Luca Niculescu, ambasadorul României la Paris a anunţat că Primăria din Paris a dat numele marelui compozitor botoșănean George Enescu unei piețe din apropierea Operei, scrie G4media.ro, loc unde compozitorul român și-a petrecut cea mai mare a vieţii.
Consiliul Local din Paris a dat numele George Enescu unei piețe din apropierea Operei unde compozitorul român și-a petrecut cea mai mare parte a anilor parizieni, a anunțat, vineri, Luca Niculescu, ambasadorul României la Paris.
Potrivit ambasadorului României la Paris, discuțiile s-au purtat în decurs de un an cu autoritățile franceze despre apariția unui loc emblematic în Paris care să poarte numele lui George Enescu.
Născut la Botoșani, George Enescu, este considerat cel mai important muzician român din istorie., iar nu departe de Opera din Paris, va fi amplasată Piața Enescu – este locul în care compozitorul și violonistul roman și-a petrecut cea mai mare parte a anilor parizieni.
Decizia primăriei Parisului încheie într-un mod cum nu se poate mai frumos Anul Enescu, aflat sub patronajul celor doi președinți, Klaus Iohannis și Emmanuel Macron. De la prezența Orchestrei Naționale a Frantei la cea de-a 25-a ediție a Festivalului Enescu până la sublima montare a operei Oedip la opera Garnier, numeroase au fost omagiile pe care România și Franța le-au adus lui George Enescu, la 140 de ani de la naștere.
George Enescu s-a născut la 7/19 august 1881, în comuna Liveni, în judeţul Botoşani, localitate care astăzi poartă numele marelui muzician, părinţii săi fiind arendașul Costache Enescu și Maria, fiica preotului Cosmovici.
El a fost al optulea copil născut al familiei și primul care nu a murit în copilărie, ceilalţi fraţi ai săi fiind răpuşi încă din primii ani de viaţă – cinci dintre ei în urma epidemiei de angină difterică. Prin simplul fapt că a reuşit să trăiască, a fost semnul unei minuni, mama sa înconjurându-l mereu cu o grijă aproape obsesivă.
A părăsit casa natală la vârsta de trei ani, când familia s-a mutat într-un conac impunător, la Cracalia, în satul vecin. La aceeaşi vârstă a avut una dintre experienţele muzicale hotărâtoare, când a auzit întâmplător, pentru prima oară, un taraf cântând într-o staţiune balneară situată în apropierea satului natal. Impresionat de ceea ce auzise, copilul a încercat a doua zi să imite instrumentele tarafului: vioara printr-un „fir de aţă de cusut pe o bucată de lemn”.
Tot în anul 1884, a început să descopere şi tainele pianului. La vârsta de patru ani, știa deja să citească, să scrie, să facă adunări și scăderi.
Tot atunci a primit o vioară şi a început să cânte, la început sub îndrumările tatălui său, mai apoi, după ureche, după un vestit lăutar din Dorohoi, Niculae Chiorul. La cinci ani, în 1886, vârsta la care deja visa să devină compozitor, a pus în partitură prima sa lucrare, ”Ţara Românească, operă pentru vioară şi pian”.
„Lucru curios: nu ştiam nimic, nu ascultasem nimic sau prea puţin, nu am avut pe lângă mine vreo persoană să mă influenţeze şi, totuşi, de copil, am avut această idee fixă de a fi compozitor. De a fi numai compozitor”, îi declara mai târziu George Enescu lui Bernard Gavoty, critic muzical şi jurnalist de radio.
Sursa: G4media.ro
