDEO Bucurie și emoție duhovnicească în Parohia „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Botoșani: Părintele Olivian Sandu, noul păstor al credincioșilor, a fost învestit
Duminică, biserica Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din municipiul Botoșani a fost plină ochi de credincioși veniți să trăiască un moment de aleasă încărcătură duhovnicească, învestirea noului preot paroh, părintele Olivian Sandu, un slujitor al altarului cunoscut pentru blândețea și apropierea sa față de copii și tineri.
O zi a emoțiilor și a binecuvântării
Evenimentul a fost precedat de Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, oficiată de părintele Ștefan Grădinaru, cel care a suplinit slujirea parohiei după plecarea părintelui Dumitru Volentiru, În timpul slujbei, biserica a răsunat de răspunsurile la strană, asemenea unui cor de îngeri, întregind atmosfera de rugăciune. Unul dintre cele mai emoționante momente a fost împărtășirea a zeci de copii, cuminți și evlavioși, care și-au așteptat rândul cu chipurile senine, asemenea unor sfinți.
Credincioșii Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din municipiul Botoșani l-au întâmpinat duminică pe noul păstor, pr. Olivian Sandu, cel mai iubit preot în rândul copiilor și în special al elevilor care îi savurează mărgăritarele duhovnicești la fiecare slujbă sau activitate religioasă. Enoriașii Parohiei „Sfântul Dimitrie” cu un ochi au plâns și cu unul au râs , pentru că deja se atașaseră de părintele Ștefan Grădinaru care a suplinit o vreme după plecarea părintelui Dumitru Volentiru, dar pe de altă parte s-au bucurat nespus de darul lui Dumnezeu pentru această comunitate de a primi ca păstor duhovnicesc un preot extrem de iubit în Botoșani și nu numai.
Părintele Olivian a fost învestit oficial de pr protopop Petru Fercal în prezența a numeroși preoți, colegi de catedră la seminar sau prieteni, printre aceștia regăsindu-se și directorul unității de învățământ teologic de la Botoșani, Daniel Dascălu.
„Cu fluierașul, nu cu bățul”
Publicitate
Părintele protopop Petru Fercal a subliniat misiunea sfântă a preotului în comunitate. În cuvântul de învățătură rostit la eveniment le-a amintit tuturor preoților că misiunea lor nu se rezumă la îndatoriri administrative sau pastorale, ci atinge o dimensiune sfântă: ei sunt, mai presus de orice, administratori ai tainelor lui Dumnezeu. În ziua judecății, Hristos nu îi va întreba despre numărul activităților, ci despre iubirea cu care au păstorit, despre cât din Duhul Sfânt s-a văzut în faptele lor.
Apoi, părintele Olivian Sandu, cu aceeași smerenie și blândețe care îl caracterizează, a vorbit despre chemarea sa, despre felul în care înțelege să-și conducă turma încredințată. Cuvintele sale simple, dar pline de duh, au coborât adânc în inimile celor prezenți. În tăcerea aceea caldă, în care lumina se juca pe chipurile oamenilor, toți au simțit că noul lor păstor nu este doar un slujitor al altarului, ci un om care știe să atingă sufletele cu iubire și înțelepciune.
Despre părintele Olivian Sandu pot să dea mărturie sute de creștini care l-au cunoscut pe Dumnezeu datorită păstoririi cu blândețea unui fluier care adună oile lui Hristos, nu cu bățul care le sperie. Credința, spunea el, se aprinde mai mult din exemplul vieții decât din cuvintele de la amvon.
Un preot al faptelor și al copiilor
Părintele Mihai Olivian Sandu s-a născut la 31 mai 1978, în Dorohoi. Este licențiat al Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloaie” din Iași și a slujit vreme de 14 ani în frumoasa și liniștita Parohie Vorona Mare, din Protopopiatul Botoșani.
Sub păstorirea sa, la Vorona Mare au fost reabilitate biserica (sfințită în 2013), cimitirul, casa socială și casa parohială. Într-un sat mic, cu doar 164 de familii și cu o populație îmbătrânită, părintele Olivian a reușit să dea viață comunității prin copii, „copiii zurlii”, cum îi alinta cu drag, care prin activități, concerte și proiecte educaționale au dus numele parohiei pe culmile cinstei și bucuriei.
„Am învățat să fiu tânăr de la bătrânii din sat”, spune părintele, mărturisind cum răbdarea și înțelepciunea oamenilor de acolo l-au format pentru o slujire deplină, cu inimă caldă și privire limpede.
Continuitate și recunoștință
În cuvântul său, părintele Ștefan Grădinaru a vorbit despre frumusețea slujirii în această parohie și despre legătura care s-a creat între el și credincioși în perioada de interimat, în timp ce părintele Dumitru Volentiru, fost paroh, a rememorat cu emoție anii în care a reușit, cu ajutorul comunității, să salveze și să restaureze biserica de la ruină.
De altfel, istoria acestui sfânt locaș este una bogată și adesea încercată. După 1945, biserica a fost închisă decenii întregi, amenințată cu demolarea. Prin strădania vrednicilor preoți care au slujit aici de-a lungul timpului, de la părintele Theodor Dăscălescu, până la părinții Dumitru Volentiru și Ștefan Grădinaru, Biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” a renăscut, devenind un loc viu al rugăciunii și comuniunii creștine.
Scurt istoric
După anul 1945, biserica a fost închisă pentru câteva decenii. Autoritățile vechiului regim intenționa să o demoleze. Conducerea Sfintei Mitropolii Iași a încredințat evidența scriptică a patrimoniului ei următoarelor parohii: Cuvioasa Parascheva, Sfântul Gheorghe și Vovidenia din Botoșani. Aceasta din urmă, prin strădania preotului Theodor Dăscălescu, începând cu anul 1975, a activat-o din punct de vedere liturgic. Numai că Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie se oficia doar în perioada lunilor mai-octombrie întrucât, în timpul rece, biserica nu putea fi încălzită.
Titlul de paroh a fost încredințat preotului Volentiru Dumitru care a inițiat și lucrările de consolidare și reparații capitale al sfântului locaș.
Aceste lucrări s-au desfășurat în perioada anilor 1996 – 2003. Icoanele de pe catapeteasmă împreună cu cele așezate pe cele două laturi ale naosului și pronaosului bisericii au fost restaurate de pictorul restaurator dl. prof. Liviu Marfievici.
Pictura murală din interior executată în tehnica fresco aparțin domnului Dan Gogu din București, pictor bisericesc de categoria I.
Dintre preoții slujitori la această biserică amintim pe următorii: preot Demetie, preot Ioan Rusu, preot econom Ioan Dumitru, preot econom Constantin Nădejdea, preot econom Constantin Troteanu, preot Haralambie Gheorghe Murarașu, preot Constantin Perușcă (confesor militar), preot Constantin Sumanaru, preot Cosma Balan, preot Theodor Dăscălescu, preot Gheorghe Viziteu, preot Dumitru Volentiru, preot Ștefan Grădinaru și în prezent preotul paroh Olivian Sandu.