Marți, 10 iunie, candidații au susținut proba obligatorie la Limba și literatura română. Au fost 98.542 de candidați prezenți dintr-un total de 99.823 înscriși la această probă, potrivit Ministerului Educației și Cercetării.

Accesul în săli este permis doar cu act de identitate – carte de identitate („buletin”) sau pașaport – și instrumente de scris. Înainte de a intra în sala unde au fost repartizați, pe care o pot verifica la avizierul liceului sau pe ușile sălilor, elevii pot lăsa bagajele: ghiozdane, umbrele, telefoane și alte haine într-o sală special destinată din liceu.

Acolo bagajele vor fi puse de regulă într-un dulap sau sac și tinerii primesc un autocolant cu număr de identificare, pe baza căruia își vor recupera lucrurile la finalul probei.

În sală, este permis accesul cu o sticlă de apă și eventual un penar transparent. Elevii trebuie să aibă pix sau stilou cu pastă albastră cu care să redacteze rezolvarea pe foaia de examen, dar pot avea și un creion (cu care pot scrie doar pe ciornă).

După închiderea accesului în săli, la ora 08:30, profesorii asistenți fac instructajul și le cer elevilor să completeze prima filă tipizată cu datele personale și cele ale probei. Se oferă toate indicațiile de organizare înainte de începerea propriu-zisă a examenului. La prima probă, cea de limba și literatura română (10 iunie), candidații primesc și codul unic alocat cu care pot să se uite în rezultate pentru a vedea ce note au obținut ei la probe.

În timpul examenului, candidații nu au voie să comunice prin nicio modalitate cu exteriorul sau să aibă asupra lor notițe, dicționare ori alte feluri de materiale.

Într-un spital din România, mulți copii ajung să suporte intervenții chirurgicale inutile. Asta pentru că, medicii sunt nevoiți să meargă pe bâjbâite, doar cu suspiciuni de diagnostic, din cauza lipsei de suport imagistic. Criza de radiologi se menține în toată țara, scrie ADEVĂRUL. 

Spitalul Județean „Mavromati” din Botoșani este cea mai mare unitate spitalicească cu paturi din zona Moldovei. Cu toate acestea, spitalul înregistrează o criză deosebită de medici radiologi. Deși există aparatură modernă, achiziționată pe diferite axe de finanțare, aproape că nu are cine să o opereze. Sunt doar trei medici radiologi care asigură toate investigațiile de radiografie, ecografie, tomografie computerizată și RMN. Din această cauză, mulți medici rămân descoperiți pe partea de imagistică în timpul unei gărzi. Sunt nevoiți să lucreze pe bâjbâite, adică cu suspiciuni de diagnostic, până la posibilitatea efectuării unor investigații radiologice.

„Diagnosticul de certitudine apare abia post-operator”

Situația afectează atât medicii, cât și pacienții. S-a ajuns la situația în care micuții pacienți de la Pediatrie ajung să sufere intervenții chirurgicale deși nu era neapărat nevoie. Medicii fac intervenții de explorare pentru a afla diagnosticul. Aceștia recunosc că dacă ar fi avut suportul radiologiei, nu ar mai fi fost nevoie să intervină chirurgical. În tot acest timp, pacientul este nevoit să sufere intervenția, dar și perioada de recuperare post-operator, deși situația ar fi putut fi rezolvată doar cu medicație.

„Stăm foarte prost la partea de imagistică. Suntem descoperiți în timpul unei gărzi. Din lipsa personalului, știe toată lumea nu mai este un secret. Pacienții ajung să fie internați cu suspiciune de diagnostic. Nediagonisticați. Adică nu ai un diagnostic de certitudine. Și diagnosticul de certitudine apare abia în post-operator, fie prin explorare laporoscopică, fie prin abort deschis, depinde de particularitatea cazului. Un examen radiologic ar ușura mai mult situația. Dacă am avea partea de explorare. Vă dau un exemplu: patologia acută scrotală. Atunci când pacientul vine cu scrotul roșu, inflamat, dacă ai certitudinea unui diagnostic, îți exclude torsiunea testiculară, și îți spune că are o torsiune de hidatida, o patologie frecventă pacienții de vârstă pediatrică, atunci îți exclude riscul de a interveni chirugical. Adică poți alege varianta de tratament conservator. Dar marea majoritatea ajung la intervenție chirurgicală de explorare, pentru că nu ai certitudinea diagnosticului”, precizează medicul Simona Bordiciuc, șeful Compartimentului de Chirurgie de la Secția de Pediatrie a Spitalului Județean „Mavromati”.

„Pentru noi burtica unui pacient este ca un ou kinder cu surprize”

Situația este și mai complicată pentru chirurgii de la pediatrie. Și asta în condițiile în care oricum intervențiile și patologiile oferă destule surprize, chiar și atunci când medicul are un plan bine stabilit.

„Pentru noi burtica unui pacient este ca un ou kinder cu surprize. Când deschizi pacientul poți să-ți faci un plan de bătaie, dar te trezești că intra-operator se schimbă conduita. Găsești în loc de un apendic, un diverticul, sau ambele patologii concomitente care te forțează automat și la al doilea punct operator. Sau varianta când intri pentru o peritonită generalizată, nu ți-o explici de ce și găsești un ulcer perforat. Adică sunt mai multe patologii.  Nu poți pleca țintit, în chirurgie trebuie să ai o viziune largă”, adaugă medicul Simona Bordiciuc. Tocmai de aceea, examenele radiologice sunt foarte importante pentru medici, dar și pentru pacienți. Pe de o parte, ar putea fi evitate o serie de intervenții chirurgicale, dar în același timp există mai multe date pentru medic atunci când abordează o patologie.

Criza de radiologi este prezentă la nivel național. Un medic cu o specializare pe imagistică a devenit aproape un lux în spitalele publice. În 2023 erau 1800 de radiologi la peste 500 de spitale (300 de stat și 200 private). Mulți tineri preferă să lucreze în privat. În plus, sunt preferate centrele universitare în detrimentul spitalelor de provincie.

Sursa: ADEVĂRUL

Din 2026, se aplică noi reguli pentru călătoriile cu avionul: reglementările Uniunii Europene impun restricții mai stricte privind lichidele din bagaje și introduc sistemul ETIAS (European Travel Information and Authorization System – Sistemul European de Informații și Autorizare pentru Călătorii), informează alba24.ro.

Noi reguli pentru călătoria cu avionul, din 2026: reglementările UE privind călătoriile aeriene includ reguli mai stricte privind lichidele din bagaje și introducerea ETIAS (European Travel Information and Authorization System – Sistemul european de informații și autorizare privind călătoriile).

ETIAS, un sistem de autorizare a călătoriilor pentru călătorii exonerați de viză, va fi lansat în ultimul trimestru al anului 2026.

După introducerea ETIAS, va trebui călătorul va trebui să solicite online o autorizație de călătorie, înainte de plecare.

Singura modalitate de a trimite cererea va fi direct pe site-ul oficial ETIAS sau prin intermediul aplicației mobile. De asemenea, călătorul poate autoriza pe altcineva să facă acest lucru în numele său.

Noi reguli pentru călătoria cu avionul, privind bagajele și lichidele:

Pentru bagaje:

Toate companiile aeriene din UE aplică o regulă standardizată de 100 de ml pentru lichide, scrie corptraveler.com.

De asemenea, există reguli pentru dimensiuni maxime ale bagajului de mână (55x40x20 cm) și o limită de greutate combinată de 10 kg pentru bagajul principal de mână și articolul personal.

Lichide:

Regula de 100 ml pentru lichidele din bagajele de mână revine, toate lichidele trebuind să fie într-o singură pungă de plastic transparentă, resigilabilă, de 1 litru.

Dimensiuni bagaj de mână:

Bagajele principale de mână sunt limitate la 55 x 40 x 20 cm, inclusiv mânerele și roțile.

Gențile de sub scaun sau obiectele personale, cum ar fi gențile pentru laptop sau gențile de mână, nu trebuie să depășească 40 x 30 x 15 cm.

Restricții de greutate:

Greutatea combinată a bagajului principal de mână și a obiectului personal nu poate depăși 10 kg.

Aceste noi norme vizează crearea de consecvență și uniformitate între aeroporturile și companiile aeriene din UE, simplificând experiența de călătorie și contribuind la securitatea aeroporturilor.

ETIAS este conceput pentru a spori securitatea prin solicitarea călătorilor exonerați de viză să obțină o autorizație de călătorie înainte de a intra în UE.

Sf. Luca a fost un om de știință vestit al vremurilor sale. Fiind profesor de chirurgie, era foarte apreciat în lumea medicală pentru descoperirile pe care le făcea în cercetările sale, însă, în primul rând, a fost un mare propovăduitor și pătimitor pentru dreapta credință în vremea stăpânirii bolșevice din Rusia. Sfântul Ierarh Luca s-a născut în familia lui Felix Voino-Iasenețki, în Kesț, Crimeea răsăriteană, pe 27 aprilie 1877 și, la botez a primit numele Valentin.

Credința sa a fost întărită de apropierea Lavrei Peșterilor de lângă Kiev, unde se mutase familia sa, dar și de o Sfântă Scriptură, primită la absolvirea liceului. Avea un mare talent artistic, precum și dorința de a și-l cultiva, însă a fost mai puternică dorința sa de a-i ajuta pe țăranii săraci din jur, drept pentru care s-a înscris la cursurile școlii medicale din Kiev, pe care a absolvit-o în 1903. În 1904, războiul ruso-japonez l-a adus pe Valentin în Orientul Îndepărtat ca și chirurg. Aici își întâlnește viitoarea soție, Anna Vasilievna Lanskaia. S-au căsătorit și au avut patru copii. În acest răstimp, Valentin s-a specializat în operațiile chirurgicale oftalmologice, împreună cu anestezia locală și tratarea infecțiilor piogenice (care au devenit mai târziu pentru el un subiect de studiu).

Valentin avea și o credință uriașă pentru acele vremuri grele – familia sa găzduia lunar o maică de la mănăstirea Fiodorovski, și mergea regulat la biserică. El refuza să opereze fără să se roage mai înainte în fața unei icoane a Maicii Domnului din sala de operație, și apoi să-l însemneze pe pacient cu iodină, în semnul crucii. La un moment dat, oficialitățile comuniste au dat jos icoana; atunci, Valentin a refuzat să mai opereze până ce icoana nu va fi așezată la locul ei. După puțină vreme, soția unui oficial al Partidului a avut nevoie de operație, și l-a cerut în mod anume pe Valentin. El însă s-a ținut neclintit de hotărârea sa. Atunci, autoritățile s-a supus cererii sale, au așezat la loc icoana, iar el a intrat în sala de operație.

Peste ceva timp, soția lui Valentin s-a îmbolnăvit de tuberculoză și a murit prematur. Deși Valentin și-a plâns mult soția, a reușit totuși, printre lacrimi, să vadă mâna Domnului ce-l călăuzea și în aceste clipe grele – Dumnezeu i-a trimis o infirmieră care să-l ajute cu creșterea copiilor, și l-a chemat la preoție. Făcând ascultare de Arhiepiscopul Innochentie, Valentin a răspuns degrabă acestei dumnezeiești chemări, fiind hirotonit diacon pe 26 ianuarie și preot pe 2 februarie 1921. Apoi, fiindcă în acele vremuri de prigoană Biserica ducea lipsă de păstori, părintele Valentin s-a supus chemării norodului și a intrat în monahism (a luat numele Luca, după Sfântul Evanghelist pe care-l urma în lucrarea apostolească și de tămăduitor al trupurilor și sufletelor), fiind hirotonit episcop. Era o perioadă foarte grea pentru Biserica Rusă, care era atacată și de-a dreapta, de zeloți și fanatici, precum și de-a stânga, de guvernarea atee și „biserica vie” pe care o odrăslise.

Din pricina mărturisirii credinței sale, în ciuda uriașelor sale realizări medicale și științifice, Sfântul Luca a fost aruncat în temnițe, chinuit și surghiunit vreme de 11 ani, prin Siberia și alte locuri cumplite. Virtuțile, luptele și realizările Sfântului Luca sunt copleșitoare. Acest arhiereu plin de har a izbutit să redeschidă multe biserici închise de comuniști, a dat naștere unor lucrări teologice de mare profunzime, i-a întărit pe credincioși și a adus pe mulți alții la Ortodoxie. Pe lângă toate acestea, dragostea, iscusința și dăruirea sa pentru pacienți au salvat mii de vieți (îndeosebi ale soldaților răniți în război), iar tehnicile sale medicale au câștigat multe premii științifice, fiind prețuite de colegii săi chirurgi decenii la rând.

După o viață de realizări medicale și lupte duhovnicești în mărturisirea dreptei credințe, Sfântul Luca a trecut la Domnul pe când se afla în scaunul de Arhiepiscop al Simferopolului, pe 11 iunie 1961. Uimitoarele virtuți ale Sfântului Luca, precum și nemărginita sa dragoste pentru Domnul și aproapele au întărit din preaplin turma credincioșilor în acele vremuri grele, ale statului ateu. După moartea sa, Partidul Comunist s-a folosit de propagandă și de intimidare pentru a zădărnici izbânzile sfântului arhiepiscop, dar dragostea și dăruirea copleșitoare ale credincioșilor au năruit aceste uneltiri.

Deși s-a vrut ca procesiunea de îngropare să țină doar câteva minute, fără cinstiri și cântări bisericești, ea s-a sfârșit după ore bune, căci credincioșii s-au așezat în jurul dricului și l-au împiedicat să gonească spre cimitir. Un stol uriaș de porumbei a urmat în chip minunat cortegiul, de la biserică până la cimitir. Pe 17 martie 1996, osemintele Sfântului Luca au fost dezgropate, în prezența a aproape 40.000 de oameni. Conform mulțimii de martori, moaștele sale răspândeau o mireasmă extraordinară. Deasemenea, inima sa rămăsese nestricată, ca o mărturie a marii iubiri pe care a avut-o pentru Hristos și aproapele său.

După trei zile, pe 20 martie, moaștele sale au fost mutate în Biserica Sfintei Treimi. În noiembrie 1995, Biserica Ucraineană l-a canonizat ca sfânt, hotărâre încuviințată de întreg sinodul Patriarhiei Ruse la 25 mai 1996. Semnele sfințeniei sale nu au întârziat să apară, ajungând să facă multe minuni pentru credincioșii care alergau spre el să-i ceară ajutorul.

„Am iubit pătimirea, fiindcă minunat curățește sufletul!”, îi scria Sfântul Luca fiului său. Prigoanele, calomnierile, suferințele, torturile, anchetele istovitoare, întemnițările, deportările, exilările – chipul lui sfințit și viața mucenicească – nu au fost în zadar și au multe învățături de oferit creștinului zilelor noastre.Sfântul s-a aflat în fața dilemei de a-L alege pe Hristos și a urma căii Sale pătimitoare sau de a urma duhului acestui veac, căldicel, care fuge de suferință, de jertfă, de mărturisire – și, în cele din urmă, de dragoste. Însă „Dumnezeu dragoste este, și cel ce rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu și Dumnezeu rămâne întru dânsul” (I Ioan 4:16); fiindcă a ales acel „singur lucru care trebuiește” (Luca 10:42), Domnul l-a numărat în ceata sfinților pe Sfântul Ierarh Luca, un model contemporan viu și vrednic de urmat.

Ultimele cuvinte ale Sfântului Luca

„Copiii mei, cu mare stăruință vă îndemn, înarmați-vă cu pavăza dată de la Dumnezeu, ca să vă puteți păzi de uneltirile diavolului. Nici nu vă închipuiți ce viclean este. Nu trebuie să luptăm cu oamenii, ci cu stăpâniile și puterile, adică duhurile rele. Aveți grijă! Diavolului nu-i este de folos să gândească și să simtă cineva că îi stă aproape. Un vrăjmaș ascuns și necunoscut e mai primejdios decât unul văzut. O, cât de mare și de groaznică e oastea dracilor! Fără de număr este hoarda lor întunecată! Neschimbată, neobosită, zi și noapte căutând a ne face să cădem pe noi, toți cei ce credem în numele lui Hristos, să ne ademenească pe calea necredinței, a vicleniei și a necuviinței. Acești vrăjmași nevăzuți ai lui Dumnezeu au ca singur rost, zi și noapte, nimicirea noastră. Însă nu vă temeți, luați putere din numele lui îi Iisus!”