Trecerea la cele veșnice a părintelui Ioan Alupoaiei, parohul Bisericii ,,Izvorul Tămăduirii , i-a lăsat nemângâiați și pe părintele Marian Macuc și preoteasa sa, Ana Maria, pe care i-a cununat, fiindu-le un sfătuitor permanent.
,, Parintele Ioan a fost un preot si un om minunat si un mare rugator!
A fost un preot traitor, profund si mereu cu gandul la Dumnezeu, la cele vesnice.
Am admirat tot timpul ravna sa pentru cele sfinte, pentru cele dumnezeiesti, felul in care predica si mai ales felul in care se ruga, motiv pentru care l-am si ales ca parinte spiritual, ca nas de cununie.
Ne-am dorit sa avem nasi care sa ne fie un bun exemplu si care sa se roage pentru noi si pentru familia noastra, iar parintele Ioan, alaturi de draga lui sotie, care de asemenea este un exemplu pentru noi, ne-a purtat mereu in rugaciunile sale.
A fost un preot cu multa credinta si nadejde in Dumnezeu si foarte apropiat de credinciosi.
A stiut din plin ce-i suferinta, ce-s incercarile vietii, ce-i jertfa, dar nu s-a plans, ci a mers inainte, senin si cu credinta in Dumnezeu!
A fost mereu aplecat spre nevoile oamenilor, spre cei aflati in suferinta. Prezenta lui era odihnitoare.
Cu multa jertfa a construit o biserica minunata, si-a construit casa in ceruri.
A slujit cu multa ravna, zilnic ( Sf. Liturghie sau un acatist/paraclis), dis de dimineata, in biserica, indiferent de gerul din biserica. Mai ales la inceput, in tramvai, dar nu numai, efectiv, iarna, iti inghetau picioarele si mainile, ingheta apa in cana, dar dansul continua, cu aceeasi ravna, sa slujeasca zilnic. De frig a indurat cred ca cea mai mare perioada a slujirii sale ca preot ( mai ales la slujbele din timpul saptamanii, cand nu-si permitea financiar sa faca cald in biserica).
Stia, ca doar cu ajutorul rugaciunii, va reusi sa construiasca o biserica intr-o parohie modesta a Botosaniului.
A suferit mult, dar mereu, cu multa rabdare, credinta si optimism a mers inainte…
Ne va lipsi mult, foarte mult, ne vor lipsi vorbele lui sincere si spuse din inima si cu caldura, sfaturile sale si felul sau de a fi apropiat de oameni si de a-i calauzi spre Imparatia lui Dumnezeu.
Si-a iubit mult familia, sotia minunata si unica fiica, lumina ochilor lui, dar Dumnezeu si Biserica au fost mereu pe primul loc in viata sa, iar familia i-a fost mereu alaturi si l-a sustinut, in toata lucrarea lui frumoasa, nu doar la biserica de ziduri, ci si la construirea unei biserici vii care sa dainuie si in vesnicie.
Milostivul Dumnezeu sa-l ierte si sa-l primeasca in Imparatia Sa, “unde nu este durere, nici intristare, nici suspin, ci viata fara de sfarsit”.
Eu n-am sa uit niciodata chipul sau senin si luminos, atunci cand l-am vizitat pentru ultima data la spitalul din Iasi!
N-am sa uit, seninatatea in fata suferintei si a bolii si n-am sa uit ca acest preot si om minunat nu a cartit niciodata in boala, ci a zis mereu ” Faca-se voia lui Dumnezeu, in toate”.
Vesnica pomenire a pr Ioan si a faptelor lui minunate!
Milost;ivul Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihnească!”, a scris preoteasa Ana Maria Macuc.
Google News
