Peste 150 de mandate de percheziție domiciliară sunt puse miercuri în executare în cauze ce vizează destructurarea unor grupuri infracționale organizate, specializate în săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri, pornografie infantilă, trafic de minori și criminalitate informatică.

”Ziua ‘Z’ continuă. Astăzi, 26 noiembrie, procurorii DIICOT își intensifică activitatea de combatere a formelor grave de criminalitate, prin derularea, alături de Poliția Română și cu sprijinul Jandarmeriei Române, a unei ample operațiuni ce cuprinde 30 de acțiuni operative desfășurate în cadrul a tot atâtor dosare penale”, informează DIICOT.

Sunt puse în executare peste 150 de mandate de percheziție domiciliară și peste 240 de mandate de aducere în cauze ce vizează destructurarea unor grupuri infracționale organizate, specializate în săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri, pornografie infantilă, trafic de minori și criminalitate informatică.

”Perchezițiile care vor fi efectuate în cursul zilei de astăzi vizează obținerea de probe privind activitatea ilegală a grupurilor de criminalitate organizată și a altor persoane implicate în activități infracționale asociate criminalității organizate, în scopul tragerii lor la răspundere penală și identificării bunurilor susceptibile de a fi confiscate sau destinate recuperării prejudiciilor”, arată sursa citată. AGERPRES

Unul dintre sfinții cei mai apropiați copiilor este prăznuit în luna noiembrie, pe data de 26. Este vorba de Sfântul Stelian Paflagonul, considerat ocrotitor al pruncilor și al familiei creștine. Viața sa de rugăciune, râvna și iubirea de Dumnezeu l-au învrednicit de darul facerii de minuni, tămăduindu-i mai ales pe copiii bolnavi. Sfântul Stelian s-a născut în secolul al VI-lea, la Adrianopolis, în provincia Paflagonia din Asia Mică (pe teritoriul Turciei de astăzi), într-o familie foarte bogată. La o vârstă potrivită, plin de iubire dumnezeiască și povățuit de Duhul Sfânt, el și-a împărțit averea săracilor și s-a retras în pustiu, pentru a se adânci în rugăciune și cunoașterea lui Dumnezeu. A intrat într-o peșteră unde primea hrană de la înger. Dar, spre deosebire de alți pustnici, el nu s-a retras cu totul din lume, ci, din dragoste pentru oameni, mergea printre ei și îi ajuta, întorcându-se apoi la chilie pentru odihnă. Pentru viața de curăție și rugăciune, Dumnezeu l-a învrednicit de darul tămăduirii. Într-unul din drumurile sale, Sfântul Stelian a pus mâna pe creștetul unui copil suferind și acesta s-a tămăduit imediat și de atunci sfântul a început să fie căutat de oameni aflați în suferință, copii, tineri sau bătrâni. Aceștia, prin rugăciunea sfântului, dar și prin rugăciunea și credința lor, luau tămăduire de la Dumnezeu. Astfel, prin grija față de copii și familii, prin tămăduirea copiilor, dar și prin ajutorul dat mamelor, Sfântul Stelian avea să devină ocrotitorul copiilor și al familiei în general. Grija sa pentru copii se vedea mereu pe chipul său. Era mereu blând, binevoitor, plin de dragoste pentru cei din jur, având mereu un cuvânt de mângâiere pentru fiecare.

O parte din moaștele Sfântului Stelian se află în Biserica „Sfântul Stelian-Lucaci” din centrul Bucureștiului din 1736, fiind dăruite comunității de aici de Mitropolitul Ștefan al Țării Românești, ctitorul sfântului lăcaș.

În România sunt mii de profesori care, înainte ca orașele să se trezească, își pornesc drumul spre școlile în care predau. Pe întuneric, pe ceață, în frig sau în lumina unui răsărit care taie respirația, navetiștii — oamenii care duc educația înainte kilometru cu kilometru — devin adevărații călători ai infinitului. Ei sunt cei care, zi de zi, își pun speranțele în rucsac și pleacă spre clasele în care îi așteaptă zeci de copii.

Un profesor de istorie din județul Botoșani, Ovidiu Cherniciuc, a reușit să surprindă în imagini această lume tăcută a navetiștilor. Este doar unul dintre miile de profesori care fac zilnic zeci de kilometri până la școlile din România, iar filmările sale, realizate în zorii dimineții, arată mai mult decât un drum spre serviciu: sunt fâșii de cer incandescent, câmpuri acoperite de aburi reci, sate încă adormite și orizonturi care se deschid parcă special pentru cei care merg să predea. În fiecare cadru se simte un amestec de liniște și sacrificiu, o poezie nevăzută a oamenilor care pornesc la drum cu peste 30 de kilometri în față, înainte de orice oră de curs.

Pentru mulți dintre ei, naveta nu este o alegere, ci o necesitate. În unele zone rurale, școlile nu ar putea funcționa fără dascălii care vin de la distanță. Ei sunt cei care duc manualele, proiectele, grijile și entuziasmul cu ei în fiecare dimineață. Iar drumul — uneori dificil, alteori spectaculos — devine parte din rutina lor, un ritual care vorbește despre dedicare și rezistență.

Imaginile profesorului de istorie arată exact asta: nu oboseala, ci forța. Nu distanța, ci povestea. Nu drumul, ci oamenii. Profesorii navetiști devin astfel personaje ale propriei lor epopei, călători ai unei misiuni care nu se oprește niciodată — aceea de a educa.

Sunt cadre care ar putea sta oricând într-o expoziție. Cadre care îți amintesc că, în spatele fiecărei ore de istorie, matematică sau limba română, există un om care a traversat câmpuri, sate, nopți, ploi și răsărituri ca să fie acolo. Un om pentru care infinitul începe odată cu primul pas în afara casei, în fiecare dimineață.

Și poate că, privind aceste imagini, România ar trebui să își amintească mai des: școala nu începe la clopoțel. Începe cu drumul. Cu navetiștii. Cu oamenii care, indiferent de anotimp, aleg să rămână.

Iată imaginile: